Acțiune introdusă la 14 mai 2010 - Autogrill España/Comisia
(Cauza T-219/10)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Autogrill España, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, M. Muñoz de Juan y R. Calvo Salinero, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
Admiterea motivelor referitoare la anulare prezentate în cadrul acțiunii;
anularea articolului 1 alineatul (1) din Decizia Comisiei din 28 octombrie 2009 (ajutorul de stat nr. C 45/2007, ex NN 51/2007, ex CP 9/2007) privind amortizarea fiscală a fondului de comerț financiar în cazul achiziționării de participații străine, în măsura în care prin aceasta se declară că articolul 12 alineatul (5) din Textul consolidat al Legii privind impozitul pe profit (TRLIS) cuprinde elemente ale unui ajutor de stat;
în subsidiar, anularea articolului 4 în măsura în care prin acesta se aplică un ordin de recuperare a ajutoarelor în privința unor operațiuni încheiate anterior publicării în JOUE a deciziei finale atacate prin prezenta acțiune;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În decizia atacată prin prezenta acțiune se consideră că regimul de ajutoare pus în aplicare de Spania în conformitate cu articolul 12 alineatul (5) din TRLIS este incompatibil cu piața comună, în privința ajutoarelor acordate beneficiarilor în cazul achizițiilor intracomunitare. În această privință, se precizează că articolul menționat permite deductibilitatea amortizării fondului de comerț care rezultă din achiziționarea unor participații mai mari 5% în capitalul unor societăți nerezidente.
În susținerea argumentelor sale, reclamanta invocă următoarele motive:
1- Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care prin decizia atacată s-a considerat că măsura în discuție constituie ajutor de stat. În această privință, se arată că Comisia nu a demonstrat că măsura fiscală în discuție favorizează "anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri", astfel cum se impune prin articolul 107 alineatul (1) TFUE. Comisia se limitează la a prezuma că această măsură fiscală este selectivă prin faptul că se aplică numai în privința achiziționării de participații în capitalul unor societăți străine și nu se aplică în cazul achiziționării de participații în capitalul unor societăți naționale. Reclamanta consideră că acest raționament este eronat și de natură circulară: împrejurarea că aplicarea măsurii în discuție - ca aceea a oricărei alte dispoziții fiscale - se întemeiază pe îndeplinirea anumitor condiții obiective nu determină caracterul selectiv de iure sau de facto al acesteia. În realitate, automatismul raționamentului utilizat de Comisie conduce la a considera orice dispoziție fiscală drept selectivă prima facie.
În plus, atât analiza juridică a măsurii, cât și datele statistice prezentate de Regatul Spaniei demonstrează că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS este o măsură generală deschisă, de iure și de facto, tuturor întreprinderilor plătitoare de impozit pe profit în Spania, indiferent de mărimea, de natura, de sectorul și de originea acestora.
Pe de altă parte, tratamentul prima facie diferit al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, departe de a constitui un avantaj selectiv, servește tocmai la asigurarea egalității fiscale între toate operațiunile de achiziționare de acțiuni, indiferent dacă sunt naționale sau străine; având în vedere că, dacă, din cauza imposibilității de a finaliza anumite fuziuni transfrontaliere, amortizarea fondului de comerț nu se poate realiza decât la nivel național, în măsura în care există efectiv dispoziții fiscale prin care se autorizează această măsură, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu face, în fapt, nimic altceva decât să extindă această posibilitate la situația achiziționării de active în societăți străine.
În subsidiar, decizia Comisiei ar fi disproporționată întrucât aplicarea acesteia în cazurile preluării controlului unor întreprinderi străine ar trebui să fie asimilată cel puțin situațiilor fuziunilor naționale și, în consecință, ar trebui să fie justificate de structura și logica sistemului spaniol.
2- Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei erori de drept în identificarea beneficiarului măsurii.
În subsidiar și chiar dacă se va considera că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS conține elemente de ajutor de stat, Comisia ar fi trebuit să efectueze o analiză economică exhaustivă pentru a determina persoanele care au beneficiat de regimul de ajutoare. Reclamanta consideră că, în orice ipoteză, beneficiarii ajutoarelor (sub forma unui preț excesiv pentru achiziționarea de participații) ar fi vânzătorii de participații, iar nu, astfel cum susține Comisia, întreprinderile spaniole care au aplicat această măsură.
3.- În sfârșit, reclamanta invocă încălcarea principiului încrederii legitime în ceea ce privește domeniul de aplicare temporală a ordinului de recuperare a ajutorului.
____________