ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

8 martie 2012

Cauza T‑126/11 P

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Securitate socială – Rambursarea cheltuielilor medicale – Act care lezează – Refuz implicit – Obligație de motivare – Recurs în parte vădit nefondat și în parte vădit inadmisibil”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 14 decembrie 2010, Marcuccio/Comisia (F‑1/10), având ca obiect anularea în parte a acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat. Respinge recursul incident în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat. Îl obligă pe domnul Luigi Marcuccio să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană în cadrul recursului. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată aferente recursului incident.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Control efectuat de Tribunal cu privire la calificarea juridică a actelor realizată de Tribunalul Funcției Publice – Admisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

2.      Recurs – Motive – Motiv îndreptat împotriva deciziei Tribunalului Funcției Publice cu privire la cheltuielile de judecată – Inadmisibilitate în caz de respingere a tuturor celorlalte motive

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (2)]

3.      Recurs – Motive – Control efectuat de Tribunal cu privire la aprecierea elementelor de probă realizată de Tribunalul Funcției Publice – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

4.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Lipsă totală de motivare – Suplinire după introducerea acțiunii – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

1.      Calificarea juridică a unui act realizată de Tribunalul Funcției Publice, precum problema dacă o notă redactată de Comisie ca răspuns la o cerere de rambursare suplimentară a unor cheltuieli medicale trebuie considerată un act care lezează, constituie o problemă de drept care poate fi ridicată în cadrul unui recurs.

(a se vedea punctele 27 și 29)

Trimitere la:

Curte 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi și alții, C‑136/92 P, Rec., p. I‑1981, punctul 49; Curte 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C‑412/05 P, Rep., p. I‑3569, punctele 38-40

Tribunal 13 octombrie 2008, Neophytou/Comisia, T‑43/07 P, RepFP, p. I‑B‑1-53 și II‑B‑1-373, punctul 45

2.      Reiese din articolul 11 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curții de Justiție că un recurs nu poate privi exclusiv sarcina și cuantumul cheltuielilor de judecată. Rezultă de aici că, în ipoteza în care toate celelalte motive ale unui recurs împotriva unei decizii a Tribunalului Funcției Publice au fost respinse, concluziile privind pretinsa nelegalitate a deciziei tribunalului menționat privind cheltuielile de judecată trebuie să fie respinse ca inadmisibile.

(a se vedea punctul 37)

Trimitere la:

Tribunal 9 septembrie 2009, Nijs/Curtea de Conturi, T‑375/08 P, RepFP, p. I‑B‑1-65 și II‑B‑1-413, punctul 71 și jurisprudența citată

3.      Caracterul probant al înscrisurilor administrate în procedură sau lipsa acestuia ține de aprecierea suverană asupra faptelor realizată de Tribunalul Funcției Publice, care nu poate face obiectul controlului Tribunalului în cadrul recursului, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate Tribunalului Funcției Publice sau a celui în care inexactitatea materială a constatărilor efectuate de tribunalul menționat reiese din înscrisurile depuse la dosar.

(a se vedea punctul 41)

Trimitere la:

Curte 10 iulie 2001, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, C‑315/99 P, Rec., p. I‑5281, punctul 19 și jurisprudența citată

Tribunal 21 iunie 2011, Rosenbaum/Comisia, T‑452/09 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 41

4.      Lipsa totală de motivare a unei decizii înainte de introducerea unei acțiuni la Tribunalul Funcției Publice nu poate fi acoperită de explicațiile furnizate după această introducere. Astfel, posibilitatea de a suplini lipsa totală de motivare după formularea unei acțiuni ar aduce atingere dreptului la apărare, întrucât reclamantul ar avea numai posibilitatea de a‑și prezenta în replică argumentele împotriva motivării, de care nu ar lua cunoștință decât după introducerea cererii introductive.

(a se vedea punctul 47)

Trimitere la:

Tribunal 20 septembrie 1990, Hanning/Parlamentul European, T‑37/89, Rec., p. II‑463, punctele 41 și 44; Tribunal 12 februarie 1992, Vogler/Parlamentul European, T‑52/90, Rec., p. II‑121, punctele 40 și 41; Tribunal 4 iulie 2006, Tzirani/Comisia, T‑88/04, RecFP, p. I‑A‑2-149 și II‑A‑2-703, punctul 46

Tribunal 2 martie 2010, Doktor/Consiliul, T‑248/08 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 93