HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

13 mai 2015(*)

„Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial înregistrat reprezentând un canal de evacuare de duș – Desen sau model industrial anterior – Cauze de nulitate – Noutate – Caracter individual – Caracteristici vizibile ale desenului sau modelului industrial anterior – Produse în cauză – Articolele 4-7 și 19 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”

În cauza T‑15/13,

Group Nivelles, cu sediul în Gingelom (Belgia), reprezentată de H. Jonkhout, avocat,

reclamant,

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de S. Bonne și de A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agenți,

pârât,

cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind

Easy Sanitairy Solutions BV, cu sediul în Losser (Țările de Jos), reprezentată de F. Eijsvogels, avocat,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 4 octombrie 2012 (cauza R 2004/2010‑3), privind o procedură de declarare a nulității între I‑drain BVBA și Easy Sanitairy Solutions BV,

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnul D. Gratsias (raportor), președinte, doamna M. Kancheva și domnul C. Wetter, judecători,

grefier: doamna J. Weychert, administrator,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 ianuarie 2013,

având în vedere memoriul în răspuns al OAPI, depus la grefa Tribunalului la 16 iulie 2013,

având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei, conținând concluzii referitoare la anularea deciziei camerei de recurs în privința unui punct care nu a fost indicat în cererea introductivă, depus la grefa Tribunalului la 15 iulie 2013,

având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 30 septembrie 2013,

având în vedere cererea intervenientei, depusă la grefa Tribunalului la 14 noiembrie 2013, urmărind retragerea din dosar a memoriului depus de reclamant la 30 septembrie 2013, observațiile reclamantului și ale OAPI cu privire la această cerere, depuse la grefa Tribunalului la 16 decembrie 2013 și, respectiv, la 17 decembrie 2013, și decizia din 11 noiembrie 2014 de respingere a acestei cereri,

având în vedere întrebarea scrisă adresată de Tribunal părților,

având în vedere cererile de prezentare de documente adresate de Tribunal reclamantului și intervenientei la 17 noiembrie 2014,

în urma ședinței din 11 decembrie 2014,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 28 noiembrie 2003, intervenienta, Easy Sanitairy Solutions BV, a introdus o cerere de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70). Era vizat de această cerere desenul sau modelul industrial având următoarea reprezentare:

2        Desenul sau modelul industrial contestat a fost înregistrat ca desen sau model industrial comunitar sub numărul 000107834-0025 și a fost publicat în Buletinul desenelor sau modelelor industriale comunitare nr. 19/2004 din 9 martie 2004. Acesta desemnează, potrivit respectivei înregistrări, un „sifon de duș (shower drain)”.

3        La 31 martie 2009, înregistrarea desenului sau modelului industrial contestat a fost reînnoită. Această reînnoire a făcut obiectul publicării în Buletinul desenelor sau modelelor industriale comunitare nr. 61/2009 din 2 aprilie 2009.

4        La 3 septembrie 2009, I‑drain BVBA a prezentat o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, conform articolului 52 din Regulamentul nr. 6/2002. În susținerea cererii menționate, aceasta a invocat motivul de nulitate vizat la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002. Astfel cum reiese de la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, respectivele condiții se referă în special la noutate (în sensul articolului 5 din regulamentul menționat) și la caracterul individual (în sensul articolului 6 din același regulament) ale desenului sau modelului industrial în cauză, apreciate la data divulgării sale publicului, stabilită conform articolului 7 din regulamentul în cauză.

5        În susținerea cererii sale de declarare a nulității, I‑drain a prezentat în special extrase din două cataloage de produse ale societății Blücher (denumite în continuare „cataloagele Blücher”). Cataloagele Blücher cuprindeau, printre altele, următoarea ilustrație:

6        La 30 august 2010, ca urmare a unei fuziuni prin absorbție, reclamantul, Group Nivelles, a succedat în drepturile și obligațiile I‑drain, care a încetat să existe ca persoană juridică.

7        Prin decizia din 23 septembrie 2010, divizia de anulare OAPI a declarat nulitatea desenului sau modelului industrial contestat, admițând astfel cererea care îi fusese prezentată de I‑drain.

8        Divizia de anulare a indicat că reieșea în mod clar din argumentele I‑drain că cererea sa de declarare a nulității se întemeia pe pretinsa lipsă de noutate și de caracter individual ale desenului sau modelului industrial contestat (punctul 3 din decizia diviziei de anulare). În opinia sa, acest desen sau model industrial reprezenta o placă, o cuvă și un sifon de duș, stricto sensu, și singura caracteristică vizibilă a acestui desen sau model industrial era partea superioară a plăcii respective (punctul 15 din decizia diviziei de anulare). Or, această placă ar fi identică cu cea care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus și desenul sau modelul industrial contestat ar fi lipsit de noutate în raport cu desenul sau modelul industrial care figurează în acest document (punctul 19 din decizia diviziei de anulare). Divizia de anulare a respins, în plus, ca lipsit de relevanță argumentul intervenientei potrivit căruia placa ce figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus era utilizată într‑un mediu diferit de cel în care urma să fie utilizat produsul vizat de desenul sau modelul industrial contestat. În opinia acesteia, „utilizarea produsului în care este încorporat desenul sau modelul industrial nu este un element al aspectului [său] și, în consecință, diferența nu are impact asupra comparării celor două desene în conflict” (punctul 20 din decizia diviziei de anulare).

9        La 15 octombrie 2010, intervenienta a introdus o cale de atac, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002, împotriva deciziei diviziei de anulare.

10      Prin Decizia din 4 octombrie 2012 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a anulat decizia diviziei de anulare din 23 septembrie 2010. În esență, aceasta a considerat, contrar diviziei de anulare, că desenul sau modelul industrial comunitar contestat prezenta caracter nou, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002, în măsura în care nu era identic cu placa ce figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, ci prezenta, în raport cu aceasta, diferențe care nu erau nici „minimale”, nici „dificil de apreciat în mod obiectiv” și care, în consecință, nu puteau fi considerate nesemnificative (punctele 31-33 din decizia atacată). Ea a trimis cauza diviziei de anulare spre reexaminare „pentru a da curs cererii de declarare a nulității întemeiate pe articolul 25 alineatul (1) litera (b) coroborat cu [articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6]” din Regulamentul nr. 6/2002 (punctul 2 din dispozitivul deciziei atacate).

 Concluziile părților

11      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        confirmarea, eventual după corectarea motivării, a deciziei diviziei de anulare din 23 septembrie 2010.

12      OAPI solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

13      Intervenienta solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        anularea deciziei atacate pentru un alt motiv decât cele invocate de reclamant;

–        obligarea reclamantului, precum și a OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

14      În memoriul prevăzut la articolul 135 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, depus la grefa Tribunalului de reclamant la 30 septembrie 2013, acesta și‑a menținut concluziile inițiale și a precizat că solicita, în plus, respingerea „acțiunii incidente” prezentate de intervenientă și obligarea „OAPI [sau a] intervenientei” la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Cu privire la admisibilitate celui de al doilea capăt de cerere al reclamantului

15      OAPI arată că cel de al doilea capăt de cerere al reclamantului este inadmisibil. În opinia sa, reclamantul solicită, în esență, Tribunalului confirmarea deciziei diviziei de anulare din 23 septembrie 2010. Or, ar reieși din jurisprudență [Hotărârea din 27 septembrie 2011, El Jirari Bouzekri/OAPI – Nike International (NC NICKOL), T‑207/09, EU:T:2011:537, punctele 15-17, și Hotărârea din 29 februarie 2012, Certmedica International și Lehning entreprise/OAPI – Lehning entreprise și Certmedica International (L112), T‑77/10 și T‑78/10, EU:T:2012:95, punctul 32] că Tribunalul nu are competența să adopte hotărâri confirmative sau declarative.

16      Intervenienta, la rândul său, nu susține în mod expres inadmisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere al reclamantului, dar arată că Tribunalul nu poate confirma decizia diviziei de anulare din 23 septembrie 2010 și că, în cazul în care Tribunalul anulează decizia atacată, cauza trebuie trimisă spre reexaminare camerei de recurs, care va trebui să se pronunțe ținând seama de hotărârea de anulare.

17      Aceste argumente nu pot fi primite.

18      Mai întâi, jurisprudența invocată de OAPI este lipsită de relevanță. În cele două hotărâri citate de OAPI, este vorba despre capete de cerere referitoare la confirmarea, de către Tribunal, a deciziei camerei de recurs (iar nu a deciziei organului inferior al OAPI), cu privire la un aspect în care această decizie era favorabilă părții care a sesizat Tribunalul cu acțiunea. Prin urmare, Tribunalul a considerat că rezulta din articolul 65 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1) [al cărui conținut este identic cu cel al articolului 61 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 6/2002], că este inadmisibil un capăt de cerere prin care un reclamant solicită o confirmare a motivului sau a argumentelor pe care acesta le prezentase cu ocazia căii de atac aflate pe rolul camerei de recurs și pe care aceasta din urmă le‑a admis (Hotărârile NC NICKOL, punctul 15 de mai sus, EU:T:2011:537, punctul 17, și L112, punctul 15 de mai sus, EU:T:2012:95, punctul 32).

19      Astfel, articolul 61 din Regulamentul nr. 6/2002 prevede la alineatul (1) că deciziile camerelor de recurs pot face obiectul unei acțiuni în fața Tribunalului, la alineatul (2), că această acțiune se înaintează pe motive de necompetență, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea tratatului, a dispozițiilor Regulamentului nr. 6/2002 și a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere, la alineatul (3), că Tribunalul are competența atât de a anula, cât și de a modifica hotărârea atacată și, în cele din urmă, la alineatul (4), că o cale de atac este deschisă oricărei părți la procedura înaintea camerei de recurs, în măsura în care decizia nu a fost pronunțată în favoarea sa. Rezultă, pe de altă parte, a contrario față de acest din urmă alineat, că o parte în procedura în fața camerei de recurs nu poate sesiza în mod legal Tribunalul cu o acțiune împotriva deciziei respectivei camere de recurs care i‑a admis în totalitate concluziile.

20      Or, în speță, cel de al doilea capăt de cerere al reclamantului nu urmărește confirmarea, în tot sau în parte, a deciziei atacate, care, de altfel, este defavorabilă reclamantului. Acesta urmărește ca Tribunalul să adopte el însuși decizia pe care camera de recurs ar fi trebuit sau ar fi putut să o adopte, și anume decizia de respingere a căii de atac care i‑a fost prezentată și de confirmare, în consecință, a deciziei diviziei de anulare din 23 septembrie 2010. Cu alte cuvinte, reclamantul urmărește exercitarea de către Tribunal a competenței de modificare a deciziei camerei de recurs cu care este învestit în temeiul articolului 61 alineatul (3) din Regulamentul nr. 6/2002. Un asemenea capăt de cerere este, așadar, admisibil [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 mai 2010, Beifa Group/OAPI – Schwan‑Stabilo Schwanhäußer (Instrument de scris), T‑148/08, Rep., EU:T:2010:190, punctele 40-44].

 Cu privire la luarea în considerare a unei pagini a anexei A.9 la cererea introductivă

21      OAPI și intervenienta susțin că reclamantul a prezentat la pagina 76 din anexa A.9 la cererea introductivă un document care nu fusese prezentat în fața OAPI. Acestea solicită, în consecință, ca respectivul document să nu fie luat în considerare de Tribunal.

22      În această privință, trebuie arătat, în urma lecturii dosarului procedurii în fața OAPI, transmis Tribunalului în aplicarea articolului 133 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al acestuia din urmă, că documentul prezentat la pagina 76 din anexa A.9 la cererea introductivă nu figurează printre documentele care au fost prezentate de părți OAPI. Desigur, pagina 75 din anexa menționată conține o copie a unui e‑mail din 5 octombrie 2009 trimis de domnul M. F. de la întreprinderea Blücher către domnul R. G. de la societatea I‑drain, care fusese comunicat de reclamant în anexa 4 la memoriul de observații pe care aceasta îl depusese la 2 aprilie 2010, în fața diviziei de anulare. Cu toate acestea, documentul prezentat la pagina 76 din respectiva anexă nu figurează nici printre anexele la memoriul de observații menționat, nici, în general, printre diferitele documente prezentate de părți în cursul procedurii în fața OAPI. Pe de altă parte, în timpul ședinței, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, reprezentantul reclamantului a confirmat că documentul prezentat la pagina 76 din anexa în cauză nu fusese prezentat în procedura în fața OAPI.

23      Or, trebuie amintit că acțiunea la Tribunalul vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale OAPI în sensul articolului 61 din Regulamentul nr. 6/2002, astfel încât funcția Tribunalului nu este aceea de a reexamina circumstanțele de fapt în lumina documentelor prezentate pentru prima dată în fața sa.

24      Prin urmare, este necesar să se excludă din dezbateri documentul prezentat la pagina 76 din anexa A.9 la cererea introductivă fără a fi necesar să se examineze forța sa probantă [a se vedea în acest sens Hotărârea Grupo Promer Mon Graphic/OAPI – PepsiCo (Reprezentarea unui suport promoțional circular) (T‑9/07, EU:T:2010:96), punctul 24 și jurisprudența citată].

 Cu privire la admisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere al intervenientei

25      În observațiile sale privind cererea intervenientei prin care se urmărea retragerea din dosar a memoriului prevăzut la articolul 135 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, depusă de reclamant la 30 septembrie 2013, OAPI, în special, a obiectat inadmisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere al intervenientei. Potrivit acestuia, cererea de declarare a nulității deciziei atacate urmărită de intervenientă este inadmisibilă, deoarece este vorba despre o decizie care îi dă dreptate. În susținerea argumentației sale, OAPI invocă Hotărârea din 16 decembrie 2008, Budějovický Budvar/OAPI – Anheuser‑Busch (BUD) (T‑225/06, T‑255/06, T‑257/06 și T‑309/06, Rep., EU:T:2008:574, punctele 150 și 151).

26      Deși excepția de inadmisibilitate care vizează al doilea capăt de cerere al intervenientei nu ar putea fi invocată de OAPI în observațiile sale cu privire la cererea intervenientei prin care se urmărea retragerea din dosar a memoriului prevăzut la articolul 135 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, aceasta ar trebui examinată, deoarece este vorba despre un aspect care poate fi, eventual, examinat din oficiu de Tribunal.

27      În această privință, trebuie amintit, mai întâi, că, potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, un intervenient dintre cei menționați la alineatul (1) al aceluiași articol (care se referă la părțile în procedura aflată pe rolul camerei de recurs, altele decât reclamantul) poate, în memoriul său în răspuns, să formuleze concluzii care vizează anularea sau reformarea deciziei camerei de recurs în privința unui punct care nu a fost indicat în cerere și să invoce motive care nu au fost arătate în cererea introductivă.

28      În continuare, trebuie respinsă, ca lipsită de relevanță, trimiterea la Hotărârea BUD, punctul 25 de mai sus (EU:T:2008:574, punctele 150 și 151). În această hotărâre, Tribunalul a respins anumite argumente ale intervenientei în cauza respectivă, arătând că, „presupunând că argumentele [în cauză] trebuie înțelese ca un motiv autonom întemeiat pe articolul 134 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, este necesar să se arate că acest motiv este incompatibil cu propriile concluzii ale intervenientei […] [care] nu a solicitat anularea sau modificarea [deciziei camerei de recurs în respectiva cauză] în conformitate cu articolul 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură” (Hotărârea BUD, punctul 25 de mai sus, EU:T:2008:574, punctele 150 și 151). Or, în speță, intervenienta solicită, în mod exact, anularea deciziei atacate.

29      În ceea ce privește argumentul OAPI, potrivit căruia decizia atacată „dă dreptate” intervenientei, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, o decizie a unei camere de recurs trebuie considerată ca fiind pronunțată în favoarea uneia dintre părțile care s‑a prezentat în fața acestei camere atunci când se admite cererea acestei părți în temeiul unei singure părți a argumentației prezentate de partea respectivă, chiar dacă ar omite să examineze sau ar respinge celelalte motive sau argumente invocate de aceeași parte [a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2011, Völkl/OAPI – Marker Völkl (VÖLKL), T‑504/09, Rep., EU:T:2011:739, punctul 26 și jurisprudența citată]. În schimb, o decizie a unei camere de recurs a OAPI nu este pronunțată, în sensul articolului 61 alineatul (4) din Regulamentul nr. 6/2002, în favoarea unei părți, atunci când se pronunță cu privire la o cerere adresată OAPI de această parte într‑un sens care îi este defavorabil (a se vedea prin analogie Hotărârea VÖLKL, citată anterior, EU:T:2011:739, punctul 27 și jurisprudența citată).

30      În speță, divizia de anulare a constatat că cererea de declarare a nulității formulată de reclamant se întemeia, în esență, pe pretinsa lipsă de noutate și de caracter individual ale desenului sau modelului industrial comunitar contestat. Aceasta a considerat în continuare că cel din urmă desen sau model industrial era identic, în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, cu un desen sau model industrial anterior, și anume cel reprezentând o placă ce figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus.

31      Atât în fața diviziei de anulare, în memoriul său în observații din 22 iunie 2010, depus ca răspuns la observațiile reclamantului din 2 aprilie 2010 menționat la punctul 22 de mai sus, cât și în fața camerei de recurs (a se vedea rezumatul argumentelor intervenientei la punctul 14 din decizia atacată, în special partea intitulată „Luare în considerare nejustificată, de către divizia de anulare, a documentului D1, pentru a stabili noutatea și caracterul individual ale desenului sau modelului industrial contestat”, paginile 9-13 din decizia atacată), intervenienta a susținut în special că ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus, reprodusă de asemenea la punctul 8 din decizia diviziei de anulare, nu reprezenta un sifon de duș, ci doar grilele care pot fi utilizate pentru canale.

32      Intervenienta a arătat, în consecință, că ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus și, în general, produsele care figurează în cataloagele Blücher erau complet diferite de produsul vizat de desenul sau modelul industrial contestat. În consecința acestui fapt, opinează intervenienta, nu pot fi luate în considerare aceste produse în scopul aprecierii noutății și a caracterului individual ale desenului sau modelului industrial contestat.

33      Această argumentație nu a fost admisă de camera de recurs. Dimpotrivă, astfel cum a arătat în mod întemeiat intervenienta la punctul 31 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că „desenul sau modelul industrial anterior [era] constituit dintr‑un sifon de duș foarte simplu și dreptunghiular”. Astfel, camera de recurs a respins implicit, dar în mod clar, argumentul intervenientei potrivit căruia ar fi vorba, mai degrabă, despre o grilă de canal. Respingerea acestui argument a antrenat în mod necesar respingerea argumentației intervenientei potrivit căreia desenele sau modelele industriale care figurează în cataloagele Blücher nu pot fi luate în considerare în scopul aprecierii noutății și a caracterului individual ale desenului sau modelului industrial contestat.

34      Astfel, deși camera de recurs a anulat decizia diviziei de anulare declarând nulitatea acestui din urmă desen sau model industrial pentru lipsa noutății, aceasta a trimis totuși cauza spre reexaminare diviziei de anulare „pentru a da curs cererii de declarare a nulității întemeiate pe articolul 25 alineatul (1) [litera] (b) coroborat cu [articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6]” din Regulamentul nr. 6/2002, astfel cum s‑a menționat la punctul 2 din dispozitivul deciziei atacate. Rezultă din trimiterea la articolul 6 din regulamentul menționat, care se referă la caracterul individual, că îi revine diviziei de anulare, ca urmare a trimiterii cauzei acesteia spre reexaminare, să analizeze problema existenței unui astfel de caracter al desenului sau modelului industrial contestat. Pe de altă parte, la punctul 36 ultima teză din decizia atacată, camera de recurs a constatat în mod expres că „această reexaminare trebuie să se întemeieze pe fapte, dovezi și argumente prezentate diviziei de anulare, precum și pe noi fapte, dovezi și argumente prezentate de cele două părți în fața camerei” de recurs, inclusiv, în consecință, cataloagele Blücher pe care intervenienta le dorea excluse din această analiză.

35      Rezultă că decizia atacată se pronunță asupra unei cereri a intervenientei într‑un sens care îi este nefavorabil și, în consecință, trebuie considerată ca nefiind în favoarea acesteia în sensul articolului 61 alineatul (4) din Regulamentul nr. 6/2002. Prin urmare, este admisibil ca intervenienta să solicite anularea sa, prin cel de al doilea capăt de cerere formulat, iar argumentele în sens contrar ale OAPI trebuie respinse [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 martie 2009, Laytoncrest/OAPI – Erico (TRENTON), T‑171/06, Rep., EU:T:2009:70, punctul 21, și Hotărârea VÖLKL, punctul 29 de mai sus, EU:T:2011:739, punctul 28].

 Cu privire la temeinicia primului capăt de cerere al reclamantului

36      În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe o eroare săvârșită de camera de recurs la momentul comparării desenului sau modelului industrial contestat cu desenele și modelele anterioare care fuseseră invocate în susținerea cererii de declarare a nulității. În opinia acestuia, eroarea respectivă a condus camera de recurs la concluzia eronată că desenul sau modelul industrial contestat era nou, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002.

37      Astfel, este necesar, în primul rând, să se identifice desenul sau modelul industrial anterior care a fost luat în considerare de organele OAPI în cadrul analizei cererii de declarare a nulității. În continuare, în măsura în care protecția unui desen sau model industrial în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 constă în protecția aspectului unui produs și în care, astfel cum reiese din considerentul (12) al acestui regulament, respectiva protecție nu ar trebui să fie extinsă la piesele care nu sunt vizibile în cursul utilizării normale a produsului în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2014, Biscuits Poult/OAPI – Banketbakkerij Merba (Biscuit), T‑494/12, Rep., EU:T:2014:757, punctele 19 și 20, și Hotărârea din 3 octombrie 2014, Cezar/OAPI – Poli‑Eco (Insert), T‑39/13, Rep., EU:T:2014:852, punctele 40, 51 și 52], trebuie să se identifice elementele vizibile ale acestui desen sau model industrial anterior. În sfârșit, trebuie să se verifice dacă a fost efectuată în mod corect de către camera de recurs comparația între elementele vizibile ale desenelor sau modelelor industriale contestat și anterior.

38      Înainte de a efectua această examinare, este necesar să se amintească, cu titlu introductiv, că, potrivit articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002, „desen sau model industrial” înseamnă aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia care îi conferă, în special, caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii sau a materialelor sau a ornamentației produsului în sine.

39      În plus, conform articolului 4 alineatul (1) din același regulament, un desen sau un model industrial este protejat printr‑un desen sau model industrial comunitar numai dacă are caracter individual și de noutate.

40      În această privință, articolul 5 din Regulamentul nr. 6/2002 dispune după cum urmează:

„(1)      Se consideră că un desen sau model industrial reprezintă o noutate dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public:

[…]

(b)      în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului pentru care se solicită protecție sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.

(2)      Desenele și modelele industriale sunt considerate identice dacă caracteristicile lor diferă între ele numai la nivelul unor detalii nesemnificative.”

41      Reiese astfel din articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 că două desene sau modele sunt considerate identice atunci când caracteristicile lor diferă între ele numai la nivelul unor detalii nesemnificative, adică al unor detalii care nu vor fi perceptibile imediat, și, prin urmare, nu vor genera diferențe, fie și reduse, între desenele sau modelele industriale respective. A contrario, pentru a se aprecia noutatea unui desen sau model industrial, trebuie să se aprecieze asupra existenței unor diferențe care nu sunt nesemnificative între desenele sau modelele industriale în conflict, chiar dacă acestea sunt reduse [Hotărârea din 6 iunie 2013, Kastenholz/OAPI – Qwatchme (Cadrane de ceas), T‑68/11, Rep., EU:T:2013:298, punctul 37].

42      Trebuie deopotrivă să se rezume ceea ce s‑a stabilit în decizia diviziei de anulare și în decizia atacată.

43      Divizia de anulare a considerat la punctul 15 din decizia sa că desenul sau modelul industrial contestat reprezenta un „sifon de duș (shower drain)” compus dintr‑o placă, o cuvă și un sifon. Ea a adăugat, în această privință: „Cuva și sifonul sunt montate pe suprafața interioară a plăcii.”

44      Referindu‑se la reprezentarea desenului sau modelului industrial contestat, astfel cum este reprodusă aceasta la punctul 1 de mai sus, se poate constata că, de la stânga la dreapta, prima imagine ilustrează placa prezentând, dedesubt, cuva (spre care se scurge apa) și, în centrul acesteia din urmă, racordul sifonului; cea de a doua imagine ilustrează partea inferioară a cuvei prezentând, în centru, racordul sifonului și, în cele din urmă, cea de a treia imagine ilustrează partea superioară a plăcii.

45      La punctul 16 din decizia sa, divizia de anulare a constatat că, „[î]n cursul unei utilizări normale, și anume în cazul în care dușul [funcționa], placa [era] încorporată în podea, cuva și sifonul nefiind în acest caz vizibile”. Pe baza acestei considerații, divizia de anulare a concluzionat la punctul 19 din decizia sa că „[s]ingura caracteristică vizibilă a desenului sau modelului industrial contestat [era] partea superioară a plăcii”. Având în vedere că, în opinia sa, respectiva caracteristică vizibilă a desenului sau modelului industrial contestat era identică cu „caracteristica arătată în D1”, aceasta a concluzionat în sensul lipsei noutății desenului sau modelului industrial contestat.

46      În acțiunea sa în fața camerei de recurs, intervenienta a susținut în special că în mod eronat considerase divizia de anulare că placa de acoperire era singurul element vizibil al produsului vizat de desenul sau modelul industrial contestat, după instalarea sa. În opinia sa, partea laterală a plăcii, precum și renurile prezente de o parte și de cealaltă a plăcii erau deopotrivă vizibile. În consecință, divizia de anulare nu ar fi comparat ansamblul caracteristicilor relevante ale desenului sau modelului industrial contestat cu „caracteristicile enumerate în D1”, astfel încât concluzia din decizia diviziei de anulare, potrivit căreia desenul sau modelul industrial menționat ar fi lipsit de noutate, ar fi eronată.

47      O lectură atentă a deciziei atacate arată, în pofida unei formulări oarecum ambigue, că argumentul potrivit căruia partea superioară a plăcii de acoperire nu este singurul element al acesteia care ar rămâne vizibil după instalarea „sifonului de duș (shower drain)” vizat de desenul sau modelul industrial contestat a fost admis de camera de recurs. Astfel, aceasta din urmă arată, la punctul 31 din decizia menționată, că „desenul sau modelul industrial contestat este compus dintr‑o placă de acoperire de formă dreptunghiulară, dar și din renuri laterale și din margini exterioare fine ale sifonului de duș, toate aceste elemente fiind vizibile în cursul utilizării normale”.

48      Trebuie arătat, în această privință, că produsul vizat de desenul sau modelul industrial contestat este compus, astfel cum constatase în mod întemeiat divizia de anulare, dintr‑o placă de acoperire, dintr‑o cuvă și din racordul unui sifon de duș. Mai exact, apa dușului se scurge către cuvă și, prin intermediul sifonului, este dirijată spre canalizare. Cuva este acoperită de placa de acoperire, o caracteristică specială a acesteia fiind faptul că este solidă, adică nu prezintă pe suprafața sa orificii care ar permite apei să se scurgă spre cuvă. Scurgerea apei spre cuvă se efectuează prin două renuri, de o parte și de cealaltă ale laturilor lungi ale plăcii.

49      După instalarea „sifonului de duș (shower drain)” vizat de desenul sau modelul industrial contestat, și anume după integrarea sa în podeaua dușului, este vizibilă nu doar partea superioară a plăcii, ci și, astfel cum a constatat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 31 din decizia atacată, cele două renuri laterale, precum și partea superioară a marginii cuvei. În mod evident, camera de recurs se referă tocmai la acest din urmă element atunci când evocă „marginile exterioare fine” ale „sifonului de duș (shower drain)”. În plus, chiar aceste considerente justifică concluzia potrivit căreia fraza din cuprinsul punctului 31 din decizia atacată, citată la punctul 47 de mai sus, trebuie să fie interpretată în sensul că respectiva cameră de recurs a considerat, întocmai intervenientei, că părțile vizibile „în cursul utilizării normale” ale sifonului de duș (shower drain) vizat de desenul sau modelul industrial contestat, adică după instalarea acestuia, erau nu doar partea superioară a plăcii de acoperire, ci și celelalte elemente ale acestui produs menționate mai sus.

50      Ținând seama de considerațiile care precedă, trebuie să se analizeze motivul unic al reclamantului.

51      În cadrul acțiunii, reclamantul nu prezintă argumente care ar putea repune în discuție considerațiile expuse la punctele 47-49 de mai sus. Acesta contestă, mai degrabă, termenii comparației, efectuată de camera de recurs, între desenul sau modelul industrial contestat și „desenul sau modelul industrial” anterior, menționat la punctul 31 din decizia atacată. În opinia sa, acest ultim punct din decizia atacată reflectă o interpretare greșită, de către camera de recurs, a punctului 19 din decizia diviziei de anulare.

52      Reclamantul subliniază că divizia de anulare a utilizat, în decizia sa, abrevierea „D1” pentru a se referi la toate extrasele din cataloagele Blücher care au fost depuse la dosar, și nu doar la ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus, care a fost deopotrivă reprodusă la punctul 8 din decizia diviziei de anulare. Ilustrația menționată ar fi doar o parte a documentului intitulat „D1” în decizia diviziei de anulare. Pe de altă parte, în opinia reclamantului, constatarea diviziei de anulare, de la punctul 8 din decizia sa, nu era în totalitate corectă, din moment ce această ilustrație nu reprezenta un „canal de scurgere”, ci doar o „grilă liniară” a unui canal de scurgere. Reclamantul precizează că, prin expresia „grilă liniară” trebuie să se înțeleagă o grilă plasată într‑o cuvă de evacuare care este instalată în podea. Această grilă nu ar prezenta perforații pe suprafața sa orizontală, astfel încât lichidul care urmează să fie evacuat nu s‑ar putea scurge decât de‑a lungul părților laterale ale grilei.

53      Reclamantul susține că „grila liniară” prezentată în ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus corespunde „grilei liniare” a desenului sau modelului industrial contestat. Ambele ar fi produse din oțel inoxidabil și ar avea aspectul unui patrulater alungit. Niciuna dintre ele nu ar avea perforații pe suprafața orizontală, astfel încât lichidul care urmează să fie evacuat s‑ar putea scurge către cuva de evacuare doar prin părțile laterale. Reclamantul precizează, în această privință, că orificiul vizibil pe placa ce figurează în centrul ilustrației menționate ar avea drept funcție unică să permită scoaterea grilei din cuvă în vederea curățării sale. Acesta concluzionează de aici că imaginea menționată mai sus ilustrează pur și simplu o placă de acoperire dreptunghiulară, cu alte cuvinte, o „grilă liniară” provenind de la întreprinderea daneză Blücher, datând din 1998 și a cărei denumire de tip este „Spaltrost” (în germană) sau „Spalterist” (în daneză), ceea ce înseamnă „grilă cu fante”.

54      Reclamantul susține că decizia atacată este afectată de o eroare, în măsura în care s‑a arătat la punctul 31 din aceasta că „desenul sau modelul industrial anterior (D1) este compus dintr‑un sifon de duș [(shower drain)] foarte simplu și dreptunghiular compus dintr‑o placă de acoperire prevăzută cu un orificiu”. Or, ar fi notoriu faptul că o evacuare de duș nu este compusă doar dintr‑o placă de acoperire, care, după cum indică și numele său, servește pentru a acoperi ceva, în speță, evacuarea de duș sau cuva de evacuare. În opinia sa, camera de recurs nu a ținut seama, așadar, de faptul că ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus are doar aspectul unei plăci de acoperire, nu aspectul complet, vizibil în cursul utilizării normale, al evacuării de duș care constituie modelul industrial sau desenul anterior, inclus în cataloagele Blücher.

55      Astfel, reclamantul arată că reiese din cuprinsul punctelor 7 și 31 din decizia atacată că, în mod eronat, camera de recurs a comparat aspectul vizibil în cursul utilizării normale al desenului sau modelului industrial contestat doar cu placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus. Or, s‑ar putea deduce din contextul cataloagelor Blücher, prezentate de reclamant în fața OAPI, că „grila liniară”, vizibilă în această imagine, ar trebui plasată între marginile exterioare drepte ale cuvei de evacuare și că suprafața podelei care ar înconjura cuva, marginile exterioare drepte ale cuvei, precum și „grila liniară” plasată între ele s‑ar afla la aceeași înălțime. Acesta ar fi și cazul desenului sau modelului industrial contestat.

56      Pe de altă parte, ar reieși din contextul cataloagelor Blücher că placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, întocmai plăcilor de acoperire de alte tipuri, era destinată să fie plasată între marginile drepte ale cuvei de evacuare instalate în podea. Însăși cuva de evacuare ar figura pe prima și pe ultima pagină ale cataloagelor în cauză, cu diferența că, în această reprezentare, aceasta ar fi prevăzută cu o grilă care conține, pe suprafața sa, perforații.

57      Potrivit reclamantului, în cazul în care placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus este plasată într‑o cuvă de evacuare precum cea care figurează în cataloagele Blücher, un astfel de dispozitiv de evacuare de duș ar prezenta, în cursul utilizării normale, un aspect care include nu numai placa de acoperire, ci și, spre deosebire de ceea ce a considerat camera de recurs, părțile laterale sau marginile plăcii respective, fantele alungite de o parte și de cealaltă a plăcii, precum și marginea exterioară fină a cuvei de evacuare.

58      Reclamantul susține, în consecință, că camera de recurs a întemeiat decizia atacată pe motive inexacte și pe o comparație eronată a desenelor sau modelelor industriale în cauză.

59      În această privință, trebuie amintit că, astfel cum reiese din considerațiile expuse la punctele 45-47 de mai sus, în mod întemeiat camera de recurs a considerat că, după instalarea „sifonului de duș (shower drain)” vizat de desenul sau modelul industrial contestat, suprafața orizontală a plăcii de acoperire nu era singurul său element care rămânea vizibil. Divizia de anulare, care ajunsese la concluzia contrară, la punctul 16 din decizia sa, a săvârșit o eroare pe care camera de recurs avea obligația să o rectifice.

60      Or, camera de recurs nu a acționat, în decizia atacată, în consecința erorii pe care o constatase.

61      Este cert că, în scopul aprecierii noutății desenului sau modelului industrial contestat, divizia de anulare a comparat în mod eronat doar placa de acoperire cuprinsă în desenul sau modelul industrial contestat cu placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus. Aceasta nu înseamnă totuși că noutatea desenului sau modelului industrial contestat poate fi apreciată prin compararea tuturor elementelor acestuia care rămân vizibile după instalarea sa doar cu placa ce figurează în centrul ilustrației în cauză. Aprecierea se face astfel prin compararea ansamblului elementelor vizibile ale unui dispozitiv de evacuare de duș (cel reprezentat de desenul sau modelul industrial contestat), pe de o parte, cu un singur element al unei evacuări de duș anterioare, pe de altă parte.

62      În această privință, nu este necesar să se stabilească dacă, astfel cum afirmă reclamantul (a se vedea punctul 54 de mai sus), este notoriu faptul că o evacuare de duș nu este compusă doar dintr‑o placă de acoperire. Este suficient să se constate că, în orice caz, examinarea elementelor prezentate de părți în fața OAPI puteau conduce doar la concluzia că placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus era doar o parte a unui dispozitiv de evacuare a lichidelor și că, în consecință, aprecierea noutății desenului sau modelului industrial contestat necesita o comparație între caracteristicile vizibile, după instalare, ale acestuia din urmă și caracteristicile vizibile, după instalare, ale desenului sau modelului industrial anterior, care includea placa de acoperire sus‑menționată.

63      Astfel, în primul rând, în cataloagele Blücher, prezentate în estras de reclamant, ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus era precedată de titlul „Roste für Rinnen und Aufsatzstücke”, care înseamnă „Grile pentru canale și părți superioare”. În consecință, este cert că placa ce figurează în centrul acestei ilustrații era doar o placă de acoperire care îndeplinea funcția de grilă a unui dispozitiv de evacuare a lichidelor și nu reprezenta ansamblul unui asemenea dispozitiv.

64      În al doilea rând, o altă pagină (pagina 21) din cataloagele în cauză, prezentată de asemenea de reclamant în fața OAPI, cuprindea o diagramă care arăta cum diferite elemente furnizate de întreprinderea Blücher ar putea fi combinate pentru a construi un dispozitiv complet de evacuare a lichidelor. Mai exact, această diagramă arăta șase tipuri de grilă, una dintre acestea fără perforație, care puteau fi montate pe o cuvă, care, la rândul său, urma să fie montată pe un sifon. Respectivele grile aveau o formă pătrată și nealungită, dar este evident că același principiu se putea aplica unor grile de forme sau de dimensiuni diferite.

65      În această privință, trebuie remarcat că grila fără perforații (placa de acoperire) prezentată în această diagramă purta numărul de model industrial 697.200.200.20. Reiese de la pagina 34 a aceluiași catalog că era vorba despre o variantă, de formă pătrată, a seriei de plăci de acoperire „Spaltrost”, propusă de întreprinderea Blücher. Aceeași serie cuprindea alte modele (numerotate 697.200.075.99, 697.200.150.99 și 697.200.200.99) având același aspect (adică fără perforații pe suprafața orizontală), însă de formă alungită. Pe de altă parte, pagina în cauză cuprindea, pe lângă dimensiunile acestor modele, o imagine a unei plăci de acoperire identică cu cea care figura în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus. Astfel, s‑ar putea concluziona cu ușurință, din lectura acestor cataloage, că toate tipurile de grilă (sau placă de acoperire) conținute de acestea erau destinate să fie combinate cu alte elemente, oferite de asemenea de întreprinderea Blücher, pentru a construi un dispozitiv de evacuare a lichidelor.

66      În al treilea rând, astfel cum susține reclamantul, prima și ultima pagină ale cataloagelor Blücher care figurau printre extrasele din aceste cataloage pe care le‑ar fi prezentat OAPI cuprindeau imagini ale unui dispozitiv de evacuare a apei de formă alungită propus de întreprinderea Blücher, cu diferența că era prevăzut, în aceste două imagini, cu o placă de acoperire având perforații pe suprafața sa orizontală (o grilă).

67      În al patrulea rând, trebuie să se arate de asemenea că reiese în mod clar din cuprinsul punctelor 15 și 16 din observațiile reclamantului din 2 aprilie 2010 prezentate diviziei de anulare a OAPI că plăcile de acoperire fără perforații care figurau în cataloagele Blücher, printre care și placa ce figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5, erau doar o parte a unui dispozitiv de evacuare a lichidelor și nu constituiau, în sine, un astfel de dispozitiv.

68      În al cincilea rând, în sfârșit, se impune să se arate că nici intervenienta nu a contestat, în fața organelor OAPI, că placa de acoperire de tip „Spaltrost” propusă de întreprinderea Blücher urma să fie utilizată ca fiind o parte a unui dispozitiv de evacuare a lichidelor. Dimpotrivă, în anexa 11 la observațiile sale din 27 iunie 2010 prezentate diviziei de anulare, intervenienta a furnizat extrase dintr‑un alt catalog al întreprinderii Blücher, care cuprindeau o imagine a unei plăci de acoperire precum cea care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, plasată pe o cuvă prevăzută, dedesubt, cu un sifon de evacuare. De altfel, ea amintește acest fapt în memoriul său în răspuns.

69      Este desigur adevărat că intervenienta a prezentat acest document în susținerea argumentului său, repetat, de altfel, în fața Tribunalului, potrivit căruia placa de acoperire în cauză a întreprinderii Blücher și dispozitivele de evacuare a lichidelor pe care putea fi utilizată nu erau destinate pentru a fi folosite într‑un duș, ci pentru uz industrial. Astfel, textul care figurează pe aceeași pagină ca imaginea menționată, în extrasul din catalog prezentat de intervenientă în fața OAPI, arată în mod clar că este vorba despre dispozitive de evacuare a lichidelor utilizate în industria alimentară.

70      Această situație nu schimbă totuși cu nimic faptul că reiese în mod clar din aceeași imagine că placa de acoperire care figura în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus nu era, în sine, un dispozitiv de evacuare a lichidelor (sau un sifon de duș, cum pare să fi considerat camera de recurs), ci că era doar o parte a unui astfel de dispozitiv. Rezultă, prin urmare, că în mod eronat a comparat camera de recurs, pentru a aprecia noutatea desenului sau modelului industrial contestat, caracteristicile vizibile după instalare ale acestuia din urmă doar cu respectiva placă.

71      Aceste considerații nu sunt repuse în discuție de argumentele OAPI sau ale intervenientei.

72      OAPI invocă Hotărârea din 22 iunie 2010, Shenzhen Taiden/OAPI – Bosch Security Systems (Echipament de comunicare) (T‑153/08, Rep., EU:T:2010:248, punctele 23 și 24). În opinia sa, reiese din această hotărâre că, în măsura în care articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 se referă la o diferență între impresiile de ansamblu produse de desenele sau modelele industriale în cauză, examinarea caracterului individual al unui desen sau model industrial comunitar nu poate fi efectuată prin prisma unor elemente specifice bazate pe diferite desene sau modele industriale anterioare. Prin urmare, trebuie efectuată o comparație între, pe de o parte, impresia globală produsă de desenul sau modelul industrial comunitar contestat și, pe de altă parte, impresia globală produsă de fiecare dintre desenele sau modelele industriale anterioare valabil invocate de persoana care solicită declararea nulității.

73      OAPI arată că motivarea acestei hotărâri, aplicabilă în privința caracterului individual al unui desen sau model industrial, se extinde a fortiori în privința examinării noutății. Prin urmare, caracteristicile mai multor desene sau modele industriale anterioare nu ar putea fi combinate pentru a repune în discuție noutatea unui desen sau model industrial mai recent.

74      Acest argument trebuie respins ca fiind bazat pe o percepție eronată a argumentului reclamantului. Astfel, acesta din urmă nu reproșează camerei de recurs că nu a extras elemente specifice ale diferitor desene sau modele industriale anterioare pentru a le compara cu desenul sau modelul industrial contestat, ci că a comparat ansamblul sifonului de duș (shower drain), pe care îl constituie desenul sau modelul industrial contestat, doar cu o parte, iar nu cu ansamblul dispozitivului de evacuare a lichidelor, propus de întreprinderea Blücher și invocat în susținerea cererii de declarare a nulității.

75      OAPI susține deopotrivă că reclamantul nu a demonstrat existența unui desen sau model industrial anterior desenului sau modelului industrial contestat, având toate caracteristicile acestuia din urmă. Potrivit acestuia, argumentația reclamantului se bazează pe o combinație din două desene sau modele industriale distincte. Deși divulgate în aceleași cataloage (cataloagele Blücher), aceste două desene sau modele industriale nu ar fi reprezentate împreună. OAPI apreciază că, presupunând chiar că respectivele cataloage Blücher constituie o divulgare, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, fiecare dintre desenele sau modelele industriale care figurează în aceasta ar trebui să fie comparate în mod individual cu desenul sau modelul industrial contestat.

76      Acest argument se bazează pe premisa potrivit căreia nu fusese prezentată OAPI nicio imagine care reprezintă placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, plasată într‑o cuvă de evacuare de formă alungită și care compune astfel un dispozitiv de evacuare a lichidelor complet. Astfel, expunerea acestui argument în memoriul în răspuns al OAPI este precedat de o argumentație prin care se urmărește să se demonstreze în mod întemeiat (a se vedea punctele 22 și 23 de mai sus) că documentul prezentat la pagina 76 din anexa A.9 la cererea introductivă nu trebuie să fie luat în considerare. Or, reiese din cuprinsul punctului 68 de mai sus că premisa pe care se bazează prezentul argument al OAPI este eronată, ceea ce este suficient pentru a‑l respinge.

77      În orice caz, trebuie arătat că, în general, în ipoteza unui desen sau model industrial constituit din mai multe componente, trebuie să se considere că acesta a fost făcut public în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, atunci când toate componentele au fost făcute publice și când s‑a indicat în mod clar că aceste componente erau destinate să fie combinate între ele pentru a forma un anumit produs, permițând astfel identificarea formei și a caracteristicilor acestui desen sau model industrial.

78      Cu alte cuvinte, nu se poate admite că un desen sau model industrial prezintă caracter nou, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002, atunci când constă doar într‑o combinație de desene sau modele industriale deja făcute publice și cu privire la care s‑a indicat deja că erau destinate să fie utilizate împreună.

79      În speță, aceasta înseamnă că, în măsura în care, pentru motivele expuse la punctele 63-67 de mai sus, reiese în mod clar din cataloagele Blücher că placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus era destinată să fie combinată cu cuve și cu sifoane propuse de întreprinderea Blücher și care sunt cuprinse deopotrivă în aceste cataloage pentru a constitui un dispozitiv de evacuare a lichidelor complet, revenea OAPI, pentru a aprecia noutatea desenului sau modelului industrial contestat, sarcina de a‑l compara în special cu o evacuare a lichidelor constituită din placa de acoperire în cauză combinată cu celelalte elemente ale unui dispozitiv de evacuare a lichidelor propuse de întreprinderea Blücher, chiar dacă în cataloagele menționate nu era cuprinsă nicio imagine a unei astfel de combinații.

80      OAPI susține în continuare că prezența unui orificiu în placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus constituie un element de diferențiere suplimentar între aceasta și desenul sau modelul industrial contestat, chiar dacă această diferență nu a fost menționată de camera de recurs.

81      Acest argument trebuie să fie de asemenea respins. Pe de o parte, nu este posibil să se respingă argumentul reclamantului potrivit căruia decizia atacată este afectată de o eroare, făcând trimitere la un element care nu este menționat în decizia respectivă. Pe de altă parte și foarte important, eroarea săvârșită de camera de recurs constă, potrivit argumentului reclamantului pe care Tribunalul îl consideră întemeiat, în faptul că camera de recurs a comparat ansamblul dispozitivului (sifon de duș) pe care îl constituie desenul sau modelul industrial contestat doar cu o componentă a desenului sau modelului industrial anterior. Cu alte cuvinte, eroarea constă în identificarea însăși a desenului sau modelului industrial anterior care trebuia reținută în scopul acestei comparații, iar nu, astfel cum pare să presupună acest argument al OAPI, în caracteristicile celui din urmă desen sau model industrial.

82      Intervenienta, la rândul său, arată că, din moment ce reclamantul a susținut în fața OAPI, cu titlu principal, că desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de noutate având în vedere doar placa ce figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, este de înțeles că atât divizia de anulare, cât și camera de recurs și‑au întemeiat deciziile pe o comparație a respectivului desen sau model industrial doar cu respectiva placă.

83      Acest argument trebuie să fie de asemenea respins. Trebuie amintit că, în fața diviziei de anulare, reclamantul invocase mai multe elemente în susținerea tezei sale potrivit căreia desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de noutate și de caracter individual. Divizia de anulare, considerând că singurul element vizibil, după instalare, al desenului sau modelului industrial contestat era placa sa de acoperire și că aceasta era identică cu placa ce figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, a admis, doar în acest temei, cererea de declarare a nulității. Prin urmare, aceasta nu a efectuat o comparație a desenului sau modelului industrial contestat cu alte desene sau modele industriale care ar fi cuprinse în documentele prezentate de reclamant.

84      Or, în măsura în care camera de recurs a considerat, în mod întemeiat, că alte elemente ale sifonului de duș reprezentat de desenul sau modelul industrial contestat ar rămâne vizibile după instalare, nu este posibil, după cum s‑a arătat deja, ca acest desen sau model industrial să fie comparat doar cu placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus. Pentru a aprecia noutatea desenului sau modelului industrial contestat, aceasta trebuia să ia în considerare existența unor diferențe care nu erau nesemnificative între toate caracteristicile vizibile ale acestui desen sau model industrial și ansamblul celor ale desenului sau modelului industrial anterior invocat, fără să se limiteze la placa de acoperire, care făcea parte din desenul sau modelul industrial anterior.

85      Intervenienta susține, de asemenea, că, deși reclamantul a afirmat în fața camerei de recurs că era posibilă instalarea doar a plăcii de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus într‑o cuvă dreptunghiulară de formă alungită prevăzută cu o margine care ar rămâne vizibilă după instalare, aceasta nu și‑a susținut respectivele afirmații cu elemente de probă, nefiind cuprinsă în cataloagele Blücher vreo imagine a unei astfel de instalări. În acest context, intervenienta amintește că documentul prezentat la pagina 76 din anexa A.9 la cererea introductivă, care conținea o reprezentare a plăcii de acoperire în cauză instalată într‑o cuvă de formă alungită, nu fusese prezentată OAPI și nu poate fi luată în considerare.

86      Cu toate acestea, pentru motivele indicate deja la punctele 63-70 de mai sus, aceste argumente nu pot fi admise.

87      În consecință, motivul unic al acțiunii este întemeiat.

88      Or, astfel cum s‑a menționat la punctul 20 de mai sus, prin cel de al doilea capăt de cerere, reclamantul solicită, în esență, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii căii de atac a intervenientei în fața camera de recurs și al confirmării deciziei diviziei de anulare prin care se admite cererea de decădere, eventual, cu înlocuirea motivelor acestei din urmă decizii. Prin urmare, trebuie să se stabilească soluția care trebuie adoptată în privința concluziilor în modificare ale reclamantului.

 Cu privire la temeinicia celui de al doilea capăt de cerere al reclamantului

89      Este necesar să se arate că controlul pe care Tribunalul îl exercită în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul nr. 6/2002 este un control al legalității deciziilor camerelor de recurs ale OAPI și că acesta nu poate anula sau modifica decizia care face obiectul acțiunii decât dacă, la momentul adoptării sale, aceasta era afectată de unul dintre motivele de anulare sau de modificare prevăzute la articolul 61 alineatul (2) din acest regulament. Rezultă că competența de modificare recunoscută Tribunalului nu are ca efect să confere acestuia posibilitatea de a substitui propria apreciere celei a camerei de recurs și, cu atât mai puțin, de a proceda la o apreciere cu privire la care camera respectivă nu s‑a pronunțat încă. Exercitarea competenței de modificare trebuie, așadar, în principiu, să fie limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea făcută de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum sunt acestea stabilite, care este decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI, C‑263/09 P, Rep., EU:C:2011:452, punctele 71 și 72).

90      În speță, este desigur adevărat că problema noutății desenului sau modelului industrial contestat a fost examinată atât de divizia de anulare, cât și de camera de recurs. Cu toate acestea, s‑a arătat deja că examinarea efectuată de aceste organe ale OAPI era, în ambele cazuri, afectată de erori: în cazul diviziei de anulare, aceasta a considerat în mod eronat că, după instalarea sifonului de duș reprezentat de desenul sau modelul industrial contestat, singurul său element care rămânea vizibil era placa de acoperire. Aceasta a comparat, așadar, placa respectivă cu cea care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, fără a ține seama de alte elemente de probă invocate de reclamant în fața sa. La rândul său, camera de recurs a identificat în mod corect eroarea săvârșită de divizia de anulare, dar în loc să compare elementele vizibile, după instalare, ale sifonului de duș reprezentat de desenul sau modelul industrial contestat cu elementele vizibile ale altor desene sau modele industriale anterioare invocate de reclamant, inclusiv cel din care făcea parte placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației menționate, camera de recurs s‑a limitat, în mod incorect, la o simplă comparație între desenul sau modelul industrial contestat și această din urmă placă.

91      În consecință, examinarea noutății desenului sau modelului industrial contestat, în lumina desenelor sau modelelor industriale anterioare invocate de reclamant, nu a fost completă. Prin urmare, o examinare de către Tribunal a noutății desenului sau modelului industrial contestat, în lumina ansamblului elementelor invocate de reclamant în fața organelor OAPI, ar presupune, în esență, exercitarea unor competențe administrative și de investigare proprii OAPI și ar fi, astfel, contrară echilibrului instituțional din care se inspiră principiul repartizării competențelor între OAPI și Tribunal. Rezultă că interesele reclamantului sunt apărate în mod suficient prin anularea deciziei atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea Instrument d’écriture, punctul 20 de mai sus, EU:T:2010:190, punctul 133; a se vedea de asemenea în acest sens și prin analogie Hotărârea VÖLKL, punctul 29 de mai sus, EU:T:2011:739, punctul 121 și jurisprudența citată).

92      Nu se impune, așadar, admiterea celui de al doilea capăt de cerere al reclamantului.

 Cu privire la temeinicia celui de al doilea capăt de cerere al intervenientei

93      Astfel cum s‑a arătat deja, prin cel de al doilea capăt de cerere invocat, intervenienta a solicitat anularea deciziei atacate pentru un alt motiv decât cele invocate de reclamant. În susținerea cererii, aceasta susține că camera de recurs a încălcat norme fundamentale de procedură concluzionând la punctul 31 din decizia atacată că ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus prezenta un sifon de duș dreptunghiular foarte simplu constând într‑o placă de acoperire având un orificiu. În opinia sa, această concluzie este în contradicție cu afirmațiile părților din procedura aflată pe rolul OAPI și nu a fost motivată, ceea ce face decizia atacată insuficient comprehensibilă.

94      Intervenienta explică, în această privință, că ilustrația reprodusă la punctul 5 de mai sus prezintă doar grile care pot fi utilizate într‑un canal de evacuare a lichidelor. Acestea includ placa ce figurează în centrul ilustrației menționate, care este închisă pe suprafața orizontală și nu permite scurgerea lichidului decât prin fantele de pe părțile sale laterale.

95      Intervenienta susține totuși că reiese din extrasele din unul dintre cataloagele Blücher, pe care ea însăși le‑a prezentat organelor OAPI, că această placă de acoperire era destinată uzului industrial, iar nu utilizării ca element al unui sifon de duș într‑un spațiu sanitar. Mai exact, imaginea acestei plăci în respectivul catalog ar fi prevăzută cu o imagine mică a unei camionete care, astfel cum se explică pe o altă pagină a aceluiași catalog, ar însemna că produsul este destinat uzului industrial.

96      Reclamantul nu ar fi contestat în mod argumentat aceste afirmații în fața camerei de recurs. Acesta ar fi contestat doar, în plus incorect, că împrejurarea menționată avea consecințe asupra temeiniciei cererii sale de declarare a nulității. În consecință, decizia atacată, care a calificat produsul în cauză drept sifon de duș, nu ar fi motivată și ar fi incomprehensibilă.

97      În memoriul pe care l‑a depus în aplicarea articolului 135 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, reclamantul susține că „nu poate fi acordată nicio importanță motivului intervenientei”, din moment ce este „primordial să se răspundă la întrebarea dacă respectiva cameră de recurs putea în mod întemeiat să considere că documentul «D1» nu se refer[ea] la [catalogul] Blücher, astfel cum a decis divizia de anulare, ci doar la placa de acoperire” care figura în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus. În opinia acestuia, motivul invocat de intervenientă urmărește, în realitate, să exploateze confuzia semantică existentă în decizia atacată cu privire la identificarea a ceea ce se înțelege prin „D1” pentru a obține compararea desenului sau modelului industrial contestat doar cu placa de acoperire menționată mai sus. Reclamantul solicită, prin urmare, respingerea acestui motiv.

98      Din moment ce intervenienta invocă, în susținerea celui de al doilea capăt de cerere, încălcarea obligației de motivare, trebuie amintit că, în temeiul articolului 62 din Regulamentul nr. 6/2002, deciziile OAPI trebuie motivate. Această obligație de motivare are același cuprins ca cel rezultat din articolul 296 TFUE, potrivit căruia raționamentul emitentului actului trebuie să fie menționat în mod clar și neechivoc. Această obligație are ca dublu obiectiv, pe de o parte, să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, să permită instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei. Cu toate acestea, nu li s‑ar putea cere camerelor de recurs să prezinte o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele pentru care a fost adoptată decizia camerei de recurs, iar instanței competente, să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul [a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2013, Bell & Ross/OAPI – KIN (Cutie pentru ceasuri de mână), T‑80/10, EU:T:2013:214, punctul 37 și jurisprudența citată].

99      Trebuie amintit de asemenea că obligația de motivare a deciziilor reprezintă o normă de procedură fundamentală care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Astfel, motivarea unei decizii constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază această decizie. Dacă aceste motive sunt afectate de erori, ele afectează legalitatea pe fond a deciziei, dar nu motivarea acesteia, care poate fi suficientă chiar dacă cuprinde motive eronate (a se vedea Hotărârea Cutie pentru ceasuri de mână, punctul 98 de mai sus, EU:T:2013:214, punctul 38 și jurisprudența citată).

100    Reiese din argumentația intervenientei că ea consideră că natura obiectului care figurează în centrul ilustrației de la punctul 5 de mai sus și în special întrebarea dacă acesta este destinat utilizării ca element al unui duș sau uzului industrial, ca parte a unui canal de evacuare a lichidelor, avea relevanță pentru soluția care trebuia adoptată în privința cererii de declarare a nulității formulate de reclamant. Or, presupunând că aceasta ar fi situația, trebuie să se constate că decizia atacată este motivată suficient în acest sens, în măsura în care arată la punctul 31 că este vorba despre un „sifon de duș”.

101    În realitate, prin argumentația sa, intervenienta urmărește să repună în discuție temeinicia constatării în cauză a camerei de recurs. Chiar acest fapt se poate deduce din referirea intervenientei la argumentația și la documentele pe care le invocase în fața organelor OAPI, care ar dovedi că obiectul în cauză ar fi destinat uzului industrial. În esență, intervenienta consideră că constatarea menționată mai sus a camerei de recurs este eronată, întrucât camera de recurs nu a ținut cont nici de această argumentație și de aceste documente, nici de lipsa oricărei contestații din partea reclamantului. Astfel trebuie înțeles și argumentul intervenientei, potrivit căruia decizia atacată este în această privință „incomprehensibilă”.

102    Or, înainte de a verifica, eventual, temeinicia constatării în cauză a camerei de recurs, trebuie să se examineze relevanța sa pentru aprecierea temeiniciei cererii de declarare a nulității formulate de reclamant. Trebuie amintit, în această privință, că intervenienta insistă asupra aspectului identificării corecte a produsului care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus, din moment ce consideră că dacă ar trebui să se dovedească faptul că acest produs era diferit de cel (sifonul de duș) vizat de desenul sau modelul industrial contestat, respectiva împrejurare ar fi suficientă pentru a conduce la respingerea cererii de declarare a nulității formulate de reclamant (a se vedea de asemenea punctele 30-35 de mai sus). Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă această ipoteză este corectă.

103    Astfel, numai în acest caz o eroare ipotetică a camerei de recurs în identificarea produsului vizat de desenul sau modelul industrial anterior poate justifica anularea deciziei sale, solicitată de intervenientă în cel de al doilea capăt de cerere.

104    În această privință, este necesar să se arate că, în fața organelor OAPI, părțile au dezbătut relevanța, pentru soluția care trebuie adoptată în privința cererii de declarare a nulității, a utilizării căreia le sunt destinate produsele vizate de desenele sau modelele industriale anterioare, pe care reclamantul le invocă în susținerea cererii menționate și, respectiv, de desenul sau modelul industrial contestat. Astfel, în observațiile sale din 22 iunie 2010, prezentate diviziei de anulare, intervenienta a susținut teza potrivit căreia desenele sau modelele industriale anterioare invocate de reclamant, printre care cele cuprinse în cataloagele Blücher, nu pot repune în discuție noutatea și caracterul individual ale desenului sau modelului industrial contestat, din moment ce acestea vizau produse diferite, și anume canale de evacuare a lichidelor, destinate uzului industrial.

105    În susținerea tezei sale, intervenienta a invocat un extras al comentariului comun al guvernelor din țările Benelux privind protocolul din 20 iunie 2002 de modificare a Legii uniforme a Benelux privind desenele sau modelele industriale (denumită în continuare „LBDM”). Această modificare avea ca obiect adaptarea LBDM la Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale (JO L 289, p. 28, Ediție specială, 13/vol. 24, p. 106) ale cărei dispoziții privind noutatea și caracterul individual ale unui desen sau model industrial sunt redactate în termeni în mod substanțial identici cu cei ai dispozițiilor corespunzătoare din Regulamentul nr. 6/2002.

106    În special, extrasul comentariului menționat, invocat de reclamantă, are următorul cuprins:

„Dreptul desenelor sau modelelor industriale protejează în prezent aspectul nou al unui produs având o funcție utilitară. Aceste trei noțiuni – aspect, produs și funcție utilitară – sunt indisociabile, astfel cum Hoge Raad (Curtea Supremă) a Țărilor de Jos a confirmat în hotărârea sa din 10 martie 1995 (NJ 1995, 670, Kinderkapperstoel). Un articol existent care primește o altă funcție utilitară decât cea care face obiectul depozitului poate dobândi, prin urmare, o protecție autonomă ca desen sau model industrial, chiar dacă articolul nu a suferit nicio modificare semnificativă și constituie elementul caracteristic al produsului care deține noua funcție utilitară. Deși directiva nu prevede noțiunea «funcție utilitară», rezultatul este același, deoarece protecția este legată, prin intermediul modelului industrial și al produsului, de un obiect și un scaun pentru copii dintr‑un salon de coafură este un obiect diferit de o mașină de jucărie”.

107    Trimiterea în acest extras la „un scaun pentru copii dintr‑un salon de coafură” care ar fi „un obiect diferit de o mașină de jucărie” vizează împrejurările cauzei în care Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) a pronunțat hotărârea din 10 martie 1995, punctul 106 de mai sus. Astfel cum reiese dintr‑o copie a acestei hotărâri, prezentată de intervenientă ca răspuns la o cerere de prezentare de documente din partea Tribunalului, această cauză privea o cerere de înregistrare, ca desen sau model industrial protejat pe teritoriul țărilor Benelux, a unui scaun pentru copii dintr‑un salon de coafură, care avea, ca principal element, o mașină de jucărie, aparent prezentă deja pe piața țărilor Benelux și cunoscută grupurilor interesate. Hoge Raad a statuat că era dificil să se stabilească de ce faptul că un produs era compus, printre altele, dintr‑un obiect cu o funcție utilitară originală diferită, obiect care ar fi deja cunoscut printre grupurile industriale și comerciale relevante, împiedica să se concluzioneze că era vorba despre un produs cu un aspect nou, susceptibil de protecție ca desen sau model industrial înregistrat.

108    La punctul 20 din decizia sa, divizia de anulare a respins această argumentație a intervenientei ca fiind lipsită de relevanță. În opinia sa, „utilizarea produsului în care este încorporat desenul sau modelul industrial nu este o caracteristică a aspectului și, prin urmare, această diferență nu are niciun impact asupra comparării celor două desene sau modele industriale în conflict”.

109    După cum s‑a arătat la punctul 31 de mai sus, în calea de atac formulată în fața camerei de recurs, intervenienta a reiterat totuși argumentația sa rezumată la punctele 104-107 de mai sus, considerând că respectiva argumentație fusese respinsă în mod eronat de divizia de anulare.

110    În observațiile sale din 10 mai 2011, în fața camerei de recurs, reclamantul a contestat argumentația intervenientei rezumată la punctele 104-107 de mai sus. Aceasta susține în special că, contrar a ceea ce relevă comentariul comun al guvernelor din țările Benelux, menționat la punctul 105 de mai sus, teza admisă de Hoge Raad în hotărârea sa din 10 martie 1995, punctul 106 de mai sus, nu poate fi aplicată în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor Directivei 98/71 și ale Regulamentului nr. 6/2002. Reclamantul a invocat, în acest sens, concluziile din 4 februarie 2005 prezentate de avocatul general M. D.F. W. Verkade în cauza C 04/27 HR în fața Hoge Raad. Ca răspuns la o cerere de prezentare de documente din partea Tribunalului, aceasta a prezentat o copie a concluziilor menționate. În ceea ce privește aspectul dacă teza admisă în hotărârea menționată anterior ar putea fi aplicată ca urmare a modificării LBDM în conformitate cu Directiva 98/71, avocatul general ar fi indicat că nu poate fi vorba despre un „act clar” și că dacă Hoge Raad ar considera că acest aspect ar fi relevant pentru soluționarea litigiului aflat pe rolul său, ar trebui să fie adresată Curții de Justiție o întrebare preliminară. Reclamantul a invocat, de asemenea, Hotărârea Court of Appeal (England & Wales) [Curtea de Apel (Anglia și Țara Galilor)] din 23 aprilie 2008, [2008] EWCA Civ 358, care, în opinia sa, îi susține deopotrivă teza. Ea a atașat la observațiile sale o copie a acestei hotărâri.

111    Părțile au dezbătut în continuare acest aspect în memoriile în răspuns și în duplică depuse la camera de recurs. Aceasta din urmă nu a adoptat totuși o poziție, în decizia atacată, cu privire la aspectele invocate de părți.

112    Pentru a stabili dacă, în conformitate cu Regulamentul nr. 6/2002, natura produsului vizat de un desen sau model industrial poate influența aprecierea noutății sau a caracterului său individual, este necesar să se arate că, astfel cum rezultă din articolul 3 litera (a) din același regulament (a se vedea punctul 38 de mai sus), termenul „desen sau model industrial” utilizat în regulament vizează aspectul unui produs sau al unei părți a produsului. Rezultă că „protecția unui desen sau model industrial” în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 constă în protecția aspectului unui produs [Hotărârea din 9 septembrie 2014, Biscuits Poult/OAPI – Banketbakkerij Merba (Biscuit), T‑494/12, Rep., EU:T:2014:757, punctul 19].

113    În plus, conform articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, un desen sau model industrial comunitar înregistrat, cum este desenul sau modelul industrial contestat, conferă titularului său dreptul exclusiv de a‑l utiliza și de a interzice oricărui terț utilizarea acestuia fără consimțământul său și, prin utilizare, în înțelesul dispoziției respective, se înțelege „în special, fabricarea, ofertarea, introducerea pe piață, importul, exportul sau utilizarea propriu‑zisă a unui produs în care a fost încorporat sau căruia i s‑a aplicat desenul sau modelul în cauză, precum și depozitarea produsului respectiv în scopurile menționate anterior”.

114    Trebuie amintit de asemenea că potrivit articolului 36 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar trebuie să conțină indicarea produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul în cauză sau cărora li se va aplica. Alineatul (6) al aceluiași articol precizează totuși că informațiile menționate la alineatul (2) „nu aduc atingere sferei de protecție a desenului sau a modelului în sine”.

115    Având în vedere, în special, dispoziția articolului 36 alineatul (6) din Regulamentul nr. 6/2002 și trimiterea, la articolul 19 alineatul (1) a doua teză din același regulament, la „un produs”, trebuie să se concluzioneze că un desen sau model comunitar înregistrat conferă titularului său dreptul exclusiv de a utiliza pe toate tipurile de produse (nu doar pe produsul indicat în cererea de înregistrare) desenul sau modelul industrial în cauză, precum și, conform articolului 10 din același regulament, orice desen sau model industrial care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită. Acesta conferă de asemenea titularului său dreptul de a interzice oricărui terț utilizarea pe toate tipurile de produse a desenului sau modelului industrial pe care îl deține, precum și a oricărui desen sau model industrial care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită. Dacă situația ar fi diferită, articolul 19 alineatul (1) a doua teză nu ar viza „un produs”, ci doar produsul (sau produsele) indicat(e) în cererea de înregistrare.

116    În lumina acestei concluzii, trebuie să se conchidă deopotrivă că un desen sau model industrial comunitar nu poate fi considerat nou, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, în cazul în care un desen sau model industrial identic a fost făcut public înainte de datele menționate în această dispoziție, chiar dacă respectivul desen sau model industrial anterior ar fi destinat să fie încorporat într‑un produs diferit sau să fie aplicat acestuia din urmă. În ipoteza contrară, înregistrarea ulterioară a acestui desen sau model industrial ca desen sau model industrial comunitar destinat să fie încorporat într‑un alt produs decât cel pentru care a fost deja divulgat sau să fie aplicat acestui alt produs ar permite, pentru motivele expuse la punctul 115 de mai sus, titularului respectivei înregistrări ulterioare să interzică utilizarea sa chiar pentru produsul vizat de divulgarea anterioară. Or, un astfel de rezultat ar fi paradoxal.

117    Nici dispozițiile articolului 7 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 6/2002 nu pot conduce la o concluzie diferită.

118    Articolul 7 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 6/2002 prevede că, „[î]n sensul aplicării dispozițiilor articolelor 5 și 6 [din regulamentul menționat], se consideră că un desen sau un model industrial a fost divulgat publicului dacă a fost publicat ca urmare a înregistrării sau în alt mod, sau a fost expus, utilizat în comerț sau făcut public în orice alt mod, înainte de data prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (a) și la articolul 6 alineatul (1) litera (a) sau articolul 5 alineatul (1) litera (b) și la articolul 6 alineatul (1) litera (b) [din acest regulament], după caz, cu excepția situațiilor în care aceste acțiuni nu ar fi putut deveni cunoscute, în cursul normal al afacerilor, grupurilor specializate din sectorul în cauză care funcționează în [Uniune]”.

119    O interpretare literală a articolului 7 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 6/2002 conduce la concluzia că „sectorul în cauză”, în sensul acestei dispoziții, nu poate fi decât cel din care face parte produsul în care a fost încorporat desenul sau modelul industrial dezvăluit sau căruia i‑a fost aplicat. Astfel, în conformitate cu această dispoziție, se consideră că un desen sau model industrial anterior a fost divulgat publicului dacă a fost publicat, cu excepția situațiilor în care acest fapt nu ar fi putut deveni cunoscut în mod rezonabil, în cursul normal al afacerilor, grupurilor specializate din sectorul vizat de produsul în cauză care funcționează în Uniune.

120    Lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 6/2002 confirmă această interpretare. Modul de redactare a articolului 7 din acest regulament reia o propunere, redactată în termeni foarte similari, care figurează la punctul 3.1.4 din Avizul Comitetului Economic și Social European referitor la Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 1994, C 388, p. 9). Pentru a justifica această propunere, secțiunile 3.1.2 și 3.1.3 din avizul respectiv menționează următoarele:

„3.1.2. [D]ispoziți[a] [privind aprecierea noutății unui desen sau model industrial comunitar], astfel concepută, pare dificil de aplicat în numeroase domenii și în special în industria textilă. Vânzătorii de produse contrafăcute procură în mod frecvent certificate prin care se constată în mod fals că desenul sau modelul industrial contestat fusese deja creat anterior într‑o țară terță.

3.1.3. În aceste condiții, ar trebui să vizeze divulgarea către grupurile interesate din Comunitatea Europeană înainte de data de referință.”

121    Cu alte cuvinte, solicitând ca divulgarea unui desen sau model industrial anterior să fie cunoscută grupurilor specializate din sectorul vizat, care funcționează în Uniune, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 urmărește să evite posibilitatea ca un desen sau model industrial pretins anterior să fie luat în considerare în scopul aplicării articolelor 5 și 6 din același regulament, chiar dacă grupurile specializate din sectorul vizat de produsul în cauză (care, în general, se poate prezuma că au o cunoaștere mult mai aprofundată a patrimoniului de desene sau modele industriale care au fost dezvăluite la data depunerii desenului sau modelului industrial contestat în sectorul în cauză, în raport cu publicul în general) nu cunosc respectivul desen sau model industrial. Cu toate acestea, justificarea prezentată de propunerea Comitetului Economic și Social vizată mai sus nu acoperă ipoteza potrivit căreia desenul sau modelul industrial anterior ar fi cunoscut de grupurile interesate dintr‑un anumit sector din Uniune, dar nu de grupurile interesate dintr‑un alt sector, din care fac parte produse diferite.

122    Din considerațiile care precedă rezultă că „sectorul în cauză”, în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, nu este limitat la cel al produsului în care desenul sau modelul industrial contestat urmează să fie încorporat sau căruia urmează să îi fie aplicat.

123    În consecință, un desen sau model industrial anterior încorporat sau aplicat unui produs diferit de cel vizat de un desen sau model industrial ulterior este, în principiu, relevant în vederea aprecierii noutății, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002, a acestui desen sau model industrial ulterior. Astfel, modul de redactare a acestui ultim articol exclude posibilitatea ca un desen sau model industrial să fie considerat nou dacă un desen sau model industrial identic a fost anterior divulgat publicului, oricare ar fi produsul în care desenul sau modelul industrial anterior urmează să fie încorporat sau căruia urmează să îi fie aplicat.

124    Cu toate acestea, sectorul vizat de desenul sau modelul industrial anterior poate, eventual, să aibă o anumită relevanță în vederea aprecierii caracterului individual, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, al unui desen sau model industrial.

125    Astfel, articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 are următorul cuprins:

„Articolul 6

Caracterul individual

(1) Se consideră că un desen sau un model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public:

(a)      în cazul unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima dată;

(b)      în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.

(2)      Pentru aprecierea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau a modelului.”

126    Reiese din articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 că trebuie să se aprecieze caracterul individual al unui desen sau model industrial în conformitate cu impresia globală pe care acesta o produce asupra utilizatorului avizat.

127    Rezultă din jurisprudență că noțiunea de utilizator avizat trebuie înțeleasă ca o noțiune intermediară între cea a consumatorului mediu, aplicabilă în domeniul mărcilor, căruia nu i se cer cunoștințe specifice și care, în general, nu face o comparație directă între mărcile în conflict, și cea a specialistului expert, care deține cunoștințe tehnice aprofundate. Astfel, deși utilizatorul avizat nu este consumatorul mediu normal informat, suficient de atent și de avizat, care percepe un desen sau un model industrial în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acestuia, el nu este nici expertul sau specialistul capabil să observe în detaliu diferențele minime care pot să existe între modelele industriale sau desenele în conflict [a se vedea Hotărârea din 21 noiembrie 2013, El Hogar Perfecto del Siglo XXI/OAPI – Wenf International Advisers (Tirbușon), T‑337/12, Rep., EU:T:2013:601, punctele 21 și 22 și jurisprudența citată].

128    Jurisprudența precizează de asemenea că respectiva calitate de „utilizator” presupune ca persoana vizată să utilizeze produsul în care este încorporat desenul sau modelul industrial în conformitate cu finalitatea acestui produs. Calificativul „avizat” sugerează totodată faptul că utilizatorul, fără a fi designer sau expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale existente în sectorul vizat, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care, de regulă, aceste desene sau modele industriale le conțin și, datorită interesului său pentru produsele respective, dă dovadă de un grad de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează (a se vedea Hotărârea Tirbușon, punctul 127 de mai sus, EU:T:2013:601, punctul 23 și jurisprudența citată).

129    În consecință, utilizatorul care trebuie să fie luat în considerare, în scopul aprecierii caracterului individual al unui desen sau model industrial, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, este utilizatorul produsului căruia i se aplică respectivul desen sau model industrial sau în care acesta este încorporat.

130    Se impune, în această privință, să se amintească deopotrivă considerentul (14) al Regulamentului nr. 6/2002, potrivit căruia „[e]valuarea caracterului individual al unui desen sau al unui model industrial presupune să se stabilească dacă există o diferență clară între impresia globală pe care acesta o produce asupra unui utilizator avizat care îl privește și impresia produsă asupra aceluiași utilizator de totalitatea desenelor sau modelelor deja existente, ținându‑se seama de natura produsului căruia i se aplică sau în care este încorporat desenul sau modelul și mai ales de sectorul industrial căruia îi aparține și de gradul de libertate al autorului la elaborarea desenului sau a modelului”. Rezultă de asemenea că natura produsului vizat de un desen sau model industrial contestat și sectorul industrial din care face parte acest produs trebuie luate în considerare în aprecierea caracterului individual al desenului sau modelului industrial în cauză.

131    În această privință, nu se poate exclude faptul că utilizatorul avizat al produsului căruia i se aplică un anumit desen sau model industrial sau în care acesta este încorporat cunoaște, de asemenea, patrimoniul de desene sau modele industriale referitoare la diferite produse, chiar dacă o asemenea cunoaștere nu poate fi, nici ea, prezumată în mod automat.

132    În consecință, identificarea produsului căruia i se aplică un desen sau model industrial anterior sau în care acesta este încorporat, invocată pentru a contesta caracterul individual, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, al unui desen sau model industrial ulterior, prezintă relevanță pentru această apreciere. Astfel, tocmai prin identificarea produsului în cauză se va putea stabili dacă utilizatorul avizat al produsului căruia i se aplică desenul sau modelul industrial ulterior sau în care acesta este încorporat cunoaște desenul sau modelul industrial anterior. Numai în cazul în care această ultimă condiție este îndeplinită, respectivul desen sau model industrial anterior ar putea împiedica recunoașterea unui caracter individual al desenului sau modelului industrial ulterior.

133    Aplicate în speță, considerațiile care precedă conduc la concluzia potrivit căreia, deși identificarea produsului exact în care era încorporat desenul sau modelul industrial anterior invocat în susținerea cererii de declarare a nulității nu era relevantă în vederea aprecierii noutății, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002, a desenului sau modelului industrial contestat, aceasta prezenta totuși relevanță pentru aprecierea caracterului individual, în sensul articolului 6 din regulamentul menționat, al acestui din urmă desen sau model industrial.

134    Or, trebuie amintit că, în decizia atacată, camera de recurs a anulat decizia diviziei de anulare și a trimis cauza acesteia spre reexaminare „pentru a da curs cererii de declarare a nulității întemeiate pe articolul 25 alineatul (1) [litera] (b) coroborat cu [articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6]” din Regulamentul nr. 6/2002 (a se vedea punctul 2 din dispozitivul deciziei atacate) sau, cu alte cuvinte, pentru a aprecia caracterul individual al desenului sau modelului industrial contestat. În consecință, în măsura în care camera de recurs a decis să se pronunțe ea însăși cu privire la natura produsului în care era încorporat desenul sau modelul industrial anterior și să nu lase acest aspect la latitudinea diviziei de anulare, aceasta trebuia să își întemeieze concluzia pe o apreciere corectă a elementelor de probă aferente, prezentate în fața sa de părți. Prin urmare, trebuie să se verifice temeinicia acestei aprecieri, astfel cum solicită, în esență, intervenienta.

135    În această privință, este necesar să se arate că niciun element din dosarul OAPI nu permitea calificarea plăcii de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus drept „sifon de duș (shower drain)” sau drept element al unui astfel de sifon. Astfel cum susține în mod întemeiat intervenienta, extrasele din cataloagele Blücher, prezentate de reclamant în fața OAPI, arată canale de evacuare a lichidelor și grile (inclusiv placa menționată mai sus) care pot fi utilizate împreună cu acestea. Astfel de canale, împreună cu grilele lor sau cu plăcile de acoperire, pot, în general, să fie utilizate în mai multe locuri diferite.

136    După cum în mod întemeiat arată intervenienta, în cataloagele Blücher, prezentarea plăcii de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus este prevăzută cu o imagine mică a unei camionete. Reiese din extrasele din cataloagele menționate, atașate chiar de intervenientă în anexa 9 la observațiile sale din 22 iunie 2010, prezentate diviziei de anulare, că imaginea camionetei mici indică „clasa de încărcare” a fiecărei grile (sau plăci), propusă în aceste cataloage. Cu alte cuvinte, este vorba despre o referire la încărcarea maximă pe care o poate suporta grila sau placa în cauză.

137    În total, există în cataloagele Blücher cinci „clase de încărcare”, una pentru „zone fără încălțăminte” (baie etc.), una pentru „zone pietonale” (centre comerciale etc.), una pentru „transpalete, cărucioare” (industria ușoară), una pentru „camionete, camioane” (industrie, uzine) și una pentru „elevatoare mari” (industria grea etc.). „Clasa de încărcare” indicată de imaginea camionetei mici corespunde, prin urmare, celei de a doua încărcări maxime pe care o poate suporta grila sau placa în cauză. Obiectele care fac parte din această „clasă de încărcare” convin, potrivit explicațiilor furnizate, unui uz industrial, de exemplu, într‑o uzină, și pot suporta sarcinile pe care le implică o astfel de utilizare. Spre deosebire de ceea ce pare să prezume intervenienta, aceasta nu înseamnă totuși că nu pot fi utilizate și în alte locuri, inclusiv într‑un duș, unde în mod normal ar trebui să suporte o încărcare mai redusă.

138    Totuși, din moment ce niciun element din dosar nu indica faptul că placa de acoperire care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus era destinată, exclusiv sau în principal, unei utilizări ca element al unui sifon de duș, camera de recurs l‑a calificat în mod eronat ca fiind „sifon de duș”, la punctul 31 din decizia atacată. Aceasta ar fi trebuit să utilizeze în privința sa o descriere mai generală și conformă cu indicațiile care reies din cataloagele Blücher, calificând‑o, de exemplu, drept placă de acoperire a unui canal de evacuare a lichidelor.

139    Prin urmare, argumentația intervenientei prin care se urmărește repunerea în discuție a temeiniciei constatării camerei de recurs potrivit căreia obiectul care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 5 de mai sus este un sifon de duș trebuie admisă.

140    Reiese din ansamblul considerațiilor care precedă că atât motivul unic al reclamantului, cât și motivul incident invocat de intervenientă sunt întemeiate. Se impune, în consecință, anularea deciziei atacate astfel cum solicită atât reclamantul, cât și intervenienta. În schimb, după cum s‑a arătat la punctul 92 de mai sus, capătul de cerere al reclamantului referitor la modificarea deciziei atacate trebuie respins.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

141    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

142    În speță, OAPI a căzut în pretenții și atât reclamantul, cât și intervenienta au solicitat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că abia ulterior depunerii acțiunii a fost prezentat capătul de cerere al reclamantului privind cheltuielile de judecată, trebuie arătat că, potrivit jurisprudenței, este posibil ca părțile să prezinte concluzii cu privire la cheltuielile de judecată ulterior, chiar în ședință, chiar dacă acestea nu le‑au prezentat la momentul depunerii acțiunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și altele), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, Rec., EU:T:2006:397, punctul 116 și jurisprudența citată]. Prin urmare, acest capăt de cerere al reclamantului este admisibil.

143    Se impune, în consecință, obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant și de intervenientă, în conformitate cu concluziile acestora.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 4 octombrie 2012 (cauza R 2004/2010‑3).

2)      Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)      OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Group Nivelles și de Easy Sanitairy Solutions BV.

Gratsias Kancheva Wetter

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 mai 2015.

Semnături

* Limba de procedură: neerlandeza.