HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea)
13 noiembrie 2014(*)
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Acțiune în anulare – Termen de introducere a acțiunii – Inadmisibilitate parțială – Interesul de a exercita acțiunea – Sarcina probei – Adaptare în timp a efectelor unei anulări”
În cauza T‑653/11,
Aiman Jaber, cu domiciliul în Lattakia (Siria), reprezentat de M. Ponsard, de D. Amaudruz și de A. Boesch, avocați,
reclamant,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de B. Driessen și de S. Kyriakopoulou, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2011/273/PESC a Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 121, p. 11), a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 al Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO L 121, p. 1), a Deciziei de punere în aplicare 2011/302/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 136, p. 91), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 504/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 136, p. 45), a Deciziei de punere în aplicare 2011/367/PESC a Consiliului din 23 iunie 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 164, p. 14), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 611/2011 al Consiliului din 23 iunie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 164, p. 1), a Deciziei de punere în aplicare 2011/488/PESC a Consiliului din 1 august 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 199, p. 74), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 755/2011 al Consiliului din 1 august 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 199, p. 33), a Deciziei de punere în aplicare 2011/515/PESC a Consiliului din 23 august 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 218, p. 20), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 843/2011 al Consiliului din 23 august 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 218, p. 1), a Deciziei 2011/522/PESC a Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 228, p. 16), a Regulamentului (UE) nr. 878/2011 al Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 228, p. 1), a Deciziei 2011/628/PESC a Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 247, p. 17), a Regulamentului (UE) nr. 950/2011 al Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 247, p. 3), a Deciziei 2011/684/PESC a Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 269, p. 33), a Regulamentului (UE) nr. 1011/2011 al Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 269, p. 18), a Deciziei 2011/735/PESC a Consiliului din 14 noiembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 296, p. 53), a Deciziei de punere în aplicare 2011/736/PESC a Consiliului din 14 noiembrie 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 296, p. 55), a Regulamentului (UE) nr. 1150/2011 al Consiliului din 14 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 296, p. 1), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1151/2011 al Consiliului din 14 noiembrie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 296, p. 3), a Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/273 (JO L 319, p. 56), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1244/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 319, p. 8), a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 16, p. 1), a Deciziei 2012/206/PESC a Consiliului din 23 aprilie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782 (JO L 110, p. 36), a Deciziei de punere în aplicare 2012/256/PESC a Consiliului din 14 mai 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 126, p. 9), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 410/2012 al Consiliului din 14 mai 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 126, p. 3), a Regulamentului (UE) nr. 509/2012 al Consiliului din 15 iunie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 156, p. 10), a Deciziei 2012/322/PESC a Consiliului din 20 iunie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782 (JO L 165, p. 45), a Deciziei de punere în aplicare 2012/335/PESC a Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 165, p. 80), a Regulamentului de punere în aplicare 544/2012 al Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 165, p. 20), a Regulamentului (UE) nr. 545/2012 al Consiliului din 25 iunie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 165, p. 23), a Deciziei 2012/420/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782 (JO L 196, p. 59), a Deciziei de punere în aplicare 2012/424/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 196, p. 81), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 673/2012 al Consiliului din 23 iulie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 196, p. 8), a Deciziei 2012/739/PESC a Consiliului din 29 noiembrie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/782 (JO L 330, p. 21), a Deciziei de punere în aplicare 2013/185/PESC a Consiliului din 22 aprilie 2013 de punere în aplicare a Deciziei 2012/739 (JO L 111, p. 77), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 363/2013 al Consiliului din 22 aprilie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 111, p. 1) și a Deciziei 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 147, p. 14), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea),
compus din domnul M. van der Woude, președinte, doamna I. Wiszniewska‑Białecka și domnul I. Ulloa Rubio (raportor), judecători,
grefier: doamna C. Heeren, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 11 iunie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamantul, domnul Aiman Jaber, este un cetățean sirian care are formare în inginerie mecanică și desfășoară o activitate comercială în domeniul oțelului, al materialelor de construcții și al importului și exportului de produse agricole.
Decizia 2011/273 și Regulamentul nr. 442/2011
2 Condamnând în mod ferm represiunea violentă a manifestațiilor pașnice din diverse locuri din Siria și lansând un apel către autoritățile siriene de a se abține să recurgă la forță, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la 9 mai 2011, Decizia 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 121, p. 11). Ținând seama de gravitatea situației, Consiliul a instituit un embargo asupra armelor, interzicerea exportului de echipamente care pot fi utilizate în scopuri de represiune internă, restricții privind admisia pe teritoriul Uniunii, precum și înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale anumitor persoane și entități responsabile de represiunea violentă împotriva populației civile din Siria.
3 Numele persoanelor responsabile de represiunea violentă împotriva populației civile din Siria, precum și cele ale persoanelor, fizice sau juridice, și ale entităților asociate cu acestea sunt menționate în anexa la Decizia 2011/273. În temeiul articolului 5 alineatul (1) din această decizie, Consiliul, hotărând la propunerea unui stat membru sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, poate modifica anexa menționată. Numele reclamantului nu figurează în anexa menționată.
4 Dat fiind că unele dintre măsurile restrictive adoptate împotriva Siriei intră în domeniul de aplicare al Tratatului FUE, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 442/2011 al Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO L 121, p. 1). Acest regulament este în mare parte identic cu Decizia 2011/273, însă prevede posibilități de deblocare a fondurilor înghețate. Lista persoanelor, entităților și organismelor recunoscute fie ca fiind responsabile de represiunea în cauză, fie ca asociate responsabililor respectivi care figurează în anexa II la regulamentul menționat este identică cu cea care figurează în anexa la Decizia 2011/273. Numele reclamantului nu figurează în aceasta. În temeiul articolului 14 alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 442/2011, în cazul în care Consiliul decide să aplice măsurile restrictive vizate unei persoane fizice sau juridice, unei entități sau unui organism, acesta modifică anexa II în consecință și, pe de altă parte, revizuiește lista care figurează în aceasta periodic și cel puțin la fiecare 12 luni .
5 Prin Decizia de punere în aplicare 2011/488/PESC din 1 august 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 199, p. 74), Consiliul a modificat Decizia 2011/273 în special în vederea aplicării măsurilor restrictive în cauză altor persoane și entități. Pe lângă numele reclamantului, la punctul 4 din tabelul din anexa la decizia amintită figurează diverse mențiuni, printre care data includerii numelui menționat pe lista în cauză, respectiv „1 august 2011”, locul nașterii și următoarele motive:
„Asociat al lui Mahir al‑Assad în cadrul miliției Shabiha. Implicat direct în represiune și în violențe împotriva populației civile, precum și în coordonarea grupărilor miliției Shabiha.”
6 În aceeași zi, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE și al Deciziei 2011/273, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 755/2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO L 99 p. 33). Numele reclamantului figurează în acesta la punctul 4 din tabelul din anexa la regulamentul de punere în aplicare menționat, cu aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/488.
7 La 2 august 2011, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o informare în atenția persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2011/273, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2011/488, și în Regulamentul nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 755/2011 (JO C 227, p. 3).
8 Decizia 2011/273 și Regulamentul nr. 442/2011 au fost de asemenea puse în aplicare sau modificate, printre altele, prin următoarele acte, care nu menționează numele reclamantului pe listele care figurează în anexă:
– Decizia de punere în aplicare 2011/302/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 136, p. 91) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 504/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 136, p. 45);
– Decizia de punere în aplicare 2011/367/PESC a Consiliului din 23 iunie 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 164, p. 14) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 611/2011 al Consiliului din 23 iunie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 164, p. 1);
– Decizia de punere în aplicare 2011/515/PESC a Consiliului din 23 august 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 218, p. 20) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 843/2011 al Consiliului din 23 august 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 218, p. 1);
– Decizia 2011/522/PESC a Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 228, p. 16) și Regulamentul (UE) nr. 878/2011 al Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 228, p. 1);
– Decizia 2011/628/PESC a Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 247, p. 17) și Regulamentul (UE) nr. 950/2011 al Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 247, p. 3);
– Decizia 2011/684/PESC a Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 269, p. 33) și Regulamentul (UE) nr. 1011/2011 al Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 269, p. 18);
– Decizia 2011/735/PESC a Consiliului din 14 noiembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273 (JO L 296, p. 53) și Regulamentul (UE) nr. 1151/2011 al Consiliului din 14 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 296, p. 1);
– Decizia de punere în aplicare 2011/736/PESC a Consiliului din 14 noiembrie 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO L 296, p. 55) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1151/2011 al Consiliului din 14 noiembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 296, p. 3);
– Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1244/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 319, p. 8).
Decizia 2011/782 și Regulamentul nr. 36/2012
9 Prin Decizia 2011/782/PESC din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/273 (JO L 319, p. 56), Consiliul a considerat, ținând seama de gravitatea situației din Siria, că ar trebui impuse măsuri restrictive suplimentare. Din motive de claritate, măsurile impuse prin Decizia 2011/273 și măsurile adiționale au fost integrate într‑un instrument juridic unic. Decizia 2011/782 prevede la articolul 18 restricții privind admisia pe teritoriul Uniunii, iar la articolul 19, înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale persoanelor și entităților ale căror nume figurează în anexa I. Numele reclamantului figurează în aceasta la punctul 34 din tabelul care conține lista în cauză, sub titlul „A. Persoane”, cu aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/488.
10 La 2 decembrie 2011, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial un aviz în atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2011/782 și în Regulamentul nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1244/2011 (JO C 351, p. 14).
11 Regulamentul nr. 442/2011 a fost înlocuit prin Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO L 16, p. 1). Numele reclamantului figurează la punctul 34 din tabelul din anexa II la acest din urmă regulament, cu aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/488.
12 La 24 ianuarie 2012, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial o informare în atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2011/782, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2012/37/PESC a Consiliului, și în Regulamentul nr. 36/2012, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 55/2012 al Consiliului, privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO C 19, p. 5).
13 Decizia 2011/782 și Regulamentul nr. 36/2012 au fost de asemenea puse în aplicare sau modificate, printre altele, prin următoarele acte, care nu menționează numele reclamantului pe listele care figurează în anexă:
– Decizia 2012/122/PESC a Consiliului din 27 februarie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782 (JO L 54, p. 14) și Regulamentul (UE) nr. 168/2012 al Consiliului din 27 februarie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 54, p. 1);
– Decizia de punere în aplicare 2012/172/PESC a Consiliului din 23 martie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 87, p. 103) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 266/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 87, p. 45);
– Decizia 2012/206/PESC a Consiliului din 23 aprilie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782 (JO L 110, p. 36);
– Decizia de punere în aplicare 2012/256/PESC a Consiliului din 14 mai 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 126, p. 9) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 410/2012 al Consiliului din 14 mai 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 126, p. 3);
– Regulamentul (UE) nr. 509/2012 al Consiliului din 15 iunie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 156, p. 10);
– Decizia 2012/322/PESC a Consiliului din 20 iunie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782 (JO L 165, p. 45);
– Decizia de punere în aplicare 2012/335/PESC a Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 165, p. 80), Regulamentul de punere în aplicare (UE) 544/2012 al Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 165, p. 20) și Regulamentul (UE) nr. 545/2012 al Consiliului din 25 iunie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 165, p. 23);
– Decizia 2012/420/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782 (JO L 196, p. 59), Decizia de punere în aplicare 2012/424/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 196, p. 81) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 673/2012 al Consiliului din 23 iulie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 196, p. 8).
Decizia 2012/739
14 Prin Decizia 2012/739/PESC a Consiliului din 29 noiembrie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/782/PESC (JO L 330, p. 21), măsurile restrictive în cauză au fost regrupate într‑un instrument juridic unic. Numele reclamantului figurează la punctul 33 din tabelul din anexa I la Decizia 2012/739, cu aceleași informații și motive care au fost reținute și în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/488.
15 La 30 noiembrie 2012, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial un aviz în atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2012/739 și în Regulamentul nr. 36/2012 al Consiliului, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1117/2012 al Consiliului privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO C 370, p. 6).
16 Prin Decizia de punere în aplicare 2013/185/PESC a Consiliului din 22 aprilie 2013 de punere în aplicare a Deciziei 2012/739 (JO L 111, p. 77) se urmărește actualizarea listei persoanelor și entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive, prevăzute în anexa I la Decizia 2012/739. Numele reclamantului figurează la punctul 33 din tabelul din anexa I, cu aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/488.
17 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 363/2013 al Consiliului din 22 aprilie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 111, p. 1) conține aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/488.
18 La 23 aprilie 2013, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial o informare în atenția persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2012/739, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2013/185, și în Regulamentul nr. 36/2012, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 363/2013 (JO C 115, p. 5).
Decizia 2013/255
19 La 31 mai 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/255/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 147, p. 14). Numele reclamantului figurează la punctul 33 din tabelul din anexa I la decizia menționată, cu aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/488.
20 La 1 iunie 2013, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial un aviz în atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2013/255 și în Regulamentul nr. 36/2012 (JO C 155, p. 1).
Procedura și concluziile părților
21 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 26 decembrie 2011, reclamantul a introdus prezenta acțiune în anulare împotriva Deciziei 2011/273, astfel cum este pusă în aplicare sau modificată până în ziua prezentării cererii introductive menționate, inclusiv toate deciziile de modificare sau de punere în aplicare, a Regulamentului nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare sau modificat până în ziua prezentării acestei cereri introductive, inclusiv toate regulamentele de modificare sau de punere în aplicare, și a Deciziei 2011/782, astfel cum este pusă în aplicare sau modificată până în ziua prezentării cererii introductive respective, în măsura în care aceste acte îl privesc.
22 Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 26 decembrie 2011, reclamantul a formulat o cerere de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate, în temeiul articolului 76a din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
23 Prin decizia din 29 martie 2012, Tribunalul (Camera a șasea) a respins cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate.
24 La 20 februarie 2012, Consiliul a depus la grefa Tribunalului memoriul în apărare.
25 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 13 februarie 2012, reclamantul a solicitat să i se permită să își adapteze capetele de cerere în ceea ce privește Decizia de punere în aplicare 2012/37/PESC a Consiliului din 23 ianuarie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782 (JO L 19, p. 33), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 55/2012 al Consiliului din 23 ianuarie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 (JO L 19, p.6) și Regulamentul nr. 36/2012. Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 16 martie 2012, Consiliul și‑a prezentat observațiile cu privire la cererea reclamantului, susținând printre altele, pe de o parte, că primele două acte vizate de aceasta nu îl menționează și, pe de altă parte, că acțiunea împotriva Regulamentului nr. 36/2012 a fost introdusă tardiv. Prin decizia din 4 aprilie 2012, Tribunalul a autorizat reclamantul să depună un memoriu de adaptare a capetelor sale de cerere, însă limitat la Regulamentul nr. 36/2012. Memoriul în adaptarea concluziilor a fost depus la grefă de reclamant la 15 iunie 2012. Prin scrisoarea depusă la grefă la 29 iunie 2012, Consiliul și‑a prezentat observațiile cu privire la acest memoriu în adaptarea concluziilor.
26 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 30 martie 2012, reclamantul a solicitat să i se permită să își adapteze capetele de cerere în ceea ce privește Regulamentul nr. 168/2012, Decizia 2012/122, Regulamentul de punere în aplicare nr. 266/2012 și Decizia de punere în aplicare 2012/172. Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 24 aprilie 2014, Consiliul și‑a prezentat observațiile cu privire la cererea reclamantului, susținând că actele vizate de aceasta nu îl menționau. Prin decizia din 1 iunie 2012, Tribunalul a decis să nu permită depunerea unui memoriu în adaptarea concluziilor.
27 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 24 mai 2012, reclamantul a solicitat să i se permită să își adapteze capetele de cerere în ceea ce privește Decizia 2012/206. Memoriul în adaptarea concluziilor a fost depus la grefă de reclamant la 22 iunie 2012. Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 3 iulie 2012, Consiliul s‑a opus adaptării concluziilor întrucât decizia menționată nu îl menționa pe reclamant.
28 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 22 iunie 2012, reclamantul a solicitat să i se permită să își adapteze capetele de cerere în ceea ce privește Decizia de punere în aplicare 2012/256 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 410/2012. Memoriul în adaptarea concluziilor a fost depus la grefă de reclamant la 23 iulie 2012. Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 9 august 2012, Consiliul s‑a opus adaptării concluziilor întrucât actele respective nu îl menționau pe reclamant.
29 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 31 iulie 2012, reclamantul și‑a adaptat concluziile solicitând și anularea Regulamentului nr. 509/2012, a Deciziei 2012/322, a Deciziei de punere în aplicare 2012/335, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 544/2012, a Regulamentului nr. 545/2012, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 673/2012, a Deciziei 2012/420 și a Deciziei de punere în aplicare 2012/424. Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 9 august 2012, Consiliul s‑a opus adaptării concluziilor întrucât actele respective nu îl menționau pe reclamant.
30 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 7 decembrie 2012, reclamantul a solicitat să i se permită să își adapteze capetele de cerere în ceea ce privește Decizia 2012/739. Memoriul în adaptarea concluziilor a fost depus la grefă de reclamant la 7 ianuarie 2013. Prin scrisoarea depusă la grefă la 21 ianuarie 2013, Consiliul nu a manifestat obiecțiuni cu privire la adaptarea concluziilor menționată.
31 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 24 mai 2013, reclamantul a solicitat să își adapteze capetele de cerere în ceea ce privește Decizia 2013/109/PESC a Consiliului din 28 februarie 2013 de modificare a Deciziei 2012/739 (JO L 58, p. 8), Regulamentul (UE) nr. 325/2013 al Consiliului din 10 aprilie 2013 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO L 102, p.1), Decizia de punere în aplicare 2013/185, Decizia 2013/186/PESC a Consiliului din 22 aprilie 2013 de modificare a Deciziei 2012/739 (JO L 111, p. 101) și Regulamentul de punere în aplicare nr. 363/2013. Printr‑un memoriu depus la grefă la 24 iunie 2013, reclamantul și‑a adaptat concluziile solicitând numai anularea acestui din urmă regulament, a Deciziei de punere în aplicare 2013/185 și a Deciziei 2013/255. Prin scrisoarea depusă la grefă la 17 iulie 2013, Consiliul nu a manifestat obiecțiuni cu privire la adaptarea concluziilor menționată.
32 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șaptea, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
33 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a invitat părțile să răspundă la anumite întrebări scrise și să prezinte anumite documente. Consiliul a dat curs acestei solicitări. În schimb, reprezentantul reclamantului a informat Tribunalul că nu va răspunde la întrebările scrise.
34 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 11 iunie 2014.
35 Reclamantul solicită Tribunalului:
– anularea, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant, a Deciziei 2011/273, a Regulamentului nr. 442/2011, a Deciziei de punere în aplicare 2011/302, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 504/2011, a Deciziei de punere în aplicare 2011/367, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 611/2011, a Deciziei de punere în aplicare 2011/488, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 755/2011, a Deciziei de punere în aplicare 2011/515, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 843/2011, a Deciziei 2011/522, a Regulamentului nr. 878/2011, a Deciziei 2011/628, a Regulamentului nr. 950/2011, a Deciziei 2011/684, a Regulamentului nr. 1011/2011, Decizia 2011/735, a Deciziei de punere în aplicare 2011/736, a Regulamentului nr. 1150/2011, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 1151/2011, a Deciziei 2011/782, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 1244/2011, a Regulamentului nr. 36/2012, a Deciziei 2012/206, a Deciziei de punere în aplicare 2012/256, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 410/2012, a Regulamentului nr. 509/2012, a Deciziei 2012/322, a Deciziei de punere în aplicare 2012/335, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 544/2012, a Regulamentului nr. 545/2012, a Deciziei 2012/420, a Deciziei de punere în aplicare 2012/424, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 673/2012, a Deciziei 2012/739, a Deciziei de punere în aplicare 2013/185, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 363/2013 și a Deciziei 2013/255;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
36 Consiliul solicită Tribunalului:
– declararea ca inadmisibilă a adaptării concluziilor privind Regulamentul nr. 36/2012, Decizia 2012/206, Regulamentul de punere în aplicare nr. 410/2012, Decizia de punere în aplicare 2012/256, Regulamentul nr. 509/2012, Decizia 2012/322, Decizia de punere în aplicare 2012/335, Regulamentul de punere în aplicare nr. 2012/544, Regulamentul nr. 545/2012, Regulamentul de punere în aplicare nr. 673/2012, Decizia 2012/420 și Decizia de punere în aplicare 2012/424;
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitate
37 Consiliul, fără să ridice o excepție în temeiul articolului 114 din Regulamentul de procedură, invocă inadmisibilitatea parțială a prezentei acțiuni, întemeiată pe tardivitatea introducerii acesteia și pe lipsa de interes a reclamantului în exercitarea acțiunii.
Cu privire la tardivitatea acțiunii
38 Conform articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, acțiunea în anulare trebuie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Potrivit articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, atunci când un termen pentru introducerea unei acțiuni împotriva unui act al unei instituții începe să curgă de la data publicării actului, acest termen se calculează de la sfârșitul celei de a paisprezecea zile de la data publicării actului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Potrivit articolului 102 alineatul (2) din același regulament, acest termen trebuie, în plus, să se prelungească pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.
39 Pe de altă parte, în materie de măsuri restrictive, termenul de introducere a unei acțiuni în anulare împotriva unui act de impunere a măsurilor menționate față de o persoană sau de o entitate începe să curgă doar fie de la data comunicării individuale a acelui act persoanei interesate, dacă adresa acesteia este cunoscută, fie de la publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial, atunci când este imposibil să se procedeze la o comunicare directă a actului respectiv persoanei interesate (Hotărârea Curții din 23 aprilie 2013, Gbagbo și alții/Consiliul, C‑478/11 P-C‑482/11 P, punctele 59-62).
40 Din moment ce Regulamentul de procedură prevede la articolul 102 alineatul (1) un termen suplimentar de paisprezece zile pentru introducerea unei acțiuni împotriva actelor publicate în Jurnalul Oficial, este necesar să se concluzioneze că această dispoziție trebuie de asemenea aplicată prin analogie atunci când evenimentul care determină începerea curgerii termenului de introducere a unei acțiuni este un anunț privind actele respective care este de asemenea publicat în Jurnalul Oficial. Astfel, aceleași motive care au justificat acordarea unui termen suplimentar de paisprezece zile pentru actele publicate sunt valabile și în ceea ce privește anunțurile publicate, spre deosebire de comunicările individuale (Hotărârea Tribunalului din 4 februarie 2014, Syrian Lebanese Commercial Bank/Consiliul, T‑174/12 și T‑80/13, punctele 64 și 65).
41 În primul rând, în ceea ce privește cererea de sesizare a instanței, trebuie arătat că aceasta a fost depusă la grefa Tribunalului la 26 decembrie 2011.
42 Pe de o parte, în măsura în care, prin cererea introductivă, reclamantul solicită anularea Deciziei 2011/273, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2011/488, și a Regulamentului nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 755/2011, trebuie arătat că acțiunea a fost introdusă tardiv.
43 Astfel, Consiliul nu a adresat o notificare individuală reclamantului. Însă a atras atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2011/273, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2011/488, și în Regulamentul nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 755/2011, printr‑o informare publicată în Jurnalul Oficial la 2 august 2011 (a se vedea punctul 7 de mai sus). Prin urmare, termenul pentru introducerea acțiunii a expirat la 26 octombrie 2011, cu alte cuvinte, cu mult înainte de data depunerii cererii introductive.
44 Cu toate acestea, reclamantul reproșează Consiliului că nu i‑a notificat în mod individual Decizia 2011/273, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2011/488, și Regulamentul nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 755/2011. În această privință, el susține că afirmația potrivit căreia adresa sa nu era cunoscută de Consiliu este în contradicție cu calitatea sa de om de afaceri, care este bine dovedită, și cu calitatea sa de personalitate de notorietate a elitei economice siriene. Apoi, el arată că termenul de prezentare a unei acțiuni nu începe să curgă decât după procedura de reexaminare din fața Consiliului, care, în speță, nu s‑ar fi încheiat decât la 5 ianuarie 2012, dată la care Consiliul a răspuns pentru prima dată la cererea de reexaminare a reclamantului.
45 În ceea ce privește argumentația reclamantului potrivit căreia deciziile ar fi trebuit să îi fie notificate cu titlu individual întrucât adresa sa era cunoscută, este necesar să se arate de la bun început că articolul 5 alineatul (2) din Decizia 2011/273 prevede că Consiliul comunică decizia sa, inclusiv motivele includerii pe listă, persoanei sau entității vizate, fie direct, dacă dispune de adresa acesteia, fie prin publicarea unui anunț care să ofere persoanei sau entității în cauză posibilitatea de a prezenta observații.
46 Pe de altă parte, trebuie amintit că, conform jurisprudenței, Consiliul nu are libertatea de a alege în mod arbitrar modul de comunicare a deciziilor sale către persoanele interesate. Astfel, de la punctul 61 din Hotărârea Gbagbo și alții/Consiliul, citată anterior, rezultă că Curtea a înțeles să permită comunicarea indirectă a actelor a căror anulare este solicitată prin publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial doar în cazurile în care Consiliul se află în imposibilitatea de a proceda la o notificare.
47 În speță, nu se poate reproșa Consiliului faptul că nu a adresat reclamantului o notificare individuală. Astfel, este necesar să se arate că instituțiile Uniunii nu dispun, în Siria, de resurse nelimitate în vederea aflării adreselor private ale tuturor persoanelor fizice vizate de regimul de măsuri restrictive, în special într‑o perioadă de revolte. Pe de altă parte, practica Consiliului de a transmite notificările persoanelor fizice vizate doar la adresele lor private, iar nu la adresele lor profesionale, este justificată dat fiind că, în caz contrar, notificarea ar risca să fie deschisă și citită de persoane terțe celei vizate, în condițiile în care măsurile restrictive constituie un domeniu sensibil. Prin urmare, în împrejurările speței, Consiliul nu avea altă opțiune decât comunicarea includerii pe lista persoanelor vizate de măsurile restrictive a numelui reclamantului prin publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial.
48 În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia termenul de introducere a acțiunii nu începe să curgă decât după terminarea procedurii de reexaminare în fața Consiliului, ea trebuie respinsă. În această privință, este suficient să se amintească faptul că, potrivit articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, termenul de introducere a unei acțiuni împotriva unui act al instituțiilor Uniunii este de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Posibilitatea de a sesiza Consiliul în cadrul unei proceduri de reexaminare nu este, așadar, susceptibilă să deroge de la o asemenea normă. În această privință, trebuie arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, nu se poate deroga de la aplicarea termenelor de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră, conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, având în vedere că aplicarea strictă a acestor norme răspunde cerinței de securitate juridică și necesității de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 26 noiembrie 1985, Cockerill‑Sambre/Comisia, 42/85, Rec., p. 3749, punctul 10, Ordonanța Curții din 5 februarie 1992, Franța/Comisia, C‑59/91, Rec., p. I‑525, punctul 8, și Ordonanța Curții din 7 mai 1998, Irlanda/Comisia, C‑239/97, Rec., p. I‑2655, punctul 7).
49 Pe de altă parte, în măsura în care, prin cererea introductivă, reclamantul solicită anularea Deciziei 2011/782, acțiunea a fost prezentată cu respectarea termenelor prevăzute la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE coroborat cu articolul 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. În această privință este necesar să se arate că, în măsura în care, pe de o parte, Consiliul a atras atenția persoanelor și entităților vizate prin decizia menționată printr‑un aviz publicat la 2 decembrie în Jurnalul Oficial (a se vedea punctul 10 de mai sus), iar cererea introductivă a fost prezentată la 26 decembrie 2011, acțiunea a fost introdusă în timp util în ceea ce privește această decizie. În consecință, nu este necesar să se țină seama de alți factori precum data publicării în Jurnalul Oficial sau data notificării individuale către reclamant.
50 În consecință, nu se poate considera că cererea introductivă a fost prezentată în timp util în ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei 2011/273, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2011/488, și a Regulamentului nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 755/2011. În schimb, ea a fost prezentată în timp util în ceea ce privește Decizia 2011/782.
51 În al doilea rând, în ceea ce privește cererile de adaptare a concluziilor, trebuie să se constate că ele au fost introduse în timp util conform articolului 263 al șaselea paragraf TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013, Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, T‑110/12, punctele 16 și 17). Astfel, fiecare dintre cererile menționate a fost introdusă în perioada de două luni de la data adoptării actului (a se vedea punctele 25-31 de mai sus). În consecință, nu este necesar să se țină seama de alți factori precum data publicării în Jurnalul Oficial sau data notificării individuale către reclamant.
52 Având în vedere cele de mai sus, toate cererile de adaptare a concluziilor trebuie considerate admisibile ratione temporis.
Cu privire la interesul de a exercita acțiunea
53 Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, „[o]rice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și al doilea paragraf, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare”.
54 Potrivit unei jurisprudențe consacrate, admisibilitatea unei acțiuni în anulare introduse de o persoană fizică sau juridică este subordonată condiției ca aceasta să justifice un interes născut și actual să obțină anularea actului atacat (Hotărârea Curții din 13 iulie 2000, Parlamentul European/Richard, C‑174/99 P, Rec., p. I‑6189, punctul 33, și Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2004, MCI/Comisia, T‑310/00, Rec., p. II‑3253, punctul 44).
55 Interesul de a exercita acțiunea trebuie să persiste până la pronunțarea hotărârii judecătorești, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin obiectul și prin rezultatul ei, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o (Hotărârea Curții din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia, C‑362/05 P, Rep., p. I‑4333, punctul 42, și Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2011, Fellah/Consiliul, T‑255/11, nepublicată în Repertoriu, punctul 12).
56 Acest beneficiu poate să aibă legătură atât cu interesele materiale ale persoanei interesate, cât și cu interesele morale și cu perspectivele de viitor ale acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 27 iunie 1973, Kley/Comisia, 35/72, Rec., p. 679, punctul 4, și Hotărârea Tribunalului din 28 mai 1998, W/Comisia, T‑78/96 și T‑170/96, RecFP, p. I‑A 239 și II‑745, punctul 47).
57 În speță, Consiliul susține că acțiunea este inadmisibilă în ceea ce privește actele care nu îl menționează pe reclamant, el neavând în aceste condiții niciun interes de a exercita acțiunea. De asemenea, Consiliul arată că cererea de anulare privind Decizia 2011/273 este inadmisibilă pentru lipsa interesului de a exercita acțiunea, ținând seama de faptul că acest act a fost abrogat și înlocuit prin Decizia 2011/782.
– Cu privire la actele care nu menționează numele reclamantului
58 În primul rând, în ceea ce privește actele împotriva cărora reclamantul nu ar avea interesul de a exercita acțiunea pentru motivul că ele nu îi menționează numele, trebuie să se constate că, dintre toate actele atacate în cadrul cererii de sesizare a instanței, numai Decizia 2011/782, de abrogare a Deciziei 2011/273, se referă explicit la reclamant în anexele sale. În consecință, reclamantul justifica, la momentul introducerii cererii menționate, un interes de a solicita Tribunalului anularea acestui act dat fiind că această anulare era susceptibilă să îi aducă reclamantului retragerea numelui său de pe lista persoanelor și entităților vizate de măsurile restrictive luate împotriva Siriei.
59 În al doilea rând, în ceea ce privește actele atacate în cadrul memoriilor în adaptarea concluziilor, reclamantul solicită anularea mai multor acte adoptate de Consiliu de punere în aplicare sau de modificare atât a Deciziei 2011/782, cât și a Regulamentul nr. 36/2012, precum și a Deciziilor 2012/739 și 2013/255.
60 În această privință, trebuie să se constate că numai Regulamentul nr. 36/2012, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 363/2013, Decizia 2012/739, astfel cum este pusă în aplicare prin Decizia de punere în aplicare 2013/185, și Decizia 2013/255 se referă în mod explicit la reclamant. Într‑adevăr, în ceea ce privește aceste acte, fie numele reclamantului este inclus pe listele referitoare la măsurile restrictive anexate la actele de bază, fie mențiunile referitoare la includerile respective sunt înlocuite. Din acest motiv, trebuie constatat că reclamantul își păstrează un interes de a exercita acțiunea în privința lor, dat fiind că anularea lor ar avea ca rezultat retragerea numelui său de pe listele în cauză. În schimb, situația este diferită pentru celelalte acte vizate de memoriile în adaptarea concluziilor, care nu fac nicio referire la reclamant.
61 În consecință, având în vedere concluziile stabilite la punctele 50, 52, 58 și 60 de mai sus, acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva următoarelor acte:
– Decizia 2011/273, astfel cum este pusă în aplicare sau modificată prin Deciziile de punere în aplicare 2011/302, 2011/367, 2011/515 și 2011/736, precum și prin Deciziile 2011/522, 2011/628, 2011/684 și 2011/735;
– Regulamentul nr. 442/2011, astfel cum este pus în aplicare sau modificat prin Regulamentele de punere în aplicare nr. 504/2011, nr. 611/2011, nr. 843/2011, nr. 1151/2011 și nr. 1244/2011, precum și prin Regulamentele nr. 878/2011, nr. 950/2011, nr. 1011/2011 și nr. 1150/2011;
– Deciziile de punere în aplicare 2012/256, 2012/335 și 2012/424, precum și Deciziile 2012/206, 2012/322 și 2012/420 de punere în aplicare sau de modificare a Deciziei 2011/782;
– Regulamentele de punere în aplicare nr. 410/2012, nr. 544/2012 și nr. 673/2012, precum și Regulamentele nr. 509/2012, nr. 545/2012 și nr. 325/2013 de punere în aplicare sau de modificare a Regulamentului nr. 36/2012.
– Cu privire la actele abrogate sau înlocuite
62 În ceea ce privește actele împotriva cărora reclamantul nu ar avea interesul de a exercita acțiunea pentru motivul că ele nu ar mai fi în vigoare, trebuie arătat, astfel cum a făcut și Consiliul, că Decizia 2011/782 a fost abrogată și înlocuită prin Decizia 2012/739 și că aceasta din urmă nu mai este în vigoare de la 1 iunie 2013, conform articolului 31 alineatul (1).
63 Prin urmare, se impune să se constate că, de la datele lor de abrogare și, respectiv, de expirare, Deciziile 2011/782 și 2012/739 au încetat să producă efecte juridice.
64 Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei acțiuni în anulare, reclamantul poate să mențină un interes în anularea unui act abrogat în cursul procedurii dacă anularea acelui act este încă susceptibilă, prin rezultatul său, să aibă consecințe juridice (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 14 ianuarie 2013, Divandari/Consiliul, T‑497/10, nepublicată în Repertoriu, punctul 19 și jurisprudența citată).
65 Menținerea interesului unui reclamant de a exercita acțiunea trebuie să fie apreciat in concreto, ținând seama în special de consecințele nelegalității pretinse și de natura prejudiciului pretins suferit (Hotărârea Curții din 6 iunie 2013, Ayadi/Comisia, C‑183/12 P, punctul 63).
66 Or, reclamantul însuși este cel care are sarcina de a justifica interesul de a exercita acțiunea împotriva unor acte abrogate (Ordonanța Tribunalului din 15 mai 2013, Post Invest Europe/Comisia, T‑413/12, nepublicată în Repertoriu, punctul 22).
67 În speță, nu rezultă nici din dosarul prezentei cauze, nici din răspunsurile furnizate de reclamant în această privință în ședință că anularea actelor atacate care nu mai sunt în vigoare ar putea încă să îi aducă un beneficiu. În această privință, trebuie arătat în special că reclamantul a omis reacționeze, în replică, la argumentele Consiliului, invocate în memoriul în apărare, potrivit cărora reclamantul nu mai are un interes de a exercita acțiunea împotriva actelor abrogate. În acest context, el nu a justificat interesul său de a exercita acțiunea potrivit jurisprudenței citate la punctul 66 de mai sus (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 iunie 2013, HTTS/Consiliul, T‑128/12 și T‑182/12, nepublicată în Repertoriu, punctele 34 și 35, și Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013, Bateni/Consiliul, T‑42/12 și T‑181/12, nepublicată în Repertoriu, punctele 31 și 32).
68 În consecință, reclamantul nu a precizat interesul său de a exercita acțiunea împotriva Deciziilor 2011/782, 2012/739 și 2013/185. Tribunalul consideră, prin urmare, că nu mai este necesar să se pronunțe asupra prezentei acțiuni în măsura în care ea este îndreptată împotriva acestor acte.
Concluzie cu privire la admisibilitate
69 Având în vedere aprecierile efectuate la punctele 37-68 de mai sus, prezenta acțiune este admisibilă numai în ceea ce privește Regulamentul nr. 36/2012, Regulamentul de punere în aplicare nr. 363/2013 și Decizia 2013/255, în măsura în care aceste acte îl vizează pe reclamant (denumite în continuare „actele atacate”).
Cu privire la fond
70 În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă două motive. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, a obligației de motivare, a dreptului de a fi ascultat și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate și a libertății economice.
71 Prin intermediul primului motiv, reclamantul reproșează Consiliului că a încălcat dreptul său la apărare, obligația de motivare, dreptul său de a fi ascultat și dreptul său la protecție jurisdicțională efectivă. În această privință, el arată că, conform jurisprudenței, drepturile fundamentale fac parte integrantă din principiile generale ale dreptului Uniunii, astfel încât respectarea lor constituie o condiție de legalitate a actelor pe care aceasta le adoptă.
72 În această privință, reclamantul invocă, în esență, trei obiecțiuni.
73 În primul rând, reclamantul reproșează Consiliului că nu i‑a adresat nicio notificare oficială care să îi permită să cunoască motivele includerii numelui său pe listele persoanelor vizate de măsurile restrictive prevăzute de actele atacate. El afirmă că dreptul la protecție jurisdicțională efectivă implică printre altele obligația Consiliului de a comunica persoanei sau entității vizate de măsurile restrictive motivele care au stat la baza includerii numelui său pe listele respective. Pe de altă parte, el subliniază că Consiliul nu a răspuns interpelărilor sale, limitându‑se să confirme menținerea includerii numelui său pe aceste liste.
74 În al doilea rând, reclamantul arată că Consiliul s‑a limitat în speță să expună considerații vagi și generale pentru a justifica includerea numelui său pe listele în cauză. În această privință, el amintește că, potrivit jurisprudenței, ținând seama de faptul că persoanele și entitățile vizate de măsuri restrictive nu au dreptul să fie ascultate în prealabil, respectarea obligației de motivare este cu atât mai importantă. Această motivare ar trebui să se refere nu numai la temeiurile juridice de aplicare a actului în cauză, ci și la motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră, în exercitarea puterii sale de apreciere, că persoanele sau entitățile vizate trebuie să facă obiectul unor măsuri restrictive. În sfârșit, el susține că motivarea insuficientă a actelor Uniunii nu poate fi acoperită prin explicații date în cadrul procedurii desfășurate în fața instanței Uniunii.
75 În al treilea rând, reclamantul contestă motivele includerii numelui său pe listele în cauză și susține că Consiliul nu s‑a achitat de sarcina probei care îi incumbă în această privință.
76 Consiliul contestă argumentele reclamantului.
77 Tribunalul consideră că este oportun să examineze mai întâi cea de a treia obiecțiune.
78 În susținerea celei de a treia obiecțiuni, reclamantul arată că Consiliul nu a demonstrat corespunzător cerințelor legale motivele care ar justifica includerea numelui său pe listele în cauză. El îi reproșează faptul că nu a adus elementele de probă care să demonstreze legăturile sale cu domnul Maher Al‑Asaad și cu miliția Shabiha. Reclamantul subliniază că sarcina probei incumbă Consiliului și că acesta nu se poate întemeia pe prezumții.
79 Consiliul amintește de la bun început că, în domeniul măsurilor restrictive, Tribunalul nu este ținut să exercite decât un control restrâns asupra legalității deciziilor adoptate de instituțiile Uniunii. Apoi, el susține că includerea numelui reclamantului pe listele în cauză este justificată, întrucât, printre altele, acesta face parte dintre persoanele care au legătură cu regimul și care contribuie la încălcarea drepturilor omului. În această privință, Consiliul susține că reclamantul a făcut obiectul măsurii de înghețare a fondurilor pe baza informațiilor furnizate de un stat membru, clasificate drept „Confidențiale UE”. Acesta se referă de asemenea la informațiile provenind din așa‑zise surse „deschise”. Consiliul consideră că, chiar dacă reclamantul contestă exactitatea motivării, acesta din urmă nu a adus niciun element care să poată demonstra inexactitatea acesteia.
80 Potrivit jurisprudenței, efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene impune printre altele ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei persoane determinate pe listele persoanelor vizate de sancțiuni, instanța Uniunii să se asigure că această decizie se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză – sunt întemeiate (a se vedea Hotărârea Curții din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, denumită în continuare „Hotărârea Kadi II”, punctul 119).
81 În caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei vizate, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate. Este important ca informațiile sau elementele pe care le prezintă autoritatea respectivă să susțină motivele reținute împotriva persoanei vizate. Dacă aceste elemente nu permit să se constate temeinicia unui motiv, atunci instanța Uniunii nu îl ia în considerare ca temei al respectivei decizii de includere sau de menținere a includerii în cauză (Hotărârea Kadi II, punctele 121-123).
82 În speță, trebuie să se constate mai întâi că singura justificare adusă de Consiliu pentru a justifica includerea numelui reclamantului pe listele în cauză sunt extrase din documentul purtând data de 25 iulie 2011 și având referința „Coreu PESC/0317/11” (documentul 5044/12 al Consiliului). Acest document conține aceeași motivare succintă ca aceea care a fost reluată în actele atacate, și anume faptul că reclamantul este asociat al domnului Mahir al‑Assad în cadrul miliției Shabiha și că participă direct la represiune susținând miliția Shabiha. În aceste împrejurări, Consiliul nu prezintă niciun element de probă adițional care să fie susceptibil să susțină sau măcar să sugereze existența unei legături între reclamant și domnul Maher Al‑Assad.
83 Apoi, Consiliul a depus, în anexă la înscrisurile sale, articole publicate pe diverse site‑uri internet referitor la miliția Shabiha pentru a demonstra legăturile reclamantului cu miliția menționată, printre altele site‑ul internet Wikipedia, site‑ul internet oficial al Fraților Musulmani și site‑ul internet Saada Syria Forums. Independent de problema dacă aceste informații sunt fiabile și dacă au fost efectiv luate în considerare de Consiliu la momentul adoptării actelor atacate, trebuie să se constate că numai două dintre aceste site‑uri menționează pe scurt numele reclamantului și că niciunul dintre ele nu aduce precizări suficient de întemeiate cu privire la reclamant și la participarea lui în miliția Shabiha.
84 Or, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, Consiliul nu a fost în măsură să prezinte niciun element de probă suplimentar susceptibil să demonstreze legăturile dintre reclamant și domnul Maher‑Al‑Assad, pe de o parte, și miliția Shabiba, pe de altă parte.
85 În consecință, elementele furnizate de Consiliu nu conțin niciun indiciu susceptibil să susțină afirmațiile sale potrivit cărora, pe de o parte, reclamantul are o legătură cu domnul Maher Al‑Assad în cadrul miliției Shabiha și, pe de altă parte, este implicat direct în represiune și în violențe împotriva populației civile și în coordonarea grupărilor miliției menționate.
86 Prin urmare, Consiliul nu și‑a îndeplinit sarcina probei care îi revenea în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curte în Hotărârea Kadi II.
87 Așadar, trebuie să se admită cea de a treia obiecțiune invocată de reclamant în susținerea primului motiv și să se anuleze actele atacate în măsura în care se referă la reclamant, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive invocate în susținerea prezentei acțiuni.
Cu privire la efectele în timp ale anulării actelor atacate
88 În temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, Tribunalul poate indica, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind irevocabile. Rezultă din jurisprudență că această dispoziție permite instanței Uniunii să decidă cu privire la data de la care hotărârile sale de anulare încep să producă efecte (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2013, Nabipour și alții/Consiliul, T‑58/12, nepublicată în Repertoriu, punctele 250 și 251 și jurisprudența citată).
89 În speță, Tribunalul consideră, pentru motivele pe care le expune în continuare, că este necesar să mențină în timp efectele actelor atacate până la expirarea termenului de recurs prevăzut la articolul 56 primul paragraf din Statutul Curții sau, în cazul în care în acest termen se introduce un recurs, până la respingerea acestuia.
90 Astfel, trebuie amintit că Uniunea a adoptat măsuri restrictive împotriva Siriei din cauza represiunii împotriva populației civile din această țară și că aceste măsuri urmăresc, așadar, obiective umanitare și pacifice.
91 În consecință, interesul reclamantului de a obține ca prezenta hotărâre de anulare să își producă efectele imediat trebuie să fie analizat comparativ cu obiectivul de interes general urmărit de politica Uniunii în materie de măsuri restrictive împotriva Siriei. Adaptarea în timp a efectelor anulării unei măsuri restrictive se poate astfel justifica prin necesitatea de a asigura eficacitatea măsurilor restrictive și, în definitiv, prin considerații imperative care au legătură cu securitatea sau cu desfășurarea relațiilor internaționale ale Uniunii și ale statelor sale membre.
92 Or, anularea cu efect imediat a actelor atacate în măsura în care este vizat reclamantul i‑ar permite acestuia să transfere toate activele sau o parte dintre acestea în afara Uniunii, fără ca Consiliul să poată aplica în timp util, dacă este cazul, articolul 266 TFUE în vederea remedierii neregularităților constatate prin prezenta hotărâre, așa încât ar exista riscul de a se cauza o atingere serioasă și ireversibilă eficacității oricărei înghețări a activelor susceptibile să fie decisă în viitor de Consiliu în privința reclamantului.
93 Astfel, în ceea ce privește aplicarea articolului 266 TFUE în speță, este necesar să se arate că anularea prin prezenta hotărâre a includerii numelui reclamantului pe listele în cauză decurge din faptul că motivele acestei includeri nu sunt susținute de probe suficiente (a se vedea punctele 82-86 de mai sus). Deși Consiliul are obligația de a decide măsurile de punere în executare a prezentei hotărâri, nu poate fi exclusă din start o nouă includere a numelui reclamantului pe liste. În acest sens, în cadrul acestei noi examinări, Consiliul are posibilitatea de a include din nou numele reclamantului pe liste pe baza unor motive întemeiate corespunzător cerințelor legale.
94 În consecință, efectele deciziilor și ale regulamentelor anulate trebuie să fie menținute față de reclamant până la expirarea termenului de recurs sau, în cazul în care în acest termen se introduce un recurs, până la eventuala respingere a recursului.
Cu privire la cheltuielile de judecată
95 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, în aplicarea articolului 87 alineatul (3) din același regulament, în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli.
96 În speță, întrucât părțile au căzut fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, se va face o justă apreciere a dispoziției citate anterior dispunându‑se ca Consiliul să suporte propriile cheltuieli de judecată și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea ca inadmisibilă din considerente de tardivitate în măsura în care prin aceasta se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare 2011/488/PESC a Consiliului din 1 august 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 755/2011 al Consiliului din 1 august 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria.
2) Respinge acțiunea ca inadmisibilă în măsura în care prin aceasta se solicită anularea Deciziei 2011/273/PESC a Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei, a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 al Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, a Deciziei de punere în aplicare 2011/302/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, a Deciziei de punere în aplicare 2011/367/PESC a Consiliului din 23 iunie 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 504/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 611/2011 al Consiliului din 23 iunie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011, a Deciziei de punere în aplicare 2011/515/PESC a Consiliului din 23 august 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 843/2011 al Consiliului din 23 august 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011, a Deciziei 2011/522/PESC a Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273, a Regulamentului (UE) nr. 878/2011 al Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011, a Deciziei 2011/628/PESC a Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273, a Regulamentului (UE) nr. 950/2011 al Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011, a Deciziei 2011/684/PESC a Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273, a Regulamentului (UE) nr. 1011/2011 al Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011, a Deciziei 2011/735/PESC a Consiliului din 14 noiembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273, a Deciziei de punere în aplicare 2011/736/PESC a Consiliului din 14 noiembrie 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273, a Regulamentului (UE) nr. 1150/2011 al Consiliului din 14 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului nr. 442/2011, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1151/2011 al Consiliului din 14 noiembrie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1244/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011, a Deciziei 2012/206/PESC a Consiliului din 23 aprilie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, a Deciziei de punere în aplicare 2012/256/PESC a Consiliului din 14 mai 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 410/2012 al Consiliului din 14 mai 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, a Regulamentului (UE) nr. 509/2012 al Consiliului din 15 iunie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, a Deciziei 2012/322/PESC a Consiliului din 20 iunie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, a Deciziei de punere în aplicare 2012/335/PESC a Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei, a Regulamentului de punere în aplicare 544/2012 al Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive împotriva Siriei, a Regulamentului (UE) nr. 545/2012 al Consiliului din 25 iunie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 673/2012 al Consiliului din 23 iulie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, a Deciziei 2012/420/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 de modificare a Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei și a Deciziei de punere în aplicare 2012/424/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/782/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, întrucât aceste acte nu îl vizează pe domnul Aiman Jaber.
3) Nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii în măsura în care prin aceasta se solicită anularea Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/273/PESC, a Deciziei 2012/739/PESC a Consiliului din 29 noiembrie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/782 și a Deciziei de punere în aplicare 2013/185/PESC a Consiliului din 22 aprilie 2013 de punere în aplicare a Deciziei 2012/739, întrucât aceste acte au fost abrogate și înlocuite.
4) Anulează următoarele acte, în măsura în care acestea îl vizează pe domnul Jaber:
– Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului nr. 442/2011;
– Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 363/2013 al Consiliului din 22 aprilie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 36/2012;
– Decizia 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei.
5) Menține efectele deciziilor și ale regulamentelor anulate față de domnul Jaber până la expirarea termenului de recurs sau, în cazul în care în acest termen se introduce un recurs, până la respingerea recursului.
6) Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Jaber.
7) Domnul Jaber suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.
Van der Woude | Wiszniewska‑Białecka | Ulloa Rubio |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 noiembrie 2014.
Semnături