Language of document : ECLI:EU:F:2012:8

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

8 februarie 2012

Cauza F‑11/11

Vincent Bouillez și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2010 – Refuzul promovării – Analiză comparativă a meritelor funcționarilor din grupa de funcții AST în funcție de cariera acestora – Obligația unei instituții de a nu pune în practică o dispoziție de aplicare a statutului nelegală”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, având ca obiect anularea deciziilor prin care Consiliul a refuzat să promoveze reclamanții într‑un grad superior în cadrul exercițiului de promovare 2010

Decizia:      Respinge acțiunea. Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată ale reclamanților.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare – Conținut

(Statutul funcționarilor, art. 25 și 45)

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități – Funcționari din grupa de funcții AST – Analiză distinctă în funcție de carieră

(Statutul funcționarilor, art. 45; anexa XIII, art. 10)

3.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Elemente care pot fi luate în considerare – Nivelul responsabilităților exercitate

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]

4.      Funcționari – Statut – Dispoziții generale de aplicare – Competența instituțiilor – Limite – Derogare nelegală de la dispoziții superioare – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 110)

1.      Chiar dacă autoritatea împuternicită să facă numiri nu are obligația să motiveze deciziile de promovare în raport cu candidații nepromovați, ea are în schimb obligația să își motiveze decizia de respingere a reclamației formulate de un candidat nepromovat.

În acest cadru, caracterul suficient al motivării se apreciază în raport cu contextul de fapt și juridic în care se înscrie adoptarea actului atacat. Întrucât promovările se efectuează prin selecție, în conformitate cu articolul 45 din statut, este suficient ca motivarea deciziei de respingere a reclamației să se refere la modul în care au fost aplicate condițiile legale și statutare de promovare în situația specifică a funcționarului.

În plus, în ceea ce privește motivarea unei decizii adoptate în cadrul unei proceduri care afectează un număr mare de funcționari sau de agenți, nu se poate impune autorității împuternicite să facă numiri obligația ca, în momentul în care adoptă decizia de respingere a reclamației, să își motiveze decizia într‑un mod care depășește cadrul criticilor invocate în reclamația menționată, explicând în special care sunt motivele pentru care fiecare dintre funcționarii promovați avea merite superioare celor ale autorului reclamației.

(a se vedea punctele 21-23)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 2 iunie 2005, Strohm/Comisia, T‑177/03, punctul 54

Tribunalul Funcției Publice: 10 noiembrie 2011, Merhzaoui/Consiliul, F‑18/09, punctul 60; 10 noiembrie 2011, Juvyns/Consiliul, F‑20/09, punctul 70

2.      În ceea ce privește funcționarii din grupa de funcții AST, articolul 10 din anexa XIII la statut prevede, pentru determinarea numărului de posturi vacante pentru fiecare grad, coeficienți de multiplicare de referință diferiți în funcție de tipurile de carieră. Întrucât administrația trebuie să se conformeze acestor coeficienți, în mod întemeiat autoritatea împuternicită să facă numiri efectuează analize comparative ale meritelor funcționarilor AST care sunt distincte în funcție de tipurile de carieră.

În această privință, compararea meritelor pentru scopurile exercițiului de promovare ale funcționarilor AST pe tipuri de carieră nu încalcă articolul 45 din statut, din moment ce articolul 10 din anexa XIII la statut derogă, în calitate de lege specială, de la dispozițiile generale din statut.

(a se vedea punctele 31, 32 și 34)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Juvyns/Consiliul, citată anterior, punctele 42 și 43

3.      Rezultă din dispozițiile articolului 45 alineatul (1) din statut că nivelul responsabilităților exercitate de funcționarii promovabili constituie unul dintre cele trei elemente relevante pe care administrația trebuie să le ia în considerare în principal în cadrul analizei comparative a meritelor funcționarilor promovabili.

(a se vedea punctul 38)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 5 mai 2010, Bouillez și alții/Consiliul, F‑53/08, punctul 52

4.      Chiar dacă revine instituțiilor sarcina de a adopta prin decizii normele de aplicare a unei proceduri instituite de statut, în special atunci când adoptarea acestor dispoziții de aplicare este prevăzută expres în statut, aceste decizii nu pot să instituie în mod legal norme care derogă de la dispozițiile ierarhic superioare, precum principiile generale de drept sau dispozițiile statutului.

În această privință, în ipoteza în care o decizie cu caracter general adoptată de o instituție derogă în mod nelegal de la anumite dispoziții superioare, respectiva instituție are obligația de a nu aplica această decizie cu caracter general. Astfel stau lucrurile, printre altele, atunci când instituția trebuie să se pronunțe cu privire la situația individuală a unui funcționar și se confruntă cu o dispoziție generală de aplicare care încalcă o normă de rang superior: instituția trebuie să se pronunțe cu privire la situația individuală a funcționarului fără să aplice dispoziția generală de aplicare nelegală.

Astfel, în ceea ce privește o dispoziție generală de aplicare care face să depindă avansarea carierei unui funcționar AST care a beneficiat de o atestare în temeiul articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut de exercitarea efectivă a unor funcții de asistent pe care instituția le rezervă, cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) din statut, unei anumite categorii de funcționari AST și în condițiile în care, în plus, o astfel de condiție nu este prevăzută la articolul 45 din statut, instituția nu săvârșește o eroare de drept în cazul în care se conformează dispozițiilor superioare ale statutului și nu aplică această dispoziție generală de aplicare nelegală.

(a se vedea punctele 45, 46, 50 și 51)

Trimitere la:

Curte: 28 aprilie 2011, El Dridi, C‑61/11 PPU, punctul 61

Tribunalul de Primă Instanță: 20 noiembrie 2007, Ianniello/Comisia, T‑308/04, punctul 38