Cauza T‑548/12
Deutsche Rockwool Mineralwoll GmbH & Co. OHG
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară figurativă REDROCK – Mărcile naționale verbale anterioare ROCK, KEPROCK, FLEXIROCK, FORMROCK, FLOOR‑ROCK, TERMAROCK, KLIMAROCK, SPEEDROCK, DUROCK, SPLITROCK, PLANAROCK, TOPROCK, KLEMMROCK, FIXROCK, SONOROCK PLUS, VARIROCK, SONOROCK și MASTERROCK – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 8 iulie 2015
1. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
2. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
3. Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Marca figurativă REDROCK și mărcile verbale KEPROCK, FLEXIROCK, FORMROCK, FLOOR‑ROCK, TERMAROCK, KLIMAROCK, SPEEDROCK, DUROCK, SPLITROCK, PLANAROCK, TOPROCK, KLEMMROCK, FIXROCK, SONOROCK PLUS, VARIROCK, SONOROCK și MASTERROCK
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b) și art. 53 alin. (1) lit. (a)]
4. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Similitudine între mărcile vizate
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
5. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
6. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 15)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 18)
3. Nu există pe teritoriul Germaniei, pentru publicul relevant compus din profesioniști din sectorul construcțiilor și, ocazional, din consumatorul mediu bine informat în domeniul construcțiilor care cumpără produsele vizate în magazinele de bricolaj, un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară între, pe de parte, semnul figurativ REDROCK, a cărui înregistrare ca marcă comunitară este solicitată pentru produse din clasele 1, 2, 17, 19 și 37 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și, pe de altă parte, marca verbală KEPROCK, înregistrată anterior în Germania pentru produse sau servicii din clasele 17, 19 și 37 și mărcile verbale REDROCK, FLEXIROCK, FORMROCK, FLOOR‑ROCK, TERMAROCK, KLIMAROCK, SPEEDROCK, DUROCK, SPLITROCK, PLANAROCK, TOPROCK, KLEMMROCK, FIXROCK, SONOROCK PLUS, VARIROCK, SONOROCK și MASTERROCK, înregistrate anterior în Germania pentru produse sau servicii din clasa 17, 19 sau 37.
Gradul de similitudine fonetică între două mărci are o importanță mai redusă în cazul produselor care sunt comercializate astfel încât, de obicei, publicul relevant percepe marca respectivă care le desemnează într‑o formă vizuală la momentul cumpărării. Or, acesta este cazul materialelor de construcție vizate de semnele în conflict, care sunt comercializate într‑o modalitate care permite consumatorului mediu să perceapă vizual mărcile aplicate. De asemenea, trebuie să se sublinieze că alegerea produselor în cauză de către publicul relevant este precedată, în mod necesar, de examinarea caracteristicilor produselor, în magazine sau pe internet, deoarece publicul respectiv dorește să se asigure că materialele utilizate își îndeplinesc funcțiile pe termen lung în clădirea în care sunt integrate. Aceste împrejurări presupun de asemenea faptul că publicul relevant se confruntă vizual cu imaginea mărcii înainte de a face alegerea.
În aceste condiții, nu există un risc de confuzie între mărcile REDROCK și KEPROCK, considerate individual, chiar și în privința produselor vizate de cele două mărci care sunt identice. Astfel, consumatorul mediu, având un nivel de atenție deosebit de ridicat la momentul cumpărării, va percepe diferențele care separă mărcile și nu va crede că produsele care poartă semnele în conflict provin de la aceeași sursă comercială.
Aceeași situație se regăsește în privința serviciilor vizate de mărcile REDROCK și KEPROCK. Semnele în conflict nu vor fi confundate de publicul relevant pentru motive care țin de caracterul distinctiv mediu al mărcii KEPROCK, de nivelul de atenție deosebit de ridicat a publicului relevant, de dorința acestui public de a cunoaște identitatea sursei comerciale a produselor și a serviciilor vizate și de faptul că există o slabă similitudine pe plan vizual între semnele în conflict, o similitudine medie pe plan fonetic, în timp ce compararea semnelor pe plan conceptual este neutră.
Având în vedere nivelul de atenție deosebit de ridicat a publicului relevant, diferențele care separă marca contestată de mărcile anterioare FLEXIROCK, FORMROCK, FLOOR‑ROCK, TERMAROCK, KLIMAROCK, SPEEDROCK, DUROCK, SPLITROCK, PLANAROCK, TOPROCK, KLEMMROCK, FIXROCK, SONOROCK PLUS, VARIROCK, SONOROCK și MASTERROCK sunt suficiente pentru a exclude orice risc de confuzie.
Elementul „rock” este foarte descriptiv și apreciativ în privința produselor și serviciilor vizate de mărcile anterioare. În consecință, acesta nu este apt să constituie elementul comun al unei familii de mărci. Recunoașterea familiei de mărci având ca element comun „rock” ar conduce tocmai la monopolizarea elementului „rock”, care este foarte descriptiv și apreciativ în privința produselor și serviciilor vizate de mărcile anterioare. Protecția lărgită prin recunoașterea prezenței unei familii de mărci ar însemna că, în practică, niciun alt operator nu ar putea înregistra o marcă conținând elementul „rock” și i s‑ar putea chiar interzice, dacă este cazul, utilizarea acestui element în sloganurile și în materialele sale publicitare. O astfel de restricție adusă liberei concurențe, care ar decurge din rezervarea unui termen de bază al limbii engleze în favoarea unui singur operator economic, nu ar putea fi justificată prin preocuparea de a recompensa eforturile creatoare sau publicitare ale titularilor mărcilor anterioare. Astfel, atunci când nu este vorba despre un caracter distinctiv accentuat prin utilizare, valoarea comercială pe care o constituie respectiva rezervare nu este rezultatul unor astfel de eforturi ale titularului, ci numai a sensului unui cuvânt, prestabilit de limba în cauză, care face trimitere la caracteristicile produselor și serviciilor vizate.
(a se vedea punctele 19, 24, 74-76, 78-81, 88, 93 și 95)
4. Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului de confuzie. În această privință, consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia.
Aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare a unei singure componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Este necesar, dimpotrivă, să se efectueze o comparație prin examinarea mărcilor în cauză, fiecare analizată în totalitate, ceea ce nu exclude ca impresia de ansamblu produsă de o marcă complexă în memoria publicului relevant să poată fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale. Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile. Aceasta ar putea fi situația în special atunci când această componentă poate domina singură imaginea mărcii respective, pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta.
Deși consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia, nu este mai puțin adevărat că, în perceperea unui semn verbal, acesta va identifica elementele verbale care îi sugerează o semnificație concretă sau care seamănă cu anumite cuvinte pe care le cunoaște. Identificarea elementelor verbale comprehensibile pentru consumator este relevantă din punctul de vedere al aprecierii similitudinii vizuale, fonetice și conceptuale dintre semnele în conflict.
Nimic nu împiedică camera de recurs să identifice mai întâi elementele comprehensibile ale semnelor în conflict, să aprecieze caracterul lor distinctiv și să compare, apoi, semnele respective în ansamblul lor. Un astfel de demers este perfect compatibil cu jurisprudența citată. În plus, identificarea elementelor „distinctive” și „dominante” poate necesita aprecierea capacității distinctive relative a tuturor părților componente ale mărcii și, prin urmare, identificarea elementelor mai puțin distinctive. Un astfel de mod de a acționa nu aduce atingere luării în considerare a impresiei de ansamblu generate de mărci într‑o etapă ulterioară a examinării.
(a se vedea punctele 32, 33, 37 și 43)
5. Pentru a stabili caracterul distinctiv al unei componente a mărcii, trebuie să se aprecieze capacitatea mai mult sau mai puțin extinsă a acestei componente de a contribui la identificarea produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată marca ca provenind de la o întreprindere determinată și de a distinge, așadar, aceste produse sau aceste servicii de cele ale altor întreprinderi. La această apreciere trebuie să se ia în considerare în special calitățile intrinseci ale componentei în cauză din perspectiva problemei dacă aceasta este sau nu este lipsită de orice caracter descriptiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată marca.
(a se vedea punctul 34)
6. Riscul de asociere este un caz specific al riscului de confuzie, care se caracterizează prin faptul că mărcile în cauză, deși nu sunt susceptibile să fie confundate direct de publicul‑țintă, pot fi percepute ca fiind două mărci ale aceluiași titular. Pentru a lua în considerare acest criteriu, este necesar ca cererea de declarare a nulității să fie întemeiată pe existența mai multor mărci care prezintă caracteristici comune ce permit să fie considerate ca făcând parte din aceeași serie sau familie. Cu toate acestea, criteriul de serie sau de familie a mărcilor nu este relevant decât dacă elementul comun este distinctiv. Astfel, dacă acest element este descriptiv, el nu este apt să creeze un risc de confuzie.
Protecția extinsă acordată unei familii de mărci nu poate fi invocată în mod valabil atunci când elementul comun al mărcilor anterioare era foarte descriptiv în privința produselor și serviciilor vizate. Astfel, un termen care face trimitere la natura respectivelor produse și a respectivelor servicii nu poate constitui un trunchi comun distinctiv pentru o familie de mărci.
(a se vedea punctele 91 și 92)