ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
21 mai 2012(1)
„Necompetenţă vădită ‑ Acţiune în despăgubire”
În cauza T-154/12,
Alexandru Vlăducu, cu domiciliul în Şelaru (România), reprezentat de C. Bazalău, avocat,
reclamant,
împotriva
României,
pârâtă,
având ca obiect o acţiune prin care se urmăreşte, pe de o parte, să se anuleze condamnarea penală a reclamantului şi, pe de altă parte, să se obţină daune interese ca urmare a prejudiciului pretins suferit de acesta,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii S. Papasavvas (raportor), președinte, V. Vadapalas și K. O’Higgins, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Procedura și concluziile reclamantului
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 aprilie 2012, reclamantul a introdus prezenta acțiune.
2 Reclamantul solicită Tribunalului:
– să anuleze condamnarea sa penală;
– să oblige pârâta la plata daunelor interese.
În drept
3 În conformitate cu articolul 111 din Regulamentul de procedură, atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent pentru a judeca o acțiune, acesta poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
4 În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de actele dosarului și decide, în aplicarea acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
5 În prezenta cauză, prin cererea formulată, reclamantul urmărește ca Tribunalul să se pronunțe cu privire la legalitatea unei decizii adoptate de către autorităţile judiciare române.
6 Competența Tribunalului este prevăzută la articolul 256 TFUE, astfel cum este precizată de articolul 51 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și de articolul 1 din anexa la statutul menționat. Potrivit acestor dispoziții, Tribunalul este competent să judece acțiunile formulate, în temeiul articolului 263 TFUE, numai împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.
7 În speță, este evident că autorul actului atacat nu este nici o instituție, nici un organ, nici un oficiu și nici o agenție a Uniunii.
8 Pe de altă parte, reclamantul urmăreşte să obţină repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a condamnării la care acesta a fost supus.
9 Competența Tribunalului în materia răspunderii extracontractuale este prevăzută la articolul 268 TFUE și la articolul 340 al doilea și al treilea paragraf TFUE, precum și la articolul 188 al doilea paragraf EA. În conformitate cu aceste dispoziții, Tribunalul este competent să judece numai acțiuni în repararea prejudiciilor cauzate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii sau de agenții lor în exercitarea funcțiilor lor (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 23 martie 2004, Ombudsmanul/Lamberts, C‑234/02 P, Rec., p. I‑2803, punctele 49 și 59).
10 În speță, se constată că autorul actului despre care se pretinde că a cauzat un prejudiciu reclamantului nu este nici o instituție, nici un organ, oficiu sau agenție a Uniunii.
11 Rezultă din considerațiile care precedă că prezenta acțiune trebuie respinsă pentru cauză de necompetență vădită, fără a fi necesară comunicarea acesteia către pârâtă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
12 Prezenta ordonanță fiind adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârâtă și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamantul va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 21 mai 2012 .