Cauza T‑444/11
Gold East Paper (Jiangsu) Co. Ltd
și
Gold Huasheng Paper (Suzhou Industrial Park) Co. Ltd
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Subvenții – Importuri de hârtie cretată de calitate superioară originară din China – Metodologie – Calcularea avantajului – Eroare vădită de apreciere – Specificitate – Perioada de depreciere – Tratamente fiscale preferențiale – Măsuri compensatorii – Prejudiciu – Determinarea marjei de profit – Definiția produsului în cauză – Industria comunitară – Legătură de cauzalitate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 11 septembrie 2014
1. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii – Metodă de calcul
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și (2)]
2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Prejudiciu – Putere de apreciere a instituțiilor – Limită – Eroare vădită în unul dintre factorii de evaluare a prejudiciului – Control jurisdicțional – Limite
(Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului)
3. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii – Calcularea avantajului conferit beneficiarului – Alegerea unei țări externe ca punct de referință – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Întindere
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 6 lit. (d) punctul (ii)]
4. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Inexistență – Inadmisibilitate – Trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate cererii introductive – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]
5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii – Calcul – Calcularea perioadei de depreciere normală a bunurilor – Obligație de a lua în considerare duratele comunicate de exportatorii în cauză – Inexistență – Putere de apreciere a instituțiilor – Limite
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (3)]
6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii – Împrumuturi acordate de băncile unui stat terț controlate de autoritățile publice – Existența unui avantaj conferit de autoritățile publice
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 6 lit. (b) și art. 28 alin. (1) primul paragraf]
7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping sau de subvenționare din partea unor state terțe – Combinarea măsurilor antidumping și a măsurilor antisubvenție – Admisibilitate – Limite
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (1), și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (4)]
8. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Instituirea unei taxe compensatorii definitive – Calcularea marjei de profit – Putere de apreciere a instituțiilor – Întindere
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 2 lit. (d) și art. 15 alin. (1)]
9. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Derularea anchetei – Definiția produsului în cauză – Factori care pot fi luați în considerare
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 8, art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (6)]
10. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Regulament de instituire a unor taxe antisubvenție
(art. 296 TFUE)
11. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Prejudiciu – Stabilirea legăturii de cauzalitate – Obligații ale instituțiilor – Luare în considerare a unor factori străini subvenției – Putere de apreciere – Sarcina probei
[Regulamentul nr. 597/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) și (6)]
1. În cadrul unei proceduri împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe, potrivit articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 597/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, în cazul în care subvenția nu este acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate, valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii se determină prin repartizarea în mod adecvat a valorii subvenției totale la nivelul producției, vânzării sau exportului produsului în cauză în perioada în care se efectuează ancheta. În această privință, o instituție a Uniunii poate utiliza în mod întemeiat ca numitor pentru calcularea valorii subvenției cifra de afaceri care reprezintă totalul vânzărilor întreprinderilor în cauză, inclusiv ajustările cifrei de afaceri la export, pentru a face ca cifra de afaceri să reflecte valoarea totală a vânzărilor produsului în cauză.
(a se vedea punctele 43 și 47-55)
2. În domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care trebuie să le examineze. În cadrul controlului jurisdicțional, instanța Uniunii verifică respectarea normelor de procedură, exactitatea materială a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, lipsa unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a unui abuz de putere.
Reclamanta este cea care trebuie să depună elemente de probă care permit instanței Uniunii să constate că o instituție a Uniunii a săvârșit o eroare vădită de apreciere, inclusiv în evaluarea prejudiciului. În special, pentru a stabili că o instituție a Uniunii a săvârșit o eroare vădită de apreciere de natură să justifice anularea unui act, reclamanta trebuie să prezinte elemente suficiente pentru a priva de plauzibilitate aprecierile faptelor reținute în actul atacat.
Pe de altă parte, în cadrul cauzelor antisubvenție, Consiliul și Comisia depind de cooperarea voluntară a părților pentru a le fi furnizate informațiile necesare în termenele prevăzute. Astfel, împrejurarea că un producător din Uniune nu a răspuns la cererea de informații a Comisiei nu poate constitui o omisiune în cadrul examinării concrete întemeiate pe elemente de probă obiective ale evaluării prejudiciului suferit de industria Uniunii.
În aceste condiții, nicio obligație care rezultă din Regulamentul nr. 597/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene nu impune instituțiilor Uniunii o clasificare a criteriilor macroeconomice și microeconomice sau o interdicție de a constitui subgrupuri de producători, din moment ce Comisia efectuează o examinare obiectivă întemeiată pe elemente de probă ele însele obiective.
(a se vedea punctele 62, 71, 73, 225-228, 236, 243, 265, 269, 275, 291, 293, 363 și 364)
3. În cadrul unei proceduri împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe, o instituție a Uniunii poate fi obligată să utilizeze o valoare de referință externă ca punct de referință pentru calcularea avantajului conferit beneficiarului, în temeiul articolului 6 litera (d) punctul (ii) din Regulamentul nr. 597/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene. Alegerea țării de referință se înscrie în cadrul puterii de apreciere de care instituțiile dispun în analiza situațiilor economice complexe.
În cadrul controlului jurisdicțional în ceea ce privește alegerea țării de referință, revine instanței Uniunii sarcina de a verifica dacă instituțiile Uniunii nu au omis să ia în considerare elemente esențiale în vederea stabilirii caracterului adecvat al țării pentru care s‑a optat și dacă elementele din dosar au fost examinate cu toată diligența necesară. Nu li se poate reproșa că nu au ținut seama de condițiile pieței în țara de referință la momentul acordării subvențiilor în cauză mai degrabă decât de condițiile actuale, în vigoare la momentul anchetei.
(a se vedea punctele 68, 72, 74, 87 și 90)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 93 și 103)
5. În cadrul unei proceduri împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe, în special în ceea ce privește aprecierea duratei de amortizare normale a bunurilor în industria respectivă, potrivit articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 597/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, instituțiile Uniunii pot lua în considerare duratele comunicate de industria Uniunii, precum și de producătorii‑exportatori cooperanți, iar nu duratele comunicate de exportatorii în cauză.
În această privință, practica decizională a instituției nu servește drept cadru juridic pentru determinarea perioadei de depreciere normale, Comisia dispunând în domeniul măsurilor de protecție comercială de o largă putere de apreciere, în exercitarea căreia nu este ținută de aprecierile pe care le‑a făcut anterior, cu respectarea principiilor generale de drept, printre care figurează principiul egalității de tratament.
(a se vedea punctele 150, 152, 153, 156, 160, 161 și 166-169)
6. În cadrul unei proceduri împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe, în special în ceea ce privește calcularea avantajului unui împrumut al autorităților publice, potrivit articolului 6 litera (b) din Regulamentul nr. 597/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, instituțiile Uniunii pot în mod întemeiat să constate existența unui avantaj pentru împrumuturile acordate de băncile unui stat terț, în condițiile în care băncile menționate sunt controlate de autoritățile publice și exercită autoritatea guvernamentală, iar guvernul statului terț are reguli speciale privind modul în care ratele dobânzii fluctuează.
(a se vedea punctele 187 și 188)
7. Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 597/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene nu constrânge instituțiile Uniunii să aleagă între măsurile antidumping și măsurile antisubvenție și nu prevede nicio regulă în ceea ce privește modalitățile potrivit cărora aceste două tipuri de măsuri pot fi combinate în mod adecvat. Cu toate acestea, măsurile nu trebuie să depășească valoarea totală a dumpingului și a subvențiilor stabilite sau marja de prejudiciu, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 597/2009 menționat sau al articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene. Pe de altă parte, nu revine Comisiei să propună Consiliului o încheiere a anchetei pentru motivul că instituirea de taxe compensatorii era indiferentă atât timp cât marja de prejudiciu ar fi rămas neschimbată.
Într‑un caz în care marja totală de subvenție este de 12 %, pentru o marjă totală de dumping de 43,5 %, iar taxele compensatorii de 12 % și taxele antidumping de 8 % definitive sunt plafonate la nivelul marjei de prejudiciu comune, și anume 20 %, măsurile instituite nu depășesc nivelul subvențiilor, al dumpingului sau al prejudiciului stabilit în urma anchetelor. În mod analog, în condițiile în care diferența de 31,5 % dintre marjele de dumping și de subvenție este superioară valorii taxelor antidumping cu 8 %, nu se pune nici problema unei suprapuneri între taxele compensatorii și taxele antidumping.
(a se vedea punctele 217-219)
8. În cadrul unei proceduri împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe, marja de profit care urmează să fie utilizată la calcularea prețului țintă, înlăturând prejudiciul în cauză, trebuie limitată la marja de profit pe care industria Uniunii ar putea să o obțină în mod rezonabil în condiții normale de concurență, în absența importurilor care fac obiectul unei subvenții. Nu ar fi conform articolului 2 litera (d) și articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 597/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene să se acorde industriei Uniunii o marjă de profit pe care nu ar fi putut‑o aștepta în lipsa unor subvenții.
Pe de altă parte, atunci când instituțiile Uniunii utilizează marja de apreciere pe care le‑o conferă acest regulament, ele nu sunt obligate să explice în detaliu și în avans criteriile pe care intenționează să le aplice în fiecare situație, nici chiar în cazul în care stabilesc noi opțiuni de principiu.
(a se vedea punctele 287 și 296)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 329)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 342-344)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 362-364)