(Cauza T‑113/17)
(publicare în extras)
Crédit agricole SA
și
Crédit agricole Corporate and Investment Bank
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 20 decembrie 2023
„Concurență – Înțelegeri – Sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Manipularea ratelor de referință interbancare Euribor – Schimb de informații confidențiale – Restrângere a concurenței prin obiect – Încălcare unică și continuă – Procedură «hibrid» eșalonată în timp – Prezumția de nevinovăție – Imparțialitate – Amenzi – Cuantum de bază – Valoarea vânzărilor – Articolul 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Obligația de motivare – Decizie de modificare care completează motivarea – Egalitate de tratament – Competență de fond”
1. Concurență – Procedură administrativă – Inaplicabilitatea articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului – Aplicabilitatea principiilor generale ale dreptului Uniunii – Principiul bunei administrări – Principiul contradictorialității – Principiul prezumției de nevinovăție – Încălcare – Inexistență
[art. 101 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 și 48]
(a se vedea punctele 42-51 și 65-71)
2. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Audierea întreprinderilor – Refuz al Comisiei de a răspunde la întrebările adresate de întreprinderile vizate în cursul audierii – Admisibilitate
(Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 14)
(a se vedea punctele 54-60)
3. Concurență – Procedură administrativă – Procedură de tranzacționare – Procedură care nu implică toți participanții la o înțelegere – Adoptarea unei decizii de tranzacționare și a unei decizii la finalul unei proceduri ordinare printr‑o decalare în timp – Admisibilitate – Condiții – Respectarea obligației de imparțialitate și a prezumției de nevinovăție – Respectarea dreptului la apărare – Conținut
[art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 și 48; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 10a]
(a se vedea punctele 75-107 și 137-139)
4. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a examina, cu grijă și imparțialitate, toate elementele pertinente ale cazului în speță – Declarații publice ale membrului Comisiei însărcinat cu concurența, făcute în cursul procedurii administrative – Declarații care pot eventual dovedi o lipsă de imparțialitate subiectivă – Inexistența unui impact asupra aprecierii imparțiale făcute de Comisia de afaceri
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 111-121)
5. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Obiect – Comunicarea răspunsurilor la o comunicare privind obiecțiunile – Condiții – Necesitatea de a opera o distincție între documentele incriminatoare și cele dezincriminatoare
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2)]
(a se vedea punctele 146-170)
6. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Obligația de a permite accesul la întregul dosar – Limite – Dosar ce conține informații confidențiale care provin de la alte părți la procedură – Concilierea dreptului la apărare cu protecția confidențialității – Acces la informațiile confidențiale potrivit procedurii camerei de date – Admisibilitate
[art. 101 și art. 339 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2); Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 15]
(a se vedea punctele 171-183)
7. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi și practici concertate – Noțiune – Participare la reuniuni având un obiect anticoncurențial – Includere – Condiție – Lipsa distanțării în raport cu deciziile adoptate – Condiție îndeplinită
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 213-228)
8. Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Schimburi de informații confidențiale între traderii unor instituții financiare – Schimburi referitoare la tentativele de manipulări ale ratelor de referință interbancare ale Euribor – Schimburi cu privire la pozițiile de tranzacționare și la strategiile în materie de prețuri în sectorul produselor indexate în funcție de Euribor sau de EONIA – Lipsa unor efecte favorabile concurenței dovedite, pertinente, proprii acordului vizat și suficient de importante – Schimburi cu un grad de nocivitate suficient pentru a fi calificate drept restrângere prin obiect
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 238-254 și 260-335)
9. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Posibilitatea de a imputa unei întreprinderi acțiunile întreprinse de angajații acesteia – Condiții – Angajați care își exercită atribuțiile în favoarea și sub îndrumarea întreprinderii
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 338-350)
10. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare – Condiții – Practici și acte ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu – Apreciere – Criterii – Contribuție la obiectivul unic al încălcării – Cunoașterea sau previzibilitatea planului global al înțelegerii și a elementelor sale principale
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 353-364 și 375-432)
11. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Încălcare continuă
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 438-449)
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere – Stabilirea cuantumului amenzii aplicate – Criterii de apreciere
[art. 101 alin. (1) TFUE și art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (3) și art. 31]
(a se vedea punctele 459, 460 și 656-683)
13. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Aplicarea metodologiei prevăzute de orientări – Valoare de înlocuire stabilită pe baza încasărilor în numerar actualizate, prin aplicarea unui factor de reducere – Insuficiența motivării referitoare la determinarea factorului de reducere
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13 și 37]
(a se vedea punctele 474-488 și 496-512)
14. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie de aplicare a normelor de concurență – Regularizarea unei deficiențe a motivării în cursul procedurii contencioase prin adoptarea unei decizii de modificare – Inadmisibilitate
[art. 101 alin. (1) și art. 296 al doilea paragraf TFUE]
(a se vedea punctele 519-526)
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Aplicarea metodologiei prevăzute de orientări – Valoare de înlocuire stabilită pe baza încasărilor în numerar actualizate, prin aplicarea unui factor de reducere – Calculul încasărilor în numerar ale întreprinderilor implicate în aceeași încălcare potrivit unor metode eterogene – Incidență neglijabilă asupra valorilor reținute – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistență
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 532-556 și 571-587)
16. Concurență – Procedură administrativă – Solicitare de informații – Obligația Comisiei de a verifica toate informațiile transmise – Inexistență – Indicii suficiente pentru a pune la îndoială exactitatea informațiilor furnizate – Obligația Comisiei de a recurge la măsuri de investigare suplimentare
(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18)
(a se vedea punctele 559-569)
17. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Taxă de intrare – Factori care trebuie luați în considerare
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 25]
(a se vedea punctele 617-624)
18. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Intensitate mai redusă a participării la încălcare în raport cu cea a actorilor principali – Reducere cu 10 procente a cuantumului de bază – Încălcarea principiilor proporționalității, egalității de tratament sau individualizării sancțiunilor – Inexistență
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]
(a se vedea punctele 628-652)
Rezumat
În anul 2011, grupul bancar Barclays a sesizat Comisia Europeană cu o cerere de clemență, informând‑o cu privire la existența unui cartel în sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro (Euro Interest Rate Derivatives, denumite în continuare „EIRD”).
Aceste EIRD sunt indexate în funcție de Euribor (Euro Interbank Offered Rate), un ansamblu de rate ale dobânzii de referință menite să reflecte costul împrumuturilor interbancare exprimate în euro, sau de EONIA (Euro OverNight Index Average), care îndeplinea o funcție echivalentă cu Euribor, dar în ceea ce privește ratele zilnice. Rata Euribor are la bază cotația individuală semnalată de băncile care aparțin unui grup constituit din 47 de instituții financiare (denumit în continuare „grupul Euribor”).
Ca urmare a deschiderii de către Comisie a unei proceduri de constatare a încălcării, instituțiile financiare Barclays, Deutsche Bank, Royal Bank of Scotland și Société générale au decis să participe la o procedură de tranzacționare în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 773/2004(1). La finalul acestei proceduri, Comisia a adoptat, la 4 decembrie 2013, o decizie(2) prin care a constatat că aceste instituții au participat la o încălcare unică și continuă ce a avut ca obiect modificarea cursului normal de stabilire a prețurilor pe piața EIRD.
Întrucât instituțiile financiare Crédit agricole SA și Crédit agricole Corporate and Investment Bank (denumite în continuare, împreună, „Crédit agricole”), JP Morgan și HSBC nu au prezentat o propunere de tranzacționare, Comisia și‑a continuat investigația împotriva lor.
Prin decizia din 7 decembrie 2016(3), Comisia a constatat că Crédit agricole a încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE prin faptul că a participat, de la 16 octombrie 2006 până la 19 martie 2007, la o încălcare unică și continuă având ca obiect modificarea cursului normal de stabilire a prețurilor pe piața EIRD și i‑a aplicat o amendă de 114 654 000 de euro.
În opinia Comisiei, comportamentele ilicite ale Crédit agricole constau în schimburi între traderii săi și un trader al unei alte instituții financiare aparținând grupului Euribor care priveau în esență manipularea propunerilor băncilor lor adresate grupului menționat în vederea calculării Euribor, pozițiile de tranzacționare în ceea ce privește EIRD, precum și intențiile și strategiile acestora în materie de stabilire a prețurilor EIRD.
Crédit agricole solicită Tribunalului, pe de o parte, anularea în parte a acestei decizii și, pe de altă parte, cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului amenzii aplicate.
După introducerea acțiunii, Comisia a adoptat o decizie de modificare(4) pentru a completa motivarea deciziei atacate în raport cu Hotărârea HSBC Holdings și alții/Comisia, pronunțată de Tribunal într‑o cauză conexă(5).
Prin hotărârea sa, Camera a zecea extinsă a Tribunalului precizează criteriile care permit să se constate participarea unei întreprinderi la practici anticoncurențiale, în special prin intermediul unor schimburi de informații, în sectorul produselor financiare. Tribunalul anulează însă decizia atacată în ceea ce privește amenda aplicată Crédit agricole. În continuare, acesta își exercită competența de fond și aplică o amendă în sarcina Crédit Agricole în cuantum de 110 000 000 de euro.
Aprecierea Tribunalului
Întrucât Crédit agricole a invocat printre altele o încălcare a dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității ca urmare a lipsei unui răspuns, cu ocazia audierii în fața consilierului‑auditor, la unele dintre întrebările sale privind modalitățile de calcul al sancțiunii avute în vedere, Tribunalul arată că, deși consilierul‑auditor poate, cu titlu facultativ, să permită părților să adreseze întrebări în cursul audierii, obiectivul principal al acestei audieri este acela de a da posibilitatea, în special destinatarilor comunicării privind obiecțiunile, să își dezvolte punctul de vedere cu privire la constatările preliminare ale Comisiei. În plus, Comisia nu este obligată ca, în etapa procedurii administrative, să furnizeze precizări cu privire la modul în care intenționează să pună în aplicare criteriile care se raportează la gravitatea și la durata încălcării pentru determinarea cuantumului amenzilor.
De asemenea, Comisia nu a încălcat dreptul la apărare al Crédit agricole atunci când a organizat accesul acesteia la anumite înscrisuri din dosar provenite de la alte părți prin intermediul procedurii camerei de date. Astfel, având în vedere că datele în cauză nu își pierduseră caracterul confidențial în pofida vechimii lor, procedura camerei de date constituia un instrument adecvat pentru a concilia dreptul la apărare al Crédit agricole cu interesele de confidențialitate de care se puteau prevala celelalte bănci care furnizaseră aceste date. În fond, Crédit agricole nu a demonstrat că și‑ar fi putut asigura mai bine apărarea prin obținerea accesului complet la datele menționate mai curând în mod direct decât prin intermediul consilierilor săi externi.
Tribunalul confirmă apoi existența unui comportament ilicit imputabil Crédit agricole.
În ceea ce privește participarea Crédit agricole la practicile de manipulare a ratei Euribor, Tribunalul subliniază că schimburile dintre traderi reținute împotriva Crédit agricole în decizia atacată evidențiază în mod clar comunicarea preferințelor privind ratele, a pozițiilor de tranzacționare asociate și a unei oferte sau a unei intenții a traderilor Crédit agricole de a influența propunerile băncii lor adresate grupului Euribor.
De altfel, argumentele invocate de Crédit agricole prin care urmărește să demonstreze rolul minor pe care această instituție l‑ar fi avut în manipulările în cauză sunt inoperante, întrucât aceste elemente, referitoare la numărul și la intensitatea comportamentelor anticoncurențiale, nu sunt relevante pentru a stabili că o întreprindere a săvârșit o încălcare, ci numai pentru a aprecia gravitatea încălcării sau a circumstanțelor atenuante și, dacă este cazul, pentru determinarea amenzii.
În ceea ce privește încadrarea ca încălcare unică reținută de Comisie, Tribunalul amintește că pentru a constata participarea unei întreprinderi la o asemenea încălcare sunt esențiale trei elemente:
i) diferitele comportamente în cauză trebuie să reiasă dintr‑un „plan de ansamblu” având un obiectiv unic;
ii) întreprinderea trebuie să fi avut cunoștință de comportamentele ilicite preconizate sau puse în aplicare de alte întreprinderi în urmărirea acelorași obiective sau să le fi putut prevedea în mod rezonabil și să fi fost pregătită să accepte riscul aferent și
iii) întreprinderea trebuie să fi avut intenția de a contribui prin propriul comportament la obiectivele comune urmărite de ansamblul participanților.
În ceea ce privește primul element, Tribunalul constată că toate schimburile efectuate în cauză se înscriu în cadrul obiectivului unic, astfel cum a fost reținut de Comisie, de a influența fluxurile de numerar datorate pentru EIRD în detrimentul actorilor de pe piață care nu participă la aceste schimburi.
În ceea ce privește al doilea element, Tribunalul arată că Comisia dispunea de probe directe care demonstrau cunoașterea de către Crédit agricole a faptului că participa împreună cu alte bănci la acțiuni concertate vizând manipularea ratei Euribor în vederea modificării fluxurilor de numerar datorate pentru EIRD. Astfel, din elementele evidențiate în decizia atacată rezultă că traderii săi știau sau puteau în mod rezonabil să prevadă că schimburile lor având ca obiect manipularea ratei Euribor se înscriau într‑un „plan de ansamblu” care depășea cadrul schimburilor comerciale bilaterale.
În schimb, situația diferă în ceea ce privește schimburile privind intențiile și strategiile în materie de stabilire a prețurilor, pentru care probele evocate în decizia atacată nu permit să se stabilească faptul că Crédit agricole avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de faptul că ele depășeau cadrul bilateral și se înscriau într‑un plan de ansamblu care implica și alte bănci. În ceea ce privește aceste schimburi, o participare la încălcarea unică nu putea fi imputată Crédit agricole.
În ceea ce privește al treilea element, reiese din schimburile reținute de Comisie împotriva Crédit agricole că traderii implicați aveau intenția de a recurge la practici anticoncurențiale.
Confirmând astfel în parte constatarea participării Crédit agricole la încălcarea unică și continuă în discuție, Tribunalul respinge cererea de anulare în ceea ce privește constatarea unei încălcări, întrucât aceasta este justificată corespunzător cerințelor legale prin constatările care nu sunt viciate de vreo eroare. În schimb, Tribunalul admite cererea de anulare a deciziei atacate în măsura în care prin aceasta s‑a aplicat Crédit agricole o amendă de 114 654 000 de euro.
În această privință, Tribunalul arată, pe de o parte, că această sancțiune nu reflectă participarea Crédit agricole la încălcarea unică și continuă, din moment ce Comisia i‑a imputat în mod eronat comportamentele celorlalte bănci referitoare la schimburile în legătură cu intențiile și strategiile în materie de stabilire a prețurilor care nu au avut loc în perspectiva manipulărilor ratelor.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că determinarea cuantumului amenzii aplicate Crédit agricole este viciată de o motivare insuficientă.
Astfel, deși Comisia nu a săvârșit o eroare de apreciere prin faptul că, pentru a stabili cuantumul amenzii aplicate Crédit agricole, s‑a întemeiat pe încasările în numerar actualizate ca valoare de înlocuire pentru valoarea vânzărilor, ea nu a explicat într‑un mod suficient motivele pentru care factorul de reducere aplicat acestor venituri a fost stabilit la 98,849 %. Pe de altă parte, întrucât Comisia nu a demonstrat că s‑ar fi aflat în imposibilitatea practică de a motiva corespunzător cerințelor legale acest aspect din decizia atacată, nu se poate accepta nici completarea în această privință a motivării din cuprinsul deciziei de modificare fără să se modifice dispozitivul deciziei atacate.
În opinia Tribunalului, Comisia și‑a încălcat, în plus, obligația de examinare diligentă din moment ce, în pofida unor indicii suficiente pentru a pune la îndoială uniformitatea metodologiilor urmate de băncile în cauză pentru a calcula încasările în numerar, aceasta nu a recurs la măsuri de investigare suplimentare. Cu toate acestea, o asemenea încălcare a principiului bunei administrări nu ar putea conduce la anularea deciziei atacate decât cu condiția ca Crédit Agricole să fi demonstrat că divergențele metodologice în cauză au avut drept consecință faptul că cuantumurile de bază ale amenzilor aplicate au fost calculate cu încălcarea principiului egalității de tratament. Or, având în vedere incidența neglijabilă a divergențelor menționate asupra nivelului încasărilor în numerar, acestea nu sunt de natură să conducă în speță la o încălcare a principiului egalității de tratament.
În sfârșit, în exercitarea competenței sale de fond, Tribunalul examinează concluziile Crédit agricole privind reducerea cuantumului amenzii care i‑a fost aplicată.
Subliniind că stabilirea unei amenzi în temeiul competenței sale de fond nu este un exercițiu aritmetic precis, Tribunalul utilizează, la fel ca în cazul abordării urmate de Comisie, valoarea încasărilor în numerar reduse ca una din datele inițiale pentru determinarea cuantumului de bază al amenzii, întrucât această valoare reflectă importanța economică a încălcării și ponderea întreprinderii în cadrul încălcării.
În ceea ce privește stabilirea factorului de reducere, a cărui aplicare este necesară pentru a evita impunerea unei amenzi prea disuasive, Tribunalul observă că părțile nu contestă că acest factor se ridică la cel puțin 98,849 %.
În ceea ce privește gravitatea încălcării, Tribunalul arată că, în măsura în care comportamentele în cauză priveau factorii relevanți pentru stabilirea prețurilor EIRD, ele se numără, din cauza naturii lor, printre restrângerile de concurență cele mai grave. În plus, practicile în cauză sunt deosebit de grave și de nocive deoarece sunt susceptibile nu numai să denatureze concurența pe piața produselor EIRD, ci și, în sens mai larg, să compromită încrederea în sistemul bancar și în piețele financiare în ansamblul lor, precum și credibilitatea acestora.
În ceea ce privește circumstanțele atenuante, Tribunalul constată că Crédit agricole a jucat, desigur, un rol mai puțin important în cadrul încălcării decât actorii principali. Cu toate acestea, participarea sa la comportamentele ilicite a fost intenționată. Pe de altă parte, comportamentele în cauză se caracterizează printr‑o gravitate sporită. În consecință, incidența circumstanțelor atenuante reținute nu poate fi decât marginală.
În concluzie, Tribunalul consideră că se va face o justă apreciere a împrejurărilor cauzei prin stabilirea cuantumului amenzii la 110 000 000 de euro.
În lumina celor ce precedă, Tribunalul anulează decizia atacată în măsura în care prin aceasta se aplică Crédit agricole o amendă, stabilește cuantumul amenzii la 110 000 000 de euro și respinge în rest acțiunea.