HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
11 decembrie 2012
Cauza F‑122/10
Giorgio Cocchi și Nicola Falcione
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Funcționari – Pensie – Transfer al drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem național de pensii – Retragerea unei propuneri de transfer – Act prin care nu s‑au conferit drepturi subiective sau alte avantaje similare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnii Cocchi și Falcione solicită, pe de o parte, anularea deciziilor prin care Comisia Europeană și‑a retras propunerile făcute la cererea lor de transfer al drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem național de pensii și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata de daune‑interese
Decizia: Anulează deciziile Comisiei. Respinge în rest acțiunea. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte o treime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți. Aceștia din urmă suportă două treimi din cheltuielile lor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Obligațiile statelor membre și ale instituției în cauză – Întindere – Obligația instituției de a plăti funcționarului o sumă reprezentând drepturile dobândite în cadrul sistemului național – Inexistență
[Statutul funcționarilor, anexa VIII art. 11 alin. (2)]
2. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Propunere de transfer în sistemul Uniunii al drepturilor de pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Uniunii – Includere – Retragerea propunerii înainte de acceptarea acesteia de către funcționar – Inexistența unui act care lezează
[Statutul funcționarilor, art. 90 și 90; anexa VIII art. 11 alin. (2)]
3. Funcționari – Acte ale administrației – Revocare – Acte nelegale – Condiții – Respectarea termenului rezonabil și a principiului protecției încrederii legitime – Imposibilitatea de a se prevala de încrederea legitimă în menținerea unui act vădit nelegal – Excepție – Comportamentul instituției care induce impresia legalității actului
[Statutul funcționarilor, anexa VIII art. 11 alin. (2)]
4. Procedură jurisdicțională – Examinare pe fond înaintea examinării admisibilității – Admisibilitate
1. Rezultă din dispozițiile articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut că, atunci când un funcționar prezintă o cerere de transfer al drepturilor de pensie în aplicarea respectivelor dispoziții și când această cerere îndeplinește condițiile prevăzute de articolul menționat, organismul care gestionează sistemul de pensii în cadrul căruia funcționarul a dobândit anterior drepturi de pensie, iar ulterior instituția căreia i‑a prezentat cererea sa de transfer al drepturilor de pensie sunt obligate succesiv, în cazul celui dintâi, să calculeze cuantumul sumei reprezentând drepturile pe care le‑a dobândit funcționarul și, în cazul celei de a doua, să prezinte acestuia o propunere în care să se indice rezultatul exprimat în numărul suplimentar de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care îl va determina un eventual transfer.
Cu toate acestea, nici această dispoziție și niciun alt text sau principiu nu autorizează instituțiile să primească de la sistemele naționale de pensii o sumă reprezentând drepturile pe pensie pe care un funcționar le‑ar fi dobândit ulterior angajării sale în muncă în cadrul instituțiilor și să verse funcționarului această sumă, care nu poate fi luată în considerare pentru recunoașterea anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii prevăzut de statut.
(a se vedea punctele 36 și 69)
2. Propunerea prin care instituția indică unui funcționar rezultatul exprimat în numărul suplimentar de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care îl va determina un eventual transfer constituie un act care îl lezează pe funcționar.
În schimb, atât timp cât funcționarul nu și‑a dat acordul asupra propunerii care i‑a fost făcută de instituție, o astfel de propunere nu îi conferă nici un drept subiectiv, nici un avantaj similar. Într‑o astfel de ipoteză, este permis instituției să retragă această propunere fără nicio condiție în privința termenului, o astfel de retragere neconstituind un act care lezează funcționarul. Astfel, posibilitatea acordată funcționarului de articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut de a transfera o sumă reprezentând drepturile de pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Uniunii are drept obiect să îi acorde un drept a cărui exercitare nu depinde decât de propria alegere.
Cu toate acestea, începând cu data la care funcționarul își exprimă acordul asupra propunerii, persoanei interesate îi sunt recunoscute drepturi subiective de către instituție, astfel încât retragerea acestei propuneri trebuie considerată în mod necesar că lezează persoana interesată.
(a se vedea punctele 37 și 41-43)
Trimitere la:
Curte: 20 octombrie 1981, Comisia/Belgia, 137/80, punctul 13
3. Atunci când actele care au conferit drepturi subiective sau avantaje similare sunt nelegale, instituția care le‑a adoptat are, în principiu, dreptul de a le revoca cu efect retroactiv într‑un termen rezonabil. Totuși, acest drept poate să fie limitat de necesitatea de a respecta încrederea legitimă a beneficiarilor actelor, care s‑au putut baza pe legalitatea acestora. În acest caz, astfel de acte nu pot fi revocate cu efect retroactiv, nici chiar într‑un termen rezonabil. Cu toate acestea, un funcționar nu se poate prevala de principiul protecției încrederii legitime pentru a contesta revocarea unui act adoptat în afara oricărui temei legal.
Însă retragerea unei propuneri nelegale de stabilire a anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii în urma unei cereri de transfer al drepturilor de pensie, calculați în mod aproximativ de instituție, care a omis să indice caracterul nedefinitiv al acestora, se efectuează cu încălcarea principiului încrederii legitime atunci când destinatarul actului nu este un jurist familiarizat cu normele statutare în materie și când nelegalitatea comisă nu este vădită, astfel încât persoana interesată se putea baza pe legalitatea actului.
(a se vedea punctele 53, 56-59, 67 și 74)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 27 septembrie 2006, Kontouli/Consiliul, T‑416/04, punctul 161
Tribunalul Uniunii Europene: 12 mai 2010, Bui Van/Comisia, T‑491/08 P, punctul 44
4. Instanța Uniunii poate aprecia dacă, în interesul bunei administrări a justiției, o acțiune trebuie în orice caz să fie respinsă pe fond, fără să fie necesar să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acesteia.
(a se vedea punctul 66)
Trimitere la:
Curte: 26 februarie 2002, Consiliul/Bohringer, C‑23/00 P, punctele 51 și 52