Cauza T‑158/10

The Dow Chemical Company

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping — Importuri de etanolamine originare din Statele Unite ale Americii — Taxă antidumping definitivă — Expirarea măsurilor antidumping — Reexaminare — Probabilitate de continuare sau de reapariție a dumpingului — Articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009”

Sumarul hotărârii

1.      Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Procedură de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire — Menținerea unei măsuri antidumping — Condiții

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (2) primul paragraf]

2.      Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Procedură de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire — Menținerea unei măsuri antidumping — Condiții

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 1 și art. 11 alin. (2)]

3.      Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Procedură de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire — Posibilitate de a modifica măsurile în cauză — Lipsă

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (2)]

4.      Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Procedură de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire — Menținerea unei măsuri antidumping — Continuarea dumpingului — Noțiune

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (2)]

1.      Rezultă din articolul 11 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, mai întâi, că expirarea unei măsuri după cinci ani constituie regula, în timp ce menținerea sa reprezintă o excepție. În plus, menținerea unei astfel de măsuri depinde de rezultatul unei aprecieri a consecințelor expirării sale, așadar, de o prognoză întemeiată pe ipoteze privind evoluțiile viitoare ale situației pieței relevante. În sfârșit, rezultă din această dispoziție că simpla posibilitate de continuare sau de reapariție a dumpingului și a prejudiciului nu este suficientă pentru a justifica menținerea unei măsuri, menținerea fiind condiționată de constatarea pozitivă, pe baza unei anchete, de către autoritățile competente a probabilității continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului.

(a se vedea punctul 22)

2.      Termenul „dumping”, astfel cum este preluat la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, nu este definit. Cu toate acestea, având în vedere structura regulamentului menționat și în lipsa unei indicații contrare, trebuie considerat că termenul „dumping”, preluat la articolul 11 alineatul (2), are aceeași semnificație ca termenul „dumping”, definit la articolul 1 din regulamentul menționat, care se referă la „principii”.

În sensul articolului 1 din regulamentul de bază și în special în sensul alineatelor (1) și (2) ale acestuia, dumpingul face referire la un produs care este pus în liberă circulație în Uniune. Atunci când produsul respectiv face obiectul unui dumping și cauzează un prejudiciu, instituțiile vor putea, sub rezerva îndeplinirii altor condiții, impune măsuri antidumping.

(a se vedea punctele 40 și 41)

3.      În cadrul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, instituțiile pot fie să mențină, fie să lase să expire măsurile aflate în vigoare. Acestea nu pot modifica măsurile menționate pentru a ține cont în special de faptul că anumite întreprinderi nu ar fi practicat dumpingul.

(a se vedea punctul 43)

4.      Noțiunea de continuare a dumpingului, preluată la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, include dumpingul al cărui obiect îl constituie produsul în cauză provenit dintr‑o țară terță, iar nu doar dumpingul practicat de anumite întreprinderi.

În această privință, Consiliul săvârșește o eroare vădită de apreciere întrucât concluzionează în sensul continuării unui dumping într‑o perioadă de anchetă de reexaminare și întrucât consideră, pe această bază, că există probabilitatea continuării dumpingului atunci când importurile provenite de la reclamantă reprezintă marea majoritate a importurilor provenite din țara terță în perioada anchetei de reexaminare și când aceste importuri au fost efectuate fără dumping. Întrucât ar fi trebuit să constate că marja medie ponderată pentru importurile produsului în cauză originare din această țară terță era negativă, Consiliul nu poate ajunge la concluzia că dumpingul a continuat în perioada anchetei de reexaminare și nici că există o probabilitate de continuare a dumpingului. În aceste condiții, Consiliul trebuie să demonstreze că există o probabilitate de reapariție a dumpingului.

(a se vedea punctele 44, 45 și 47)