HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
13 octombrie 2015
(Cauza T‑104/14 P)
Comisia Europeană
împotriva
Marco Verile
și
Anduela Gjergji
„Recurs – Recurs incident – Funcție publică – Funcționari – Pensii – Transfer al drepturilor de pensie naționale – Propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor – Act care nu lezează – Inadmisibilitatea acțiunii în primă instanță – Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut – Securitate juridică – Încredere legitimă – Egalitate de tratament”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Plen) din 11 decembrie 2013, Verile și Gjergji/Comisia (F‑130/11, RepFP, EU:F:2013:195), și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri
Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Plen) din 11 decembrie 2013, Verile și Gjergji/Comisia (F‑130/11). Respinge acțiunea introdusă de domnul Marco Verile și de doamna Anduela Gjergji în fața Tribunalului Funcției Publice în cauza F‑130/11. Domnul Verile și doamna Gjergji, pe de o parte, și Comisia Europeană, pe de altă parte, suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor în vederea transferului în sistemul Uniunii al drepturilor de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Uniunii – Excludere – Decizie de recunoaștere a anilor de plată a contribuțiilor, adoptată în urma transferului capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite – Includere
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1) și anexa VIII, art. 11 alin. (2)]
2. Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Dreptul persoanei interesate de a cunoaște anterior transferului numărul definitiv de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii recunoscuți – Dreptul de a solicita în mod prealabil instanței Uniunii să se pronunțe – Inexistență
[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2)]
3. Acțiune introdusă de funcționari – Competența instanței Uniunii – Aviz consultativ – Excludere
[art. 270 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
4. Funcționari – Natura statutară a raportului dintre funcționar și instituție – Sistem de pensii – Natură statutară, iar nu contractuală
[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2)]
5. Acte ale instituțiilor – Aplicarea în timp – Aplicare imediată a normei noi efectelor viitoare ale unei situații care a apărut sub incidența normei vechi – Adoptarea unor noi dispoziții generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut – Aplicarea în cazul transferului drepturilor de pensie dobândite, solicitat anterior adoptării normei noi, dar realizat ulterior intrării sale în vigoare – Încălcarea drepturilor dobândite și a principiului încrederii legitime – Inexistență
[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2)]
6. Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Adoptarea unor noi dispoziții generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut – Diferență de tratament între funcționarii al căror capital reprezentând drepturile lor de pensie a fost transferat în sistemul Uniunii anterior și, respectiv, ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor menționate – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistență
[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2)]
1. O propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, comunicată unui funcționar în vederea transferului în sistemul de pensii al Uniunii Europene al drepturilor de pensie dobândite în cadrul altui sistem, nu produce efecte juridice obligatorii care afectează direct și imediat situația juridică a destinatarului său, modificând în mod distinct situația sa juridică. Prin urmare, aceasta nu constituie un act care lezează, în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut.
Conform articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, stabilirea efectivă a numărului de ani de plată a contribuțiilor recunoscut funcționarului care a solicitat transferul în sistemul de pensii al Uniunii al drepturilor sale de pensie dobândite anterior într‑un alt sistem are loc în mod obligatoriu după realizarea concretă a acestui transfer, „pe baza capitalului transferat”. Prin urmare, nu se poate considera că o propunere de stabilire a anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care, prin natura sa, este comunicată înaintea acestui transfer poate efectua o astfel de stabilire.
Numărul de ani de plată a contribuțiilor care trebuie recunoscut rezultă din aplicarea metodei de conversie în ani de plată a capitalului reprezentând drepturile anterioare, prevăzută de dispozițiile generale de aplicare adoptate de instituția în cauză conform articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.
Astfel, decizia adoptată după realizarea transferului de capital reprezentând drepturile de pensie dobândite de persoana interesată anterior intrării sale în funcție este cea care constituie un act care lezează și care poate face obiectul unei acțiuni în anulare în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) din statut.
(a se vedea punctele 56, 58, 62 și 74)
2. Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut nu impune obligația de a asigura persoanei interesate posibilitatea, înainte de a decide dacă va exercita sau nu va exercita dreptul de transfer în sistemul de pensii al Uniunii al drepturilor sale de pensie dobândite într‑un alt sistem, de a cunoaște în mod definitiv numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care îi vor fi recunoscuți în urma unui astfel de transfer.
Această dispoziție nu impune nici obligația ca eventualul litigiu între persoana interesată și instituția sa, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor relevante, să fie soluționat de instanțele Uniunii chiar înainte ca persoana interesată să decidă dacă dorește sau nu dorește să transfere în sistemul de pensii al Uniunii drepturile sale de pensie dobândite într‑un alt sistem.
(a se vedea punctul 79)
3. Articolul 270 TFUE nu conferă instanței Uniunii competența de a da un aviz consultativ, ci doar aceea să se pronunțe asupra oricărui litigiu dintre Uniune și agenții acesteia, în limitele și condițiile stabilite prin statut.
Or, chiar statutul prevede, la articolul 91 alineatul (1), că o acțiune în anulare nu poate viza decât un act care lezează. Dacă actul împotriva căruia a fost formulată acțiunea nu îl lezează pe reclamant, acțiunea este inadmisibilă. Interesul eventual al reclamantului de a vedea soluționată pe fond problema ridicată în acțiunea sa este, în această privință, lipsit de relevanță.
(a se vedea punctele 81 și 82)
4. Raportul juridic dintre funcționari și administrație este de natură statutară, iar nu contractuală. De aici rezultă că raporturile juridice care sunt reglementate direct de dispozițiile statutului, cum sunt cele privind sistemul de pensii al Uniunii, nu sunt de natură contractuală. Prin urmare, noțiuni care intră în sfera dreptului privat al statelor membre aplicabil contractelor, precum cea de propunere similară unei „oferte”, nu sunt pertinente pentru aplicarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.
(a se vedea punctul 94)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 19 martie 1975, Gillet/Comisia, 28/74, Rec., EU:C:1975:46, punctul 4, și Hotărârea din 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, C‑443/07 P, Rep., EU:C:2008:767, punctul 60
5. Legile de modificare a unei dispoziții legislative se aplică, cu excepția unei derogări, efectelor viitoare ale unor situații apărute sub incidența legii vechi. Numai în situațiile apărute și constituite definitiv sub incidența normei precedente, care instituie drepturi dobândite, lucrurile nu stau astfel. Un drept este considerat dobândit atunci când faptul generator al acestuia s‑a produs înainte de modificarea legislativă. Cu toate acestea, această situație nu se regăsește în cazul unui drept al cărui fapt constitutiv nu s‑a realizat sub incidența legislației care a fost modificată.
Aplicarea unor noi dispoziții generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut în ceea ce privește un transfer al drepturilor de pensie dobândite în cadrul unui alt sistem de pensii, solicitat înainte de adoptarea dispozițiilor menționate, însă realizat după intrarea lor în vigoare, nu este contrară articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.
În această privință, persoana interesată nu dobândește un drept de a i se recunoaște un spor de ani de plată a contribuțiilor decât după transferul în sistemul de pensii al Uniunii al capitalului reprezentând drepturile sale dobândite într‑un alt sistem. Prin urmare, în măsura în care nici o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, transmisă unui funcționar sau unui agent de către o instituție în urma unei cereri de transfer în sistemul de pensii al Uniunii al drepturilor de pensie dobândite în alt sistem de pensii, nici a fortiori simpla depunere a unei astfel de cereri nu produc efecte juridice obligatorii, atât timp cât transferul nu a fost efectuat, se ridică problema, într‑o asemenea ipoteză, a unei „situații care urmează să apară” sau, cel mult, a unei „situații apărute fără să fie totuși integral constituită”. În orice caz, nu se poate pune problema unei situații apărute și constituite definitiv sub incidența normei precedente.
În plus, nici în cazul în care există asigurări precise susceptibile să dea naștere unei încrederi legitime a destinatarilor, particularii nu se pot prevala de principiul protecției încrederii legitime pentru a se opune aplicării unei noi dispoziții de reglementare, în special într‑un domeniu precum cel din prezenta cauză, în care legiuitorul dispune de o largă putere de apreciere.
(a se vedea punctele 152-154 și 170)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, EU:C:2008:767, punctele 61-63 și 91 și jurisprudența citată
6. Instituția, prin adoptarea noilor dispoziții generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut, din care rezultă o diferență de tratament între funcționarii al căror capital reprezentând drepturile lor de pensie dobândite într‑un alt sistem de pensii a fost transferat în sistemul de pensii al Uniunii înainte și, respectiv, după intrarea în vigoare a respectivelor dispoziții, nu încalcă principiul egalității de tratament, întrucât tratamentul diferențiat afectează funcționari care nu fac parte din una și aceeași categorie.
Astfel, funcționarii al căror capital reprezentând drepturile lor de pensie dobândite într‑un alt sistem nu fusese transferat în sistemul de pensii al Uniunii la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții nu se află într‑o situație juridică similară cu cea a funcționarilor ale căror drepturi de pensie dobândite anterior intrării lor în serviciu fuseseră transferate deja, înaintea acestei date, sub formă de capital, în sistemul de pensii al Uniunii și față de care fusese adoptată o decizie privind recunoașterea unui spor de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii în acest din urmă sistem. Funcționarii din prima categorie dispun încă de drepturile de pensie într‑un alt sistem, în timp ce pentru cei din cea de a doua categorie a avut loc deja un transfer de capital având ca rezultat stingerea unor astfel de drepturi și recunoașterea corespunzătoare a unui spor de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii al Uniunii.
O astfel de diferență de tratament se bazează în plus pe un element obiectiv și independent de voința instituției vizate, și anume celeritatea soluționării de către sistemul de pensii extern vizat a cererii de transfer al capitalului persoanei interesate.
(a se vedea punctele 177-179)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, EU:C:2008:767, punctele 79-81