Cauza T‑399/16
CK Telecoms UK Investments Ltd
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 28 mai 2020
„Concurență – Concentrări – Activități de telecomunicații fără fir – Piața cu amănuntul a serviciilor de telecomunicații mobile – Piața cu ridicata a serviciilor de acces și de inițiere a apelurilor în rețelele publice de telefonie mobilă – Achiziționarea Telefónica Europe de către Hutchison – Decizie privind declararea concentrării ca fiind incompatibilă cu piața internă – Piață de oligopol – Obstacol semnificativ în calea concurenței efective – Efecte necoordonate – Sarcina probei – Cerințe în materie de probă – Cote de piață – Efectele concentrării asupra prețurilor – Analiză cantitativă cu privire la presiunea de creștere a prețurilor previzibilă – Concurenți apropiați – Constrângere concurențială importantă – Importantă forță concurențială – Acorduri de partajare a rețelei – Nivel de concentrare – Indicele Herfindahl‑Hirschmann – Eroare de drept – Eroare de apreciere”
1. Acțiune în anulare – Decizie de aplicare a normelor în materie de concentrări între întreprinderi – Apreciere economică complexă – Control jurisdicțional – Întindere și limite – Controlul aplicării legii la situația de fapt – Controlul aprecierii efectelor concentrării asupra concurenței
[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 și 8; Decizia 88/591 a Consiliului, considerentul (3)]
(a se vedea punctele 72-76)
2. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Interzicere – Condiții – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Proba existenței unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Criterii de apreciere – Eliminare a constrângerilor concurențiale importante exercitate reciproc de părțile la concentrare – Reducere a presiunilor concurențiale asupra celorlalți concurenți – Condiții cumulative
[art. 3 alin. (3) TUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, considerentele (5), (6), (8) și (24)-(26) și art. 2 alin. (3)]
(a se vedea punctele 81-97, 102-104 și 359)
3. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Interpretarea dreptului Uniunii – Interpretarea normelor în materie de concentrări economice între întreprinderi – Orientări adoptate de Comisie – Practică decizională anterioară a Comisiei – Caracter obligatoriu – Lipsă – Posibilitatea instanței de a‑și însuși orientările și aprecierile economice sau juridice ale Comisiei
[art. 19 TUE; Comunicarea 2004/C 31/03 a Comisiei]
(a se vedea punctele 100, 101 și 163)
4. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Analiză prospectivă – Cerințe de probă – Aprecierea comportamentului viitor probabil al entității rezultate în urma concentrării și a concurenților săi – Aprecierea probabilității serioase a unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă drept consecință directă și imediată a concentrării – Întinderea sarcinii probei – Cerința unei probe dincolo de orice îndoială rezonabilă – Control jurisdicțional
(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului)
(a se vedea punctele 107-118, 332 și 368)
5. Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Definirea pieței relevante – Criterii – Substituibilitatea produselor – Elemente de apreciere – Condiții de concurență pe piață – Structura ofertei și a cererii
(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului)
(a se vedea punctele 144-146)
6. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Proba existenței unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Criterii de apreciere – Eliminarea unei întreprinderi care constituie o „importantă forță concurențială” – Noțiune – Întreprindere care are un rol concurențial mai important decât cel sugerat de cotele sale de piață – Excludere – Denaturare a noțiunii – Eroare de drept – Eroare de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, considerentul (25) și art. 2 alin. (3); Comunicarea 2004/C 31/03 a Comisiei, pct. 37 și 38]
(a se vedea punctele 171-175)
7. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Proba existenței unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Criterii de apreciere – Eliminarea unei întreprinderi care constituie o „importantă forță concurențială” sau care exercită o constrângere concurențială importantă pe piață – Elemente de apreciere – Piața cu amănuntul a telefoniei mobile – Insuficiența elementelor de probă – Erori de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3); Comunicarea 2004/C 31/03 a Comisiei, pct. 37 și 38]
(a se vedea punctele 183-190, 193-198, 212-216 și 219-225)
8. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Elemente de apreciere – Concentrare între două întreprinderi active pe piața cu amănuntul a telefoniei mobile – Concurenții cei mai apropiați – Noțiune – Indicii – Grad de substituibilitate între produsele părților la concentrare – Grad de rivalitate între părțile la concentrare – Insuficiența probelor privind eliminarea constrângerilor concurențiale importante exercitate reciproc de părțile la concentrare – Eroare de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, considerentul (25) și art. 2 alin. (3); Comunicarea 2004/C 31/03 a Comisiei, pct. 28]
(a se vedea punctele 234-250)
9. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Luare în considerare a creșterii eficienței – Elemente de apreciere – Forță probantă a indicatorilor de presiuni de creștere a prețurilor – Limite – Proba probabilității unei creșteri semnificative a prețurilor ca urmare a eliminării constrângerilor concurențiale importante exercitate reciproc de părțile la concentrare – Lipsă – Eroare de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3); Comunicarea 2004/C 31/02 a Comisiei, pct. 76 și 78]
(a se vedea punctele 274-282)
10. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Evaluare globală a efectelor necoordonate – Întindere – Demonstrarea existenței unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Lipsă – Eroare de drept – Eroare de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3); Comunicarea 2004/C 31/03 a Comisiei, pct. 25]
(a se vedea punctele 286-290)
11. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Concentrare între două întreprinderi active pe piața telefoniei mobile legate respectiv de alte două întreprinderi concurente prin acorduri de partajare a rețelei – Elemente de apreciere – Necesitatea de a evita orice prejudiciu care decurge din bulversarea alinierii intereselor partenerilor la acordurile de partajare a rețelei – Practică decizională nouă – Admisibilitate – Condiții
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]
(a se vedea punctele 328-332)
12. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Concentrare economică între două întreprinderi active pe piața telefoniei mobile legate respectiv de alte două întreprinderi concurente prin acorduri de partajare a rețelei – Elemente de apreciere – Bulversare a alinierii intereselor partenerilor la acordurile de partajare a rețelei – Reducere a presiunii competitive exercitate de întreprinderile concurente partenere la acordurile de partajare a rețelei ca urmare a deteriorării poziției lor concurențiale – Admisibilitate – Condiții – Proba existenței unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Lipsă – Eroare de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]
(a se vedea punctele 338-348)
13. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Concentrare economică între două întreprinderi active pe piața telefoniei mobile legate respectiv de alte două întreprinderi concurente prin acorduri de partajare a rețelei – Elemente de apreciere în lipsa examinării puterii de piață a entității rezultate în urma concentrării, care se traduce printr‑o degradare a serviciilor oferite sau a calității rețelei sale – Necesitatea unei examinări solide și convingătoare a efectelor concentrării asupra concurenților
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3); Comunicarea 2004/C 31/03 a Comisiei, pct. 25]
(a se vedea punctele 358-361)
14. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Concentrare economică între două întreprinderi active pe piața telefoniei mobile legate respectiv de alte două întreprinderi concurente prin acorduri de partajare a rețelei – Elemente de apreciere – Efecte ale concentrării asupra concurenților – Reducere a presiunii competitive exercitate de concurenți ca urmare a reducerii investițiilor în infrastructură rezultate din bulversarea alinierii intereselor partenerilor la acordurile de partajare a rețelei – Admisibilitate – Condiții – Proba existenței unei legături de cauzalitate între creșterea costurilor fixe și cea a costurilor diferențiale – Lipsă – Eroare de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, considerentul (25) și art. 2 alin. (3)]
(a se vedea punctele 364-379)
15. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Concentrare economică între două întreprinderi active pe piața telefoniei mobile legate respectiv de alte două întreprinderi concurente prin acorduri de partajare a rețelei – Elemente de apreciere – Efecte ale concentrării asupra concurenților – Reducere a presiunii competitive exercitate de concurenți rezultată din bulversarea alinierii intereselor partenerilor la acordurile de partajare a rețelei – Element insuficient în lipsa unei probe privind existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Risc de degradare a calității rețelelor ca urmare a creșterii costurilor de mentenanță și de îmbunătățire a rețelelor – Probabilitate insuficientă – Eroare de apreciere
(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului)
(a se vedea punctele 380-396)
16. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrare pe o piață de oligopol care generează efecte necoordonate – Concentrare economică între două întreprinderi active pe piața telefoniei mobile legate respectiv de alte două întreprinderi concurente prin acorduri de partajare a rețelei – Proba existenței unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Analiză prospectivă – Necesitatea luării în considerare a unor eventualele efecte coordonate sau necoordonate pe termen lung – Lipsă – Eroare de drept
(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului)
(a se vedea punctele 408-416)
17. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Concentrare care nici nu creează, nici nu consolidează o poziție dominantă – Concentrări pe o piață de oligopol care produc efecte necoordonate – Concentrare economică între două întreprinderi active activitatea pe piața cu ridicate de telefonie mobilă – Proba existenței unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă – Elemente de apreciere – Reducere a numărului de operatori activi pe piață – Eliminarea unei întreprinderi care dispune de cote de piață scăzute – Insuficiența elementelor de probă – Probă privind eliminarea constrângerilor concurențiale importante exercitate reciproc de părțile la concentrare – Lipsă – Erori de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3); Comunicarea 2004/C 31/03 a Comisiei, pct. 14, 19-21, 27, 37 și 38]
(a se vedea punctele 434-453)
Rezumat
Prin Hotărârea CK Telecoms UK Investments/Comisia Europeană (T‑399/16), pronunțată la 28 mai, Tribunalul a anulat decizia prin care Comisia(1) se opusese realizării unui proiect de concentrare economică între doi dintre cei patru operatori de telefonie mobilă activi pe piața cu amănuntul a serviciilor de telecomunicații mobile în Regatul Unit.
Acest proiect, notificat Comisiei la 11 septembrie 2015, trebuia să permită reclamantei, CK Telecoms UK Investments Ltd (denumită în continuare „Three”), filială indirectă a CK Hutchison Holdings Ltd, să preia controlul exclusiv asupra Telefónica Europe Plc (denumită în continuare „O2”) și să constituie astfel principalul actor pe această piață, în fața celorlalți doi operatori rămași, EE Ltd, filială a BT Group plc (denumită în continuare „BT/EE”), fost operator istoric, și Vodafone.
Prin decizia atacată, în temeiul Regulamentului privind concentrările economice(2) și al propriilor Orientări privind evaluarea concentrărilor orizontale (denumite în continuare „orientările”)(3), Comisia a declarat operațiunea de concentrare incompatibilă cu piața internă în temeiul a trei „teorii ale prejudiciului”. Astfel, aceasta a considerat că operațiunea ar crea obstacole semnificative în calea concurenței efective din cauza existenței unor efecte necoordonate legate, în primul rând, de eliminarea unor constrângeri concurențiale importante pe piața cu amănuntul (prima „teorie a prejudiciului”), care ar fi determinat probabil o creștere a prețurilor serviciilor de telefonie mobilă și o limitare a alegerii pentru consumatori. În al doilea rând, întrucât piața relevantă se caracterizează prin faptul că BT/EE și Three, pe de o parte, și Vodafone și O2, pe de altă parte, încheiaseră acorduri de partajare a rețelei, operațiunea ar fi influențat negativ calitatea serviciilor pentru consumatori, împiedicând dezvoltarea infrastructurii rețelei mobile în Regatul Unit (a doua „teorie a prejudiciului”). În al treilea rând, din moment ce trei operatori de rețele mobile virtuale care nu dispun de rețea proprie, Tesco Mobile, Virgin Mobile și TalkTalk (denumite în continuare „non‑ORTM”), încheiaseră acorduri care le permiteau accesul la rețeaua altui operator la prețuri cu ridicata, concentrarea risca să aibă efecte necoordonate semnificative pe piața cu ridicata (a treia „teorie a prejudiciului”).
Tribunalul era astfel chemat să se pronunțe, pentru prima dată, cu privire la condițiile de aplicare a Regulamentului privind concentrările economice în cazul unei concentrări pe o piață de oligopol care nu presupune nici crearea, nici consolidarea unei poziții dominante individuale sau colective, dar care generează efecte necoordonate.
După ce a amintit limitele controlului de legalitate pe care trebuie să îl realizeze cu privire la aprecierile complexe pe care le presupune controlul concentrărilor economice, Tribunalul a procedat mai întâi la definirea criteriilor aplicabile pentru a stabili că o asemenea operațiune ar crea un „obstacol semnificativ în calea concurenței efective”, astfel cum impune articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul privind concentrările economice, și a furnizat precizări referitoare la sarcina probei și la nivelul probatoriu care revin Comisiei într‑un asemenea context(4). Acesta a precizat în special că, pentru ca efecte necoordonate care rezultă dintr‑o concentrare să poată avea drept consecință un obstacol semnificativ în calea concurenței efective, trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulative: concentrarea trebuie să implice, pe de o parte, eliminarea constrângerilor concurențiale importante pe care părțile la concentrare le exercitau una asupra celeilalte și, pe de altă parte, o reducere a presiunilor concurențiale asupra celorlalți concurenți. În plus, Tribunalul a subliniat că, în cadrul analizei prospective în două etape pe care Comisia trebuia să o efectueze în această privință, Comisiei nu îi revenea sarcina de a dovedi că scenariile și teoriile prejudiciului pe care le reținuse s‑ar produce în mod inevitabil, ci de a prezenta probe suficiente pentru a demonstra cu o probabilitate serioasă existența unor obstacole semnificative în urma concentrării.
În speță, Tribunalul a statuat că Comisia nu a reușit să facă dovada că concentrarea notificată ar genera efecte necoordonate susceptibile să constituie obstacole semnificative în calea concurenței efective fie pe piața cu amănuntul, în temeiul primei și al celei de a doua teorii a prejudiciului, fie pe piața cu ridicata, în temeiul celei de a treia teorii.
Astfel, Tribunalul a constatat, în primul rând, că Comisia a săvârșit mai multe erori atunci când a concluzionat, în temeiul primei teorii a prejudiciului, în sensul existenței probabile a unor efecte necoordonate pe piața cu amănuntul a telefoniei mobile legate de eliminarea unor constrângeri concurențiale importante. Acesta a statuat mai întâi că Comisia nu stabilise că Three era o „importantă forță concurențială”, a cărei eliminare ar determina o scădere a presiunii concurențiale suficientă pentru a stabili existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective. Pe de o parte, confundând noțiunile de „obstacol semnificativ în calea concurenței efective”(5), „eliminare a unei constrângeri concurențiale importante”(6), precum și „eliminare a unei importante forțe concurențiale”(7), Comisia a extins în mod considerabil domeniul de aplicare al normelor în materie de concentrări economice de întreprinderi și a denaturat noțiunea de „importantă forță concurențială”. Pe de altă parte, sunt considerate insuficiente diferitele elemente reținute de Comisie pentru a concluziona că Three constituia o importantă forță concurențială sau exercita, cel puțin, o constrângere concurențială importantă pe piață, indiferent dacă este vorba despre creșterea cotei brute a noilor săi abonați în raport cu cotele sale de piață, despre creșterea numărului abonaților săi, despre politica agresivă de prețuri pe care a putut să o desfășoare sau despre rolul de perturbator pe care l‑a putut juca din punct de vedere istoric pe piață.
De asemenea, Tribunalul a constatat că, deși, desigur, piața relevantă cu amănuntul a telefoniei mobile se caracteriza printr‑un grad scăzut de diferențiere a produselor, astfel încât părțile la concentrare, precum și ceilalți operatori activi pe piața respectivă puteau fi considerați concurenți relativ apropiați, numai acest element nu era totuși suficient pentru a dovedi eliminarea constrângerilor concurențiale importante pe care părțile la concentrare le exercitau una asupra celeilalte și, prin urmare, existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective.
Pe de altă parte, deși a recunoscut că Comisia putea lua în considerare indicatorii de presiuni de creștere a prețurilor(8), în sensul că aceștia reflectă stimulările părților la concentrare de a‑și majora prețurile, Tribunalul a statuat totuși că analiza sa cantitativă era lipsită de forță probantă, întrucât nu demonstrase cu o probabilitate suficientă că prețurile ar suferi o creștere „semnificativă” în urma eliminării constrângerilor concurențiale importante. Tribunalul a constatat de asemenea că Comisia nu a inclus în analiza sa cantitativă creșterea eficienței pe care o putea determina concentrarea. În sfârșit, acesta a statuat că, în cadrul aprecierii sale globale a efectelor necoordonate, Comisia nu precizase în niciun moment dacă ele ar fi „semnificative” sau ar genera un obstacol semnificativ în calea concurenței efective.
Tribunalul a statuat, în al doilea rând, că Comisia săvârșise de asemenea erori de drept și de apreciere, concluzionând, în temeiul celei de a doua teorii a prejudiciului, în sensul existenței unor efecte necoordonate rezultate din bulversarea acordurilor de partajare a rețelei.
Pornind de la principiul că acordurile de partajare a rețelei pot avea efecte favorabile unei concurențe efective în beneficiul consumatorilor, Comisia examinase în ce măsură concentrarea, prin bulversarea acordurilor existente, era susceptibilă să elimine dinamica lor concurențială. În urma examinării planurilor de consolidare a rețelelor prezentate de părțile care fac notificarea, precum și a altor cinci scenarii de integrare a rețelelor existente, Comisia concluzionase că operațiunea era susceptibilă să producă efecte anticoncurențiale necoordonate pe piața cu amănuntul, piață de oligopol cu bariere importante la intrare. Pe de o parte, aceasta putea slăbi poziția concurențială a concurenților parteneri la acordurile de partajare a rețelei și, prin urmare, putea reduce presiunea competitivă a acestora. Pe de altă parte, era probabil ca ea să conducă la o scădere a investițiilor la scara sectorului infrastructurii rețelelor și, prin urmare, la o reducere a gradului de concurență efectivă.
În această privință, Tribunalul a subliniat mai întâi că noutatea teoriei respective, în raport cu practica decizională anterioară a Comisiei, nu presupunea ca ea să fie improbabilă sau lipsită de temei și a declarat că subscrie la aceasta într‑o anumită măsură. Tribunalul a subliniat totuși că capacitatea concurențială și stimularea de a investi ale BT/EE și ale Vodafone nu ar depinde în mod decisiv de deciziile de investiții ale entității rezultate în urma concentrării sau de o creștere a costurilor, ci în special de nivelul de concurență cu care se vor confrunta, de resursele lor financiare și de strategiile lor. Tribunalul a dedus de aici că posibila nealiniere a intereselor partenerilor la acordurile de partajare a rețelei, bulversarea acestora la finalul concentrării sau chiar rezilierea lor nu constituie, în speță și ca atare, un obstacol semnificativ în calea concurenței efective în cadrul unei teorii a prejudiciului întemeiate pe efecte necoordonate.
Amintind că normele de concurență ale Uniunii sunt destinate în principal să protejeze procesul concurențial în sine, iar nu concurenții, Tribunalul a examinat în continuare evaluarea de către Comisie a efectelor concentrării asupra celor doi concurenți, BT/EE și Vodafone, ținând seama de planurile de consolidare a rețelelor care îi priveau pe fiecare.
În cazul BT/EE, acesta a statuat că Comisia nu reușise să demonstreze că, prin majorarea costurilor de mentenanță și de îmbunătățire a rețelei și degradarea calității acesteia, concentrarea ar afecta poziția sa concurențială, astfel încât ar constitui un obstacol semnificativ în calea concurenței efective. În această privință, Tribunalul a constatat în special că Comisia nu a făcut dovada că teoria sa privind prejudiciul se întemeiază pe o legătură de cauzalitate între pretinsa creștere a costurilor fixe și cea a costurilor diferențiale, care ar conduce la mai puține investiții, la o deteriorare a calității serviciilor oferite pe piață sau, în cazul în care acestea ar fi repercutate asupra consumatorilor, prin intermediul unei creșteri a prețurilor, la reducerea presiunii competitive a BT/EE și a Vodafone pe piață.
În cazul Vodafone, după ce a amintit că reducerea presiunii concurențiale pe care această întreprindere era susceptibilă să o exercite nu era, în sine, suficientă pentru a stabili existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective în speță, Tribunalul a statuat în special că Comisia nu dovedise corespunzător cerințelor legale că eventuala decizie a acesteia de a‑și restrânge investițiile în propria rețea ar rezulta în mod suficient de realist și de plauzibil din concentrare, ar modifica factorii care determină situația concurenței pe piețele afectate și ar împiedica, în speță, în mod „semnificativ” concurența efectivă pe piața relevantă.
În sfârșit, Tribunalul a statuat că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că transparența sporită a investițiilor globale ale operatorilor de rețele mobile, determinată de acordurile de partajare a rețelei, ar reduce stimularea lor de a investi în rețeaua lor și, în consecință, presiunea concurențială a acestora, fără a defini însă cadrul temporal adecvat în care intenționa să stabilească existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective. Astfel, Comisia a analizat, pe de o parte, efectele imediate ale concentrării pe termen scurt și mediu în raport cu suprapunerea temporară a celor două acorduri de partajare a rețelelor și, pe de altă parte, efectele sale pe termen mediu și lung în raport cu planurile de consolidare a rețelei. În schimb, nu a luat în considerare faptul că părțile la concentrare nu ar menține pe termen lung două rețele separate, deși invocase această eventualitate în mai multe rânduri în decizia atacată. Or, examinarea efectelor unei operațiuni de concentrare pe o piață de oligopol în sectorul telecomunicațiilor, care necesită investiții pe termen lung și în care consumatorii sunt adesea legați prin contracte pe mai mulți ani, presupunea o analiză prospectivă dinamică ce impunea luarea în considerare a unor eventuale efecte coordonate sau unilaterale într‑o perioadă relativ extinsă în viitor. Prin urmare, Comisia a săvârșit o eroare de drept calificând impactul unei transparențe consolidate asupra investiției globale în rețele drept efecte necoordonate.
În sfârșit, în al treilea rând, Tribunalul a statuat că Comisia nu reușise să stabilească, în temeiul celei de a treia teorii a prejudiciului, existența unor efecte necoordonate pe piața cu ridicata.
În această privință, Tribunalul a arătat, mai întâi, că reducerea numărului de operatori de rețele mobile de la patru la trei nu este în sine de natură să stabilească existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței, întrucât multe piețe de oligopol prezintă un grad de concurență care poate fi calificat drept sănătos. Acesta a considerat în continuare că, în pofida faptului că indicele Herfindahl‑Hirschmann, utilizat pentru a măsura gradul de concentrare a unei piețe, depășea în speță pragurile sub care era, în principiu(9), exclus ca concentrarea să ridice probleme de concurență, o depășire a acestor praguri nu implica, potrivit punctului 21 din orientări, o prezumție de existență a unor probleme de concurență. Constatând însă că, pentru a concluziona că Three era o „importantă forță concurențială” pe piața cu ridicata, Comisia nu s‑a întemeiat pe cotele sale de piață istorice și pe nivelul de concentrare, ci pe cotele sale brute de noi clienți și pe analiza calitativă a importanței sale pe piața cu ridicata, Tribunalul a statuat că instituția menționată nu a explicat în mod credibil motivul pentru care cotele brute de noi clienți erau atât de determinante în speță, nici nu a dovedit, prin urmare, în lipsa unei examinări detaliate a faptelor, existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că, deși se putea considera, având în vedere cota sa brută de noi clienți, că Three avea capacitatea de a rivaliza cu ceilalți actori de pe piața cu ridicata, că aceasta era un concurent credibil, că avea o influență asupra concurenței și că își consolidase poziția pe piață, totuși aceste elemente nu erau suficiente nici pentru a stabili existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective, într‑un context în care cota sa de piață era, în realitate, foarte scăzută, nici pentru a concluziona că aceasta era o importantă forță concurențială. În sfârșit, Tribunalul a statuat că Comisia nu a demonstrat că concentrarea ar determina o eliminare a constrângerilor concurențiale importante pe care părțile le exercitau anterior una asupra celeilalte.