Acțiune introdusă la 19 septembrie 2008 - ICF/Comisia
(Cauza T-406/08)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Industries Chimiques du Fluor SA (ICF) (Tunis, Tunisia) (reprezentanți: M. van der Woude și T. Hennen, avocați)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
Anularea deciziei în privința reclamantei;
în subsidiar, reducerea în mod substanțial a amenzii aplicate reclamantei;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei C(2008) 3043 final a Comisiei din 25 iunie 2008 în cauza COMP/39.180 - Fluorură de aluminiu, prin care Comisia a constatat că anumite întreprinderi, între care reclamanta, au încălcat articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind Spațiul Economic European), prin realizarea unei înțelegeri pe piața mondială a florurii de aluminiu, având ca obiectiv majorarea prețurilor, prin analizarea a diferite regiuni ale lumii, inclusiv Europa, pentru a stabili un nivel de preț general și, în anumite cazuri, pentru a conveni o împărțire a pieței, precum și prin schimbarea de informații comerciale sensibile.
În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă patru motive întemeiate pe:
o încălcare a dreptului la apărare și a articolului 27 din Regulamentul nr. 1/2003
1, în măsura în care încălcarea prezentată în comunicarea privind obiecțiunile diferea de cea reținută în final în decizia atacată, iar decizia atacată s-ar întemeia pe documente care nu sunt menționate în comunicarea privind obiecțiunile;
o încălcare a articolul 81 alineatul (1) CE, întrucât în cadrul deciziei atacate se realizează o încadrare juridică greșită a faptelor imputate reclamantei, un schimb de informații ocazional fiind calificat în mod eronat drept acord și/sau practică concertată în sensul articolul 81 alineatul (1) CE. În plus, în opinia reclamantei, situația de fapt în litigiu nu pot fi calificat în nici un caz drept încălcare unică și continuă;
o încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și a principiului încrederii legitime la momentul stabilirii cuantumului amenzii, în măsura în care Comisia ar fi dovedit o aplicare greșită a liniilor directoare privind calculul amenzilor: (i) întrucât nu s-a întemeiat pe cifra de afaceri controlată și (ii) întrucât nu apreciat valoarea totală a vânzărilor de bunuri sau de servicii legate de încălcare în sectorul geografic. În plus, Comisia ar fi săvârșit o eroare de încadrare a faptelor. În sfârșit, în susținerea cererii sale de reducere a amenzii, reclamanta invocă cota de piață redusă cumulată de părțile la înțelegere și lipsa de punere în aplicare;
o încălcare a Acordului euromediteranean încheiat cu Tunisia
2, pentru motivul că, în speță, Comisia ar fi aplicat exclusiv dispozițiile de concurență comunitare, deși normele de concurență din Acordul eurpmediteranean sunt aplicabile, chiar și în paralel cu normele de concurență comunitare. În opinia reclamantei, Comisia ar fi trebuit să consulte Comitetul de asociere EU/Tunisia, astfel cum impune articolul 36 din acord. În plus, reclamanta susține că abordarea unilaterală urmată de Comisie ar fi contrară principiului curtoaziei internaționale, precum și obligației sale de asistență.