Cauza T‑85/07

Gabel Industria Tessile SpA

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare GABEL — Marcă figurativă comunitară anterioară GAREL — Respingerea în parte a înregistrării — Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs — Obligația de a se pronunța asupra căii de atac în întregul său — Articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Procedură de recurs — Decizie pronunțată în recurs — Obligație a camerei de recurs — Domeniu de aplicare

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 62 alin. (1)]

2.      Marcă comunitară — Procedura căii de atac — Acțiune în fața instanței comunitare — Posibilitatea Tribunalului de a reforma decizia atacată

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 63 alin. (2) și (3)]

1.      Potrivit articolului 62 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, „[î]n urma examenului de fond asupra căii de atac, camera de recurs se pronunță asupra acesteia”. Această obligație trebuie înțeleasă în sensul că revine camerei de recurs sarcina de a se pronunța asupra fiecăruia dintre capetele de cerere cu care este sesizată, în ansamblul lor, fie prin admiterea lor, fie prin respingerea lor ca inadmisibile, fie prin respingerea lor pe fond. Din moment ce nerespectarea acestei obligații poate avea efect asupra conținutului deciziei camerei de recurs, aceasta este o normă fundamentală de procedură a cărei încălcare poate fi invocată de Tribunal din oficiu.

(a se vedea punctul 20)

2.      Deși articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară conferă Tribunalului competența de a reforma deciziile camerelor de recurs ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), această posibilitate este, în principiu, limitată la situațiile în care cauza se află în stare de judecată. Omisiunea camerei de recurs de a se pronunța cu privire la unul dintre capetele de cerere formulate de reclamantă face ca respectiva cauză să nu fie în stare de judecată. Într‑adevăr, reformarea unei astfel de decizii ar presupune ca Tribunalul să examineze pentru prima dată fondul cererii cu privire la care camera de recurs a omis să se pronunțe. Or, o astfel de examinare nu intră în sfera competenței Tribunalului definită la articolul 63 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94.

(a se vedea punctul 28)