Cauza T‑10/09

Formula One Licensing BV

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative F1‑LIVE – Mărcile comunitară figurativă și naționale și internațională verbale anterioare F1 și F1 Formula 1 – Respingerea opoziției de către camera de recurs – Motive relative de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”

Sumarul hotărârii

Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. 1 lit. (b)]

Nu există, pentru consumatorul mediu al Uniunii Europene, risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, între, pe de o parte, semnul figurativ F1‑LIVE, a cărui înregistrare ca marcă comunitară se solicită pentru „Reviste, broșuri, cărți; toate aceste produse referitoare la formula 1”, „Comunicații și difuzare de carte, reviste și ziare prin terminale de calculator; toate aceste servicii referitoare la formula 1” și „Publicare electronică de cărți, reviste și periodice; informații în materie de divertisment; organizare de concursuri pe internet; rezervarea de locuri pentru spectacole; jocuri online; toate aceste servicii referitoare la formula 1” din clasele 16, 38 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa și, pe de altă parte, mărcile verbale F1 înregistrate anterior în Germania pentru servicii din clasa 41, în Regatul Unit pentru produse și servicii din clasele 16 și 38 și ca marcă internațională cu efect în Danemarca, în Germania, în Spania, în Franța, în Italia și în Ungaria pentru produse și servicii din clasele 16, 38 și 41, precum și marca comunitară figurativă F1 Formula 1 înregistrată anterior pentru produse și servicii din aceleași clase.

Publicul relevant va percepe combinația literei „f” și a cifrei „1” ca fiind abrevierea formulei 1, care desemnează în general o categorie de mașini de curse și, prin extindere, curse care implică astfel de mașini. În plus, publicul relevant poate să perceapă logoul „f 1” din marca comunitară figurativă F1 Formula 1 ca fiind marca utilizată de titularul mărcilor anterioare în raport cu activitățile sale comerciale în domeniul curselor de mașini de formula 1. Astfel, publicul relevant nu percepe elementul „f 1” în marca solicitată ca pe un element distinctiv, ci ca pe un element utilizat în scopuri descriptive. Prin urmare, elementul „f 1”, într‑o prezentare grafică obișnuită, nu are decât un caracter distinctiv scăzut în raport cu produsele și cu serviciile avute în vedere, iar renumele eventual al mărcii comunitare figurative utilizate în Uniune este esențial legat de logotipul însuși.

În ceea ce privește, mai precis, mărcile verbale F1, din cauza faptului că singurul semn pe care consumatorii au învățat să îl asocieze cu titularul mărcii anterioare este logotipul mărcii F1 Formula 1, iar nu cel care figurează într‑o prezentare grafică standard, consumatorii nu vor face legătura între elementul „f 1” cuprins în marca solicitată și titularul menționat. Aceștia vor considera F1 într‑o prezentare grafică obișnuită ca fiind abrevierea pentru „formula 1”, cu alte cuvinte, o indicație descriptivă.

În ceea ce privește marca figurativă F1 Formula 1, dată fiind lipsa similitudinii vizuale și faptul că similitudinea în planurile fonetic și conceptual nu este decât limitată, publicul relevant nu va confunda marca solicitată cu aceasta. În această privință, sensul generic atribuit de public semnului F1 garantează că acest public va înțelege că marca solicitată privește formula 1, dar, din cauza aspectului general complet diferit, nu va stabili o legătură cu activitățile reclamantului.

(a se vedea punctele 27, 38, 49, 50, 57 și 61)