ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
5 mai 2011(1)
„Necompetență vădită – Reprezentare de către un avocat – Inadmisibilitate vădită”
În cauza T‑157/11,
Vasilica Adămuț, cu domiciliul în Brașov (România), și ceilalți reclamanți, ale căror nume sunt cuprinse în anexa la prezenta ordonanță, reprezentați de T. Stoenică, avocat,
reclamanți,
împotriva
României,
pârâtă,
având ca obiect principal o cerere de anulare a dispozițiilor naționale privind alinierea pensiilor din sistemul militar la cele din sistemul public,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnul J. Azizi (raportor), președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Procedura și concluziile reclamanților
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 16 martie 2011, reclamanții au introdus prezenta acțiune.
2 Aceștia solicită Tribunalului:
– să constate abuzul de putere al guvernului român;
– să constate încălcarea tratatelor și a dispozițiilor privind aplicarea acestora;
– să constate că dispozițiile naționale privind alinierea pensiilor din sistemul militar la cele din sistemul public sunt nelegale, discriminatorii și adoptate cu încălcarea normelor europene;
– să anuleze dispozițiile naționale privind alinierea pensiilor din sistemul militar la cele din sistemul public;
– să repună reclamanții în drepturile de pensie în vigoare înainte de adoptarea dispozițiilor naționale privind alinierea pensiilor din sistemul militar la cele din sistemul public;
– să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
3 Potrivit articolului 111 din Regulamentul de procedură, atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent pentru a judeca o acțiune, acesta poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
4 În speță, Tribunalul consideră că este suficient de lămurit pe baza actelor dosarului și urmează ca, în temeiul acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
5 În prezenta cauză, reclamanții solicită Tribunalului să se pronunțe cu privire la legalitatea unor dispoziții naționale.
6 Competențele Tribunalului sunt cele enumerate la articolul 256 TFUE, astfel cum este precizat prin articolul 51 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și prin articolul 1 din anexa I la statutul menționat. În aplicarea acestor dispoziții, Tribunalul are competența să judece acțiuni introduse, în temeiul articolului 263 TFUE, numai împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.
7 În speță, se constată că autorul actului atacat nu este nici o instituție, nici un organ, oficiu sau agenție a Uniunii.
8 În plus, este necesar să se amintească faptul că Tribunalul nu are competența să judece o acțiune introdusă de o persoană fizică sau juridică împotriva unui stat membru.
9 În final, cu titlu suplimentar, trebuie amintit că este inadmisibilă o acțiune formulată prin intermediul unei cereri introductive care poartă numai semnătura reclamantului (Ordonanța Curții din 26 februarie 1981, Farral/Comisia, 10/81, Rec., p. 717, și Ordonanța Curții din 17 noiembrie 1983, Stavridis/Parlamentul European, 73/83, Rec., p. 3803). Această soluție este aplicabilă chiar dacă reclamantul este un avocat autorizat să pledeze în fața unei instanțe naționale (Ordonanța Curții din 5 decembrie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, C‑174/96 P, Rec., p. I‑6401, punctul 10, Ordonanța Tribunalului din 8 ianuarie 1999, Petrochilos/Comisia, T‑185/98 AJ, nepublicată în Recueil, punctele 1 și 2).
10 În speță, se constată că avocatul care a semnat cererea introductivă se numără printre reclamanți, fapt care justifică respingerea acțiunii ca inadmisibilă în ceea ce îl privește pe respectivul reclamant.
11 Pentru toate considerațiile care precedă, se impune respingerea prezentei acțiuni pentru necompetență vădită, fără să fie necesară comunicarea acesteia către pârâtă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
12 Având în vedere că prezenta ordonanță este adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârâtă și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamanții vor suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Reclamanții suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 5 mai 2011.
Anexă
Dănuț Ambrono
Constantin‑Gheorghe Ancu
Marius‑Eugen Arsu
Gheorghe Bădărău
Viorel‑Ioan Bănceu
Petre Cârciumaru
Gheorghe‑Octavian Chețan
Mircea‑Steluț Câmpeanu
Neculai Chiriluș
Victor Cotîrlă
Dănilă Dănilă
Lucian Dobrin
Anton‑Valeriu Dobromir
Horia‑Ștefan Dolhan
Ștefan Drăgușel
Daniel‑Ioan Faur
Ioan Florea
Gheorghe Geangălă
Serioja Harabagiu
Gheorghe Irimia
Magdolna Irimia
Valentin Lupoian
Gheorghe Marichescu
Cornel‑Ioan Marcu
Marian Marin
Alexandru Mălăeru
Nicolae Mărunțelu
Vasile Mesaroș
Emil‑Ioan Mîrza
Maria Moldovan
George Nicolae
Marian Olteanu
Emilia Oprea
Tiberiu‑Ștefan Pall
Ioan Panțîru
Dumitru Pavăl
Vasile Pătrașcu
Emil Petruțiu
Ruxandra‑Manuela Picioarea
Ana Pop
Gheorghe Roman
Gheorghe Scânteie
Constantin Secăreanu
Nicolae Secăreanu
Ionel Silion
Dumitru Simion
Titi Stoenică
Ioan‑Marcel Stoica
Nicolae Stoica
Stelian Stroe
Vasile Tudor
Gheorghe Turbatu
Georgeta Vasiliu
Emil Vârlan
Nicolae Vochițu
Constantin Vrânceanu