Cauzele conexate C‑512/11 și C‑513/11

Terveys- ja sosiaalialan neuvottelujärjestö (TSN) ry
împotriva
Terveyspalvelualan Liitto ry

și

Ylemmät Toimihenkilöt (YTN) ry
împotriva
Teknologiateollisuus ry
și
Nokia Siemens Networks Oy

(cereri de decizie preliminară formulate de työtuomioistuin)

„Politică socială − Directiva 92/85/CEE – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Lucrătoare gravide, care au născut de curând sau care alăptează – Concediu de maternitate – Menținerea unei remunerații și/sau a beneficiului unei prestații adecvate − Directiva 96/34/CE – Acordul‑cadru privind concediul pentru creșterea copilului – Drept individual la un concediu pentru creșterea copilului pe baza nașterii sau a adopției unui copil – Condiții de muncă și de remunerare – Convenție colectivă națională – Lucrătoare care au luat un concediu de maternitate după întreruperea unui concediu neremunerat pentru creșterea copilului – Refuzul plății salariului pe perioada concediului de maternitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 februarie 2014

1.        Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor de drept al Uniunii pertinente – Reformularea întrebărilor

(art. 267 TFUE)

2.        Politica socială – Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin – Acordul‑cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de CES, UNICE și CEEP – Directiva 96/34 – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Lucrătoare gravide, care au născut de curând sau care alăptează – Directiva 92/85 – Întreruperea concediului neremunerat pentru creşterea copilului de un concediu de maternitate în sensul Directivei 92/85 – Convenţie colectivă care prevede menţinerea remuneraţiei în timpul concediului de maternitate în anumite condiţii – Concediu de maternitate neprecedat de o perioadă minimă de reluare a muncii – Refuzul plății salariului pe perioada concediului de maternitate – Atingere adusă efectului util al Directivei 96/34 – Inadmisibilitate

(Directiva 92/85 a Consiliului, art. 11 pct. 2 şi 3, și Directiva 96/34 a Consiliului)

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 32 și 33)

2.        Directiva 96/34 privind acordul‑cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat între UNICE, CEEP și CES trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții a dreptului național, prevăzută de o convenție colectivă, în temeiul căreia o lucrătoare însărcinată care întrerupe un concediu neremunerat pentru creșterea copilului în sensul acestei directive pentru a lua imediat un concediu de maternitate, în sensul Directivei 92/85 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, nu beneficiază de menținerea remunerației la care ar fi avut dreptul dacă acest concediu de maternitate ar fi fost precedat de o perioadă minimă de reluare a muncii.

Astfel, pe de o parte, deși articolul 11 punctele 2 și 3 din Directiva 92/85 nu implică o obligație de menținere integrală a remunerației unei lucrătoare pe perioada concediului de maternitate, nicio dispoziție din această directivă nu împiedică statele membre sau, eventual, pe partenerii sociali să prevadă menținerea tuturor elementelor de remunerație la care lucrătoarea gravidă avea dreptul înainte de sarcină și înainte de concediul de maternitate. Modalitățile de punere în aplicare a unui regim care prevede menţinerea remuneraţiei datorate unei lucrătoare pe perioada concediului său de maternitate trebuie să fie compatibile cu dispozițiile dreptului Uniunii, inclusiv cele privind concediul pentru creșterea copilului.

Pe de altă parte, alegerea unei lucrătoare de a‑și utiliza dreptul la un concediu pentru creșterea copilului nu ar trebui să afecteze condițiile de exercitare a dreptului său de a lua un alt concediu, în speță un concediu de maternitate. O condiţie privind o perioadă minimă de reluare a muncii aduce atingere efectului util al Directivei 96/34 întrucât are ca efect să descurajeze o lucrătoare să ia decizia de a‑și utiliza dreptul la concediu pentru creșterea copilului ținând seama de efectul pe care această decizie l‑ar putea avea asupra unui concediu de maternitate care întrerupe acest concediu pentru creșterea copilului, precum pierderea unei părți din remunerația sa.

(a se vedea punctele 36, 37, 47, 48, 51 şi 52 și dispozitivul)