Cauzele conexate T‑231/06 și T‑237/06

Regatul Țărilor de Jos și

Nederlandse Omroep Stichting (NOS)

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Serviciu public de radiodifuziune – Măsuri adoptate de autoritățile olandeze – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața comună – Ajutor nou sau ajutor existent – Noțiunea de ajutor de stat – Noțiunea de întreprindere – Compensarea excedentară a costurilor misiunii de serviciu public – Proporționalitate – Obligația de motivare – Dreptul la apărare”

Sumarul hotărârii

1.      Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat însoțită de calificarea provizorie drept ajutor nou – Obligația de motivare – Întindere

[art. 88 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 6]

2.      Ajutoare acordate de state – Examinarea de către Comisie – Decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE – Evoluție a poziției Comisiei la finalul procedurii

[art. 88 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 7]

3.      Concurență – Norme comunitare – Întreprindere – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Noțiune – Obligații de serviciu public – Irelevanță – Activități legate de exercitarea prerogativelor de putere publică – Excludere

[art. 87 alin. (1) CE]

4.      Ajutoare acordate de state – Atingere adusă concurenței – Ajutoare pentru funcționare – Finanțare acordată unei întreprinderi care exercită o misiune de serviciu public pe o piață deschisă concurenței

[art. 87 alin. (1) CE, 86 CE și 88 CE]

5.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Măsuri prin care se urmărește compensarea costului misiunilor de serviciu public asumate de o întreprindere

[art. 86 alin. (2) CE și 87 alin. (1) CE]

6.      Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente – Măsuri prin care se urmărește compensarea costului misiunilor de serviciu public asumate de o întreprindere – Decizia 2005/842 – Domeniu de aplicare

[art. 86 alin. (2) CE; Decizia 2005/842 a Comisiei]

7.      Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Măsură de modificare a unei scheme de ajutoare existente – Calificare drept ajutoare noi – Criterii

[art. 88 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1]

8.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Definiția serviciilor de interes economic general – Puterea de apreciere a statelor membre

[art. 86 alin. (2) CE; Comunicarea 2001/C 17/04 a Comisiei, punctul 22, și Comunicarea 2001/C 320/04 a Comisiei, punctul 36]

1.      Potrivit articolului 6 din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE, în cazul în care Comisia decide deschiderea procedurii oficiale de investigare, decizia de deschidere se poate limita să recapituleze elementele relevante de fapt și de drept, să includă o evaluare preliminară a măsurii de stat în cauză prin care se urmărește să se stabilească dacă aceasta prezintă caracter de ajutor și să expună motivele care dau naștere la îndoieli privind compatibilitatea acesteia cu piața comună. Potrivit aceluiași articol 6, decizia de inițiere trebuie, așadar, să dea posibilitatea persoanelor interesate să participe în mod eficient la procedura oficială de investigare, în cadrul căreia vor putea să își susțină argumentele. În acest scop, este suficient ca persoanele interesate să cunoască raționamentul care a determinat Comisia să considere în mod provizoriu că măsura respectivă poate constitui un ajutor nou incompatibil cu piața comună.

(a se vedea punctele 37 și 38)

2.      Rezultă din articolul 7 din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE că, la finalul procedurii oficiale de investigare, analiza Comisiei poate să fi evoluat, întrucât aceasta poate decide în cele din urmă că măsura nu constituie un ajutor sau că îndoielile privind compatibilitatea sa au fost eliminate. Rezultă că decizia finală poate prezenta anumite divergențe față de decizia de inițiere, fără ca acest fapt să vicieze totuși decizia finală.

(a se vedea punctul 50)

3.      În contextul dreptului concurenței, noțiunea de întreprindere cuprinde orice entitate care exercită o activitate economică, independent de statutul juridic al acestei entități și de modul său de finanțare. Reprezintă o activitate economică orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o anumită piață.

În această privință, faptul că unei entități i‑au fost încredințate anumite misiuni de interes general nu se poate opune considerării activităților în cauză drept activități economice. În schimb, nu prezintă un caracter economic, care să justifice aplicarea normelor privind concurența din tratat, activitățile legate de exercitarea prerogativelor de putere publică.

Prin urmare, pentru a determina dacă activitățile unei entități sunt cele ale unei întreprinderi în sensul tratatului, trebuie stabilită natura acestor activități.

(a se vedea punctele 92-95)

4.      Ajutoarele care urmăresc să scutească o întreprindere de costurile pe care ar fi trebuit în mod normal să le suporte în cadrul gestionării sale curente sau al activităților sale normale denaturează în principiu condițiile de concurență.

Faptul că întreprinderii i‑a fost încredințată o misiune de serviciu public și își exercită funcțiile potrivit dispozițiilor care reglementează această misiune nu poate în sine îndepărta riscul de denaturare a concurenței în raport cu celelalte întreprinderi, fără a lipsi de orice efect util articolele 86 CE-88 CE. Misiunea de serviciu public poate astfel să facă obiectul unei compensări excedentare de către statul membru în cauză, care, din momentul în care este stabilită, determină ea însăși un risc de denaturare pe o piață deschisă concurenței.

(a se vedea punctele 119 și 120)

5.      Rezultă din termenii lipsiți de orice ambiguitate ai Hotărârii din 24 iulie 2003, Altmark, C‑280/00, că cele patru condiții pe care le enunță au ca unic obiect să califice măsura în cauză drept ajutor de stat și, mai exact, să stabilească existența unui avantaj.

O intervenție a statului care nu îndeplinește una sau mai multe dintre aceste condiții trebuie considerată ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.

(a se vedea punctele 145 și 146)

6.      Articolul 1 din Decizia 2005/842 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le‑a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general prevede că aceasta are ca obiect stabilirea condițiilor în temeiul cărora aceste ajutoare de stat trebuie considerate compatibile cu piața comună și exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) CE.

Rezultă de aici că Decizia 2005/842 nu definește deloc ea însăși condițiile pe care compensările pentru serviciu public trebuie să le îndeplinească, în special în legătură cu avantajul procurat, pentru a se sustrage calificării drept ajutor de stat, însă se aplică, dimpotrivă, unor măsuri deja calificate drept ajutor de stat, în legătură cu care trebuie să se stabilească dacă sunt compatibile cu piața comună. În plus, Decizia 2005/842 face trimitere în mod expres la criteriile reținute de Curte în Hotărârea din 24 iulie 2003, Altmark, C‑280/00, pentru a stabili, în etapa precedentă, existența unui ajutor de stat în materie.

Prin urmare, Comisia trebuie mai întâi să verifice dacă criteriile reținute de Curte în Hotărârea Altmark sunt îndeplinite, pentru a stabili dacă finanțările vizate constituie un ajutor de stat, și apoi, după ce a concluzionat în sensul existenței unui ajutor de stat, să examineze compatibilitatea acestuia cu piața comună.

(a se vedea punctele 153-155)

7.      Rezultă din articolul 1 din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE că o calificare drept ajutor existent se aplică oricărui ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a tratatului în statul membru în cauză și oricărui ajutor autorizat de Comisie sau de Consiliu și că trebuie considerată ajutor nou orice modificare a unui ajutor existent.

Potrivit acestui text neechivoc, nu „orice ajutor existent modificat” trebuie considerat ajutor nou, ci numai modificarea ca atare este susceptibilă să fie calificată drept ajutor nou. Așadar, numai în ipoteza în care modificarea afectează schema inițială în esența ei, această schemă se transformă într‑o nouă schemă de ajutoare. Or, nu poate fi vorba despre o asemenea modificare substanțială atunci când elementul nou se poate detașa în mod clar de schema inițială.

Dacă un ajutor poate fi calificat drept nou sau drept o modificare a unui ajutor existent, acest lucru trebuie determinat prin trimitere la dispozițiile care reglementează aceste aspecte, la condițiile și la limitele lor.

(a se vedea punctele 176, 177 și 180)

8.      Statele membre dispun de o amplă putere de apreciere cu privire la definirea a ceea ce acestea consideră ca fiind servicii de interes economic general. Prin urmare, definiția acestor servicii dată de un stat membru nu poate fi contestată de Comisie decât în cazul unei erori vădite.

În ceea ce privește definiția serviciului public în sectorul radiodifuziunii, deși este adevărat că nu revine Comisiei rolul de a decide dacă un program trebuie furnizat ca serviciu de interes economic general și nici de a pune la îndoială natura sau calitatea unui anumit produs, aceasta trebuie, ca gardian al tratatului, să poată interveni în caz de eroare vădită.

(a se vedea punctele 223 și 224)