HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
20 martie 2012
Cauzele conexate T‑441/10 P-T‑443/10 P
Christian Kurrer și alții
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Numire – Încadrare în grad – Reguli tranzitorii de încadrare în grad cu ocazia recrutării – Articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut – Principiul egalității de tratament”
Obiectul: Recursuri formulate împotriva Hotărârilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 8 iulie 2010, Magazzu/Comisia (F‑126/06), Sotgia/Comisia (F‑130/06) și Kurrer/Comisia (F‑139/06), având ca obiect anularea acestor hotărâri
Decizia: Respinge recursurile. Domnii Christian Kurrer, Salvatore Magazzu și Stefano Sotgia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri. Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 – Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad
[Statutul funcționarilor, art. 31 alin. (1); anexa XIII, art. 5 alin. (4); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
2. Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 – Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad
(Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 5 alin. (4); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
3. Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Folosirea de către Tribunalul Funcției Publice a unei motivări implicite – Admisibilitate – Condiții
[Statutul Curții de Justiție, art. 36 și anexa I, art. 7 alin. (1)]
1. În temeiul dispozițiilor exprese și clare ale articolului 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut, atât concursul de trecere într‑o altă categorie, cât și concursul intern trebuie să aibă drept efect să permită candidatului care a reușit la un astfel de concurs să schimbe categoria, ceea ce nu permite în mod normal reușita la un concurs general.
Astfel, o interpretare literală strictă a dispoziției menționate impune tocmai să se considere că, pe de o parte, aceasta nu vizează agenții temporari care au reușit la un concurs general, un astfel de concurs nefiind susceptibil să conducă la o recrutare cu trecere într‑o altă categorie, și că, pe de altă parte, cuprinsul său nu lasă nicio marjă de apreciere administrației pentru interpretarea și pentru aplicarea sa în mod diferit.
Pe de altă parte, o interpretare teleologică și contextuală a dispoziției respective nu permite să se infirme această apreciere. Astfel, deși beneficiul acestei norme tranzitorii excepționale a fost rezervat agenților temporari care au reușit la un concurs de trecere într‑o altă categorie sau la un concurs intern, se urmărește prin aceasta să se încurajeze acești agenți să participe la un astfel de concurs pentru a obține titularizarea drept funcționari plus o trecere într‑o altă categorie. În schimb, concursul general este deschis tuturor persoanelor interesate, chiar și externe instituțiilor și, în consecință, nu este conceput pentru a combina recrutarea și titularizarea cu o astfel de trecere într‑o altă categorie.
În aceste condiții, nu există niciun motiv să se considere că legiuitorul a urmărit să extindă beneficiul regimului de la articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut și în cazul agenților temporari care au reușit la un concurs general.
(a se vedea punctele 46, 48 și 49)
Trimitere la:
Curte 5 decembrie 1974, Van Belle/Consiliul, 176/73, Rec., p. 1361, punctul 8
Tribunal 8 decembrie 2005, Reynolds/Parlamentul European, T‑237/00, RecFP, p. I‑A‑385 și II‑1731, punctul 101
2. Se încalcă principiul egalității de tratament atunci când două categorii de persoane, ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă diferențe esențiale, beneficiază de un tratament diferit sau atunci când situații diferite sunt tratate în mod identic. Astfel, agenții aflați în situații identice trebuie să facă obiectul acelorași reguli, iar legiuitorul Uniunii trebuie să țină seama de diferențele obiective dintre condițiile sau situațiile în care se află persoanele interesate. În plus, într‑o materie în care este aplicabilă exercitarea unor atribuții discreționare precum adoptarea de norme tranzitorii prin care se urmărește garantarea unei treceri echitabile de la vechiul regim statutar la unul nou, principiul egalității este încălcat atunci când instituția vizată realizează o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în raport cu obiectivul urmărit de reglementarea în cauză.
În plus, controlul respectării principiului general al egalității de tratament privește un aspect de drept, ceea ce implică competența Tribunalului de a verifica comparabilitatea situațiilor diferite în cauză. Din această perspectivă, pentru a se stabili corect comparabilitatea situațiilor menționate, trebuie să se țină seama de obiectivul urmărit prin reglementarea relevantă.
În această privință, agenții temporari care au reușit la un concurs general organizat în scopul ocupării unor posturi din categoria căreia îi aparțin deja nu se află în aceeași situație precum cea a candidaților care au reușit la un concurs care avea drept obiect sau drept efect să permită trecerea într‑o categorie superioară și, în consecință, un progres decisiv în cariera acestora. Împrejurarea că, atunci când a adoptat articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut, legiuitorul a urmărit ca acești agenți temporari să poată fi numiți în mod excepțional funcționari aflați în perioada de probă, în gradul pe care îl dețineau în fosta categorie, nu are drept rezultat o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată, din punctul de vedere al obiectivului urmărit de legiuitor, în raport cu agenții temporari recrutați ca funcționari, în urma unui concurs general, în categoria căreia îi aparțin.
(a se vedea punctele 54-56)
Trimitere la:
Curte 11 septembrie 2007, Lindorfer/Consiliul, C‑227/04 P, Rep., p. I‑6767, punctul 64; Curte 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique și Lorraine și alții, C‑127/07, Rep., p. I‑9895, punctul 26; Curte 12 mai 2011, Luxemburg/Parlamentul European și Consiliul, C‑176/09, Rep., p. I‑3727, punctul 32
Tribunal 20 februarie 2009, Comisia/Bertolete și alții, T‑359/07 P-T‑361/07 P, RepFP, p. I‑B‑1-5 și II‑B‑1-21, punctul 38, 39, 43 și următoarele și jurisprudența citată
3. Obligația de motivare a hotărârilor, care revine Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 36 din Statutul Curții de Justiție coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din anexa I la statutul menționat, nu îi impune acestuia să prezinte o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care au fost luate măsurile în discuție, iar instanței de recurs să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul jurisdicțional. Astfel, această obligație nu poate fi interpretată în sensul că Tribunalul Funcției Publice este ținut să răspundă în detaliu la fiecare argument invocat de reclamant, în special dacă argumentul respectiv nu are un caracter suficient de clar și de precis și nu se întemeiază pe elemente de probă detaliate.
(a se vedea punctul 72)
Trimitere la:
Curte 21 ianuarie 2010, Iride și Iride Energia/Comisia, C‑150/09 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 42; Curte 29 martie 2011, ArcelorMittal Luxemburg/Comisia și Comisia/ArcelorMittal Luxemburg și alții, C‑201/09 P și C‑216/09 P, Rep., p. I‑2239, punctul 78
Tribunal 8 iunie 2009, Krcova/Curtea de Justiție, T‑498/07 P, RepFP, p. I‑B‑1-35 și II‑B‑1-197, punctul 34; Tribunal 2 martie 2010, Doktor/Consiliul, T‑248/08 P, punctul 64 și jurisprudența citată