Cauza T‑120/14

PT Ciliandra Perkasa

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de biomotorină originară din Indonezia – Taxă antidumping definitivă – Articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Valoare normală – Costuri de producție”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 15 septembrie 2016

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Recurgere la valoarea construită – Calculul costurilor de producție pe baza registrelor contabile – Derogare – Cheltuieli aferente producției și vânzării produsului supus anchetei care nu au fost preluate în mod rezonabil în aceste registre – Sarcina probei care revine instituțiilor – Control jurisdicțional – Întindere

[Regulamentul nr. 1972/2002 al Consiliului, considerentul (4), și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (3) al doilea paragraf și alin. (5) primul și al doilea paragraf]

2.      Acțiune în anulare – Obiect – Anulare în parte – Condiție – Posibilitate de a disocia dispozițiile contestate – Dispoziție a unui regulament de instituire a unor taxe antidumping definitive – Anulare care antrenează o modificare a substanței regulamentului

(art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1194/2013 al Consiliului, art. 1)

1.      Obiectivul articolului 2 alineatul (5) primul și al doilea paragraf din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene este acela de a asigura reflectarea cheltuielilor pe care un producător le‑ar fi suportat pe piața internă a țării exportatoare în cheltuielile aferente producției și vânzării produsului similar reținute în cadrul construirii valorii normale a produsului respectiv.

Pe de altă parte, din modul de redactare a articolului 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul antidumping de bază rezultă că registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea costurilor de producție ale produsului similar și că utilizarea datelor din aceste registre constituie principiul, iar adaptarea ori înlocuirea lor pe o altă bază rezonabilă, excepția. Acest regim de excepție trebuie interpretat în mod restrictiv.

Considerentul (4) al Regulamentului nr. 1972/2002 de modificare a Regulamentului antidumping de bază anterior nr. 384/96, care a introdus dispoziția ce corespunde articolului 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul antidumping de bază în cadrul acestuia, prevede posibilitatea recurgerii la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază în special atunci când vânzările produsului similar nu permit o comparație valabilă din cauza unei denaturări. De aici rezultă de asemenea că o astfel de ipoteză poate apărea în particular atunci când există o situație specială a pieței precum cea menționată la articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul antidumping de bază, care are în vedere prețurile produsului respectiv scăzute în mod artificial, fără însă a se limita acest tip de situație la cazuri în care există o reglementare directă realizată de statul exportator a prețurilor produsului similar sau ale materiilor prime ale acestuia.

În schimb, o măsură adoptată de autoritățile publice ale țării exportatoare poate determina instituțiile să excludă, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, prețurile materiilor prime menționate în registrele contabile ale părților care fac obiectul anchetei numai atunci când determină o denaturare sensibilă a prețurilor materiilor prime respective. Astfel, o interpretare diferită a regimului de excepție prevăzut la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază ar risca să aducă o atingere disproporționată principiului potrivit căruia aceste registre constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea costurilor de producție ale produsului respectiv.

În plus, în ceea ce privește sarcina probei existenței unor elemente care justifică aplicarea articolului 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul antidumping de bază, atunci când apreciază că trebuie să excludă cheltuielile de producție menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei pentru a le înlocui cu un alt preț considerat ca fiind rezonabil, instituțiilor le revine sarcina de a se întemeia pe probe sau cel puțin pe indicii care să permită stabilirea existenței unui factor în temeiul căruia este operată ajustarea. În consecință, având în vedere că demersul prin care se urmărește excluderea, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, a costurilor de producție ale produsului respectiv care sunt menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei se încadrează într‑un regim de excepție, atunci când denaturarea invocată de instituții nu este o consecință imediată a măsurii de stat care se află la originea acesteia, ci efecte pe care măsura respectivă se presupune că le produce pe piață, instituțiile trebuie să aibă diligența să expună funcționarea pieței relevante și să demonstreze efectele concrete ale măsurii asupra acestei piețe, fără a se întemeia în această privință pe simple conjecturi.

În această privință, un control efectuat de Tribunal care se limitează să releve dacă elementele pe care instituțiile Uniunii își întemeiază constatările sunt de natură să susțină concluziile pe care le deduc din acestea nu afectează puterea largă de apreciere a acestora în domeniul politicii comerciale.

(a se vedea punctele 47-49, 59, 61-63 și 76)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 80-82)