Cauza T‑466/16 RENV
NRW. Bank
împotriva
Comitetului unic de rezoluție
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 21 februarie 2024
„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fond unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind pentru calcularea contribuțiile ex ante pentru anul 2016 – Obligația de motivare – Principiul neretroactivității – Articolul 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 – Excluderea anumitor datorii din calculul contribuțiilor ex ante – Credite promoționale – Activități auxiliare de dezvoltare – Excepție de nelegalitate”
1. Politica economică și monetară – Politica economică – Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții – Bancă de promovare – Calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Excluderea datoriilor legate de activitățile auxiliare de dezvoltare din acest calcul – Domeniu de aplicare – Pasivele legate de o activitate auxiliară de dezvoltare efectuată într‑un mediu concurențial și cu scop lucrativ – Excludere
[Regulamentul 2015/63 al Comisiei, considerentul (13) și art. 3 pct. 28 și art. 5 alin. (1) lit. (f)]
(a se vedea punctele 45, 50, 58-63 și 261)
2. Instituțiile Uniunii Europene – Exercitarea competențelor – Competență de a adopta acte delegate conferită Comisiei – Domeniu de aplicare – Aprecieri și evaluări complexe – Marjă largă de apreciere – Directiva 2014/59 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții – Stabilirea criteriilor de ajustare a contribuțiilor ex ante – Control jurisdicțional – Limite
(art. 290 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (41); Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)
(a se vedea punctele 90, 91, 97, 98 și 112)
3. Acte ale instituțiilor – Aplicare în timp – Neretroactivitate – Excepții – Condiții – Îndeplinirea unui obiectiv de interes general și respectarea încrederii legitime – Retragerea unei decizii a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) pentru a remedia nemotivarea – Adoptarea unei decizii care intră în vigoare la data de la care produce efecte decizia anterioară – Lipsa modificărilor privind cuantumul și calculul contribuțiilor menționate – Luarea în considerare a obiectivului contribuțiilor la FUR – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2, art. 67 alin. (4) și art. 69 și 70]
(a se vedea punctele 170, 172 și 173)
4. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Domeniu de aplicare – Comunicare a Comitetului unic de rezoluție (SRB) prin care reclamantului i se indică retragerea unei decizii și înlocuirea acesteia – Admisibilitate – Încălcarea dreptului de a fi ascultat – Lipsă
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. 2 lit. (a)]
(a se vedea punctele 235 și 243)
5. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Domeniu de aplicare – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Obligația SRB de a comunica instituțiilor în cauză metodologia de calcul al acestor contribuții și metodologia de determinare a cuantumului nivelului‑țintă anual
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 69 alin. (1) și (2) și art. 70 alin. (2); Regulamentul 2015/81 al Consiliului, art. 4; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4 alin. (2); Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)
(a se vedea punctele 283 și 292-303)
Rezumat
Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o respinge, împotriva Deciziei SRB/ES/2022/23 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 27 aprilie 2022 (denumită în continuare „decizia atacată”), Tribunalul aduce clarificări importante cu privire, pe de o parte, la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR), în special în ceea ce privește interpretarea și aplicarea articolului 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat 2015/63(1), și, pe de altă parte, la motivarea stabilirii nivelului‑țintă anual al FUR pentru perioada de contribuție 2016.
NRW.Bank, reclamanta, este banca de promovare a Land NordrheinWestfalen (landul Renania de Nord‑Westfalia, Germania).
La 15 aprilie 2016, SRB a adoptat o decizie privind contribuțiile ex ante pentru 2016 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2016/06) ale instituțiilor de credit și ale anumitor firme de investiții, printre care și reclamanta. La 20 mai 2016, SRB a adoptat o decizie privind ajustarea contribuțiilor ex ante pentru 2016 la Fondul unic de rezoluție de completare a Deciziei SRB din 15 aprilie 2016 privind contribuțiile ex ante pentru 2016 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2016/13). Sesizat cu o acțiune în anulare formulată de reclamantă împotriva acestor două decizii (denumite în continuare „deciziile inițiale”), Tribunalul, prin Hotărârea din 26 iunie 2019, NRW.Bank/SRB (T‑466/16)(2), a respins acțiunea ca inadmisibilă. Prin Hotărârea din 14 octombrie 2021, NRW.Bank/SRB (C‑662/19 P)(3), Curtea, sesizată cu un recurs formulat de reclamantă, a anulat hotărârea Tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare acestuia din urmă. La 27 aprilie 2022, SRB a adoptat decizia atacată, prin care a retras și a înlocuit deciziile inițiale, pentru a remedia nemotivarea acestor decizii pe care o constatase în urma unor hotărâri ale Tribunalului(4).
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, reclamanta arată că dispozițiile articolului 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat 2015/63 trebuie interpretate în sensul că permit excluderea din calculul contribuțiilor ex ante a datoriilor legate de activitățile denumite „auxiliare de dezvoltare”, care constau în special în achiziționarea de titluri de creanță pe piața de capital (denumite în continuare „activitățile în cauză”). Tribunalul arată că aceste dispoziții stabilesc că datoriile respective nu pot fi excluse din calculul contribuției ex ante a instituției vizate decât în limita creditelor promoționale acordate de această instituție. Pentru a putea fi calificate drept „credite promoționale”, operațiunile în cauză trebuie să fie efectuate pe bază neconcurențială și nonprofit(5). Tribunalul constată că activitățile în cauză sunt realizate, pe de o parte, pe piața de capital deschisă pe care operează și alți actori, care efectuează aceleași tipuri de activități și care pot achiziționa aceleași titluri de creanță precum băncile de promovare, în aceleași condiții de piață ca acestea din urmă. Or, pe o astfel de piață, băncile de promovare sunt, prin definiție, în concurență directă cu acești alți actori de pe piață, așa încât activitățile în cauză nu pot fi considerate ca fiind exercitate pe bază neconcurențială. Pe de altă parte, activitățile în cauză urmăresc să genereze și generează venituri, întrucât constau în producerea unor marje de dobânzi pentru a finanța activitatea bancară ca atare a băncilor de promovare. Prin urmare, nu se poate considera că aceste activități sunt desfășurate nonprofit.
Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul reclamantei potrivit căruia „obiectivul final” al activităților menționate nu constă în realizarea unui profit, ca urmare a interdicției impuse de a distribui dividende. Astfel, caracterul nonprofit al unei activități(6) se apreciază în raport cu natura fiecărei activități în cauză, fără a fi relevant dacă profiturile generate de această activitate sunt sau nu utilizate ulterior pentru finanțarea activităților de dezvoltare, care sunt, la rândul lor, desfășurate nonprofit. Orice altă interpretare ar însemna să se considere că activitățile în cauză prezintă un caracter nonprofit pentru simplul motiv că sunt desfășurate de o bancă de promovare, ceea ce ar goli de conținut condiția ce rezultă din utilizarea expresiei „pe bază neconcurențială și nonprofit”(7).
Prin urmare, Tribunalul concluzionează că articolul 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat 2015/63 coroborat cu articolul 3 punctele 27 și 28 din același regulament delegat trebuie interpretat în sensul că nu permite excluderea datoriilor legate de activitățile auxiliare de dezvoltare ale băncilor de promovare precum reclamanta din calculul contribuției lor ex ante.
În al doilea rând, Tribunalul subliniază că, în contextul unei competențe delegate în sensul articolului 290 TFUE, Comisia Europeană dispune, în cadrul exercitării competențelor care îi sunt conferite, de o largă putere de apreciere atunci când trebuie să efectueze printre altele aprecieri și evaluări complexe. Tribunalul consideră că aceasta este situația în ceea ce privește stabilirea normelor care precizează noțiunea de ajustare a contribuțiilor ex ante în funcție de profilul de risc al instituțiilor(8). În aceste condiții, în ceea ce privește metoda de ajustare la risc a contribuțiilor anuale de bază, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la a examina dacă exercitarea puterii de apreciere acordate Comisiei nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă aceasta nu a depășit în mod vădit limitele acestei puteri. Tribunalul apreciază că reclamanta nu a demonstrat că articolul 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat 2015/63 era afectat de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori că depășea în mod vădit limitele puterii de apreciere a Comisiei ca urmare a faptului că nu excludea datoriile legate de activitățile auxiliare de dezvoltare ale băncilor regionale de promovare din calculul contribuției lor ex ante.
În al treilea rând, Tribunalul amintește că decizia atacată a fost adoptată pentru a remedia nemotivarea deciziilor inițiale, pe care SRB a constatat‑o în urma hotărârilor Tribunalului, fără ca această decizie sau aceste hotărâri să fi modificat conținutul obligației reclamantei de a plăti o contribuție ex ante pentru perioada de contribuție 2016, după cum aceasta fusese stabilită prin deciziile inițiale și după cum existase pentru această perioadă de contribuție. În aceste condiții speciale, dacă SRB nu ar fi adoptat decizia atacată și nu ar fi pus‑o în aplicare de la data de la care produce efecte prima dintre deciziile inițiale, decizia atacată nu ar fi putut să își producă efectele în perioada cuprinsă între 15 aprilie 2016 și 27 aprilie 2022, în cursul căreia reclamanta ar fi fost exonerată de obligația de a plăti o contribuție ex ante pentru perioada de contribuție 2016, deși era supusă acestei obligații în temeiul Regulamentului nr. 806/2014(9). De asemenea, în această perioadă, FUR ar fi fost privat, cu încălcarea acelorași dispoziții, de fondurile provenite din contribuțiile ex ante ale reclamantei, ceea ce ar fi adus atingere punerii în aplicare a Directivei 2014/59, a Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului delegat 2015/63. În consecință, faptul de a adopta decizia atacată cu efect de la 15 aprilie 2016 urmărea să asigure o concomitență între aplicabilitatea deciziei atacate și momentul de la care a luat naștere obligația reclamantei de a plăti o contribuție ex ante pentru 2016 și, astfel, să evite un rezultat contrar reglementării aplicabile. Or, atingerea unui asemenea scop impunea ca această decizie să intre în vigoare la o dată anterioară celei a adoptării sale.
În al patrulea și ultimul rând, Tribunalul amintește că instituțiile care datorează contribuții ex ante trebuie să poată înțelege, din lectura deciziei de stabilire a acestor contribuții, cel puțin principalele etape ale metodei de calcul al cuantumului nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție în cauză.
În ceea ce privește caracterul suficient al motivării deciziei atacate, Tribunalul arată că perioada de contribuție 2016 corespunde primului an al perioadei inițiale de opt ani. Din decizia atacată reiese că SRB a stabilit nivelul‑țintă anual urmând următoarele două etape principale. Într‑o primă etapă, acesta a stabilit cuantumul preconizat al nivelului‑țintă final și, într‑o a doua etapă, a împărțit această sumă la opt pentru a ține seama de faptul că perioada inițială cuprindea opt ani de contribuție. În schimb, nimic nu indică faptul că calculul nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2016 a fost efectuat potrivit unei formule matematice diferite de cea care figurează în decizia atacată sau că acesta cuprindea alte etape suplimentare care nu au fost expuse în decizia atacată. În aceste condiții, Tribunalul consideră că SRB a omis să expună, în decizia atacată, principalele etape ale metodei de calcul al cuantumului nivelului‑țintă anual pentru această perioadă de contribuție 2016.
În ceea ce privește cuantumul preconizat al nivelului‑țintă final, Tribunalul observă că acest cuantum poate fi dedus din formula matematică ce figurează în decizia atacată.
În ceea ce privește modul în care SRB a stabilit cuantumul preconizat al nivelului‑țintă final, acesta și‑a întemeiat analiza pe faptul că, potrivit Regulamentului nr. 806/2014, acest cuantum trebuia să corespundă cu cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate, la sfârșitul perioadei inițiale, ale tuturor instituțiilor autorizate în toate statele membre care participă la mecanismul unic de rezoluție. În această privință, SRB a luat în considerare evoluția preconizată a depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor autorizate în toate statele membre participante, începând de la cuantumul acestor depozite astfel cum se prezenta în 2015 și până la sfârșitul perioadei inițiale, și anume până la sfârșitul anului 2023. În plus, SRB a identificat, într‑o primă etapă, o rată de creștere anuală a depozitelor garantate menționate de 3 % între 2015 și 2023, dar, într‑o a doua etapă, a redus acest procent pentru a lua în considerare analiza fazei ciclului de activitate și impactul prociclic potențial pe care contribuțiile ex ante l‑ar putea avea asupra situației financiare a instituțiilor. Așadar, acesta a reținut o rată de creștere anuală a depozitelor garantate mai mică de 3 % între 2015 și 2023 pentru a determina nivelul‑țintă final.
În sfârșit, Tribunalul subliniază că SRB nu dispunea, la momentul stabilirii nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2016, de date fiabile cu privire la evoluția probabilă a depozitelor garantate ale instituțiilor între 2015 și 2023, ca urmare a faptului că o nouă definiție a depozitelor garantate nu fusese introdusă decât cu un an mai devreme(10). În lipsa unor asemenea date, SRB a trebuit să evalueze evoluția preconizată a depozitelor menționate pe baza ratelor de creștere a depozitelor gospodăriilor și a depozitelor societăților comerciale nefinanciare.
În aceste împrejurări specifice și ținând seama, în plus, de faptul că decizia atacată privea prima perioadă de contribuție după adoptarea Regulamentului nr. 806/2014, instituțiile, în calitate de operatori avizați, se puteau aștepta în mod rezonabil ca, pentru a stabili nivelul‑țintă anual pentru această perioadă, SRB să țină seama și de cuantumul preconizat al nivelului‑țintă final, astfel cum figura în expunerea de motive a propunerii Comisiei, care a condus la adoptarea acestui regulament(11).
În consecință, Tribunalul consideră că instituțiile erau în măsură să înțeleagă principalele modalități potrivit cărora SRB urma să determine nivelul‑țintă final în vederea stabilirii nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2016.