HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea extinsă)

20 decembrie 2023(*)

„Concurență – Înțelegeri – Sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Manipularea ratelor de referință interbancare Euribor – Schimb de informații confidențiale – Restrângere a concurenței prin obiect – Încălcare unică și continuă – Procedură «hibrid» eșalonată în timp – Prezumția de nevinovăție – Imparțialitate – Amenzi – Cuantum de bază – Valoarea vânzărilor – Articolul 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Obligația de motivare – Decizie de modificare care completează motivarea – Egalitate de tratament – Competență de fond”

În cauza T‑113/17,

Crédit agricole SA, cu sediul în Montrouge (Franța),

Crédit agricole Corporate and Investment Bank, cu sediul în Montrouge,

reprezentate de J.‑P. Tran Thiet, M. Powell și J. Jourdan, avocați,

reclamante,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de M. Farley și T. Baumé, în calitate de agenți, asistați de N. Coutrelis, avocată,

pârâtă,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă),

compus, la deliberări, din domnii S. Papasavvas, președinte, A. Kornezov și E. Buttigieg (raportor), doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul G. Hesse, judecători,

grefier: domnul L. Ramette, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii, în special:

–        deciziile din 8 iunie 2019 și din 30 martie 2021 de suspendare a procedurii în temeiul articolului 69 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

–        memoriul în adaptare depus de reclamante la grefa Tribunalului la 8 septembrie 2021 și observațiile Comisiei cu privire la acest memoriu depuse la grefa Tribunalului la 19 noiembrie 2021,

în urma ședinței din 17 martie 2022,

având în vedere Hotărârea din 12 ianuarie 2023, HSBC Holdings și alții/Comisia (C‑883/19 P, EU:C:2023:11), și observațiile aferente ale părților,

pronunță prezenta

Hotărâre(1)

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele, Crédit agricole SA și Crédit agricole Corporate and Investment Bank (denumită în continuare „CACIB”) (denumite în continuare, împreună, „Crédit agricole”), solicită, pe de o parte, anularea în parte a Deciziei C(2016) 8530 final a Comisiei din 7 decembrie 2016 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE [cazul AT.39914 – Instrumente financiare derivate pe rata dobânzii în euro (EIRD)] (denumită în continuare „decizia atacată”) și, pe de altă parte, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzii care le‑a fost aplicată prin această decizie. De asemenea, ele solicită anularea Deciziei C(2021) 4610 final a Comisiei din 28 iunie 2021 care modifică decizia atacată (denumită în continuare „decizia de modificare”) sau, în caz contrar, constatarea faptului că această din urmă decizie nu putea remedia motivarea necorespunzătoare a deciziei atacate.

I.      Istoricul cauzei

[omissis]

A.      Faptele ulterioare introducerii prezentei acțiuni

21      Prin Hotărârea din 24 septembrie 2019, HSBC Holdings și alții/Comisia (T‑105/17, EU:T:2019:675), Tribunalul a anulat articolul 2 litera (b) din decizia atacată prin care Comisia a aplicat HSBC o amendă, având în vedere că aceasta nu a explicat corespunzător cerințelor legale motivele pentru care factorul de reducere uniform aplicat încasărilor în numerar ale întreprinderilor în cauză în vederea calculării amenzilor care le‑au fost aplicate (denumit în continuare „factorul de reducere”) a fost fixat la 98,849 %, iar nu la un nivel eventual superior și a respins în rest acțiunea.

22      Prin scrisoarea din 24 februarie 2021, Comisia a informat reclamantele și JP Morgan cu privire la intenția sa de a modifica decizia atacată ținând seama de Hotărârea din 24 septembrie 2019, HSBC Holdings și alții/Comisia (T‑105/17, EU:T:2019:675). Prin aceeași scrisoare, precum și prin scrisoarea din 16 aprilie 2021, Comisia a furnizat informații și explicații suplimentare tuturor destinatarilor deciziei atacate cu privire la motivele care au determinat‑o să stabilească nivelul factorului de reducere la 98,849 %. Reclamantele și‑au prezentat observațiile cu privire la acestea la 7 mai 2021.

23      La 28 iunie 2021, Comisia a adoptat decizia de modificare. Ea a considerat că, întrucât factorul de reducere din decizia atacată era identic pentru toți destinatarii săi, era probabil că Tribunalul va considera că raționamentul din Hotărârea din 24 septembrie 2019, HSBC Holdings și alții/Comisia (T‑105/17, EU:T:2019:675), legat de la insuficiența motivării privind determinarea acestui factor de reducere poate fi transpus în cazul amenzilor aplicate reclamantelor și celuilalt destinatar al acesteia și că, prin urmare, principiul bunei administrări impunea corectarea erorilor identificate de Tribunal în acea hotărâre și modificarea deciziei atacate în privința reclamantelor și a celuilalt destinatar al acesteia prin completarea motivării referitoare la determinarea factorului de reducere.

24      Prin Hotărârea din 12 ianuarie 2023, HSBC Holdings și alții/Comisia (C‑883/19 P, EU:C:2023:11), pe de o parte, Curtea a anulat Hotărârea din 24 septembrie 2019, HSBC Holdings și alții/Comisia (T‑105/17, EU:T:2019:675), prin care s‑a respins cererea principală având ca obiect anularea articolului 1 din decizia atacată și cererea subsidiară având ca obiect anularea articolului 1 litera (b) din aceasta. Pe de altă parte, Curtea s‑a pronunțat cu privire la acțiunea introdusă de HSBC în cauza T‑105/17 pe care a respins‑o dat fiind că avea ca obiect anularea articolului 1 din decizia atacată și, cu titlu subsidiar, a articolului 1 litera (b) din aceasta.

II.    Concluziile părților

25      Reclamantele solicită Tribunalului:

–        cu titlu principal, anularea articolului 1 litera (a), precum și a articolului 2 litera (a) din decizia atacată;

–        cu titlu subsidiar, în exercitarea competenței sale de fond, reducerea semnificativă a cuantumului amenzii care le‑a fost aplicată prin articolul 2 litera (a) din decizia atacată;

–        cu titlu suplimentar, anularea deciziilor consilierului‑auditor din 2 octombrie 2014, din 4 martie, din 27 martie și din 29 iulie 2015, precum și din 16 septembrie 2016 și, în consecință, anularea articolului 1 litera (a) și a articolului 2 litera (a) din decizia atacată;

–        anularea deciziei de modificare sau, în caz contrar, constatarea faptului că aceasta nu putea remedia motivarea deficitară a deciziei atacate și anularea articolului 2 litera (a) din decizia atacată, astfel cum a fost modificată;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

[omissis]

III. În drept

[omissis]

A.      Cu privire la cererea de anulare a articolului 1 litera (a) din decizia atacată, precum și a articolului 2 litera (a) din decizia menționată, având în vedere că această ultimă cerere se întemeiază pe încălcarea dreptului la apărare ca urmare a respingerii cererii de acces la dosar

[omissis]

1.      Cu privire la desfășurarea procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei atacate (primul și al doilea motiv ale cererii introductive și al treilea aspect al celui de al nouălea motiv al acesteia)

[omissis]

a)      Cu privire la primul motiv al cererii introductive, întemeiat pe încălcarea dreptului de acces la justiție, a principiului bunei administrări, a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității

[omissis]

1)      Cu privire la refuzul de a răspunde la întrebările adresate de reclamante în cursul audierii

52      În cadrul celei de a doua critici din cadrul primului motiv, reclamantele susțin că Comisia a încălcat dreptul lor la apărare și principiul contradictorialității prin refuzul de a răspunde la anumite întrebări pe care acestea i le‑au adresat în cursul audierii.

[omissis]

57      În sfârșit, trebuie amintit de asemenea că audierea efectuată de consilierul‑auditor, care face parte din garanțiile conferite de dreptul de a fi ascultat în cadrul procedurii administrative puse în aplicare de Comisie în temeiul articolului 101 TFUE, urmărește să ofere posibilitatea, printre altele destinatarilor comunicării privind obiecțiunile, de a‑și expune punctele de vedere privind concluziile preliminare ale Comisiei, astfel cum reiese în esență din articolul 12 din Regulamentul nr. 773/2004 și din articolul 10 alineatul (4) din Decizia 2011/695/UE a președintelui Comisiei Europene din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului‑auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (JO 2011, L 275, p. 29). Desigur, potrivit articolului 14 alineatul (7) din Regulamentul nr. 773/2004 și articolului 12 alineatul (3) din Decizia 2011/695, consilierul‑auditor poate permite, printre altele părților cărora le‑a fost adresată comunicarea privind obiecțiunile, să pună întrebări în cursul audierii. Totuși, este vorba despre o posibilitate, obiectivul principal al audierii fiind de a da ocazia, printre altele destinatarilor comunicării privind obiecțiunile, să își dezvolte argumentația, astfel cum a arătat în speță consilierul‑auditor cu ocazia audierii Crédit agricole.

58      Pe de altă parte, trebuie să se arate că întrebările în cauză, adresate de reclamante Comisiei, priveau, astfel cum arată acestea, pretinsele contradicții în ceea ce privește modalitățile de calcul al sancțiunii avute în vedere.

59      În această privință, Comisia se referă în mod întemeiat la faptul că principiul contradictorialității și respectarea dreptului la apărare nu îi impun să furnizeze, în etapa procedurii administrative, precizări cu privire la modul în care intenționează să pună în aplicare criteriile referitoare la gravitatea și la durata încălcării pentru a stabili cuantumul amenzilor.

60      Rezultă că, deși destinatarul comunicării privind obiecțiunile are posibilitatea să prezinte, printre altele în cadrul audierii, toate argumentele pe care le consideră relevante pentru a atrage atenția Comisiei cu privire la existența anumitor contradicții în răspunsurile celorlalte părți la solicitările de informații, care ar fi susceptibile să influențeze decizia pe care aceasta va trebui să o adopte în privința sa, sau să sugereze Comisiei să își continue investigația pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament în privința sa, garantarea respectării dreptului la apărare nu impune Comisiei să răspundă, în stadiul audierii, la astfel de argumente sau întrebări ale părților.

[omissis]

b)      Cu privire la încălcarea dreptului la apărare ca urmare a respingerii cererii de acces la dosar (al patrulea aspect al celui de al doilea motiv și al treilea aspect al celui de al nouălea motiv al cererii introductive)

[omissis]

1)      Cu privire la cererea de acces la documentele referitoare la valoarea vânzărilor

171    Trebuie să se arate că, în urma cererii formulate de Crédit agricole pentru a avea acces la datele referitoare la valoarea vânzărilor, care au fost prezentate Comisiei de celelalte părți, și la datele privind metodele utilizate de acestea în vederea prezentării lor, consilierul‑auditor a instituit, prin decizia sa din 2 octombrie 2014, un sistem de acces mixt, acordând reclamantelor un acces direct la anumite date și consilierilor lor externi posibilitatea de a consulta versiunile confidențiale ale documentelor în cauză potrivit procedurii camerei de date („data room”) [considerentul (101) al deciziei atacate] O altă cameră de date a fost instituită după adoptarea de către Comisie a deciziei rectificative în privința Société générale, ținând seama de datele financiare corectate prezentate de aceasta [considerentul (106) al deciziei atacate]. În plus, accesul direct mai extins la anumite date vizate de cererile reclamantelor a fost acordat acestora de consilierul‑auditor prin deciziile sale din 4 martie 2015 și prin intervenția sa din 25 martie 2015, astfel cum s‑a menționat în decizia sa din 27 martie 2015.

172    În cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv și al celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv, reclamantele afirmă că, prin faptul că le‑a impus modalități de acces limitative prin intermediul camerei de date la documentele în cauză și prin faptul că a refuzat să le acorde accesul direct la toate aceste informații care nu mai puteau fi calificate drept sensibile, Comisia le‑a încălcat dreptul la apărare.

173    Mai întâi, trebuie respinsă critica prin care reclamantele contestă procedura de acces la dosar prin intermediul camerei de date.

174    În această privință, trebuie amintit că, în temeiul principiului protecției secretului comercial, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii și care este concretizat printre altele la articolul 339 TFUE, Comisia este obligată să nu dezvăluie concurenților unui operator privat informații confidențiale furnizate de acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 109 și jurisprudența citată). În ceea ce privește dreptul de acces la dosarul de investigație în materie de concurență, din articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 773/2004 reiese că acesta nu este aplicabil și în cazul secretelor de afaceri și al altor informații confidențiale. Totuși, în anumite împrejurări, necesitatea de a proteja dreptul la apărare al părților trebuie conciliată cu obligația Comisiei de a proteja informațiile confidențiale din dosarul de investigații în materie de concurență, care provin de la celelalte părți, astfel cum reiese în esență din articolul 27 alineatul (2) a treia teză din Regulamentul nr. 1/2003 și din articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 773/2004 [a se vedea de asemenea în acest sens punctul (24) din Comunicarea Comisiei privind regulile de acces la dosarul Comisiei].

175    Rezultă că, în împrejurări precum cele din speță, procedura camerei de date constituia un instrument adecvat pentru concilierea intereselor legitime pe care Comisia era obligată să le protejeze, și anume, pe de o parte, interesele privind confidențialitatea de care se puteau prevala băncile care au furnizat informații la care reclamantele au solicitat acces și, pe de altă parte, dreptul la apărare al acestora din urmă, astfel cum a arătat în esență consilierul‑auditor în deciziile sale din 2 octombrie 2014 și din 16 septembrie 2016.

176    Reclamantele contestă totuși că informațiile în cauză trebuiau să mai fie confidențiale având în vedere vechimea lor și caracterul lor limitat care nu permite identificarea eventualelor informații confidențiale, precum identitatea clienților. Ele apreciază, așadar, că aceste informații ar fi putut fi divulgate direct către Crédit agricole, ceea ce, spre deosebire de accesul acordat doar consilierilor externi în camera de date, ar fi garantat exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

177    În această privință, în primul rând, din jurisprudența pe care se întemeiază în această privință reclamantele reiese că este necesar să se considere în principiu că, prin trecerea timpului, informații care au fost secrete sau confidențiale, dar care datează de cel puțin cinci ani, sunt istorice și că și‑au pierdut, prin aceasta, caracterul secret sau confidențial, cu excepția cazului în care, în mod excepțional, partea care se prevalează de acest caracter demonstrează că, în pofida vechimii lor, aceste informații constituie încă elemente esențiale ale poziției sale comerciale sau ale celor ale terților în cauză (Hotărârea din 14 martie 2017, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P, EU:C:2017:205, punctul 64).

178    În decizia sa din 16 septembrie 2016, consilierul‑auditor a luat în considerare un argument similar al Crédit agricole invocat în cursul procedurii administrative. El a considerat în esență că, din cauza naturii lor, datele în cauză nu își pierduseră caracterul confidențial în pofida vechimii lor. Astfel, potrivit consilierului‑auditor, complexitatea, specificitatea și volumul datelor respective erau de așa natură încât acestea nu se asemănau cu simplele cifre de afaceri ale băncilor în cauză. Ținând seama de această natură a datelor în cauză, consilierul‑auditor a putut reține în mod întemeiat că simpla trecere a timpului nu era în sine de natură să diminueze suficient riscul de a aduce o atingere gravă intereselor legitime ale băncilor menționate în cazul în care informațiile respective erau divulgate direct specialiștilor din cadrul Crédit agricole.

179    În plus, trebuie să se amintească, astfel cum a procedat și Comisia, că, în ceea ce privește determinarea cuantumului amenzilor, dreptul la apărare al întreprinderilor în cauză este garantat în fața acesteia prin posibilitatea întreprinderilor menționate de a‑și prezenta observațiile cu privire la durata, la gravitatea și la caracterul anticoncurențial al faptelor reproșate, dar nu necesită în schimb ca această posibilitate să acopere modul în care Comisia urmărește să utilizeze criteriile imperative ale gravității și duratei încălcării în vederea unei asemenea determinări (a se vedea Hotărârea din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P-C‑208/02 P și C‑213/02 P, EU:C:2005:408, punctele 428 și 439 și jurisprudența citată). Acest element trebuie luat în considerare atunci când se realizează o evaluare comparativă a intereselor celorlalte părți în ceea ce privește confidențialitatea anumitor date pe care acestea le‑au prezentat în vederea stabilirii cuantumului amenzii care le privea, cum ar fi în speță unele date care permit calcularea valorii vânzărilor, în raport cu dreptul la apărare al celorlalte părți, astfel cum a arătat în esență consilierul‑auditor în deciziile sale din 4 martie 2015 și din 16 septembrie 2016.

180    Reclamantele nu prezintă niciun argument prin care să demonstreze că exercitarea efectivă a dreptului lor la apărare trebuia, în speță, să prevaleze asupra intereselor legitime privind confidențialitatea de care s‑ar putea prevala celelalte bănci în legătură cu informațiile în cauză. Astfel, ele nu au demonstrat că erau eronate concluziile consilierului‑auditor din deciziile sale din 2 octombrie 2014, din 4 martie, din 27 martie 2015 și din 16 septembrie 2016, amintite la punctele 171, 178 și 179 de mai sus.

[omissis]

2.      Cu privire la existența unui comportament ilicit imputabil reclamantelor (al treilea, al patrulea și al optulea motiv ale cererii introductive)

[omissis]

a)      Cu privire la al treilea motiv al cererii introductive referitor la participarea Crédit agricole la comportamentele referitoare la manipulările Euribor

[omissis]

1)      Cu privire la contestarea participării Crédit agricole la practicile de manipulare a ratei Euribor

[omissis]

213    În această privință, trebuie să se arate că din schimburile dintre traderi evidențiate în decizia atacată, astfel cum sunt rezumate la punctele 203-210 de mai sus, reiese că Comisia dispunea de elemente care permiteau să se rețină participarea traderilor Crédit agricole la schimburile referitoare la manipularea ratei Euribor.

214    Astfel, în primul rând, în timpul discuției din 1 martie 2007, traderul Crédit agricole a luat inițiativa de a solicita traderului Barclays o cotație a băncii sale în cadrul eșantionului de bănci Euribor în sensul de a indica interesul său („am interesul ca el să crească”), lucru pe care acesta din urmă a acceptat să‑l facă („de acord, le voi spune”).

215    În al doilea rând, în timpul discuțiilor din 16 octombrie, din 13 noiembrie și din 5 decembrie 2006 și din 16 martie și din 19 martie 2007, traderul Barclays i‑a cerut traderului Crédit agricole să solicite trezoreriei băncii sale o cotație într‑un sens anume, lucru pe care acesta din urmă a acceptat să îl facă sau chiar a raportat că l‑a făcut precizând nivelul contribuției sugerate sau vizate de trezorerie [a se vedea schimburile din 16 octombrie 2006 de la ora 7.33 („le spun să încerce 3.36”) și de la ora 7.46 („contribuția lor va fi 3.36”), din 13 noiembrie 2006 („ok, nicio problemă, o fac” și ulterior „le‑am spus să pună 37”), din 16 martie 2007 de la ora 14.06 („I‑am spus că ne interesează să fie mai scăzut. Ea a spus ok, notez”) și din 19 martie 2007 de la ora 14.24 („Da, le‑am spus asta, ei voiau să pună 91, […] [m]i‑au spus «bine, hm, o să vedem ce putem face»”)].

216    În al treilea rând, din schimbul din 16 noiembrie 2006 reiese fără ambiguitate că traderul Barclays și traderul Crédit agricole și‑au comunicat preferințele în ceea ce privește nivelul fixingului Euribor‑3M din acea zi și pozițiile lor de tranzacționare asociate. O astfel de comunicare a avut loc cu scopul de a verifica dacă interesele lor convergeau în vederea continuării, dacă era cazul, a concertării lor prin care se urmărea influențarea cotațiilor Euribor ale băncilor lor respective în sensul intereselor menționate. Acest lucru este confirmat de faptul că traderul Barclays și‑a exprimat regretul cu privire la faptul că interesele sale și cele ale traderului Crédit agricole în ceea ce privește nivelul fixingului erau opuse. El i‑a spus însă traderului Crédit agricole că va „verifica” după ce l‑a întrebat cu privire la nivelul ratei Euribor care îi convenea.

217    În al patrulea rând, în timpul conversației telefonice din 14 februarie 2007, traderul Barclays l‑a informat pe traderul Crédit agricole cu privire la elementele esențiale ale manipulării preconizate la 19 martie 2007. În plus, din schimbul din 16 martie 2007 reiese că traderul Crédit agricole era dispus să beneficieze de această manipulare, confirmând că interesul său în ceea ce privea stabilirea Euribor‑3M din acea zi coincidea cu interesul pe care îl avea traderul Barclays („avem cu toții interesul ca acesta să fie scăzut”, „și noi avem un interes serios”) și confirmându‑i acestuia din urmă, în cadrul schimbului din 19 martie 2007, că a câștigat și o anumită sumă de bani în urma acestei stabiliri („am câștigat 156 000 de euro datorită acestui lucru”).

218    În al cincilea rând, după scadența cotațiilor, traderii și‑au mulțumit pentru implicarea lor reciprocă în practicile în cauză și s‑au felicitat pentru succesul planurilor lor (a se vedea în special schimbul din 19 martie 2007) urmărind astfel rezultatul sau efectele scontate ale acțiunilor lor concertate.

219    Participarea traderilor Crédit agricole la comportamentele prin care se urmărea manipularea ratei Euribor nu este contestată prin argumentele reclamantelor.

220    În primul rând, reclamantele susțin că nu s‑a demonstrat că traderul Crédit agricole a contactat efectiv trezoreria sa pentru a da curs promisiunii făcute interlocutorului său și că el l‑ar fi putut minți pe acesta raportând că a făcut acest lucru. Participarea Crédit agricole la comportamentele prin care se urmărea manipularea ratelor de referință nu ar fi demonstrată în lipsa unei dovezi a implicării efective, în comportamentele menționate, a departamentului lor de trezorerie.

221    În această privință, trebuie să se arate mai întâi că, după cum susține în esență Comisia, comportamentele anticoncurențiale reproșate Crédit agricole nu constau în manipularea Euribor ca atare, ci în schimburi de informații între traderi care reflectă intenția lor de a influența cotațiile băncilor lor în cadrul eșantionului de bănci Euribor în sensul propriilor interese. Astfel, după cum reiese din considerentul (113) literele (a)-(f), din considerentul (358) literele (a)-(f) și din considerentul (392) literele (a)-(f) ale deciziei atacate, rezumate la punctul 15 de mai sus, aceste schimburi priveau preferințele pentru un nivel al ratei Euribor, uneori însoțite de comunicarea pozițiilor de tranzacționare deținute, posibilitatea de a alinia pozițiile de tranzacționare și cotațiile Euribor, o promisiune din partea traderului implicat de a contacta o persoană responsabilă cu transmiterea cotațiilor Euribor din cadrul băncii sale pentru a‑i solicita o cotație într‑o anumită direcție sau la un nivel specific și un raport privind răspunsul acesteia din urmă.

222    Or, schimburile dintre traderi indică în mod clar comunicarea preferințelor privind rata, a pozițiilor de tranzacționare asociate și a unei oferte sau a unei intenții a traderilor Crédit agricole de a influența cotația băncii lor.

223    În această privință, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că participarea unei întreprinderi la o reuniune anticoncurențială creează o prezumție privind caracterul ilicit al acestei participări, prezumție pe care această întreprindere trebuie să o răstoarne prin proba unei distanțări publice, care trebuie să fie percepută ca atare de ceilalți participanți la înțelegere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, EU:C:2004:6, punctele 81 și 82 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 3 mai 2012, Comap/Comisia, C‑290/11 P, nepublicată, EU:C:2012:271, punctele 74-76 și jurisprudența citată). Rațiunea care stă la baza acestui principiu de drept este că, prin participarea la reuniunea respectivă fără a se distanța în mod public de conținutul acestora, întreprinderea a dat de înțeles celorlalți participanți că era de acord cu rezultatul reuniunilor și că s‑ar conforma acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, EU:C:2004:6, punctul 82, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, Sumitomo Metal Industries și Nippon Steel/Comisia, C‑403/04 P și C‑405/04 P, EU:C:2007:52, punctul 48).

224    În speță, din schimburile reținute de Comisie, astfel cum au fost rezumate la punctele 214 și 218 de mai sus, reiese că traderul Crédit agricole a fost, într‑un singur caz, la originea solicitării unei cotații în cadrul eșantionului de bănci Euribor potrivit interesului său și în vederea unei manipulări a acestei rate și că, în alte cazuri, departe de a se distanța în mod public de solicitările traderului Barclays, el i‑a dat de înțeles acestuia că banca sa va transmite sau a transmis efectiv o contribuție în cadrul eșantionului de bănci Euribor potrivit celor convenite și i‑a confirmat că a vorbit cu responsabilii cu transmiterea cotațiilor, prezentându‑i chiar conținutul exact al acestor conversații.

225    În special, faptul că, în cadrul conversației din 14 februarie 2007, traderul Crédit agricole s‑a arătat sceptic față de reușita planului de manipulare din 19 martie 2007 nu constituie o dovadă a unei distanțări clare de comportamentul al cărui plan îi fusese explicat de traderul Barclays.

226    Considerentele (125), (135) și (634) ale deciziei atacate, pe care se întemeiază reclamantele, nu răstoarnă constatările de mai sus. Astfel, în considerentele menționate, Comisia a reținut în esență că aranjamentele dintre traderi fuseseră completate și puse în aplicare prin comunicări între aceștia și responsabilii cu transmiterea cotațiilor din cadrul departamentelor de trezorerie ale băncilor lor și, „din când în când”, printr‑o cotație transmisă efectiv de aceștia din urmă a ratelor Euribor comunicate, coordonate sau convenite. Astfel, Comisia susține în mod întemeiat că argumentele reclamantelor referitoare la neimplicarea trezoreriei Crédit agricole în practicile prin care se urmărea influențarea ratei Euribor sunt, cel mult, susceptibile să demonstreze mai degrabă nepunerea în aplicare a comportamentului anticoncurențial de către trezoreria băncii decât neparticiparea traderilor la comportamentul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 octombrie 1991, Atochem/Comisia, T‑3/89, EU:T:1991:58, punctul 100).

227    Același lucru este valabil în ceea ce privește argumentul referitor la faptul că cotațiile transmise efectiv de Crédit agricole la datele relevante ar fi fost coerente cu celelalte contribuții ale acesteia și cu piața și că ele ar fi chiar contrare interesului înțelegerii. Astfel, având în vedere domeniul de aplicare al deciziei atacate și comportamentele reproșate Crédit agricole, care privesc „aranjamentele” dintre traderi în vederea influențării ratelor de referință în funcție de interesele lor, iar nu o manipulare efectivă a ratelor menționate cu implicarea trezoreriilor, aceste argumente sunt inoperante în ceea ce privește contestarea participării Crédit agricole la comportamentele respective reținute de Comisie în privința sa.

228    În acest context, trebuie să se arate că, în orice caz, mai multe elemente de probă reținute de Comisie permit să se demonstreze că traderii Crédit agricole au încercat să influențeze nivelul contribuției trezoreriei băncii lor sau cel puțin s‑au lăudat că au făcut acest lucru. Astfel, în cadrul schimburilor din 16 octombrie, din 13 noiembrie și din 5 decembrie 2006 și din 16 martie și din 19 martie 2007, traderul Crédit agricole i‑a comunicat traderului Barclays răspunsul pe care l‑a obținut după ce a apelat la trezoreria sa (a se vedea punctul 215 de mai sus). În plus, din schimburile din 27 octombrie [considerentul (191) al deciziei atacate] și din 5 decembrie 2006 [considerentul (224) al deciziei atacate], precum și din 19 martie 2007 [considerentul (319) al deciziei atacate] reiese că traderii considerau că acțiunile lor concertate prin care se urmărea manipularea fixingului au avut succes și că ei erau mulțumiți de acest lucru. Schimburile respective, interpretate în lumina schimbului din 16 martie 2007 dintre traderul Crédit agricole și responsabilul cu transmiterea cotațiilor acestei bănci [considerentul (305) al deciziei atacate], care demonstrează că traderii aveau contacte cu biroul de trezorerie, în cadrul cărora discutau despre nivelul fixingurilor viitoare ale ratelor și despre interesele pe care le‑ar putea avea traderii în ceea ce privește un nivel specific al ratelor, sunt de natură să demonstreze că traderii Crédit agricole au dat curs discuțiilor cu traderul Barclays cu privire la nivelul dorit al ratei Euribor stabilind contacte cu responsabilii cu transmiterea cotațiilor băncii lor și au pus astfel în aplicare schimburi coluzive.

229    În al doilea rând, trebuie respins de asemenea argumentul reclamantelor prin care acestea afirmă, întemeindu‑se pe un raport de expertiză a cărui credibilitate este contestată de Comisie, că, având în vedere pozițiile de tranzacționare pe care le dețineau, traderii Crédit agricole nu aveau niciun interes concret să participe la manipulările în cauză, în special la cea din 19 martie 2007. În esență, reclamantele susțin că participarea la practicile prin care se urmărea influențarea nivelului ratelor de referință „nu avea sens”, cu excepția cazului în care traderii ar fi dispus de informații în timp util pentru a putea profita de acestea și ar fi acumulat „enorme poziții de tranzacționare”.

230    Totuși, independent de problema dacă datele pe care se întemeiază reclamantele sunt fiabile, în ceea ce privește restrângerile concurenței prin obiect, acesta fiind, potrivit deciziei atacate, cazul schimburilor referitoare la manipulările ratelor de referință, nu este necesar să se analizeze dacă o întreprindere avea un interes comercial să participe la ele din moment ce s‑a demonstrat o participare a întreprinderii respective la comportamente susceptibile să restrângă concurența (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2007, Sumitomo Metal Industries și Nippon Steel/Comisia, C‑403/04 P și C‑405/04 P, EU:C:2007:52, punctele 44-46 și jurisprudența citată).

231    Împrejurările evidențiate de reclamante, presupunând că sunt dovedite, sunt cel mult susceptibile să demonstreze că, întrucât nu dispunea de o poziție de tranzacționare importantă, în special la data de 19 martie 2007, traderul Crédit agricole nu a obținut beneficii importante din planul la care a participat și, implicit, că schimburile dintre traderi nu au avut efecte anticoncurențiale pe piață. Această chestiune este însă lipsită de relevanță în ceea ce privește comportamentele care restrâng concurența prin obiect (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 1999, Comisia/Anic Partecipazioni, C‑49/92 P, EU:C:1999:356, punctele 123 și 124). Astfel, un asemenea argument ar putea eventual să se dovedească relevant în cazul în care reclamantele ar demonstra că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a reținut că comportamentele în cauză restrângeau concurența prin obiect, aspect care trebuie examinat în cadrul celui de al patrulea motiv.

232    În măsura în care, prin invocarea unui asemenea argument, reclamantele urmăresc să facă dovada contrară pentru a răsturna prezumția că, traderul Crédit agricole, participând la concertare împreună cu traderul Barclays și fiind activ pe piață, a ținut seama în mod necesar de informațiile schimbate cu concurentul său pentru a‑și stabili comportamentul pe această piață, în speță strategia sa în materie de tranzacționare întemeindu‑se pe manipularea viitoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 1999, Comisia/Anic Partecipazioni, C‑49/92 P, EU:C:1999:356, punctul 121, și Hotărârea din 8 iulie 1999, Hüls/Comisia, C‑199/92 P, EU:C:1999:358, punctul 162), trebuie să se arate că simpla afirmație că traderul nu deținea o poziție importantă la data manipulării preconizate sau că banca sa avea o poziție contrară sensului înțelegerii nu constituie o astfel probă contrară suficientă, întrucât aceste elemente nu exclud în sine prezumția că concertarea a permis traderului să elimine incertitudinile legate de comportamentul său pe piață, astfel încât concurența a putut fi împiedicată, restrânsă sau denaturată prin aceasta (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 5 decembrie 2013, Solvay Solexis/Comisia, C‑449/11 P, nepublicată, EU:C:2013:802, punctul 39).

233    În al treilea rând, faptul că o întreprindere nu a participat la toate elementele constitutive ale unei înțelegeri sau că a avut un rol minor în aspectele la care a participat nu este relevant pentru a stabili că aceasta a săvârșit o încălcare. Aceste elemente referitoare la numărul și la intensitatea comportamentelor anticoncurențiale nu trebuie luate în considerare decât la aprecierea gravității încălcării sau a circumstanțelor atenuante și, dacă este cazul, la stabilirea amenzii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, EU:C:2004:6, punctul 86 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctele 197 și 199 și jurisprudența citată). Astfel, argumentele invocate de reclamante prin care se urmărește să se demonstreze rolul minor, din punct de vedere calitativ și cantitativ, pe care Crédit agricole l‑ar fi jucat în manipulările în cauză, având în vedere faptul că erau concepute, organizate și puse în aplicare de un trader al băncii A și de un trader al băncii D, trebuie respinse ca inoperante în cadrul examinării participării acesteia la comportamentele în cauză.

234    De asemenea, în al patrulea rând, faptul că Crédit agricole este un actor minor pe piața EIRD, presupunând că este dovedit, nu permite să se pună la îndoială participarea sa la comportamentele în cauză, din moment ce ea este activă pe piața menționată. Astfel, după cum arată în esență Comisia, schimburile de informații confidențiale privind manipulările preconizate ale ratelor de referință au permis participanților la aceste schimburi, indiferent de poziția băncii lor pe piață, să își adapteze strategia în materie de tranzacționare alcătuindu‑și portofoliile în mod specific astfel încât să obțină avantaje din cunoașterea manipulărilor viitoare și să își maximizeze profiturile sau să își minimizeze pierderile.

235    Având în vedere cele ce precedă, sub rezerva examinării celui de al patrulea motiv (a se vedea punctele 230 și 231 de mai sus), al treilea motiv trebuie respins ca nefondat.

[omissis]

3.      Cu privire la calificarea drept încălcare unică și continuă reținută de Comisie (al cincilea, al șaselea și al șaptelea motiv ale cererii introductive)

[omissis]

a)      Cu privire la al șaselea motiv al cererii introductive, prin care se contestă cunoașterea de către Crédit agricole a existenței unui „plan de ansamblu” și voința sa de a participa la acesta

[omissis]

1)      Cu privire la cunoașterea de către Crédit agricole a existenței unui „plan de ansamblu”

[omissis]

i)      Cu privire la cunoașterea de către Crédit agricole a comportamentelor ilicite urmărite sau puse în aplicare de alte întreprinderi care constau în tentative de manipulare a Euribor

[omissis]

402    Trebuie să se arate, astfel cum a făcut și Comisia, că aceasta din urmă dispune de probe directe care demonstrează cunoașterea de către Crédit agricole a faptului că ea participa la o încălcare unică împreună cu alte bănci în măsura în care traderii săi știau sau puteau să prevadă în mod rezonabil că schimburile menționate la punctul 401 de mai sus se înscriau într‑un „plan de ansamblu” care depășea cadrul schimburilor bilaterale.

403    Astfel, în primul rând, Comisia se referă în mod întemeiat, în considerentul (467) al deciziei atacate, la conversația din 16 octombrie 2006 ca fiind elocventă în ceea ce privește această cunoaștere de către Crédit agricole a existenței unui „plan de ansamblu” și a participării altor bănci la acest plan.

404    În cadrul acestei conversații, traderul Barclays i‑a cerut traderului Crédit agricole să solicite trezoreriei sale o cotație Euribor‑1M ridicată. Înainte de a da curs cererii respective, traderul Crédit agricole a întrebat ce avantaj ar putea obține din aceasta, întrebare la care traderul Barclays a răspuns că i‑ar putea solicita un „fixing” în funcție de propriile poziții de tranzacționare („ceea ce dorești, dreptul de a‑mi solicita un fixing unde dorești, când ai nevoie”). Mai târziu, traderul Crédit agricole l‑a întrebat pe traderul Barclays cum s‑a descurcat, în pofida nivelului scăzut al Euribor. Ca răspuns, traderul Barclays i‑a mulțumit pentru cooperarea sa în ceea ce privea cotația băncii sale declarând că, datorită cotațiilor ridicate ale anumitor bănci („prietene”), el a putut contrabalansa cotațiile scăzute ale altor bănci („dacă anumiți prieteni nu ar fi fost acolo […] sunt cel puțin [patru] bănci împotriva mea în treaba asta”).

405    Lectura acestor conversații arată, pe de o parte, că traderul Crédit agricole era conștient că cotația ridicată pe care a promis să o solicite trezoreriei sale făcea parte dintr‑un „plan de ansamblu” prin care se urmărea manipularea nivelului Euribor‑1M din ziua respectivă prin creșterea acestuia prin cotațiile coordonate ale mai multor bănci. El a contribuit astfel, prin comportamentul său, la realizarea acestui plan. Pe de altă parte, indicându‑i că putea să îi solicite în alte momente un „fixing” în funcție de propriile interese, traderul Barclays i‑a dat de înțeles traderului Crédit agricole că nu era vorba despre o tentativă de manipulare a ratei Euribor izolată, ci mai degrabă despre o practică ce ar putea fi repetată.

406    În plus, în al doilea rând, Comisia se referă de asemenea în mod întemeiat, în considerentul (461) al deciziei atacate, la conversația din 14 februarie 2007 ca fiind de asemenea elocventă în ceea ce privește cunoașterea de către Crédit agricole atât a existenței unui „plan de ansamblu”, cât și a participării celorlalte bănci.

407    Astfel, pe de o parte, din această discuție reiese că traderul Barclays i‑a dezvăluit traderului Crédit agricole elementele constitutive ale manipulării preconizate pentru data IMM din 19 martie 2007, solicitându‑i să o păstreze secretă, și anume o manipulare a spreadului între două instrumente financiare derivate, contractele „futures” indexate în funcție de Euribor-3M și swapurile bazate pe EONIA din 19 martie 2007 [„baza va fi strânsă”, „spread la patru” (cu alte cuvinte spreadul între EONIA și Euribor-3M urma să fie restrâns la patru puncte de bază)]. Acesta i‑a comunicat și celelalte elemente ale planului de natură să contribuie la reușita sa, indicându‑i că trebuia procedat la o creștere treptată a pozițiilor „de cumpărare” pentru contractele „futures” indexate în funcție de Euribor-3M, determinând în același timp scăderea pieței la vedere printr‑o acțiune concertată („plătești EONIA și cumperi contracte „futures” […] la data IMM[; l]a data IMM împingi în jos cash‑ul […]”), cu alte cuvinte să se creeze poziții „de vânzare” pentru EONIA și poziții „de cumpărare” pentru Euribor în vederea fixingului din 19 martie 2007 și să se determine scăderea pieței la vedere la data fixingului). Pe de altă parte, traderul Barclays l‑a informat pe traderul Crédit agricole că Deutsche Bank participa la acest „plan de ansamblu” („trezoreria Deutsche este implicată”) și i‑a indicat că ar fi avantajos să se implice patru sau cinci bănci în plan („dacă reușim să implicăm patru-cinci trezorerii, înțelegi?”).

408    Rezultă că traderul Crédit agricole a fost pus la curent cu participarea Deutsche Bank în planul astfel descris. În plus, chiar dacă identitatea celorlalte bănci nu a fost dezvăluită traderului Crédit agricole, acesta din urmă avea cunoștință de faptul că traderul Barclays intenționa să implice un anumit număr de bănci în acest plan.

409    În consecință, Comisia a concluzionat în mod întemeiat că Crédit agricole avea cunoștință de comportamentele ilicite urmărite sau puse în aplicare de alți participanți la înțelegere pentru atingerea obiectivului de a modifica fluxurile de numerar prin acțiunile concertate prin care se urmărea manipularea ratei Euribor la 16 octombrie 2006 și la 19 martie 2007.

410    În plus, chiar dacă Comisia nu dispunea de probe directe care să demonstreze că traderii Crédit agricole aveau cunoștință de participarea altor bănci la alte tentative de manipulare a ratei Euribor care au fost reținute în sarcina sa, ea putea constata că acești traderi aveau posibilitatea să prevadă în mod rezonabil o astfel de participare, în sensul jurisprudenței citate la punctul 354 de mai sus, având în vedere faptul că Crédit agricole a fost informată cu privire la participarea celorlalte bănci la acest tip de comportament începând de la 16 octombrie 2006. Prin urmare, Crédit agricole ar fi putut să prevadă în mod rezonabil că orice altă tentativă de manipulare ar avea loc doar printr‑o acțiune concertată a mai multor bănci. Așadar, reclamantele susțin în mod eronat că cunoașterea de către traderi a participării celorlalte bănci la tentativele de manipulare a ratelor trebuia să fie limitată numai la manipulările din 16 octombrie 2006 și din 19 martie 2007 sau la o anumită perioadă de participare a Crédit agricole la încălcarea unică reținută de Comisie.

411    În acest context, este lipsit de relevanță faptul că Crédit agricole nu a fost la curent cu intensitatea și cu regularitatea zilnică a contactelor, în special dintre traderii Barclays și Deutsche Bank, și nici cu caracterul mai mult sau mai puțin intens al contactelor pe care traderul Barclays le întreținea cu celelalte bănci implicate.

412    De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că traderul Crédit agricole s‑a arătat sceptic în privința fezabilității planului de manipulare din 19 martie 2007. Astfel, împrejurarea că el nu credea în reușita planului, ceea ce nu este totuși univoc în exprimarea sa, întrucât el menționează că, „în orice caz merită încercat”, nu demonstrează nicidecum că nu era la curent cu participarea Deutsche Bank și eventual a celorlalte bănci la punerea în aplicare a acestui plan.

ii)    Cu privire la cunoașterea de către Crédit agricole a celorlalte comportamente care țin de încălcarea unică, urmărite sau puse în aplicare de alte întreprinderi

413    În ceea ce privește aspectul dacă Comisia era îndreptățită să impute Crédit agricole, cu titlu de participare proprie la încălcarea unică, toate comportamentele celorlalte bănci în cauză, trebuie să se arate că, spre deosebire de situația privind cunoașterea de către Crédit agricole a existenței unui plan de ansamblu care avea ca scop manipularea, la diferite date, a ratei Euribor prin acțiunile concertate ale mai multor bănci (a se vedea punctele 402-408 de mai sus), Comisia nu a prezentat, în decizia atacată, nicio probă directă care să permită să se stabilească faptul că Crédit agricole avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de faptul că schimburile pe care traderii săi le aveau cu traderul Barclays privind informațiile referitoare la strategiile sau la intențiile în materie de stabilire a prețurilor depășeau schimburile bilaterale și făceau parte dintr‑un „plan de ansamblu” la care participau și alte bănci.

414    De asemenea, probele indirecte luate în considerare împreună drept o serie de indicii nu permit să se stabilească corespunzător cerințelor legale că Crédit agricole avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de un astfel de plan de ansamblu sau că putea să prevadă în mod rezonabil existența sa, de natură să justifice imputarea în sarcina sa a ansamblului comportamentelor celorlalte bănci care țin de obiectivul unic menționat, indiferent dacă ea a participat sau nu direct la acesta.

415    În această privință, decizia atacată conține, în considerentele (457)-(465), numai motive care se referă la natura însăși a înțelegerii și la funcționarea pieței EIRD, motive care privesc toate băncile participante la înțelegere și care au fost amintite la punctul 396 de mai sus. Aceste motive, privite individual sau în ansamblu, nu permit să se impute Crédit agricole comportamentele celorlalte bănci la care, potrivit deciziei atacate, aceasta nu s‑a raliat în mod direct, altele decât cele avute în vedere la punctele 409 și 410 de mai sus, fără a ajunge să se încalce jurisprudența citată la punctul 360 de mai sus.

416    Astfel, reclamantele susțin în mod întemeiat că Comisia nu stabilește nicio legătură între, pe de o parte, contextul specific în care își desfășoară activitatea traderii, amintit în considerentul (458) al deciziei atacate, și anume faptul că aceștia sunt înregistrați și controlați, că contactele sunt exclusiv bilaterale, că ei utilizează un limbaj codificat și că se contactează reciproc și în mod regulat, întotdeauna pentru același tip de operațiuni, și, pe de altă parte, cunoașterea pe care o avea sau ar fi trebuit să o aibă Crédit agricole cu privire la comportamentele celorlalte bănci privind strategiile și intențiile în materie de stabilire a prețurilor la care aceasta nu a participat.

417    În această privință, Comisia afirmă că considerentul (458) al deciziei atacate trebuia coroborat cu considerentele (459)-(464) ale acesteia. Totuși, trebuie să se arate mai întâi că motivele invocate în considerentele (459)-(462) ale deciziei atacate ar putea arăta, cel mult, faptul că traderii ar fi trebuit să aibă cunoștință de implicarea celorlalte bănci în comportamentele care au ca scop manipularea ratelor Euribor, dar nu în comportamentele care constau în schimburi privind strategiile sau intențiile în materie de stabilire a prețurilor.

418    În primul rând, constatarea, care figurează în considerentul (459) al deciziei atacate, potrivit căreia, prin intermediul contactelor lor bilaterale, traderii știau că traderii altor bănci erau dispuși să participe la același tip de comportamente coluzive referitoare la componentele de stabilire a prețurilor și a altor condiții de tranzacționare a EIRD nu este adevărată în privința Crédit agricole decât în ceea ce privește schimburile referitoare la manipulările Euribor (a se vedea punctele 403-408 de mai sus). În schimb, în niciuna dintre conversațiile bilaterale privind strategiile de stabilire a prețurilor, traderul Barclays nu a dezvăluit traderului Crédit agricole că ceilalți traderi participau la astfel de schimburi sau că s‑ar fi făcut schimb de aceleași informații și cu ceilalți traderi.

419    În al doilea rând, referirea, care figurează în considerentul (460) al deciziei atacate, la „cunoașterea generală răspândită” printre actorii de pe piață a faptului că procesul de determinare a ratelor de referință era declarativ și, în consecință, că cotațiile puteau fi decalate de băncile din eșantion în funcție de interesul lor la momentul transmiterii cotației, presupunând că ar fi dovedită, este relevantă numai în ceea ce privește practicile care vizează manipularea ratelor de referință menționate. Același lucru este valabil și pentru împrejurarea menționată în considerentele (461) și (462) ale deciziei atacate, presupunând că ea este relevantă pentru a demonstra cunoașterea implicării celorlalte bănci în practicile coluzive, potrivit căreia traderii nu puteau ignora faptul că, dacă mai multe bănci și‑ar modifica cotațiile în aceeași zi și pentru aceeași maturitate a Euribor, impactul potențial asupra ratei dobânzii de referință ar crește proporțional cu numărul de bănci implicate, astfel încât gradul de succes al practicilor coluzive depindea, în mare parte, de implicarea mai multor bănci. În schimb, nu se poate stabili nicio legătură între procesul de determinare a nivelului Euribor prin intermediul cotațiilor băncilor din eșantion, vizat de aceste afirmații, și comportamentele menționate în considerentul (358) litera (g) al deciziei atacate, care privesc schimburile referitoare la intențiile și la strategiile în materie de stabilire a prețurilor, precum „runs” sau „mids”.

420    În continuare, faptele menționate în considerentul (463) al deciziei atacate, potrivit cărora, primo, traderii băncilor în cauză erau activi în sectorul EIRD de mai mulți ani, secundo, contactele bilaterale au fost întreținute cu traderii băncilor care se numărau printre cei mai importanți actori de pe piață și, tertio, traderii nu erau surprinși atunci când erau abordați în vederea unei concertări sunt lipsite de relevanță pentru a demonstra cunoașterea comportamentelor la care Crédit agricole nu a participat în mod direct. Pe de altă parte, astfel cum susțin reclamantele, cunoașterea „puterii rețelei care se afla în spatele traderului care purta cu ele discuții anticoncurențiale”, la care se face de asemenea referire în considerentul (463) al deciziei atacate, provine dintr‑o simplă speculație care nu este susținută de niciun element de probă vizând o asemenea cunoaștere de către Crédit agricole a existenței și a puterii unei asemenea rețele și care nu poate fi dedusă din schimbul din 14 februarie 2007 dintre traderul Crédit agricole și traderul Barclays, invocat de Comisie în susținerea acestei considerații. Astfel, din schimbul respectiv reiese, desigur, că traderul Crédit agricole a fost informat cu privire la implicarea Deutsche Bank în tentativele de manipulare a ratelor și cu privire la intenția traderului Barclays de a implica mai multe bănci în aceste tentative (a se vedea punctele 406-408 de mai sus). Totuși, nu se poate deduce de aici că el a luat astfel cunoștință de implicarea celorlalte bănci în alte comportamente decât cele care vizau manipularea ratelor și, cu atât mai puțin, de existența unei rețele de contacte destinate schimbului de informații sensibile cu privire la strategiile sau la intențiile în materie de stabilire a prețurilor.

421    În sfârșit, împrejurarea evidențiată de Comisie în considerentul (465) al deciziei atacate, potrivit căreia înregistrările traderilor facilitează detectarea de către bancă a comportamentului ilicit al angajaților săi, ține cel mult de posibilitatea de a i se imputa comportamentele la care participau traderii băncii, aspect care a fost înlăturat în cadrul examinării celui de al optulea motiv (a se vedea punctul 350 de mai sus). Totuși, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 413 de mai sus, niciun element de probă care provine eventual din înregistrările schimburilor bilaterale dintre traderul Barclays și traderii Crédit agricole privind informațiile referitoare la strategiile sau la intențiile în materie de stabilire a prețurilor nu permite să se rețină că aceste schimburi depășeau schimburile bilaterale și făceau parte dintr‑un „plan de ansamblu” la care participau și alte bănci.

422    Comisia pare să susțină de asemenea că, dat fiind că toate comportamentele în cauză urmăreau același obiectiv (aspect care face obiectul celui de al cincilea motiv), faptul de s‑a demonstrat că Crédit agricole avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de implicarea celorlalte bănci în comportamente care vizau tentativele de manipulare a ratei Euribor era suficient pentru a reține aceeași concluzie în ceea ce privește cunoașterea de către Crédit agricole a participării celorlalte bănci la alte comportamente.

423    Totuși, rezultă din jurisprudență că constatarea existenței unei încălcări unice este distinctă de aspectul dacă răspunderea pentru această încălcare, în integralitatea sa, poate fi stabilită în sarcina unei întreprinderi (Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctul 174). În plus, nu este suficientă simpla identitate de obiect între un acord la care a participat o întreprindere și o înțelegere globală pentru a imputa acestei întreprinderi participarea la înțelegerea globală. Astfel, trebuie amintit că articolul 101 alineatul (1) TFUE nu se aplică decât dacă există o concordanță de voințe între părțile în cauză. Întreprinderea în cauză trebuie astfel să cunoască întinderea generală și caracteristicile esențiale ale înțelegerii globale (a se vedea Hotărârea 10 octombrie 2014, Soliver/Comisia, T‑68/09, EU:T:2014:867, punctele 62 și 64 și jurisprudența citată).

424    Rezultă că în speță nu este posibil să se impute Crédit agricole răspunderea pentru toate comportamentele ilicite care fac parte din încălcarea unică, inclusiv schimburile privind strategiile și intențiile în materie de stabilire a prețurilor la care aceasta nu a participat în mod direct, doar pentru faptul că, pe de o parte, ea a avut cunoștință de comportamentele celorlalte bănci privind manipularea ratei Euribor și, pe de altă parte, aceste practici urmăreau același obiectiv precum cele privind strategiile și intențiile în materie de stabilire a prețurilor.

425    În consecință, trebuie să se concluzioneze că seria de indicii pe care se întemeiază Comisia, apreciată în mod global și împreună cu probele directe privind cunoașterea comportamentelor ilicite urmărite sau puse în aplicare de alte întreprinderi care constau în tentative de manipulare a Euribor, examinate la punctele 402-412 de mai sus, nu corespunde unor probe serioase, precise și concordante care să permită să se demonstreze fără nicio îndoială că Crédit agricole avea cunoștință de faptul că schimburile pe care le‑a avut cu Barclays privind intențiile și strategiile în materie de stabilire a prețurilor depășeau cadrul bilateral și se înscriau într‑un plan de ansamblu care implica și alte bănci sau că aceasta putea în mod rezonabil să le prevadă și să accepte riscul aferent.

426    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că participarea Crédit agricole la o încălcare unică nu putea fi reținută decât în privința, pe de o parte, a comportamentelor sale proprii în cadrul încălcării menționate și, pe de altă parte, a comportamentelor celorlalte bănci care se înscriau în cadrul tentativelor de manipulare a ratei Euribor.

427    În acest sens, trebuie amintit de asemenea că Curtea a statuat că o decizie a Comisiei prin care aceasta califică o înțelegere globală drept încălcare unică și continuă poate fi divizată numai dacă, pe de o parte, întreprinderea respectivă a fost în măsură, în cursul procedurii administrative, să înțeleagă că îi era de asemenea imputat fiecare dintre comportamentele care o compun și, prin urmare, să se apere cu privire la acest aspect și dacă, pe de altă parte, decizia menționată era suficient de clară în această privință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 decembrie 2012, Comisia/Verhuizingen Coppens, C‑441/11 P, EU:C:2012:778, punctul 46). În speță, Comisia a stabilit în mod clar o distincție, atât în comunicarea privind obiecțiunile, cât și în decizia atacată (a se vedea punctul 15 de mai sus), între diferitele comportamente reproșate băncilor participante la înțelegere, printre care se numără Crédit agricole, ce compuneau încălcarea unică și continuă. În plus, astfel cum s‑a amintit în esență la punctul 363 de mai sus, reiese în special din considerentele (365), (387), (393) și (442) ale deciziei atacate că Comisia a apreciat că aceste comportamente aveau ca obiect restrângerea concurenței nu numai în mod colectiv, ci și în mod individual.

428    Prin urmare, în cadrul celui de al șaselea motiv, reclamantele susțin în mod întemeiat că Comisia a imputat în mod eronat Crédit agricole alte comportamente decât cele identificate la punctul 426 de mai sus. Așadar, primul aspect al celui de al șaselea motiv este în parte fondat.

[omissis]

B.      Cu privire la cererea de anulare a articolului 2 litera (a) din decizia atacată și la cererea de reducere a amenzii

[omissis]

1.      Cu privire la cererea de anulare a articolului 2 litera (a) din decizia atacată

[omissis]

a)      Cu privire la utilizarea, pentru calcularea valorii vânzărilor, a încasărilor în numerar actualizate

[omissis]

1)      Cu privire la determinarea factorului de reducere de 98,849 % aplicat de Comisie

[omissis]

i)      Cu privire la respectarea obligației de motivare în ceea ce privește determinarea, în decizia atacată, a factorului de reducere

[omissis]

512    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se constate că decizia atacată este viciată de o motivare insuficientă în ceea ce privește determinarea factorului de reducere la 98,849 %.

513    Totuși, prezenta critică din cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al nouălea motiv s‑ar putea dovedi lipsită de temei dacă s‑ar confirma că Comisia a remediat motivarea insuficientă, astfel constatată, prin adoptarea deciziei de modificare (a se vedea punctele 21-23 de mai sus). În consecință, trebuie să se examineze motivele invocate de reclamante în cadrul memoriului în adaptare având ca obiect contestarea adoptării de către Comisie a acestei ultime decizii.

ii)    Cu privire la decizia de modificare

[omissis]

516    În această privință, reclamantele susțin că Comisia nu avea competența de a remedia, prin intermediul deciziei de modificare, motivarea insuficientă a deciziei atacate, constatată de Tribunal în Hotărârea din 24 septembrie 2019, HSBC Holdings și alții/Comisia (T‑105/17, EU:T:2019:675).

517    Reclamantele arată că, deși Comisia poate în principiu să modifice o decizie după adoptarea ei, ea nu are însă competența de a adopta, precum în speță, o decizie care să corecteze sau să completeze motivarea insuficientă a deciziei atacate în cursul procedurii jurisdicționale având ca obiect anularea acestei decizii fără a readopta un dispozitiv al acestei din urmă decizii. Argumentul privind necompetența Comisiei de a adopta decizia de modificare s‑ar impune cu atât mai mult cu cât aceasta ar conține, în realitate, o motivare diferită de cea a deciziei atacate.

518    Comisia contestă argumentele reclamantelor și apreciază că îi era permis să adopte decizia de modificare, cu respectarea formelor și a procedurilor prevăzute în această privință de tratat, pentru a completa motivele deciziei atacate, dar fără a o modifica, explicând mai mult metodologia utilizată pentru a determina factorul de reducere. În opinia sa, jurisprudența referitoare la imposibilitatea de a remedia motivarea necorespunzătoare a unei decizii individuale în cursul procedurii contencioase nu este aplicabilă în speță. Întrucât adoptarea deciziei de modificare a deschis posibilitatea reclamantelor de a‑și adapta cererea introductivă pentru a contesta validitatea metodologiei în discuție, drepturile lor procedurale ar fi fost astfel protejate, iar Tribunalul ar putea să își exercite pe deplin controlul jurisdicțional.

519    În această privință, trebuie să se arate, asemenea Comisiei, că puterea sa de a adopta un anumit act trebuie să cuprindă în mod necesar puterea de a modifica acest act, cu respectarea dispozițiilor privind competența sa, precum și cu respectarea formelor și a procedurilor prevăzute în acest scop de tratat (Hotărârea din 9 decembrie 2014, Lucchini/Comisia, T‑91/10, EU:T:2014:1033, punctul 108), fapt acceptat de reclamante.

520    Totuși, trebuie să se arate, asemenea reclamantelor, că reiese în mod explicit din dispozitivul deciziei de modificare, precum și din considerentele (11)-(13) ale acesteia că ea nu urmărește decât să completeze motivarea deciziei atacate, fără a modifica dispozitivul deciziei respective, și că, prin urmare, articolul 1 litera (a) și articolul 2 litera (a) din aceasta „rămân în vigoare”.

521    Din cele ce precedă reiese că, prin adoptarea deciziei de modificare, Comisia nu a adoptat o decizie care modifică dispozitivul deciziei atacate, ci doar a completat motivarea care ar fi stat la baza dispozitivului adoptat în decizia atacată, aspect pe care aceasta îl confirmă în esență în fața Tribunalului (a se vedea punctul 518 de mai sus).

522    Rezultă că decizia de modificare nu poate fi considerată o decizie nouă care modifică decizia atacată în sensul jurisprudenței citate la punctul 519 de mai sus, ci trebuie asimilată unei motivări suplimentare prezentate de pârâtă în cadrul procedurii jurisdicționale. Or, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea trebuie în principiu să fie comunicată persoanei interesate în același timp cu decizia cauzatoare de prejudicii. Lipsa motivării nu poate fi remediată prin faptul că persoana interesată află care este motivarea deciziei în cursul procedurii în fața instanțelor Uniunii (Hotărârea din 29 septembrie 2011, Elf Aquitaine/Comisia, C‑521/09 P, EU:C:2011:620, punctul 149, Hotărârea din 19 iulie 2012, Alliance One International și Standard Commercial Tobacco/Comisia, C‑628/10 P și C‑14/11 P, EU:C:2012:479, punctul 74, și Hotărârea din 13 decembrie 2016, Printeos și alții/Comisia, T‑95/15, EU:T:2016:722, punctul 46).

523    Nu există nici un drept al instituțiilor Uniunii de a remedia în fața instanței Uniunii deciziile insuficient motivate ale acestora, nici o obligație a acesteia din urmă de a ține seama de explicațiile suplimentare furnizate numai pe parcursul procesului de autorul actului în discuție pentru a aprecia respectarea obligației de motivare. O asemenea situație juridică ar risca să afecteze repartizarea competențelor între administrație și instanța Uniunii, să slăbească controlul de legalitate și să compromită exercitarea dreptului la o cale de atac (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2020, Comisia/Di Bernardo, C‑114/19 P, EU:C:2020:457, punctul 58).

524    Precizările aduse de autorul unei decizii atacate, în cursul procedurii contencioase, care completează o motivare care este deja ea însăși suficientă, nu țin propriu‑zis de respectarea obligației de motivare, chiar dacă pot fi utile în cadrul controlului intern al motivării deciziei efectuat de instanța Uniunii, întrucât permit instituției să explice motivele care stau la baza deciziei sale. Astfel, explicații suplimentare, dincolo de cerințele privind obligația de motivare, pot permite întreprinderilor să cunoască în mod detaliat modul de calcul al amenzii care le este aplicată și, într‑un mod mai general, pot să întărească transparența acțiunii administrative și să faciliteze exercitarea de către Tribunal a competenței sale de fond, permițându‑i să aprecieze, dincolo de legalitatea deciziei atacate, caracterul adecvat al amenzii aplicate. Totuși, această posibilitate nu este de natură să modifice întinderea cerințelor care rezultă din obligația de motivare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 noiembrie 2000, Cascades/Comisia, C‑279/98 P, EU:C:2000:626, punctele 45 și 47).

525    În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 512 de mai sus, decizia atacată este viciată de o motivare insuficientă în ceea ce privește determinarea factorului de reducere. Comisia nu a invocat existența vreunei împrejurări care să demonstreze că ea s‑ar fi aflat în imposibilitatea practică de a motiva corespunzător cerințelor legale decizia atacată și care să permită acceptarea, cu titlu excepțional, a unei motivări suplimentare prezentate în cursul procedurii jurisdicționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2020, Comisia/Di Bernardo, C‑114/19 P, EU:C:2020:457, punctul 59). Prin urmare, fără a fi necesar să se examineze aspectul dacă metodologia explicată în mod mai detaliat în decizia de modificare era într‑adevăr cea care a stat la baza deciziei atacate și, în consecință, să se adopte măsura de cercetare judecătorească propusă de Comisie, trebuie să se considere că, în temeiul jurisprudenței citate la punctele 522-524 de mai sus, motivarea suplimentară a deciziei atacate prezentată de Comisie în cursul procedurii nu poate fi admisă.

526    În aceste împrejurări, admițând criticile formulate de reclamante în cadrul primului motiv al memoriului în adaptare, trebuie înlăturată motivarea suplimentară adusă prin decizia de modificare în cursul procedurii, fără a fi necesar să se examineze celelalte cereri, critici și motive invocate de reclamante în cadrul acestui memoriu sau să se adopte măsura de organizare a procedurii pe care au propus‑o, care se referă la temeinicia afirmațiilor din decizia de modificare privind determinarea factorului de reducere.

527    Din cele ce precedă reiese că este fondată critica întemeiată pe motivarea insuficientă a deciziei atacate în ceea ce privește determinarea factorului de reducere.

b)      Cu privire la incoerența metodelor de calcul al valorilor vânzărilor utilizate de bănci și cu privire la încălcarea principiilor bunei administrări și egalității de tratament ca urmare a lipsei unui control al Comisiei cu privire la acest aspect

[omissis]

1)      Cu privire la critica întemeiată pe încălcarea principiului bunei administrări ca urmare a unei verificări insuficiente a datelor furnizate de bănci

557    În cadrul celui de al doilea aspect al celui de al nouălea motiv, reclamantele reproșează Comisiei că a încălcat principiul bunei administrări, întrucât nu a efectuat un control al coerenței răspunsurilor la chestionarul privind valoarea vânzărilor și nu a recurs la nicio măsură de investigare suplimentară atunci când a primit datele pentru a se asigura de respectarea principiului egalității de tratament.

558    Comisia susține că a luat „toate precauțiile pentru a evita divergențele dintre valorile comunicate de bănci”, în măsura în care a transmis aceeași solicitare de informații precisă și detaliată tuturor părților, a asigurat coordonarea și a solicitat ca răspunsurile să fie însoțite de o notă metodologică și ca un audit extern independent să ateste exactitatea calculelor prezentate.

559    În această privință, trebuie amintit că nu există o obligație generală a Comisiei de a verifica informațiile furnizate ca răspuns la o solicitare de informații în lipsa unor indicii care să ateste inexactitatea informațiilor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2013, Spira/Comisia, T‑108/07 și T‑354/08, EU:T:2013:367, punctul 104 și jurisprudența citată).

560    În speță, este necesar să se arate că mai multe indicii în sensul jurisprudenței citate la punctul 559 de mai sus ar fi trebuit să determine Comisia să aibă îndoieli cu privire la caracterul suficient de uniform al metodologiilor urmate de băncile în cauză pentru a furniza datele solicitate.

561    În primul rând, Comisia nu contestă că a fost avertizată de părți cu privire la dificultățile pe care le‑au avut în a răspunde la chestionar. Pe de altă parte, contrar celor susținute de Comisie, împrejurarea invocată de reclamante, potrivit căreia Société générale [considerentul (703) al deciziei atacate, a se vedea punctul 11 de mai sus] și JP Morgan [considerentul (680) al deciziei atacate] au transmis în mod spontan date corectate efectuând revizuiri importante ale datelor transmise inițial, demonstrează existența acestor dificultăți. Trebuie subliniat că aceste date revizuite au fost acceptate de Comisie.

562    În al doilea rând, reclamantele evidențiază de asemenea în mod întemeiat diferențele dintre notele metodologice furnizate de fiecare dintre băncile în cauză atât în ceea ce privește diferența semnificativă de lungime a acestora, cât și eterogenitatea nivelului informațiilor furnizate de bănci.

563    În al treilea rând, reclamantele subliniază incoerențele dintre cuantumurile teoretice declarate de băncile în cauză ca indiciu al incoerențelor din cadrul datelor prezentate de părți ca răspuns la solicitarea de informații. Desigur, astfel cum a constatat Comisia în considerentul (700) al deciziei atacate, aceasta nu a stabilit, în speță, valoarea vânzărilor pe baza cuantumurilor teoretice, ci pe baza încasările în numerar. Totuși, din raportul privind valoarea vânzărilor reiese că cuantumurile teoretice și încasările în numerar transmise de diferite bănci nu sunt coerente între ele. Rezultă că nivelul cuantumurilor teoretice nu este lipsit de orice relevanță ca indiciu al unei incoerențe în metodologiile urmate pentru a răspunde la solicitarea de informații a Comisiei, inclusiv în ceea ce privește determinarea încasărilor în numerar ale băncilor.

564    În acest context, trebuie de asemenea să se arate că, în cursul audierii, reclamantele au atras atenția Comisiei cu privire la existența anumitor contradicții în răspunsurile celorlalte părți la solicitările de informații (a se vedea punctele 58 și 60 de mai sus).

565    În prezența unor astfel de indicii, Comisia trebuia să își continue investigația, cu respectarea principiului bunei administrări și în special a obligației sale de examinare diligentă, pentru a se asigura că datele referitoare la încasările în numerar, care constituie baza de calcul al amenzii, sunt calculate potrivit unor metodologii suficient de uniforme pentru a răspunde în mod adecvat la solicitarea de informații.

566    Or, ca răspuns la o întrebare scrisă adresată de Tribunal, Comisia a recunoscut că nu a solicitat părților nicio clarificare în legătură cu elementele din răspunsurile lor la solicitarea de informații sau în legătură cu metodele utilizate pentru calcularea datelor solicitate.

567    În măsura în care Comisia se referă la raportul de audit care însoțește fiecare dintre răspunsurile băncilor în cauză și arată în esență că era de competența auditorilor să verifice caracterul adecvat al metodelor urmate pentru a răspunde la solicitările de informații [considerentul (678) al deciziei atacate], nici acest argument nu poate fi admis.

568    Astfel, din secțiunea I.2. punctul (ii) din instrucțiunile care însoțesc solicitarea de informații reiese că „datele” solicitate trebuiau să fie verificate de o societate de audit sau de un auditor și că răspunsul trebuia să fie însoțit de un atestat care să indice că „datele” erau verificate. Contrar a ceea ce reiese din considerentul (678) al deciziei atacate, o asemenea instrucțiune nu poate fi înțeleasă neapărat în sensul că rapoartele sau opiniile auditorilor independenți trebuiau să confirme, pe lângă faptul că datele furnizate erau corecte, că metodologia urmată pentru calcularea lor era adecvată pentru a răspunde la solicitarea de informații. Reclamantele se întemeiază în această privință pe comentariile cuprinse în rapoartele de audit întocmite de o societate de audit în ceea ce privește calculele lor și în rapoartele întocmite în special pentru banca A, pentru banca C și pentru JP Morgan, al căror conținut material nu este contestat de Comisie. Din aceste comentarii reiese că auditorii independenți au considerat că misiunea lor consta în verificarea bunei aplicări a metodei alese de o bancă, iar nu în examinarea acestei metode în raport cu limitele rezultatelor solicitării de informații.

569    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că, în pofida unor indicii suficiente pentru a pune la îndoială uniformitatea metodologiilor urmate de băncile în cauză pentru a calcula încasările lor în numerar, Comisia nu a recurs la măsuri de investigare suplimentare, încălcându‑și obligația de examinare diligentă care îi revine în temeiul jurisprudenței citate la punctul 537 de mai sus. Totuși, în împrejurările speței, o astfel de încălcare a principiului bunei administrări nu ar putea conduce la anularea deciziei atacate decât cu condiția ca reclamantele să demonstreze că divergențele metodologice în discuție au avut drept consecință calcularea cuantumurilor de bază ale amenzilor aplicate cu încălcarea principiului egalității de tratament.

2)      Cu privire la respectarea principiului egalității de tratament la calcularea cuantumului amenzii

570    Reclamantele susțin în esență că încălcarea principiului bunei administrări a avut în speță drept rezultat încălcarea de către Comisie a principiului egalității de tratament întrucât a stabilit cuantumurile amenzilor fără investigații suplimentare, luând în considerare datele care nu erau suficient de fiabile și de coerente pentru a constitui o bază de calcul al amenzilor.

571    Totuși, reclamantele nu demonstrează că în speță aplicarea de către bănci a unor metodologii diferite pentru a‑și calcula încasările în numerar, acceptate de Comisie, a determinat‑o pe aceasta din urmă să rețină date care nu erau comparabile de la o bancă la alta și să stabilească astfel cuantumul amenzii în privința Crédit agricole cu încălcarea principiului egalității de tratament.

572    Astfel, în primul rând, trebuie amintit că, potrivit Comisiei, existența unor divergențe privind, primo, întinderea fluxurilor luate în considerare de banca A, în măsura în care aceasta a exclus din calculele sale segmentul fix al unui contract swap atunci când acesta cuprindea atât un segment fix, cât și un segment variabil, secundo, întinderea compensărilor (netting) între fluxurile plătite și primite pentru operațiuni și, tertio, excluderea produselor „exotice” nu avea decât un impact neglijabil asupra rezultatului calculelor încasărilor în numerar și, prin urmare, asupra determinării valorii vânzărilor (a se vedea punctele 549, 551 și 554 de mai sus).

573    Reclamantele contestă caracterul neglijabil al impactului pe care îl au divergențele metodologice asupra nivelului încasărilor în numerar.

574    Primo, acestea apreciază că nu poate fi verificată constatarea Comisiei din decizia atacată potrivit căreia impactul metodologiei urmate de banca A asupra valorii încasărilor sale în numerar în ceea ce privește excluderea segmentelor fixe pentru contractele care aveau atât un segment fix, cât și un segment variabil se ridica la doar 0,1 % și era, prin urmare, neglijabil. Ele susțin în esență că accesul la datele financiare ale celorlalte părți pe care le‑au obținut prin intermediul procedurii camerei de date nu era suficient pentru a le permite să efectueze, asemenea Comisiei, astfel de calcule având în vedere excluderea experților Crédit agricole de la accesul la datele în cauză și timpul de acces limitat.

575    În această privință, trebuie să se arate mai întâi că Comisia a calculat la 0,1 % impactul metodei aplicate de banca A asupra valorii încasărilor sale în numerar, întemeindu‑se pe foile de calcul care conțin anumite coduri, transmise de această bancă împreună cu răspunsul său la solicitarea de informații [considerentul (685) al deciziei atacate]. Consilierii juridici și economici ai reclamantelor au avut acces la aceste documente în cadrul procedurii camerei de date (a se vedea nota de subsol 720 din decizia atacată).

576    În plus, pe de o parte, din examinarea criticilor referitoare la refuzul accesului la datele referitoare la valoarea vânzărilor reiese că Comisia nu a adus atingere dreptului la apărare al reclamantelor prin instituirea unui sistem mixt de acces la datele în cauză care consta în acordarea accesului la datele confidențiale numai consilierilor externi ai Crédit agricole prin intermediul procedurii camerei de date (a se vedea punctele 173-180 de mai sus). Pe de altă parte, dacă reclamantele apreciau că timpul de acces astfel acordat consilierilor externi nu era suficient, nimic nu le împiedica să adreseze serviciilor Comisiei sau consilierului‑auditor o cerere de prelungire a timpului de acces sau o cerere de acces suplimentar potrivit aceleiași proceduri. Or, acestea nu au formulat o asemenea cerere.

577    Prin urmare, argumentele invocate de reclamante nu sunt susceptibile să răstoarne constatarea Comisiei din decizia atacată potrivit căreia impactul de 0,1 % asupra valorii încasărilor în numerar ale băncii A era unul neglijabil.

578    Secundo, în ceea ce privește diferențele dintre metodele de compensare, trebuie să se arate mai întâi că reclamantele nu contestă că compensarea zilnică, astfel cum a fost aplicată de Crédit agricole, este un standard pe piață. În plus, reclamantele nici măcar nu încearcă să demonstreze că aplicarea mai curând a unei compensări lunare decât a uneia zilnice ar fi avut un impact semnificativ asupra propriilor date privind încasările în numerar.

579    Pe de altă parte, reclamantele apreciază că concluzia Comisiei care figurează în considerentul (702) al deciziei atacate, potrivit căreia faptul că băncile urmează metode de compensare diferite nu a determinat diferențe semnificative și nici nu a cauzat o inegalitate de tratament, este contrazisă de faptul că amenda Société générale a fost redusă la jumătate în cadrul deciziei rectificative.

580    Totuși, pe de o parte, din considerentul (703) al deciziei atacate reiese că Comisia a adoptat o decizie care modifica decizia de tranzacție cu privire la Société générale atunci când aceasta a informat‑o că nu a efectuat compensarea pentru o parte substanțială a tranzacțiilor sale, iar nu pentru că și‑ar fi revizuit datele prin aplicarea unei alte metode de compensare. Pe de altă parte, din considerentul (702) al deciziei atacate reiese că rezultatele calculelor potrivit celor două abordări (și anume compensarea zilnică și compensarea lunară) efectuate de banca C indică o diferență de aproximativ 0,4 %. Reclamantele nu contestă caracterul neglijabil al unei astfel de diferențe.

581    Tertio, trebuie să se arate, asemenea Comisiei, că reclamantele nu prezintă niciun argument prin care să conteste explicațiile băncii A, care reies din considerentul (694) al deciziei atacate, cu privire la impactul neglijabil al faptului că aceasta a exclus produsele „exotice” din calculele sale.

582    Quarto, reclamantele se întemeiază de asemenea pe datele revizuite transmise Comisiei la 14 octombrie 2016, calculate în conformitate cu ceea ce ele consideră a fi metodologia urmată de banca A, și anume „neutralizarea” segmentului fix și excluderea produselor „exotice”.

583    În această privință, trebuie să se arate că, în considerentul (687) al deciziei atacate, Comisia a motivat refuzul de a accepta datele revizuite transmise de Crédit agricole, precizând că metoda pe care aceasta o urmase pentru a prezenta aceste date era inadecvată și că datele menționate erau inexacte. În această privință, Comisia a arătat că metoda propusă nu corespundea nici instrucțiunilor din solicitarea de informații, nici metodei urmate de banca A și a fost prezentată fără o confirmare din partea auditorului. Potrivit Comisiei, reclamantele au exclus din calculele lor, printre altele, încasările în numerar ale segmentului fix al swapurilor, dar nu au revizuit valorile încasărilor în numerar obținute prin compensare între segmentul variabil și segmentul fix, ceea ce ar conduce la încasări în numerar mai mici. Comisia a concluzionat că impactul metodei propuse de Crédit agricole asupra încasărilor sale în numerar ar fi de aproximativ 43 %, astfel încât ar conduce la diferențe semnificative. Aceste elemente sunt suficiente pentru a permite reclamantelor să înțeleagă motivele care au determinat Comisia să refuze să accepte datele revizuite, iar Tribunalului să își exercite controlul judiciar în sensul jurisprudenței citate la punctul 255 de mai sus. Prin urmare, critica întemeiată pe încălcarea obligației de motivare trebuie respinsă ca nefondată.

584    În plus, este necesar să se arate că, potrivit Comisiei [considerentul (687) al deciziei atacate], impactul metodologiei urmate asupra datelor Crédit agricole se ridică la 43 %, ceea ce reiese în esență și din cererea reclamantelor prin care solicită Tribunalului ca, în cadrul exercitării competenței sale de fond, să reducă la acest nivel cuantumul amenzii aplicate Crédit agricole.

585    Presupunând că reclamantele încearcă astfel să demonstreze că impactul metodologiei urmate de banca A asupra propriilor date referitoare la încasările în numerar nu era neglijabil, iar nu să aplice în privința lor metodologia urmată de această din urmă bancă (a se vedea punctul 588 de mai jos), nici acest argument nu poate fi admis. Astfel, pe de o parte, părțile sunt de acord că metodologia aplicată de banca A nu este conformă cu solicitarea de informații.

586    Pe de altă parte, în orice caz, reclamantele nu demonstrează că metodologia pe care au urmat‑o pentru a prezenta aceste date revizuite era cea aplicată de banca A. În această privință, ele nu contestă sub nicio formă constatarea Comisiei enunțată în considerentul (687) al deciziei atacate (a se vedea punctul 583 de mai sus) și nici măcar nu încearcă să demonstreze că „neutralizarea” segmentelor fixe beneficiare la care ar fi procedat pentru a calcula datele revizuite rezulta din simpla excludere a segmentului fix al contractelor swap care dispuneau atât de un segment fix, cât și de un segment variabil, precum în metodologia urmată de banca A, și, în plus, nu rezulta din compensarea segmentelor fixe plătitoare cu segmentele variabile beneficiare, astfel cum a arătat în esență Comisia în considerentul (687) al deciziei atacate.

587    Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că reclamantele nu demonstrează că Comisia a reținut în mod eronat că divergențele în cadrul metodologiilor aplicate de bănci pentru calcularea încasărilor lor în numerar au condus la divergențe în cadrul datelor transmise care sunt neglijabile. Or, astfel de divergențe neglijabile nu sunt de natură să conducă la o încălcare a principiului egalității de tratament, întrucât nu determină reținerea unor valori care nu sunt comparabile pentru calcularea cuantumului amenzilor.

588    În al doilea rând, având în vedere faptul că metodologia urmată de banca A pentru calcularea încasărilor în numerar nu corespunde solicitării de informații, nu poate fi admis argumentul reclamantelor potrivit căruia respectarea principiului egalității de tratament ar fi trebuit să determine Comisia să le permită să prezinte datele calculate potrivit metodologiei aplicate de banca A sau să accepte datele revizuite prezentate la 14 octombrie 2006. În această privință, este suficient să se arate că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul egalității de tratament trebuie conciliat cu respectarea principiului legalității în temeiul căruia nimeni nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate săvârșită în favoarea altuia (a se vedea Hotărârea din 16 iunie 2016, Evonik Degussa și AlzChem/Comisia, C‑155/14 P, EU:C:2016:446, punctul 58 și jurisprudența citată). Or, argumentul reclamantelor echivalează în realitate cu a solicita Comisiei să le fie aplicată o metodologie neconformă cu solicitarea de informații.

589    Rezultă că reclamantele nu au demonstrat că în speță, prin acceptarea datelor calculate potrivit unor metodologii divergente, Comisia a fost determinată să rețină date referitoare la încasările în numerar care nu sunt comparabile și astfel să calculeze amenda Crédit agricole cu încălcarea principiului egalității de tratament în privința sa. În consecință, trebuie să se respingă această critică și, prin urmare, a doua critică din cadrul primului aspect al celui de al nouălea motiv și al doilea aspect al acestui motiv.

[omissis]

2.      Cu privire la cererea de reducere a cuantumului amenzii

[omissis]

657    În speță, chiar dacă au fost admise concluziile formulate cu titlu principal prin care se solicită anularea articolului 2 litera (a) din decizia atacată, Tribunalul apreciază că este abilitat să își exercite competența de fond întrucât problema cuantumului amenzii a fost supusă aprecierii sale, chiar dacă concluziile privind reducerea cuantumului amenzii au fost formulate cu titlu subsidiar față de cererea de anulare a articolului 2 litera (a) din decizia atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia, T‑827/14, EU:T:2018:930, punctele 551-562).

[omissis]

662    În speță, pentru a stabili cuantumul amenzii având ca obiect sancționarea comportamentului ilicit al Crédit agricole, astfel cum rezultă din examinarea primelor opt motive, trebuie să se țină seama de următoarele împrejurări.

663    În primul rând, în ceea ce privește gravitatea și durata încălcării, trebuie să se arate următoarele.

664    Primo, se dovedește oportun să se utilizeze metodologia care, într‑o primă etapă, identifică, la fel ca metodologia urmată în speță de Comisie, un cuantum de bază al amenzii care, într‑o a doua etapă, poate fi ajustat în funcție de circumstanțele proprii cauzei.

665    Mai întâi, în ceea ce privește valoarea vânzărilor ca informație inițială, trebuie să se ia în considerare, ca valoare de înlocuire pentru aceasta, încasările în numerar reduse. Astfel, după cum reiese din examinarea primului aspect al celui de al nouălea motiv, valoarea încasărilor în numerar reduse poate în speță să ofere o bază de plecare adecvată pentru stabilirea cuantumului amenzii, întrucât această valoare reflectă importanța economică a încălcării și importanța întreprinderii participante la încălcare.

666    În această privință, s‑a constatat, desigur, în cadrul examinării primului aspect al celui de al nouălea motiv, că stabilirea de către bănci a încasărilor în numerar a determinat, în anumite cazuri, abordări diferite. Totuși, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 571 de mai sus, din aceste divergențe nu rezultă nicio încălcare a principiului egalității de tratament.

667    În plus, Tribunalul apreciază că o altă metodologie de calcul al încasărilor în numerar, precum cea urmată de reclamante pentru a determina datele revizuite prezentate Comisiei la 14 octombrie 2006, nu ar fi mai adecvată pentru stabilirea încasărilor în numerar. Astfel, o metodologie care implică excluderea segmentelor fixe din contractele care au atât segmente fixe, cât și segmente variabile, excluderea produselor „exotice” sau aplicarea mai curând a unei compensări lunare decât a uneia zilnice nu este mai adecvată pentru a determina în speță valoarea vânzărilor în legătură cu încălcarea sancționată și, prin urmare, pentru a reflecta în mod adecvat realitatea și amploarea economică a acesteia, precum și poziția întreprinderilor la săvârșirea încălcării. Astfel, primo, în ceea ce privește contractele EIRD care dispun atât de un segment fix, cât și de un segment variabil, fluxul de numerar reflectă diferența dintre rata fixă și rata variabilă la data fixingului, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 188 de mai sus. Tribunalul apreciază că nu există niciun motiv pentru a exclude îndeosebi fluxurile care decurg din unul dintre cele două „segmente” ale unor asemenea EIRD. Secundo, nimic nu justifică excluderea produselor „exotice” din calculul încasărilor în numerar în condițiile în care acestea fac de asemenea parte din piața relevantă a EIRD. Tertio, în condițiile în care părțile sunt de acord că o compensare zilnică este standardul pieței, nicio împrejurare specială proprie prezentei cauze nu justifică îndepărtarea de la aceasta.

668    Ținând seama de aceste împrejurări, Tribunalul decide să ia în considerare, la stabilirea cuantumului amenzii, valoarea încasărilor în numerar ale Crédit agricole reținută de Comisie în decizia atacată.

669    În plus, trebuie să se arate că părțile nu contestă că reținerea, ca bază de calcul al amenzii, doar a încasărilor în numerar ar conduce la aplicarea unei amenzi prea disuasive. Prin urmare, părțile sunt de acord cu privire la necesitatea reducerii acestor încasări în numerar prin aplicarea unui factor de reducere.

670    În decizia atacată, Comisia a aplicat un factor de reducere uniform stabilit la 98,849 %.

671    În ceea ce privește determinarea factorului de reducere menționat, trebuie să se arate că acesta este rezultatul unui exercițiu complex ce reflectă mai multe elemente, în special compensarea inerentă tranzacționării instrumentelor financiare derivate în general, precum și specificitățile compensării acestor produse și, cu precădere, a EIRD. Prin urmare, este vorba despre o aproximare a unei valori construite. Astfel, prin definiție, nu există un singur factor de reducere posibil, aspect confirmat pe de altă parte de faptul că reclamantele însele au prezentat în înscrisurile lor mai mulți factori de reducere diferiți.

672    Astfel, de exemplu, potrivit unui studiu prezentat în anexa la cererea introductivă, un factor de reducere alternativ de 99,849 % „ar putea fi de asemenea justificat”. În plus, în cadrul unui alt studiu prezentat în anexa la memoriul în adaptarea concluziilor, reclamantele propun mai mulți factori de reducere alternativi, calculați potrivit unei abordări individualizate, cuprinși între 99,54 % și 99,90 %. Totuși, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la valoarea probantă a acestor studii sau cu privire la temeinicia metodologiilor de determinare a acestor factori de reducere alternativi propuși de reclamante, Tribunalul consideră că aplicarea unor asemenea factori de reducere alternativi deosebit de ridicați, chiar excesivi, ar risca să golească sancțiunea de sens, făcând‑o neglijabilă și aducând astfel atingere necesității de a asigura caracterul suficient de disuasiv al amenzii. Prin urmare, aplicarea unor asemenea factori de reducere alternativi propuși de reclamante ar conduce la aplicarea unei amenzi care nu ar reflecta nici importanța economică a încălcării, nici ponderea relativă a Crédit agricole în cadrul încălcării.

673    În orice caz, pe de o parte, părțile nu contestă că factorul de reducere se ridică la cel puțin 98,849 %. Pe de altă parte, Tribunalul amintește că stabilirea unei amenzi în cadrul exercitării competenței sale de fond nu este un exercițiu aritmetic exact.

674    Secundo, în ceea ce privește gravitatea încălcării, Tribunalul consideră adecvat să ia în considerare natura încălcării, sfera geografică a acesteia, precum și punerea sau nu în aplicare a încălcării.

675    În ceea ce privește natura încălcării, întrucât comportamentele în cauză priveau factorii relevanți pentru stabilirea prețurilor EIRD, acestea se numără, prin natura lor, printre restrângerile cele mai grave ale concurenței. În plus, trebuie subliniat că practicile în cauză sunt deosebit de grave și de nocive în măsura în care sunt susceptibile nu numai să denatureze concurența pe piața produselor EIRD, ci și, în sens mai larg, să compromită încrederea în sistemul bancar și în piețele financiare în ansamblu, precum și credibilitatea acestora.

676    Astfel, după cum a arătat Comisia în considerentul (721) al deciziei atacate, fără ca aceste elemente să fie contestate de reclamante, indicii de referință în cauză reflectați în stabilirea prețurilor EIRD se aplică tuturor participanților pe piața EIRD. În plus, întrucât aceste rate se bazează pe euro, ele au o importanță capitală pentru armonizarea condițiilor financiare pe piața internă și pentru activitățile bancare din statele membre.

677    În ceea ce privește sfera geografică a încălcării, astfel cum reiese din considerentele (47) și (721) ale deciziei atacate, înțelegerea acoperea cel puțin întregul SEE, astfel încât comportamentele în cauză puteau avea incidență asupra activităților bancare din toate statele membre.

678    De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că traderii Crédit agricole au recunoscut că au pus în aplicare comportamentele convenite cu traderul Barclays prin stabilirea de contacte cu responsabilii cu transmiterea cotațiilor din banca lor (a se vedea punctul 641 de mai sus).

679    Tertio, trebuie să se rețină durata participării reclamantelor la încălcare, astfel cum reiese din decizia atacată, aceasta nefiind contestată de reclamante și nefiind afectată de concluzia care figurează la punctul 426 de mai sus privind participarea Crédit agricole la încălcarea unică în cauză.

680    În al doilea rând, în ceea ce privește circumstanțele atenuante, Tribunalul constată că Crédit agricole a jucat un rol mai puțin important în încălcare decât actorii principali, în special banca D și banca A. De asemenea, intensitatea contactelor la care au participat traderii Crédit agricole a fost mai mică decât cea a actorilor principali menționați. În plus, nu s‑a stabilit că Crédit agricole avea cunoștință sau ar fi putut în mod rezonabil să presupună că alte bănci participau la schimburile referitoare la intențiile și la strategiile în materie de stabilire a prețurilor care nu au avut loc în vederea manipulărilor ratelor.

681    Totuși, nu este mai puțin adevărat că participarea Crédit agricole la comportamentele ilicite a fost intenționată și că reclamantele nu demonstrează că ar trebui să beneficieze, în speță, de circumstanța atenuantă referitoare la neglijență. În plus, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 675 de mai sus, comportamentele în cauză se caracterizează printr‑o gravitate sporită. În consecință, incidența asupra cuantumului final al amenzii a circumstanțelor atenuante referitoare la intensitatea mai redusă a participării Crédit agricole la încălcarea în cauză și la importanța mai redusă a rolului său în încălcarea menționată în raport cu cele ale actorilor principali nu poate fi decât marginală.

682    În al treilea rând, cuantumul amenzii stabilit de Tribunal ține seama în mod corespunzător de necesitatea de a impune Crédit agricole o amendă care are un cuantum disuasiv, în conformitate cu principiile amintite la punctele 618-624 de mai sus.

683    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, Tribunalul consideră că se va face o justă apreciere a împrejurărilor cauzei în raport cu principiul individualizării sancțiunii și al proporționalității acesteia prin stabilirea cuantumului amenzii la 110 000 000 de euro, amendă la plata căreia Crédit agricole SA și CACIB sunt obligate în solidar.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează articolul 2 litera (a) din Decizia C(2016) 8530 final a Comisiei din 7 decembrie 2016 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE [cazul AT.39914 – Instrumente financiare derivate pe rata dobânzii în euro (EIRD)].

2)      Obligă Crédit agricole SA și Crédit agricole Corporate and Investment Bank la plata în solidar a unei amenzi în cuantum de 110 000 000 de euro.

3)      Respinge în rest acțiunea.

4)      Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Papasavvas Kornezov Buttigieg

Kowalik‑Bańczyk       Hesse

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 20 decembrie 2023.

Semnături

*      Limba de procedură: franceza.

1      Sunt redate numai punctele din prezenta hotărâre a căror publicare este considerată utilă de către Tribunal.