Cauza C‑491/15 P

Rainer Typke

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Acces la documentele instituțiilor – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Articolul 3 – Noțiunea de document – Articolul 2 alineatul (3) – Documente deținute de o instituție – Calificarea informațiilor cuprinse într‑o bază de date – Obligația întocmirii unui document inexistent – Absență – Documente existente care pot fi extrase dintr‑o bază de date”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 ianuarie 2017

1.        Procedură jurisdicțională – Cerere de redeschidere a procedurii orale – Cerere de a depune observații asupra unor aspecte de drept ridicate prin concluziile avocatului general – Condițiile redeschiderii

(Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

2.        Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Domeniu de aplicare – Cerere de acces prin care se urmărește obținerea unei căutări în baza de date – Includere – Limite – Comunicarea informațiilor care nu pot fi extrase din aceste baze de date cu ajutorul instrumentelor de căutare existente – Excludere

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (3), art. 3 lit. (a) și art. 4]

3.        Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 19)

2.      O bază de date electronică este susceptibilă să permită extragerea oricărei informații pe care o conține. Totuși, posibilitatea ca un document să fie creat pornind de la o astfel de bază nu permite să se concluzioneze că acest document trebuie calificat drept document existent în sensul Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. Astfel, dreptul de acces la documentele instituțiilor nu se referă decât la documentele existente și aflate în posesia instituției în cauză, iar Regulamentul nr. 1049/2001 nu poate fi invocat pentru a obliga o instituție să creeze un document care nu există. Prin urmare, o cerere de acces care ar determina instituția vizată să creeze un document nou, fie și pe baza unor elemente care figurează deja în documente existente și deținute de aceasta, depășește cadrul Regulamentului nr. 1049/2001.

În ceea ce privește documentele de natură statică, în special pe suport de hârtie sau sub forma unui simplu fișier electronic, este suficient să se verifice existența suportului și a conținutului său pentru a determina dacă un document există. În schimb, natura dinamică a bazelor de date electronice nu este compatibilă cu o asemenea manieră de a proceda din moment ce un document care poate fi generat foarte ușor pornind de la informații deja conținute într‑o bază de date nu este neapărat un document existent în sensul propriu al termenului. Prin urmare, în ceea ce privește bazele de date electronice, distincția dintre un document existent și un document nou trebuie realizată pe baza unui criteriu adaptat la specificitățile tehnice ale acestor baze și conform obiectivului Regulamentului nr. 1049/2001, care vizează, astfel cum reiese din considerentul (4) și din articolul 1 litera (a) din acesta, garantarea unui acces cât mai larg la documente.

În aceste condiții, trebuie calificate drept document existent toate informațiile care pot fi extrase dintr‑o bază de date electronică în cadrul utilizării sale curente cu ajutorul instrumentelor de căutare preprogramate, chiar dacă aceste informații nu au fost încă afișate în această formă sau nu au făcut niciodată obiectul unei căutări de către agenții instituției. Prin urmare, pentru a îndeplini cerințele Regulamentului nr. 1049/2001, instituțiile pot fi obligate să alcătuiască un document pornind de la informațiile cuprinse într‑o bază de date, cu utilizarea instrumentelor de căutare existente. În schimb, trebuie considerată un document nou, iar nu un document existent, orice informație a cărei extragere dintr‑o bază de date necesită o investiție substanțială. Prin urmare, orice informație a cărei obținere necesită o modificare, fie a organizării unei baze de date electronice, fie a instrumentelor de căutare puse la dispoziție pentru extragerea informațiilor, trebuie calificată drept document nou.

(a se vedea punctele 30, 31, 33-35 și 37-40)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 58)