HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
15 septembrie 2016(*)
„Dumping – Importuri de biomotorină originară din Indonezia – Taxă antidumping definitivă – Articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Valoare normală – Costuri de producție”
În cauza T‑120/14,
PT Ciliandra Perkasa, cu sediul în Jakarta (Indonezia), reprezentată de F. Graafsma și de J. Cornelis, avocați,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat inițial de S. Boelaert, ulterior de H. Marcos Fraile, în calitate de agenți, asistate de R. Bierwagen și de C. Hipp, avocați,
pârâtă,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată de J.‑F. Brakeland, de M. França și de A. Stobiecka‑Kuik, în calitate de agenți,
și de
European Biodiesel Board (EBB), cu sediul în Bruxelles (Belgia), reprezentat de O. Prost și de M.‑S. Dibling, avocați,
intervenienți,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1194/2013 al Consiliului din 19 noiembrie 2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2013, L 315, p. 2) în măsura în care impune o taxă antidumping în sarcina reclamantei,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnii G. Berardis, președinte, O. Czúcz (raportor) și A. Popescu, judecători,
grefier: doamna M. Junius, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 14 aprilie 2016,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
Procedura administrativă
1 Reclamanta, PT Ciliandra Perkasa, este o societate din Indonezia care produce și exportă biomotorină în Uniunea Europeană.
2 Biomotorina, un combustibil alternativ asemănător motorinei tradiționale, este produsă în Uniune, însă este și importată în cantități mari. În Indonezia, aceasta este produsă în principal din uleiul de palmier brut (denumit în continuare „UPB”), principala materie primă utilizată în producerea biomotorinei.
3 În urma unei plângeri depuse la 17 iulie 2012 de European Biodiesel Board (EBB) în numele producătorilor ce reprezentau mai mult de 60 % din producția totală de biomotorină în Uniune, Comisia Europeană a publicat la 29 august 2012 un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2012, C 260, p. 8), conform articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, denumit în continuare „regulamentul de bază”).
4 Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2011 și 30 iunie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și până la sfârșitul perioadei de anchetă.
5 Reclamanta a fost selecționată pentru a figura în eșantionul de producători‑exportatori indonezieni reținut în cadrul acestei anchete și a răspuns la chestionarele Comisiei în acest context.
6 La 27 mai 2013, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) nr. 490/2013 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2013, L 141, p. 6, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”). În acest regulament, Comisia a comunicat printre altele detaliile care au stat la baza faptelor și a considerațiilor esențiale în temeiul cărora au fost impuse măsurile antidumping provizorii. Taxa provizorie aplicabilă reclamantei a fost zero, întrucât valoarea normală a produsului similar fusese construită pe baza datelor cuprinse în răspunsurile date de aceasta la chestionarele menționate la punctul 5 de mai sus, fără a fi efectuată o ajustare în privința costului UPB.
7 Potrivit considerentului (63) al regulamentului provizoriu, Comisia a construit valoarea normală a produsului similar în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, întemeindu‑se pe costurile de producție ale producătorilor‑exportatori în perioada de anchetă, la care se adăugau costurile de vânzare, cheltuielile administrative, alte cheltuieli generale și o marjă de profit rezonabilă. Comisia a precizat de asemenea că problema dacă aceste costuri reflectau în mod rezonabil costurile asociate producției produsului în cauză urma să fie examinată în etapa definitivă a anchetei, deoarece nu deținea informații suficiente cu privire la aspectul dacă regimul taxelor la export diferențiate în vigoare în Indonezia (denumit în continuare „regimul DET”) deprecia prețul uleiului de palmier și, prin urmare, denatura costurile producătorilor de biomotorină.
8 În considerentele (64) și (65) ale regulamentului provizoriu, Comisia subliniat că ancheta evidențiase că piața indoneziană de biomotorină era puternic reglementată de stat, astfel încât valoarea profitului nu a putut să fie întemeiată pe datele reale furnizate de întreprinderile incluse în eșantion, întrucât vânzările pe piața internă nu erau considerate ca fiind realizate în cadrul unor operațiuni comerciale normale. Comisia a precizat de asemenea că, în consecință, valoarea profitului care fusese utilizată la calcularea valorii normale fusese stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.
9 La 1 octombrie 2013, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să recomande impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor produsului în cauză efectuate (denumită în continuare „informarea finală”) și tuturor părților li s‑a acordat un termen pentru a putea prezenta observații cu privire la informarea finală.
10 În informarea finală, Comisia a propus să aplice reclamantei o taxă antidumping corespunzătoare diferenței dintre marja de dumping și marja stabilită în etapa provizorie, care era explicată printr‑o ajustare adusă costului UPB. În scrisoarea de însoțire, Comisia a informat‑o pe reclamantă cu privire la posibilitatea de a propune un angajament.
11 La 15 octombrie 2013, reclamanta a participat la o audiere oficială, în cursul căreia a contestat ajustarea de cost efectuată de Comisie, precum și calculul marjei de profit rezonabile pentru calcularea valorii normale a produsului similar.
12 La 17 octombrie 2013, reclamanta a prezentat observațiile cu privire la informarea finală, precum și o propunere de angajament.
13 La 8 noiembrie 2013, Comisia a comunicat reclamantei că propunerea sa de angajament nu putea fi acceptată.
14 La 19 noiembrie 2013, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1194/2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2013, L 315, p. 2, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
Regulamentul atacat
15 În primul rând, în considerentul (28) al regulamentului atacat, Consiliul a confirmat concluziile din regulamentul provizoriu potrivit cărora valoarea normală a produsului similar era construită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază. În această privință, Consiliul a menționat că vânzările interne nu puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul unor operațiuni comerciale normale, întrucât piața indoneziană a biomotorinei era puternic reglementată de stat.
16 Totuși, în ceea ce privește calculul costurilor asociate fabricării produsului care făcea obiectul anchetei, din considerentele (30), (34) și (66)-(74) ale regulamentului atacat reiese că, în urma unei anchete ulterioare, Consiliul a acceptat propunerea Comisiei de modificare a concluziilor expuse în considerentul (63) al regulamentului provizoriu. Printre altele, Consiliul a confirmat analiza potrivit căreia regimul DET deprecia pe piața internă prețul UPB, principala materie primă, până la un nivel scăzut în mod artificial, care influența costul suportat de producătorii de biomotorină. Așadar, întrucât costurile aferente fabricării produsului care face obiectul anchetei nu erau reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale producătorilor indonezieni care făceau obiectul anchetei, în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, Consiliul a decis să nu ia în considerare costurile reale ale UPB, astfel cum erau reflectate în registrele contabile ale societăților în cauză, recurgând la înlocuirea acestora cu prețul la care ele l‑ar fi cumpărat în lipsa denaturării, și anume prețul de export de referință comunicat de autoritățile indoneziene și întemeiat pe prețurile internaționale publicate (Rotterdam, Malaysia, Indonezia) (denumit în continuare „prețul UPE”).
17 În ceea ce privește calculul costurilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al celorlalte cheltuieli generale, în considerentele (77)-(84) ale regulamentului atacat, Consiliul a reținut în special utilizarea unei marje de profit de 15 % în esență, confirmând analiza cuprinsă în considerentul (65) al regulamentului provizoriu.
18 În al doilea rând, în considerentele (105)-(142) ale regulamentului atacat, Consiliul a confirmat concluziile expuse în regulamentul provizoriu în ceea ce privește existența unui prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.
19 În al treilea rând, în considerentele (144)-(189) ale regulamentului atacat, Consiliul a confirmat concluzia expusă în regulamentul provizoriu privind existența unei legături de cauzalitate între importuri și prejudiciul suferit de industria Uniunii.
20 În al patrulea rând, în considerentele (190)-(201) ale regulamentului atacat, Consiliul a confirmat că impunerea măsurilor antidumping în discuție rămânea în continuare în interesul Uniunii.
21 În concluzie, având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, Consiliul a decis în special că sumele depuse sub forma taxei antidumping provizorii impuse prin regulamentul provizoriu trebuiau percepute în mod definitiv [considerentul (228) și articolul 2 din regulamentul atacat] și că trebuia impusă o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de biomotorină originară din Indonezia [articolul 1 alineatul (1)].
22 În cazul reclamantei, la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul atacat, cota taxei antidumping aplicabilă produsului avut în vedere în ceea ce privește importurile din Indonezia a fost stabilită la 76,94 euro pe tona netă.
Procedura și concluziile părților
23 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 18 februarie 2014, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
24 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 13 mai 2014 și, respectiv, la 2 iunie 2014, Comisia și EBB au formulat cereri de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Consiliului.
25 Prin Ordonanța din 17 iulie 2014 a fost admisă cererea de intervenție a Comisiei.
26 Prin scrisorile depuse la grefa Tribunalului la 9 iulie 2014 și la 8 august 2014, reclamanta a solicitat ca unele elemente și informații cuprinse în înscrisurile sale să facă obiectul aplicării regimului de confidențialitate în raport cu EBB, în cazul în care intervenția acestuia era admisă.
27 Prin Ordonanța din 22 septembrie 2014 a fost admisă cererea de intervenție a EBB și a fost amânată pronunțarea privind fondul cererii de aplicare a regimului de confidențialitate formulate de reclamantă.
28 Comisia a depus memoriul în intervenție la 1 octombrie 2014.
29 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 17 octombrie 2014, EBB a contestat cererile de aplicare a regimului de confidențialitate formulate de reclamantă.
30 Prin scrisorile depuse la grefa Tribunalului la 22 octombrie 2014 și la 3 noiembrie 2014, Consiliul a solicitat ca unele elemente și informații cuprinse în înscrisurile sale să facă obiectul aplicării regimului de confidențialitate în raport cu EBB.
31 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 28 noiembrie 2014, reclamanta și Consiliul au prezentat observațiile cu privire la memoriul în intervenție al Comisiei.
32 EBB a depus memoriul în intervenție la 12 decembrie 2014. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 18 februarie 2015, reclamanta a prezentat observațiile cu privire la acest memoriu.
33 Prin Ordonanța din 18 mai 2015, au fost admise în parte cererile de aplicare a regimului de confidențialitate formulate de reclamantă și au fost admise cererile de aplicare a regimului de confidențialitate formulate de Consiliu.
34 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a noua) a decis deschiderea fazei orale a procedurii și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a adresat părților întrebări în scris, la care acestea au răspuns în termenul stabilit.
35 Reclamanta solicită în esență Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat în măsura în care o privește;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
36 Consiliul, susținut de Comisie și de EBB, solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
37 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive. Primul motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în cadrul concluziei potrivit căreia există o denaturare a prețurilor sale de cumpărare, al doilea motiv este întemeiat în esență pe o încălcare a Acordului privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT) (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „Acordul antidumping”), cuprins în anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în ceea ce privește ajustarea costului de producție al UPB, al treilea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, al patrulea motiv, pe o nelegalitate în cadrul stabilirii marjei de profit rezonabile, iar al cincilea motiv, pe nemotivare și pe o încălcare a obligației de diligență și de bună administrare.
38 Tribunalul consideră că este util să examineze mai întâi al treilea motiv.
39 În esență, acest motiv este structurat în trei aspecte. În cadrul primului aspect, reclamanta susține că Consiliul și Comisia (denumite în continuare, împreună, „instituțiile”) nu sunt scutite de sarcina probei care le revine pentru a stabili corespunzător cerințelor legale existența unei denaturări a prețului UPB de către regimul DET pentru a exclude prețurile UPB din registrele sale contabile, în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, și că, în această privință, regulamentul atacat este viciat de nemotivare. Al doilea aspect are în vedere faptul că prețul UPE nu ar constitui o bază rezonabilă pentru ajustarea costului UPB din registrele contabile, deoarece, la rândul lui, ar fi afectat de pretinsa denaturare cauzată de regimul DET. Al treilea aspect privește interpretarea articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază reținută în speță și în special aplicarea de către instituții prin analogie a Hotărârii din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65).
40 Primul și al treilea aspect trebuie examinate împreună.
41 Reclamanta arată în esență că temeiul pe baza căruia instituțiile au concluzionat că prețul UPB vândut pe piața internă indoneziană era scăzut în mod artificial nu reiese că claritate din regulamentul atacat, nefiind explicate printre altele nivelurile unor prețuri „internaționale” la care se face trimitere. Reclamanta susține tot în acest context că afirmația cuprinsă în considerentul (68) al regulamentului atacat, potrivit căreia regimul DET limitează posibilitățile de export al UPB, este combătută de faptul că Indonezia exportă aproximativ 70 % din producția sa totală de UPB. Pe de altă parte, prețul UPE nu ar constitui un punct de referință adecvat pentru a se concluziona că prețurile indoneziene ale UPB ar fi denaturate. În plus, reclamanta contestă admisibilitatea studiilor invocate de instituții în susținerea tezei lor potrivit căreia prețurile indoneziene ale UPB nu erau reale ca urmare a unei denaturări provocate de regimul respectiv. Mai mult, articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază nu ar permite ajustarea costurilor pentru unicul motiv că acestea ar fi scăzute. În sfârșit, Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), nu poate fi utilizată ca precedent întrucât ar impune o anumită formă de intervenție directă a guvernului, posibilitatea de ajustare a costurilor reflectate în registrele contabile fiind o excepție de la norma generală, care necesită o strictă interpretare.
42 Consiliul, susținut de Comisie și de EBB, arată în esență că instituțiile au îndeplinit sarcina probei cu privire la existența unei denaturări a prețurilor UPB și au aplicat în mod corect articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. În regulamentul atacat, instituțiile ar fi explicat regimul DET și ar fi demonstrat că acest regim crease o denaturare pe baza căreia prețurile UPB pe piața internă erau inferioare în mod artificial față de prețul UPE pentru UPB, comunicat de autoritățile indoneziene și întemeiat pe prețurile internaționale publicate. Pe de altă parte, efectul reglementării indoneziene în termeni de avantaje pentru industriile din aval ar fi fost recunoscut și calculat în mai multe studii. Diferențele factuale evidențiate în raport cu cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), nu ar fi decisive întrucât în hotărârea respectivă Tribunalul a confirmat principiul general potrivit căruia, în cazul în care costurile asociate fabricării produsului care face obiectul anchetei nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale societăților în cauză, ele nu pot fi utilizate ca bază de calcul al valorii normale care s‑ar aplica situației de fapt din speță. În ceea ce privește diferitele forme de intervenție a statului, cu privire la care se susține că ar fi posibile, acest argument ar fi de asemenea nepertinent, deoarece în speță ar fi existat o intervenție directă a statului indonezian pentru stabilirea cotelor taxelor la export, influențând vânzările publice. Așadar, instituțiile nu ar fi ajustat costurile numai pentru motivul că erau scăzute, ci pentru că erau denaturate, împrejurare care ar fi avut un efect puternic asupra prețurilor interne ale UPB și, prin urmare, asupra registrelor contabile ale societăților care îl produceau.
43 În speță, trebuie să se sublinieze că, în regulamentul atacat, în cadrul stabilirii valorii normale a produsului similar, instituțiile nu au calculat costurile de producție ale biomotorinei prin referire la prețul UPB reflectat în registrele contabile ale reclamantei, ci, astfel cum reiese în special din considerentul (29) și următoarele ale regulamentului menționat, ele au exclus acest preț și l‑au înlocuit cu UPE, în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
44 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, în cazul în care nu se efectuează nicio vânzare a produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau în cazul în care aceste vânzări sunt insuficiente sau în cazul în care, din cauza unei situații speciale a pieței, aceste vânzări nu permit efectuarea unei comparații valabile, valoarea normală a produsului similar se calculează pe baza costului de producție din țara de origine, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și pentru profit, sau pe baza prețurilor de export practicate în cadrul operațiunilor comerciale normale către o țară terță adecvată, cu condiția ca aceste prețuri să fie reprezentative. Aceeași dispoziție precizează că se poate considera că există o situație specială a pieței în ceea ce privește produsul respectiv în sensul tezei precedente mai ales în cazul în care prețurile sunt în mod artificial scăzute, atunci când se practică intens barterul sau când există regimuri de prelucrare necomerciale.
45 În plus, din articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază reiese că, în cazul în care valoarea normală a produsului similar se calculează în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menționat, costurile de producție se calculează în mod normal pe baza registrelor contabile ale părții care face obiectul anchetei, cu condiția ca aceste registre să respecte principiile contabile general acceptate ale țării respective și să țină seama în mod rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare ale produsului respectiv.
46 Potrivit articolului 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul de bază, în cazul în care costurile aferente producției și vânzării produsului care face obiectul unei anchete nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale părții în cauză, acestea sunt ajustate sau stabilite pe baza costurilor altor producători sau exportatori din aceeași țară sau, în cazul în care aceste informații nu sunt disponibile ori nu pot fi utilizate, pe baza oricăror alte informații rezonabile, inclusiv a informațiilor de pe alte piețe reprezentative.
47 Obiectivul articolului 2 alineatul (5) primul și al doilea paragraf din regulamentul de bază este acela de a asigura reflectarea cheltuielilor pe care un producător le‑ar fi suportat pe piața internă a țării exportatoare în cheltuielile aferente producției și vânzării produsului similar reținute în cadrul construirii valorii normale a produsului respectiv.
48 Pe de altă parte, din modul de redactare a articolului 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază rezultă că registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea costurilor de producție ale produsului similar și că utilizarea datelor din aceste registre constituie principiul, iar adaptarea ori înlocuirea lor pe o altă bază rezonabilă, excepția.
49 Ținând seama de principiul potrivit căruia o derogare sau o excepție de la o normă generală trebuie interpretată în mod restrictiv (a se vedea Hotărârea din 19 septembrie 2013, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, C‑15/12 P, EU:C:2013:572, punctul 17 și jurisprudența citată), trebuie să se considere, similar reclamantei, că regimul de excepție care decurge din articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază trebuie interpretat în mod restrictiv.
50 În speță, fără a contesta în totalitate motivele care au determinat instituțiile să recurgă la construirea valorii normale a produsului similar în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, reclamanta contestă aplicarea articolului 2 alineatul (5) din același regulament, pe baza căruia, în cadrul acestui calcul, instituțiile nu s‑au întemeiat pe prețurile UPB reflectate în registrele sale.
51 În regulamentul atacat, instituțiile nu au susținut că registrele reclamantei nu erau conforme cu principiile generale general acceptate în Indonezia. În schimb, acestea au susținut că registrele sale nu reflectau în mod rezonabil costurile aferente UPB necesare producției de biomotorină.
52 Astfel, după cum reiese din considerentele (29)-(34) și (66)-(70) ale regulamentului atacat, instituțiile au considerat că, în măsura în care privea taxe diferențiate la export aplicate UPB și biomotorinei, regimul DET provocase o denaturare a prețului UPB, întrucât acest regim deprecia prețul UPB pe piața internă, care era stabilit la un nivel scăzut în mod artificial.
53 Întemeindu‑se pe Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), instituțiile au reținut, în considerentul (31) al regulamentului atacat, că, atunci când prețurile materiilor prime sunt reglementate astfel încât determină un preț scăzut în mod artificial pe piața internă, se poate presupune că costul de producție al produsului în cauză este afectat de o denaturare. În asemenea împrejurări, datele care le privesc cuprinse în registrele producătorilor‑exportatori nu ar putea fi considerate ca fiind rezonabile și, în consecință, ar trebui efectuată ajustarea acestora.
54 În această privință, trebuie amintit că, la punctul 44 din Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), Tribunalul a considerat că, având în vedere că gazul natural era furnizat obligatoriu producătorilor‑exportatorilor respectivi la un preț foarte scăzut potrivit reglementării ruse, prețul de producție al produsului în discuție, în cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre, era afectat de o denaturare pe piața internă rusă în ceea ce privește prețul gazului, întrucât acest preț nu rezulta din forțele pieței. Așadar, Tribunalul a considerat că instituțiile au putut să concluzioneze în mod întemeiat că unul dintre elementele din registrele contabile ale reclamantelor din cauza în care s‑a pronunțat hotărârea citată nu putea fi considerat ca fiind rezonabil și, în consecință, acesta putea fi ajustat, recurgându‑se la alte surse din piețele pe care le considerau mai reprezentative.
55 Totuși, astfel cum reclamantele susțin în mod întemeiat, spre deosebire de situația în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), din dosar nu reiese că, în Indonezia, prețul UPB era reglementat în mod direct. Astfel, regimul DET avut în vedere de instituții se limita să prevadă taxe la export având cote diferite pentru UPB și pentru biomotorină.
56 Împrejurarea că regimul DET nu reglementează în mod direct prețurile UPB în Indonezia nu exclude însă în sine aplicarea excepției prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
57 Astfel, trebuie să se amintească, asemenea instituțiilor, că articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul de bază a fost introdus în regulamentul de bază anterior, Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), prin Regulamentul (CE) nr. 1972/2002 al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de modificare a Regulamentului nr. 384/96 (JO 2002, L 305, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 30, p. 38).
58 Or, din considerentul (4) al Regulamentului nr. 1972/2002 reiese că introducerea dispoziției corespunzătoare cuprinse la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul de bază urmărea furnizarea de informații cu privire la modul în care se proceda pe piață în cazul în care în registrele contabile nu se ținea seama în mod rezonabil de costurile aferente producției și vânzării produsului în cauză, în special în cazurile în care, din cauza unei situații speciale a pieței, vânzările produsului similar nu permiteau o comparație valabilă. Într‑un asemenea caz, potrivit aceluiași considerent, datele pertinente trebuie obținute din surse care nu sunt afectate de „astfel de denaturări”.
59 Considerentul (4) al Regulamentului nr. 1972/2002 prevede, așadar, posibilitatea recurgerii la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază în special atunci când vânzările produsului similar nu permit o comparație valabilă din cauza unei denaturări. De aici rezultă de asemenea că o astfel de ipoteză poate apărea în particular atunci când există o situație specială a pieței precum cea menționată la articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul de bază, care are în vedere prețurile produsului respectiv scăzute în mod artificial, fără însă a se limita acest tip de situație la cazuri în care există o reglementare directă realizată de statul exportator a prețurilor produsului similar sau ale materiilor prime ale acestuia.
60 În schimb, nu se poate considera în mod rezonabil că orice măsură a autorităților publice ale statului exportator care poate avea o influență asupra prețurilor materiilor prime și, în acest mod, asupra prețurilor produsului vizat poate sta la baza unei denaturări care, în cadrul construirii valorii normale a produsului similar, să permită excluderea prețurilor menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei. Astfel, după cum reclamanta arată în mod întemeiat, în cazul în care ar putea fi luată în considerare orice măsură adoptată de autoritățile publice ale țării exportatoare care este susceptibilă să aibă o influență, fie și minimă, asupra prețurilor materiilor prime, principiul consacrat la articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază, potrivit căruia aceste registre constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea cheltuielilor de producție ale produsului similar, ar risca să fie privat de orice efect util.
61 Prin urmare, o măsură adoptată de autoritățile publice ale țării exportatoare poate determina instituțiile să excludă, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, prețurile materiilor prime menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei numai atunci când determină o denaturare sensibilă a prețurilor materiilor prime respective. Astfel, o interpretare diferită a regimului de excepție prevăzut la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază precum cea avută în vedere de instituții, care ar permite, într‑o situație precum cea din speță, înlocuirea datelor cu o valoare a cheltuielilor întemeiată pe o altă bază rezonabilă, ar risca să aducă o atingere disproporționată principiului potrivit căruia aceste registre constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea costurilor de producție ale produsului respectiv.
62 În plus, în ceea ce privește sarcina probei existenței unor elemente care justifică aplicarea articolului 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază, trebuie să se considere că, atunci când apreciază că trebuie să excludă cheltuielile de producție menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei pentru a le înlocui cu un alt preț considerat ca fiind rezonabil, instituțiilor le revine sarcina de a se întemeia pe probe sau cel puțin pe indicii care să permită stabilirea existenței unui factor în temeiul căruia este operată ajustarea (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, T‑249/06, EU:T:2009:62, punctul 180 și jurisprudența citată).
63 În consecință, având în vedere că demersul prin care se urmărește excluderea, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, a costurilor de producție ale produsului respectiv ce sunt menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei se încadrează într‑un regim de excepție (a se vedea punctul 49 de mai sus), atunci când denaturarea invocată de instituții nu este o consecință imediată a măsurii de stat care se află la originea acesteia, precum în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), ci efecte pe care măsura respectivă se presupune că le produce pe piață, instituțiile trebuie să aibă diligența să expună funcționarea pieței relevante și să demonstreze efectele concrete ale măsurii asupra acestei piețe, fără a se întemeia în această privință pe simple conjecturi.
64 În lumina acestor considerații trebuie să se analizeze dacă instituțiile au demonstrat corespunzător cerințelor legale că, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, în speță, au fost îndeplinite condițiile pentru excluderea prețurilor UPB menționate în registrele reclamantei.
65 În primul rând, în ceea ce privește măsura adoptată de autoritățile publice indoneziene identificată ca fiind sursa denaturării prețurilor UPB, după cum s‑a arătat în special în considerentul (29) al regulamentului atacat, este vorba despre regimul DET, în sensul că acesta prevedea niveluri diferențiate de taxe aplicate UPB și biomotorinei, aspect confirmat de instituții în ședință. Din considerentul (69) al regulamentului menționat reiese că în perioada de anchetă exporturile de biomotorină fuseseră impozitate cu o cotă cuprinsă între 2 % și 5 %, în timp ce, în aceeași perioadă, exporturile de UPB fuseseră impozitate cu o cotă cuprinsă între 15 % și 20 %, iar cota taxei de export pentru ulei de palmier rafinat, decolorat și deodorizat era cuprinsă între 5 % și 18,5 %.
66 În al doilea rând, în ceea ce privește efectele regimului DET, Consiliul a arătat, în special în considerentul (30) al regulamentului atacat, că o anchetă ulterioară a demonstrat că regimul respectiv depreciase prețurile materiilor prime pe piața indoneziană până la un nivel scăzut în mod artificial.
67 Chiar dacă în acest context Consiliul a arătat în considerentul (68) al regulamentului atacat că regimul DET limita posibilitățile de export al UPB, întrucât pe piața internă erau disponibile cantități mai mari de acest ulei, care exercitau o presiune de reducere a prețurilor UPB pe piața respectivă, trebuie să se constate că în regulamentul menționat nu s‑a demonstrat în ce măsură regimul DET, întrucât prevedea taxe la export diferite pentru UPB și pentru biomotorină, provocase o denaturare sensibilă a prețurilor acestei materii prime pe piața indoneziană.
68 Tot în considerentul (68) al regulamentului atacat, Consiliul a arătat că diferența dintre prețul UPB vândut pe piața internă și prețul său de referință internațional era foarte apropiată de taxa la export aplicată UPB. Cu toate acestea, procedând astfel, Consiliul nu a demonstrat efectele pe care diferența dintre cota taxelor aplicate UPB și cota taxelor aplicate biomotorinei ar fi putut să le aibă în sine asupra prețurilor materiei prime respective pe piața indoneziană. Astfel, constatarea cuprinsă în acest considerent permite cel mult deducerea unor concluzii cu privire la anumite efecte pe care instituirea unei taxe la export aplicate UPB le‑a putut produce asupra prețului său, însă nu permite deducerea unor concluzii cu privire la efectele pe care diferența dintre cota acestei taxe și cota taxei aplicate biomotorinei le‑a putut produce asupra prețului UPB pe piața indoneziană.
69 Nici indicațiile Consiliului cuprinse în considerentele (67) și (70) ale regulamentului atacat, potrivit cărora prețul UPB menționat în registrele contabile ale societăților în cauză fusese înlocuit cu prețul la care aceste societăți ar fi cumpărat UPB pe piața internă în lipsa denaturării, și anume prețul UPE, nu permit deducerea unor concluzii cu privire la efectele pe care diferența dintre cota taxei la export aplicate UPB și cota taxei la export aplicate biomotorinei le‑a putut produce asupra prețului materiei prime respective pe piața în cauză. Întrucât aceste considerente ar trebui să fie interpretate în sensul unei constatări a Consiliului potrivit căreia, în lipsa unei asemenea diferențe între cote, prețul UPB pe această piață s‑ar fi aflat la același nivel cu prețul UPE, este suficient să se arate că această ipoteză nu a fost demonstrată nici în regulamentul atacat, nici în cadrul procedurii în fața Tribunalului.
70 În sfârșit, din considerentele (73) și (74) ale regulamentului atacat rezultă că instituțiile nu contestă că UPB continuă să fie exportat din Indonezia în cantități mari. Or, în prezența unei asemenea situații, nu este suficient să se concluzioneze, în considerentul (68), că există o mai mare disponibilitate a UPB pe piața internă și o scădere a prețului acestuia, fără alte explicații în susținerea acestei concluzii.
71 În ceea ce privește studiile economice pe care instituțiile le‑au invocat în cursul procedurii în fața Tribunalului, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea acestora, trebuie să se arate că, desigur, din acestea se poate deduce că taxele la export determină o creștere a prețului de export al produsului vizat de taxă în comparație cu prețul acestuia pe piața internă, o reducere a volumului de export al produsului respectiv, precum și o depreciere a prețului acestui produs pe piața internă. Din aceste studii se poate deduce de asemenea că un regim de taxe la export care impozitează materiile prime la un nivel mai ridicat decât produsele pe o piață în aval protejează și favorizează industriile naționale în aval prin livrarea către acestea a unor materii prime într‑o cantitate suficientă, la un preț avantajos.
72 Trebuie să se constate însă că aceste studii se limitează să analizeze efectele unor taxe la export asupra prețurilor materiilor prime, iar nu efectele unor cote diferențiate practicate în cazul taxelor la export aplicate materiilor prime și biomotorinei.
73 Așadar, instituțiile s‑au limitat să explice legătura dintre prețurile internaționale și prețurile interne ale UPB și să furnizeze informații cu privire la impactul taxei la export aplicate UPB asupra disponibilității acestei materii prime pe piața internă și asupra prețului acesteia, fără însă a demonstra în mod concret efectele pe care regimul DET în sine le‑a putut produce asupra prețului UPB pe piața respectivă și în ce măsură aceste efecte sunt diferite de efectele unui regim de impozitare care nu prevedea o asemenea diferențiere între cotele taxelor la export aplicate UPB și biomotorinei.
74 Prin urmare, trebuie să se considere că instituțiile nu au demonstrat corespunzător cerințelor legale existența unei denaturări sensibile a prețului UPB în Indonezia imputabile regimului DET în măsura în care acesta prevedea cote diferite pentru taxele la export aplicate UPB și biomotorinei. Așadar, întrucât au apreciat că prețul UPB nu era reflectat în mod rezonabil în registrele contabile examinate ale producătorilor indonezieni și întrucât le‑au exclus, instituțiile au încălcat articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
75 Contrar celor susținute de instituții, acestei concluzii nu i se opune faptul că instituțiile dispun de o marjă largă de apreciere în domeniul politicii comerciale comune, în special referitoare la aprecieri economice complexe în domeniul măsurilor de protecție comercială, și că, în această privință, instanța Uniunii trebuie să își limiteze controlul la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității materiale a situației de fapt reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a lipsei unei erori vădite în aprecierea acestor fapte și a lipsei unui abuz de putere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 septembrie 2002, Since Hardware (Guangzhou)/Consiliul, T‑156/11, EU:T:2012:431, punctele 134-136 și jurisprudența citată].
76 Astfel, un control efectuat de Tribunal care se limitează să releve dacă elementele pe care instituțiile Uniunii își întemeiază constatările sunt de natură să susțină concluziile pe care le deduc din acestea nu afectează puterea largă de apreciere a acestora în domeniul politicii comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 68).
77 Or, în speță, Tribunalul s‑a limitat să analizeze dacă instituțiile au demonstrat, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, că erau îndeplinite condițiile pentru excluderea cheltuielilor aferente producției și vânzării produsului respectiv, astfel cum acestea erau reflectate în registrele contabile ale producătorilor indonezieni, examinate potrivit regulii stabilite la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
78 Din această situație rezultă că primul și al treilea aspect ale celui de al treilea motiv trebuie să fie admise, fără a fi necesară examinarea celui de al doilea aspect al motivului menționat, referitor la caracterul rezonabil al prețului UPE ca valoare de înlocuire.
79 În continuare, trebuie să se analizeze în ce măsură eroarea constatată justifică anularea regulamentului atacat în măsura în care acesta îi impune reclamantei o taxă antidumping.
80 Contrar celor susținute de instituții, în împrejurările cauzei nu este posibil să se recurgă la o anulare în parte a articolului 1 din regulamentul atacat, doar în ceea ce privește eroarea constatată referitoare la metoda de calcul a taxei antidumping.
81 Astfel, potrivit jurisprudenței, anularea în parte a unui act al Uniunii este posibilă numai în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului. Această condiție privind posibilitatea separării nu este îndeplinită atunci când anularea în parte ar avea ca efect modificarea substanței actului (Hotărârea din 10 decembrie 2002, Comisia/Consiliul, C‑29/99, EU:C:2002:734, punctele 45 și 46).
82 Astfel cum s‑a arătat în cadrul examinării celui de al treilea motiv, calculul valorii normale a produsului similar care a fost efectuat de instituții este întemeiat pe considerații eronate. Întrucât valoarea normală este o condiție esențială pentru stabilirea cotei taxei antidumping aplicabile, articolul 1 din regulamentul atacat, în măsura în care îi impune reclamantei o taxă antidumping individuală, nu poate fi menținut.
83 Așadar, regulamentul atacat trebuie anulat în măsura în care îi impune reclamantei o taxă antidumping, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive ale acțiunii.
Cu privire la cheltuielile de judecată
84 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligat să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
85 Comisia și EBB suportă propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozițiile articolului 138 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Anulează articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1194/2013 al Consiliului din 19 noiembrie 2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia în măsura în care privește PT Ciliandra Perkasa.
2) Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de PT Ciliandra Perkasa.
3) Comisia Europeană și European Biodiesel Board (EBB) suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 septembrie 2016.
Semnături