HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
7 mai 2009(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale OMNICARE – Marca națională figurativă anterioară OMNICARE – Respingerea unei cereri de restitutio in integrum”
În cauza T‑277/06,
Omnicare, Inc., cu sediul în Covington, Kentucky (Statele Unite), reprezentată inițial de domnul M. Edenborough, barrister, și de doamna O. Patterson, solicitor, și ulterior de M. Edenborough,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat inițial de doamna S. Laitinen, și ulterior de domnul G. Schneider, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal, fiind
Astellas Pharma GmbH, cu sediul în München (Germania), reprezentată de A. Franke, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs OAPI din 24 iulie 2006 (cauza R 446/2006‑2), privind o procedură de opoziție între Yamanouchi Pharma GmbH și Omnicare, Inc. și prin care s‑a respins cererea de restitutio in integrum formulată de aceasta din urmă,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a treia),
compus din domnul J. Azizi, președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen (raportor), judecători,
grefier: domnul N. Rosner, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 octombrie 2006,
având în vedere memoriul în răspuns depus de OAPI la grefa Tribunalului la 30 ianuarie 2007,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 15 ianuarie 2007,
având în vedere scrisorile părților din 19 aprilie 2007, din 5 ianuarie 2009 și din 8 ianuarie 2009 în care precizau că nu vor participa la ședință,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
1 Articolul 78 alineatele (1)-(5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p 146), astfel cum a fost modificat, prevede:
„(1) Solicitantul înregistrării sau titularul unei mărci comunitare sau orice altă parte la o procedură în fața Oficiului care, deși a dat dovadă de întreaga prudență impusă de circumstanțe, nu a fost în măsură să respecte un termen prevăzut de Oficiu este repus în drepturi, la cerere, în cazul în care obstrucționarea a avut drept consecință directă, în temeiul dispozițiilor prezentului regulament, pierderea unui drept sau pierderea unei căi de atac.
(2) Cererea trebuie prezentată în scris în termen de două luni de la încetarea obstrucționării. În același termen trebuie îndeplinit actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decât într‑un termen de un an de la data expirării termenului nerespectat. În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrării sau de neplată a unei taxe de reînnoire, termenul suplimentar de șase luni prevăzut la articolul 47 alineatul (3) a treia teză se deduce din perioada de un an.
(3) Cererea trebuie motivată și să indice faptele și motivele invocate în sprijinul său. Aceasta nu se consideră depusă decât după achitarea taxei de restitutio in integrum.
(4) Organul care are competența de a statua în ceea ce privește actul neîndeplinit se pronunță asupra cererii.
(5) Prezentul articol nu se aplică termenelor prevăzute la alineatul (2), la articolul 42 alineatele (1) și (3) și la articolul 78a.”
2 Conform articolului 78a din Regulamentul nr. 40/94:
„(1) Solicitantul sau titularul unei mărci comunitare sau orice altă parte la o procedură în fața Oficiului care a omis să respecte un termen față de Oficiu poate obține, la cerere, continuarea procedurii, cu condiția ca, în momentul în care cererea este introdusă, actul omis să fie îndeplinit. Cererea de continuare a procedurii se acceptă numai dacă este prezentată în termen de două luni de la data de expirare a termenului nerespectat. Cererea se consideră prezentată numai după plata unei taxe de continuare a procedurii.
(2) Prezentul articol nu este aplicabil termenelor prevăzute la articolul 25 alineatul (3), articolul 27, articolul 29 alineatul (1), articolul 33 alineatul (1), articolul 36 alineatul (2), articolele 42 și 43, articolul 47 alineatul (3), articolele 59 și 60a, articolul 63 alineatul (5), articolele 78 și 108, pentru termenele prevăzute de prezentul articol și pentru termenele prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 157 alineatul (1), pentru a putea invoca, după depunerea cererii, o prioritate în aplicarea articolului 30, o prioritate de expunere în temeiul articolului 33 sau o senioritate în sensul articolului 34.
(3) Instanța care este competentă pentru a statua cu privire la actul omis se pronunță asupra cererii.
(4) În cazul în care Oficiul admite cererea, consecințele nerespectării termenului se consideră că nu s‑au produs.
(5) În cazul în care Oficiul respinge cererea, taxa se restituie.”
Istoricul cauzei
3 La 26 iunie 1996, reclamanta Omnicare, Inc. a formulat o cerere de înregistrare a mărcii verbale OMNICARE pentru produse și servicii din clasele 16 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.
4 Cererea a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 90/1999 din 15 noiembrie 1999.
5 La 3 februarie 2000, Yamanouchi Pharma GmbH, în drepturile căreia s‑a subrogat Astellas Pharma GmbH, intervenienta din prezenta cauză, a formulat opoziție în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 împotriva înregistrării germane nr. 39 401 348 a mărcii figurative înregistrate la 19 iulie 1995 pentru servicii din clasele 35, 41 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa, reprezentată mai jos:
6 Opoziția a fost întemeiată pe toate serviciile acoperite de înregistrarea anterioară și a fost îndreptată împotriva tuturor produselor și serviciilor vizate în cerere.
7 Opoziția a fost întemeiată pe riscul de confuzie între marca solicitată și marca anterioară, astfel cum este acesta prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
8 La 30 noiembrie 2005, divizia de opoziție a adoptat o decizie de respingere în totalitate a cererii de înregistrare și a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de procedură.
9 Decizia din 30 noiembrie 2005 a fost notificată părților în aceeași zi.
10 La 23 martie 2006, reclamanta a depus un memoriu în care expunea motivele recursului formulat la OAPI în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94, împotriva deciziei diviziei de opoziție, făcând trimitere la actul de introducere a recursului pe care susținea că l‑a depus împotriva acestei decizii la 30 ianuarie 2006.
11 La 27 martie 2006, grefa camerelor de recurs a informat‑o pe reclamantă că actul de introducere a recursului nu fusese primit.
12 La 30 martie 2006, reclamanta a depus actul de recurs și, încă o dată, memoriul în care expunea motivele de recurs.
13 La 12 mai 2006, grefa camerelor de recurs a informat‑o pe reclamantă că, după toate aparențele, recursul său va fi considerat inadmisibil, întrucât actul de introducere a recursului nu fusese depus în termen de două luni de la notificarea deciziei diviziei de opoziție. Reclamanta a fost invitată să își prezinte observațiile și toate probele în susținerea acestora în termen de două luni.
14 La 30 mai 2006, reclamanta a depus o cerere de restitutio in integrum în temeiul articolului 78 din Regulamentul nr. 40/94.
15 În sprijinul cererii de restitutio in integrum formulate, reclamanta a depus copii ale actului de introducere a recursului transmis prin fax către OAPI, potrivit susținerilor sale, la 30 ianuarie 2006 și ale memoriului în care expunea motivele de recurs depus la 23 martie 2006. În plus, a amintit că imediat după notificarea, la 27 martie 2006, a neprimirii actului de introducere a recursului de către OAPI, actul de introducere a recursului și memoriul în care expunea motivele de recurs au fost depuse încă o dată la 30 martie 2006.
16 Pe de altă parte, reclamanta a explicat că nerespectarea termenului de depunere a actului de introducere a recursului s‑ar datora unei erori umane și/sau mecanice în trimiterea înscrisului prin fax și a prezentat două mărturii în susținerea afirmațiilor sale.
17 Prin Decizia din 24 iulie 2006 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a respins cererea de restitutio in integrum.
18 Camera de recurs a considerat în această privință că:
„20. Reclamanta recunoaște că a fost informată de OAPI, la 27 martie 2006, despre neprimirea actului de introducere a recursului care se susține că a fost trimis prin fax la 30 ianuarie 2006, mai precis în ultima zi a termenului de depunere a recursului. După toate verificările necesare, la 30 martie, actul de introducere a recursului a fost depus din nou. În consecință, reclamanta trebuie să fi avut cunoștință de actul omis înainte de această dată.
21. Cererea de restitutio in integrum a fost depusă la 30 mai 2006, respectiv în termenul de două luni de la încetarea obstrucționării (și anume necunoașterea faptului că actul de introducere a recursului nu a fost transmis prin fax la 30 ianuarie 2006). Prin urmare, cererea este admisibilă.
[…]
24. Astfel, din dispozițiile articolului 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, astfel cum a fost modificat, coroborate cu cele ale articolului 78a din Regulamentul nr. 40/94, introdus de Regulamentul (CE) nr. 422/2004 al Consiliului, și în special din cuprinsul alineatului (2) reiese că restitutio in integrum nu se aplică atunci când termenul nerespectat este termenul de depunere a unui recurs prevăzut la articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94. În temeiul acestor noi dispoziții, legiuitorul pare să fi intenționat să acopere o lacună existentă înainte de modificare în cuprinsul articolului 78 alineatul (5), care excludea restitutio in integrum numai atunci când termenul nerespectat era termenul de formulare a unei opoziții prevăzut la articolul 42 din Regulamentul nr. 40/94 (a se vedea în această privință Deciziile din 22 mai 2003, pronunțate în cauzele conexate R‑388/2002‑2 și R‑393/2002‑2, CosmoOne Hellas MarketSite/Cosmopolitan Television, et al.). Întrucât termenul de formulare a unei opoziții (în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94) și termenul de introducere a unui recurs (în temeiul articolului 59 din Regulamentul nr. 40/94) sunt peremptorii și sunt stabilite prin Regulamentul nr. 40/94), sistemul anterior care excludea restitutio in integrum în primul caz, dar nu și în cel de al doilea caz, s‑a dovedit lipsit de coerență internă și a trezit scepticismul camerelor (a se vedea Decizia din 22 mai 2003 din cauza R‑194/2003‑2, Met‑L‑Chek/Met‑L‑Check, și Decizia din 24 octombrie 2003 din cauza R‑937/2002‑2, Paragon/Paragon). Această incoerență a fost corectată de legiuitor în Regulamentul nr. 422/2004, care indică fie direct la articolul 78 alineatul (5), astfel cum a fost modificat, fie indirect prin trimitere la articolul 78a din Regulamentul nr. 40/94, termenele peremptorii stabilite de Regulamentul nr. 40/94 cărora nu li se aplică restitutio in integrum, punând pe picior de egalitate termenul peremptoriu de formulare a unei opoziții și termenul de introducere a unui recurs.
25. Din dispozițiile sus‑menționate, astfel cum au fost modificate sau introduse de Regulamentul nr. 422/2004, intrat în vigoare la 25 iulie 2005, reiese că restitutio in integrum este exclusă atunci când termenul nerespectat este termenul de introducere a unui recurs prevăzut la articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94.
26. În consecință, cererea de restitutio in integrum trebuie respinsă în cazul depunerii tardive a actului de introducere a recursului.”
Procedura și concluziile părților
19 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate în totalitate;
– trimiterea cererii de restitutio in integrum spre rejudecare la camera de recurs;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
20 OAPI, supunându‑se aprecierii Tribunalului, solicită acestuia:
– în cazul în care ar ajunge la concluzia că interpretarea dată de camera de recurs articolului 78 nu este afectată de o eroare:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
– în cazul în care ar ajunge la concluzia că interpretarea dată de camera de recurs articolului 78 este afectată de o eroare:
– anularea deciziei atacate;
– suportarea de către fiecare parte a propriilor cheltuieli de judecată.
21 Intervenienta solicită Tribunalului respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
22 Întrucât niciuna dintre părți nu s‑a prezentat la ședința din 13 ianuarie 2009, Tribunalul, după deschiderea procedurii orale, a hotărât că nu este necesar să deschidă dezbaterile în temeiul articolului 56 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță și a declarat terminată procedura orală.
În drept
Argumentele părților
23 Reclamanta susține că articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 a fost încălcat de camera de recurs.
24 Astfel, reclamanta consideră că articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 – care, astfel cum a fost modificat, prevede că „prezentul articol nu se aplică termenelor prevăzute la alineatul (2), la articolul 42 alineatele (1) și (3) și la articolul 78a” – are semnificația că nu poate fi formulată o cerere de restitutio inintegrum cu privire la nerespectarea unuia dintre termenele prevăzute de una dintre aceste dispoziții.
25 În opinia reclamantei, articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 nu prevede, în schimb, că dispozițiile acestui articol nu sunt aplicabile termenelor prevăzute de dispozițiile avute în vedere în special la articolul 78a din acest regulament.
26 Or, aceasta a fost concluzia eronată la care a ajuns camera de recurs.
27 În opinia reclamantei, camera de recurs consideră că articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie aplicat nu numai în ceea ce privește termenele prevăzute în mod expres în cele patru dispoziții pe care le menționează, ci și tuturor celorlalte termene menționate indirect în fiecare articol enumerat în aceste patru dispoziții.
28 Or, în opinia reclamantei, în temeiul articolului 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, această dispoziție se aplică numai termenelor „prevăzute” în cele patru dispoziții menționate la acest articol, iar nu și termenelor menționate indirect în fiecare dintre aceste patru dispoziții.
29 Astfel, termenul de introducere a unui recurs nu ar fi menționat la articolul 78a din Regulamentul nr. 40/94, ci numai la articolul 59 din acest regulament. Așadar, nu ar fi exclus din domeniul de aplicare al cererii de restitutio in integrum.
30 OAPI consideră, în esență, că această interpretare a articolului 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 nu este lipsită de temei.
31 OAPI precizează, în esență, că articolul 78 din Regulamentul nr. 40/94 reglementează repunerea în drepturi în urma unei situații care poate fi asimilată unui caz de forță majoră și că articolul 78a reglementează continuarea unei proceduri.
32 În opinia OAPI, este logic să se considere că aceste situații, deși prezintă caracteristici comune, nu pot și nu ar trebui să fie tratate în mod identic.
33 Dacă este clar că neformularea unei opoziții în termenele prevăzute nu poate fi reparată, astfel cum prevede în mod expres articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, în opinia OAPI, nu este totuși la fel de evident că același lucru este valabil în ceea ce privește introducerea tardivă a unui recurs.
34 OAPI susține că este aproape cert că, potrivit voinței legiuitorului, diversele dispoziții menționate la articolul 78a alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 vizează toate imposibilitatea de continuare a procedurii. În schimb, este departe de a fi la fel de evident că se consideră că vizează și restitutio in integrum. În această privință, OAPI apreciază că în cazul în care legiuitorul ar fi intenționat să o excludă pe aceasta din urmă, este mai probabil că și‑ar fi exprimat intenția fără ambiguitate, cum a procedat în cazul opoziției, fără să lase astfel loc niciunei îndoieli cu privire la poziția care trebuie adoptată în situațiile prevăzute la această dispoziție.
35 OAPI susține că această interpretare pare, pe de altă parte, a fi în sensul Comunicării nr. 6/05 a președintelui OAPI din 16 septembrie 2005 privind repunerea în drepturi în cazul nerespectării termenelor (publicată în JO OHMI 2005, p. 1402), care precizează că:
„Făcând trimitere la articolul 78a, articolul 78 alineatul (5) exclude termenul de formulare a unei cereri de continuare a procedurii și de plată a taxei corespunzătoare. Această dispoziție urmărește numai evitarea unei duble posibilități de reparație pentru același termen și nu urmărește, așadar, excluderea termenelor cărora nu li se aplică articolul 78a.”
36 Prin urmare, OAPI are îndoieli cu privire la legalitatea poziției adoptate de Camera a doua de recurs.
37 În plus, OAPI subliniază că în cauza R 628/2006‑2, Sidescan, o altă cameră de recurs s‑a pronunțat într‑o decizie din 13 septembrie 2006, cu privire la depunerea tardivă a unui recurs, în sensul că cererea solicitantului mărcii de restitutio in integrum era admisibilă.
38 În final, OAPI subliniază că în mai multe hotărâri, cum ar fi Hotărârea din 17 septembrie 2003, Classen Holding/OAPI – International Paper (BECKETT EXPRESSION) (T–71/02, Rec., p. II‑3181), Tribunalul a examinat, potrivit normelor aplicabile anterior, chestiunea cerințelor de formă pentru depunerea unui memoriu în care se expun motivele de recurs și termenul de formulare a unei cereri de restitutio in integrum.
39 Intervenienta consideră, în esență, că în mod întemeiat camera de recurs a respins cererea de restitutio in integrum și că nu este necesar să se facă distincție între termenele vizate direct la articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 și cele vizate indirect, astfel cum susține reclamanta.
40 Prin urmare, intervenienta apreciază că articolul 59 este vizat la articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94.
41 Intervenienta adaugă că cererea de restitutio in integrum nu era admisibilă, întrucât nu îndeplinea condițiile de la articolul 78 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 care prevede că cererea trebuie prezentată în scris în termen de două luni de la încetarea obstrucționării.
42 Or, intervenienta amintește că, la 27 martie 2006, OAPI a contactat‑o telefonic pe reclamantă pentru a o informa că nu primise actul de introducere a recursului. În consecință, data limită pentru depunerea unei cereri de restitutio in integrum a fost 27 mai 2006. Întrucât 27 mai 2006 a fost într‑o zi de sâmbătă, termenul de două luni a expirat la 29 mai 2006. Cererea a fost depusă la 30 mai 2006, prin urmare în afara termenului prevăzut.
Aprecierea Tribunalului
43 Articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 422/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 (JO L 70, p. 1, Ediție specială, 17/vol.2, p. 27), prevede că „prezentul articol nu se aplică termenelor prevăzute la alineatul (2), la articolul 42 alineatele (1) și (3) și la articolul 78a”.
44 Trebuie să se sublinieze că nici considerentele Regulamentului nr. 422/2004, nici lucrările pregătitoare pentru adoptarea acestui regulament, nu aduc clarificări utile cu privire la intențiile legiuitorului.
45 Sintagma „termenelor prevăzute […] la articolul 78a” din cuprinsul articolului 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, astfel cum a fost modificat, nu poate fi interpretată, cu toate acestea, în sensul că și termenele prevăzute de dispozițiile vizate la articolul 78a alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 ar fi excluse din domeniul de aplicare al articolului 78 din același regulament. Astfel, aceste termene nu sunt „prevăzute” la articolul 78a din Regulamentul nr. 40/94.
46 Prin urmare, aprecierea camerei de recurs potrivit căreia termenul peremptoriu de formulare a unei opoziții și termenul de introducere a unui recurs sunt puse pe picior de egalitate și sunt excluse ambele de la restitutio in integrum este afectată de o eroare.
47 Astfel, argumentarea camerei de recurs potrivit căreia, în 2004, legiuitorul a înțeles să precizeze că restitutio in integrum nu se aplică articolului 59 din Regulamentul nr. 40/94 este contrazisă, mai întâi, de inexistența unei menționări exprese a articolului 59 pe lista excepțiilor. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să îndepărteze incertitudinile cu privire la acest aspect, ar fi fost posibil în mod rezonabil să ne așteptăm ca acesta să o facă în mod expres, mai ales că tocmai modifica alineatul (5) al articolului 78 din Regulamentul nr. 40/94.
48 În continuare, raționamentul camerei de recurs întemeiat pe un mecanism de excludere în lanț este repus în discuție de faptul că și articolul 42 din Regulamentul nr. 40/94 este menționat la articolul 78a din acest regulament. Logic, toate trimiterile la articolul 42 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 ar fi trebuit eliminate de la articolul 78 alineatul (5) din acest regulament în cazul în care raționamentul camerei de recurs ar fi exact. Or, în mod evident, această situație nu se regăsește în cauză, ceea ce este în favoarea tezei potrivit căreia limitările stabilite la articolul 78 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 nu vizează articolul 59 din acesta.
49 În sfârșit, întrucât alineatul (5) al articolului 78 din Regulamentul nr. 40/94 procedează la o limitare a drepturilor procedurale acordate părților prin acest articol, această dispoziție trebuie interpretată în mod restrictiv. Dimpotrivă, interpretarea dată de camera de recurs ar fi contrară acestui principiu și, prin urmare, nu poate fi primită.
50 Prin urmare, decizia atacată trebuie anulată.
51 În ceea ce privește tardivitatea cererii de restitutio in integrum invocată de intervenientă, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 134 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură, un intervenient poate, în memoriul în răspuns, să formuleze concluzii care vizează anularea sau reformarea deciziei camerei de recurs în privința unui punct care nu a fost indicat în cerere și să invoce motive care nu au fost arătate în cerere.
52 Cu toate acestea, trebuie să se constate că intervenienta solicită respingerea acțiunii, iar nu reformarea deciziei atacate.
53 Pe de altă parte, trebuie să se arate că această chestiune a admisibilității cererii de restitutio in integrum nu a fost dezbătută de părți în înscrisurile lor și că, întrucât intervenienta și reclamanta au precizat că nu intenționează să asiste la ședință, Tribunalul nu a fost în măsură să permită părților dezbaterea acestei problematici în fața Tribunalului.
54 Având în vedere toate aceste motive, Tribunalul consideră că acțiunea trebuie admisă, iar cererea de restitutio in integrum trebuie trimisă la OAPI pentru a se pronunța cu privire la aceasta.
Cu privire la cheltuielile de judecată
55 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
56 Întrucât OAPI a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
57 Intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 24 iulie 2006 (cauza R 446/2006‑2).
2) OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale Omnicare, Inc.
3) Astellas Pharma GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.
Azizi | Cremona | Frimodt Nielsen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 mai 2009.
Semnături