Cauza T‑396/09

Vereniging Milieudefensie și
Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht

împotriva

Comisiei Europene

„Mediu — Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 — Obligația statelor membre de a proteja și de a ameliora calitatea aerului înconjurător — Derogare temporară acordată unui stat membru — Cerere de reexaminare internă — Refuz — Măsură cu caracter individual — Validitate — Convenția de la Aarhus”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare — Competența instanței Uniunii — Capăt de cerere prin care se urmărește obținerea unei somații adresate unei instituții — Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE și 266 TFUE)

2.      Acte ale instituțiilor — Decizia Comisiei prin care se acordă unui stat membru o derogare temporară — Act cu aplicabilitate generală — Lipsa unui act administrativ care poate face obiectul unei cereri de reexaminare internă potrivit Regulamentului nr. 1367/2006

[Regulamentul nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (1) și art. 10 alin. (1); Directiva 2008/50 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 22 alin. (4)]

3.      Acorduri internaționale — Acorduri ale Uniunii — Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus) — Efecte — Forță juridică superioară actelor de drept derivat ale Uniunii — Aprecierea în raport cu această convenție a validității unei dispoziții din Regulamentul nr. 1367/2006 — Condiții

[art. 300 alin. (7) CE; Convenția de la Aarhus; Regulamentul nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului]

4.      Acorduri internaționale — Acorduri ale Uniunii — Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus) — Limitarea printr‑o dispoziție din Regulamentul nr. 1367/2006 a posibilității de reexaminare numai la actele cu caracter individual — Nevaliditate în raport cu convenția

[Convenția de la Aarhus, art. 9 alin. (3); Regulamentul nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (g) și art. 10 alin. (1)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 18)

2.      O decizie a Comisiei prin care se acordă unui stat membru o derogare temporară de la obligațiile prevăzute de Directiva 2008/50 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa nu constituie o măsură cu caracter individual și nu poate fi considerată un act administrativ în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului. Prin urmare, această decizie nu poate face obiectul unei cereri de reexaminare internă în temeiul articolului 10 alineatul (1) din acest regulament.

Așadar, în vederea determinării domeniului de aplicare al unui act, trebuie să se țină seama, în primul rând, de obiectul și de conținutul acestuia. Astfel, o decizie care are ca destinatar un stat membru este de aplicabilitate generală în cazul în care se aplică unor situații determinate obiectiv și dacă presupune efecte juridice față de categorii de persoane vizate în mod general și abstract.

În plus, limitările sau derogările de natură temporară sau cu aplicabilitate teritorială pe care le conține un text fac parte integrantă din dispozițiile de ansamblu care le conțin și participă, cu excepția cazului când există abuz de putere, la caracterul general al acestora.

În cele din urmă, derogările de la regimul general constituite de deciziile de confirmare adoptate de Comisie în temeiul unei dispoziții a unei directive participă la caracterul general al acestei directive, dat fiind că se adresează în termeni abstracți unor categorii de persoane nedeterminate și se aplică în situații definite obiectiv.

(a se vedea punctele 26‑28, 34 și 41)

3.      Instituțiile Uniunii sunt obligate prin Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului, care are forță juridică superioară în raport cu actele de drept comunitar derivat. În consecință, validitatea Regulamentului nr. 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus poate fi afectată în cazul incompatibilității cu această convenție.

În ipoteza în care Comunitatea a urmărit executarea unei anumite obligații, asumată în temeiul unui acord internațional sau în cazul în care actul trimite expres la dispozițiile precise ale acestui acord, revine instanței Uniunii sarcina de a controla legalitatea actului în cauză în raport cu regulile acestui acord.

Astfel, instanța Uniunii trebuie să poată efectua controlul legalității unui regulament în raport cu un tratat internațional fără a verifica în prealabil dacă natura și economia tratatului internațional nu se opun examinării și dacă aceste dispoziții sunt necondiționate și suficient de precise, atunci când acest regulament urmărește să pună în aplicare o obligație impusă prin acest tratat internațional instituțiilor Uniunii.

(a se vedea punctele 52‑54)

4.      Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului, întrucât limitează noțiunea de acte susceptibile de a fi contestate de la articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus numai la actele administrative definite la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din același regulament drept măsuri cu caracter individual nu este compatibil cu articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus.

(a se vedea punctul 69)