Language of document : ECLI:EU:C:2020:708

HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)

15 septembrie 2020(*)

„Trimitere preliminară – Comunicații electronice – Regulamentul (UE) 2015/2120 – Articolul 3 – Accesul la internetul deschis – Articolul 3 alineatul (1) – Drepturile utilizatorilor finali – Dreptul de a accesa aplicații și servicii, precum și de a le utiliza – Dreptul de a pune la dispoziție aplicații și servicii – Articolul 3 alineatul (2) – Interzicerea acordurilor și a practicilor comerciale care limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali – Noțiunile de «contracte», «practici comerciale», «utilizatori finali» și «consumatori» – Evaluarea existenței unei limitări a exercitării drepturilor utilizatorilor finali – Modalități – Articolul 3 alineatul (3) – Obligația de tratament egal și nediscriminatoriu al traficului – Posibilitatea de a pune în aplicare măsuri rezonabile de gestionare a traficului – Interzicerea măsurilor de blocare și de încetinire a traficului – Excepții – Practici comerciale care constau în propunerea unor pachete potrivit cărora clienții care subscriu la acestea achiziționează un abonament care le conferă dreptul de a utiliza fără restricții un anumit volum de date, fără a fi dedusă utilizarea anumitor aplicații și a anumitor servicii specifice care intră sub incidența unui «tarif de cost zero», iar odată consumat volumul de date respectiv, aceștia pot continua să utilizeze fără restricții aceste aplicații și aceste servicii specifice, în timp ce celorlalte aplicații și servicii le sunt aplicate măsuri de blocare sau de încetinire a traficului”

În cauzele conexate C‑807/18 și C‑39/19,

având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria), prin deciziile din 11 septembrie 2018, primite de Curte la 20 decembrie 2018 și, respectiv, la 23 ianuarie 2019, în procedurile

Telenor Magyarország Zrt.

împotriva

Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság Elnöke,

CURTEA (Marea Cameră),

compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, doamna R. Silva de Lapuerta, vicepreședintă, domnii J.‑C. Bonichot, M. Vilaras, E. Regan, S. Rodin și I. Jarukaitis, președinți de cameră, și domnii E. Juhász, M. Ilešič, J. Malenovský (raportor), L. Bay Larsen, F. Biltgen, A. Kumin, N. Jääskinen și N. Wahl, judecători,

avocat general: domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,

grefier: domnul I. Illéssy, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 decembrie 2019,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Telenor Magyarország Zrt., de A. Losonci și P. Galambos, asistați de M. Orbán, ügyvéd;

–        pentru Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság Elnöke, de I. Kun, în calitate de agent;

–        pentru guvernul maghiar, inițial de M. Z. Fehér și Zs. Wagner, ulterior de M. Z. Fehér, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul ceh, de M. Smolek, J. Vláčil și A. Brabcová, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul german, de J. Möller și D. Klebs, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și M. J. Langer, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul austriac, inițial de G. Hesse și J. Schmoll, ulterior de J. Schmoll, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul român, inițial de C.‑R. Canțăr, E. Gane, R. I. Hațieganu și A. Wellman, ulterior de E. Gane, R. I. Hațieganu și A. Wellman, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul sloven, de N. Pintar Gosenca și A. Dežman Mušič, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul finlandez, de M. Pere, în calitate de agent;

–        pentru Comisia Europeană, de G. Braun, L. Havas și L. Nicolae, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 4 martie 2020,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 3 din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO 2015, L 310, p. 1).

2        Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii între Telenor Magyarország Zrt. (denumită în continuare „Telenor”), pe de o parte, și Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság Elnöke (președintele Autorității Naționale pentru Media și Comunicații, Ungaria) (denumit în continuare „președintele ANMC”), pe de altă parte, în legătură cu două decizii prin care acesta din urmă i‑a solicitat încetarea unora dintre serviciile sale de acces la internet.

 Cadrul juridic

 Regulamentul 2015/2120

3        Considerentele (1), (3), (6)-(9) și (11) ale Regulamentului 2015/2120 au următorul cuprins:

„(1)      Prezentul regulament vizează stabilirea unor norme comune privind garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al traficului la furnizarea de servicii de acces la internet și în ce privește drepturile conexe ale utilizatorilor finali. Regulamentul vizează să protejeze utilizatorii finali și, în același timp, să garanteze funcționarea continuă a ecosistemului de internet ca motor al inovării. […]

[…]

(3)      În ultimele decenii, internetul s‑a dezvoltat ca o platformă deschisă de inovare cu puține obstacole în calea accesului utilizatorilor finali, al furnizorilor de conținut, de aplicații și de servicii și al furnizorilor de servicii de acces la internet. Cadrul de reglementare existent vizează să promoveze capacitatea utilizatorilor finali de a accesa și a distribui informații sau de a utiliza aplicațiile și serviciile dorite. Cu toate acestea, un număr important de utilizatori finali sunt afectați de practici de gestionare a traficului care blochează sau încetinesc anumite aplicații sau servicii. Aceste tendințe impun adoptarea unor norme comune la nivelul Uniunii pentru a asigura un internet deschis și a evita fragmentarea pieței interne care rezultă din măsurile adoptate în fiecare stat membru.

[…]

(6)      Utilizatorii finali ar trebui să aibă dreptul de a accesa și de a distribui informații și conținut și de a utiliza și a pune la dispoziție aplicații și servicii fără discriminare, prin intermediul serviciului lor de acces la internet. […]

(7)      În vederea exercitării dreptului de a avea acces și de a distribui informații și conținut și de a utiliza și a pune la dispoziție aplicațiile și serviciile dorite, utilizatorii finali ar trebui să aibă libertatea de a conveni cu furnizorii de servicii de acces la internet cu privire la tarifele privind volumele de date și vitezele specifice serviciilor de acces la internet. Astfel de acorduri, precum și toate practicile comerciale ale furnizorilor de servicii de acces la internet nu ar trebui să limiteze exercitarea drepturilor menționate și, prin urmare, să eludeze dispozițiile prezentului regulament privind garantarea accesului la internetul deschis. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ar trebui să fie abilitate să intervină împotriva acordurilor sau a practicilor comerciale care, având în vedere amploarea lor, conduc la situații în care posibilitatea de alegere a utilizatorilor finali este redusă semnificativ în practică. În acest scop, evaluarea acordurilor și a practicilor comerciale ar trebui, printre altele, să țină seama de pozițiile de piață respective ale furnizorilor de servicii de acces la internet și ale furnizorilor de conținut, de aplicații și de servicii, în cauză. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ar trebui să fie obligate, ca parte a funcției lor de monitorizare și de aplicare, să intervină atunci când acordurile sau practicile comerciale ar determina subminarea esenței drepturilor utilizatorilor finali.

(8)      Atunci când furnizează servicii de acces la internet, furnizorii respectivelor servicii ar trebui să trateze toate tipurile de trafic în mod egal, fără discriminări, restricții sau imixtiuni, indiferent de expeditor, destinatar, conținut, aplicație sau serviciu, ori de echipamentul terminal. […]

(9)      Obiectivul gestionării rezonabile a traficului urmărește să contribuie la o utilizare eficientă a resurselor rețelelor, precum și la o optimizare a calității globale de transport care să răspundă la cerințele de calitate tehnică a serviciului obiectiv diferite referitoare la categorii specifice de trafic și, prin urmare, la conținutul, aplicațiile și serviciile transmise. Măsurile rezonabile de gestionare a traficului aplicate de furnizorii de servicii de acces la internet ar trebui să fie transparente, nediscriminatorii și proporționale și nu ar trebui să se bazeze pe considerații de ordin comercial. […]

[…]

(11)      Orice practici de gestionare a traficului care depășesc aceste măsuri rezonabile de gestionare a traficului prin blocarea, încetinirea, modificarea, restricționarea, imixtiunea în, degradarea sau discriminarea între anumite conținuturi, aplicații sau servicii ori categorii specifice de conținuturi, aplicații sau servicii ar trebui interzise, sub rezerva unor excepții definite și justificate, prevăzute în prezentul regulament. Aceste excepții ar trebui să facă obiectul unor cerințe stricte privind interpretarea și proporționalitatea. Anumite conținuturi, servicii și aplicații ar trebui să fie protejate, alături de categorii specifice ale acestora, din cauza impactului negativ asupra posibilității de alegere a utilizatorului final și a inovării, al blocării sau al altor măsuri restrictive care nu intră sub incidența excepțiilor justificate. […]”

4        Articolul 1 din Regulamentul 2015/2120, intitulat „Obiect și domeniu de aplicare”, cuprinde un alineat (1), potrivit căruia:

„Prezentul regulament stabilește norme comune privind garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al traficului în furnizarea de servicii de acces la internet și a drepturilor conexe ale utilizatorilor finali.”

5        Potrivit articolului 2 din acest regulament, definițiile care figurează la articolul 2 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă‑cadru) (JO 2002, L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195) se aplică și în sensul acestuia.

6        Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Garantarea accesului la internetul deschis”, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1)      Utilizatorii finali au dreptul de a accesa și distribui informații și conținut, de a utiliza și de a pune la dispoziție aplicații și servicii și de a folosi echipamente terminale la alegere, indiferent de locația utilizatorului final sau a furnizorului, ori de locația, originea ori destinația informațiilor, conținutului, aplicațiilor sau serviciilor, prin intermediul serviciului lor de acces la internet.

[…]

(2)      Contractele între furnizorii de servicii de acces la internet și utilizatorii finali cu privire la caracteristicile și condițiile tehnice și comerciale ale serviciilor de acces la internet, cum ar fi prețul, volumele de date sau viteza, precum și orice practici comerciale utilizate de furnizorii de servicii de acces la internet nu limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali prevăzute la alineatul (1).

(3)      Furnizorii de servicii de acces la internet tratează tot traficul în mod egal, atunci când furnizează servicii de acces la internet, fără discriminare, restricții sau imixtiuni și indiferent de expeditor și destinatar, de conținutul accesat sau distribuit, de aplicațiile sau serviciile utilizate sau furnizate sau de echipamentul terminal folosit.

Primul paragraf nu împiedică utilizarea de către furnizorii de servicii de acces la internet a unor măsuri rezonabile de gestionare a traficului. Pentru a fi considerate rezonabile, astfel de măsuri sunt transparente, nediscriminatorii și proporționale și nu au la bază considerații comerciale, ci cerințele tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic specifice care sunt diferite în mod obiectiv. Astfel de măsuri nu includ monitorizarea conținutului specific și nu sunt menținute în vigoare mai mult decât este necesar.

Furnizorii de servicii de acces la internet nu aplică măsuri de gestionare a traficului care excedează măsurile prevăzute la al doilea paragraf și, în special, nu blochează, nu încetinesc, nu modifică, nu restricționează, nu interferează cu, nu degradează sau nu discriminează conținut, aplicații sau servicii specifice ori categorii specifice ale acestora, cu excepția cazului în care este necesar și numai atât timp cât este necesar, pentru:

(a)      a respecta dreptul Uniunii sau legislația națională conformă cu dreptul Uniunii, sub incidența cărora intră furnizorul de servicii de acces la internet, sau măsurile conforme cu dreptul Uniunii menite să pună în aplicare acte legislative ale Uniunii sau legislația națională, inclusiv hotărârile judecătorești sau ale autorităților publice învestite cu competențele relevante;

(b)      a menține integritatea și securitatea rețelei, ale serviciilor furnizate prin intermediul acestei rețele și ale echipamentelor terminale ale utilizatorilor finali;

(c)      a evita congestionarea iminentă a rețelei și a atenua efectele congestionării temporare sau excepționale a rețelei, cu condiția ca categorii echivalente de trafic să fie tratate în mod egal.”

7        Articolul 5 din același regulament, intitulat „Monitorizarea și asigurarea respectării”, prevede la alineatul (1) primul paragraf:

„Autoritățile naționale de reglementare monitorizează îndeaproape și asigură respectarea articolelor 3 și 4 și promovează disponibilitatea neîntreruptă a serviciilor de acces la internet nediscriminatorii la niveluri de calitate care reflectă evoluția tehnologică. În aceste scopuri, autoritățile naționale de reglementare pot impune cerințe referitoare la caracteristicile tehnice, cerințe minime de calitate a serviciilor și alte măsuri adecvate și necesare unuia sau mai multor furnizori de comunicații electronice destinate publicului, inclusiv furnizorilor de servicii de acces la internet.”

 Directiva 2002/21

8        Articolul 2 din Directiva 2002/21 conține printre altele următoarele definiții:

„(h)      «utilizator» înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce utilizează sau solicită utilizarea unui serviciu de comunicații electronice accesibil publicului;

(i)      «consumator» înseamnă orice persoană fizică ce utilizează sau solicită un serviciu de comunicații electronice accesibil publicului în alte scopuri decât cele profesionale;

[…]

(n)      «utilizator final» înseamnă un utilizator care nu furnizează rețele publice de comunicații sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului;

[…]”

 Litigiile principale și întrebările preliminare

9        Telenor, care are sediul în Ungaria, este un actor major în sectorul tehnologiilor informației și comunicațiilor. Aceasta furnizează în special servicii de acces la internet. Printre serviciile propuse potențialilor săi clienți figurează două pachete denumite „MyChat” și, respectiv, „MyMusic”.

10      „MyChat” este un pachet care permite clienților care subscriu la acesta, în primul rând, să cumpere un volum de date de un gigabit și să îl utilizeze fără restricții până la consumarea sa, având acces liber la aplicațiile și la serviciile disponibile, fără ca din acest volum de date să fie dedusă utilizarea a șase aplicații specifice de comunicare online, și anume Facebook, Facebook Messenger, Instagram, Twitter, Viber și Whatsapp, care intră sub incidența unui tarif denumit „tarif de cost zero”. În al doilea rând, acest pachet prevede că, odată consumat volumul de date menționat, clienții care subscriu la acesta pot continua să utilizeze fără restricții aceste șase aplicații specifice, în timp ce celorlalte aplicații și servicii disponibile li se aplică măsuri de încetinire a traficului.

11      „MyMusic” este un pachet care cuprinde trei abonamente diferite, denumite „MyMusic Start”, „MyMusic Nonstop” și, respectiv, „MyMusic Deezer”, care sunt accesibile clienților care au un abonament preexistent de servicii de acces la internet și care permit celor care subscriu la acestea, în primul rând, să asculte muzică online prin utilizarea, printre altele, a patru aplicații de transmitere de muzică, și anume Apple Music, Deezer, Spotify și Tidal, precum și a șase servicii de radiofonie, fără ca utilizarea acestor aplicații și a acestor servicii care intră sub incidența unui „tarif de cost zero” să fie dedusă din volumul de date cuprins în abonamentul achiziționat. În al doilea rând, acest pachet prevede că, odată consumat acest volum de date, clienții care subscriu la acesta pot continua să utilizeze fără restricții respectivele aplicații și servicii specifice, în timp ce celorlalte aplicații și servicii disponibile li se aplică măsuri de blocare sau de încetinire a traficului.

12      După ce a deschis două proceduri având ca obiect controlul conformității „MyChat” și, respectiv, a „MyMusic” cu articolul 3 din Regulamentul 2015/2120, Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság (Autoritatea Națională pentru Media și Comunicații, Ungaria) a adoptat două decizii în care a considerat că aceste pachete instituiau măsuri de gestionare a traficului care nu respectau obligația de tratament egal și nediscriminatoriu prevăzută la alineatul (3) al acestui articol și că Telenor trebuia să înceteze utilizarea lor.

13      Aceste două decizii au fost confirmate ulterior de două decizii ale președintelui ANMC, care a reținut în special că examinarea compatibilității măsurilor de gestionare a traficului cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 nu necesita evaluarea impactului acestor măsuri asupra exercitării drepturilor utilizatorilor finali, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament.

14      Telenor a contestat aceste două decizii ale președintelui ANMC la Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria).

15      În acest cadru, ea susține în esență că pachetele „MyChat” și „MyMusic” fac parte din acorduri încheiate cu clienții săi și că acestea nu pot intra, ca atare, decât sub incidența articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, cu excluderea articolului 3 alineatul (3) din regulamentul menționat, care vizează numai măsurile de gestionare a traficului instituite în mod unilateral de furnizorii de servicii de acces la internet. În plus și în orice caz, pentru a stabili dacă asemenea pachete sunt compatibile cu a doua dintre aceste dispoziții, ar fi necesar, în același mod ca în scopul examinării compatibilității lor cu prima dintre ele, să se evalueze impactul lor asupra exercitării drepturilor utilizatorilor finali. În consecință, pachetele menționate nu ar putea fi considerate incompatibile cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, pentru simplul motiv că ele instituie măsuri de gestionare a traficului care nu respectă obligația de tratament egal și nediscriminatoriu prevăzută la această dispoziție, astfel cum a arătat președintele ANMC.

16      În apărare, acesta din urmă arată, printre altele, că problema de a determina în lumina cărei dispoziții a articolului 3 din Regulamentul 2015/2120 trebuie examinat un anumit comportament nu depinde de forma acestui comportament, ci de conținutul său. Pe de altă parte, acesta susține că, spre deosebire de alineatul (2) al articolului menționat, care impune evaluarea impactului acordurilor și al practicilor comerciale instituite de furnizorii de servicii de acces la internet asupra exercitării drepturilor utilizatorilor finali, alineatul (3) al articolului respectiv interzice toate măsurile de gestionare inegală sau discriminatorie a traficului, fără a fi relevant să se facă distincție între cele care au fost instituite prin intermediul unui acord încheiat de un utilizator final cu un furnizor și cele care se bazează pe o practică comercială a acestuia din urmă. În plus, toate aceste măsuri ar fi interzise ca atare și, în consecință, fără a fi necesar să se evalueze impactul lor asupra exercitării drepturilor utilizatorilor finali.

17      După ce a arătat că Regulamentul 2015/2120 urmărește să asigure neutralitatea internetului și că acesta are, ca atare, o importanță majoră, instanța de trimitere consideră în esență că litigiile aflate pe rolul său ridică două serii de probleme de drept noi care privesc o dispoziție centrală a acestui regulament.

18      În această privință, ea arată, în primul rând, că, în paralel cu alineatele (1) și (2) ale articolului 3 din Regulamentul 2015/2120, care garantează un anumit număr de drepturi utilizatorilor finali de servicii de acces la internet și care interzic furnizorilor unor astfel de servicii să instituie acorduri sau practici comerciale care să limiteze exercitarea acestor drepturi, alineatul (3) al respectivului articol 3 prevede o obligație generală de tratament egal și nediscriminatoriu al traficului. Textul acestui regulament nu ar permite însă să se stabilească dacă pachetele care sunt implementate de un furnizor de servicii de acces la internet prin intermediul unor acorduri încheiate cu clienții săi și potrivit cărora aceștia beneficiază de un „tarif de cost zero” care le permite să utilizeze fără restricții anumite aplicații și anumite servicii specifice, fără ca această utilizare să fie dedusă din volumul de date achiziționat, iar odată consumat acest volum de date, celorlalte aplicații și servicii disponibile li se aplică măsuri de blocare sau de încetinire a traficului, intră sub incidența alineatului (2), a alineatului (3) sau a alineatelor (2) și (3) ale articolului 3 din acest regulament.

19      În al doilea rând, nici modul de redactare a acestor două alineate nu ar permite ca, odată stabilit cel sau cele care sunt aplicabile unor astfel de comportamente, să se identifice metodologia care trebuie aplicată pentru a stabili dacă acestea din urmă sunt compatibile cu Regulamentul 2015/2120.

20      În aceste condiții, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) a hotărât să suspende judecarea cauzelor și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare, care sunt formulate în termeni identici în cauzele C‑807/18 și C‑39/19:

„1)      Acordul comercial dintre furnizorul de servicii de acces la internet și utilizatorul final, în temeiul căruia furnizorul de servicii aplică utilizatorului final un tarif de cost zero în legătură cu anumite aplicații (cu alte cuvinte, traficul generat de o anumită aplicație nu este contabilizat cu titlu de consum de date și nici nu își încetinește viteza odată consumat volumul de date contractat) și potrivit căruia acest furnizor realizează o discriminare limitată la condițiile acordului comercial încheiat cu consumatorul final și îndreptată numai împotriva utilizatorului final care este parte la acest acord, iar nu împotriva unui utilizator final care nu ar fi parte la acordul menționat, trebuie interpretat în lumina articolului 3 alineatul (2) din [Regulamentul 2015/2120]?

2)      În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară, articolul 3 alineatul (3) din [Regulamentul 2015/2120] trebuie interpretat în sensul că, pentru a constata existența unei încălcări – având în vedere și considerentul (7) al [acestui regulament] – este necesară o evaluare bazată pe impact și pe piață care să stabilească dacă măsurile adoptate de furnizorul de servicii de acces la internet limitează efectiv – și, în acest caz, în ce măsură – drepturile pe care articolul 3 alineatul (1) din regulament i le recunoaște utilizatorului final?

3)      Independent de prima și de a doua întrebare preliminară, articolul 3 alineatul (3) din [Regulamentul 2015/2120] trebuie interpretat în sensul că interdicția prevăzută în acesta are caracter general și obiectiv, astfel încât, în temeiul acesteia, se interzice orice măsură de gestionare a traficului care instituie diferențe între anumite conținuturi de internet, și aceasta indiferent dacă furnizorul de servicii de acces la internet le stabilește printr‑un acord, printr‑o practică comercială sau prin alt tip de comportament?

4)      În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, se poate constata de asemenea existența unei încălcări a articolului 3 alineatul (3) din [Regulamentul 2015/2120] pentru simplul fapt că există o discriminare, fără a fi necesar să se efectueze în plus o evaluare a pieței și a impactului, nefiind, prin urmare, necesară într‑un astfel de caz o evaluare în temeiul articolului 3 alineatele (1) și (2) din regulament?”

21      Prin decizia președintelui Curții din 8 martie 2019, cauzele C‑807/18 și C‑39/19 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.

 Cu privire la întrebările preliminare

22      Prin intermediul celor patru întrebări formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 din Regulamentul 2015/2120 trebuie interpretat în sensul că pachetele implementate de un furnizor de servicii de acces la internet prin intermediul unor acorduri încheiate cu utilizatori finali, potrivit cărora aceștia din urmă pot achiziționa un abonament care le conferă dreptul de a utiliza fără restricții un anumit volum de date, fără a fi dedusă utilizarea anumitor aplicații și a anumitor servicii specifice care intră sub incidența unui „tarif de cost zero” și, odată consumat acest volum de date, pot continua să utilizeze fără restricții aceste aplicații și aceste servicii specifice, în timp ce celorlalte aplicații și servicii disponibile le sunt aplicate măsuri de blocare sau de încetinire a traficului, sunt incompatibile cu alineatul (2) al articolului menționat coroborat cu alineatul (1) al acestuia și, cu titlu alternativ sau cumulativ, cu alineatul (3) al respectivului articol.

23      Potrivit articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, pe de o parte, acordurile încheiate între furnizorii de servicii de acces la internet și utilizatorii finali și, pe de altă parte, practicile comerciale utilizate de acești furnizori nu trebuie să limiteze exercitarea drepturilor utilizatorilor finali, astfel cum sunt enunțate la alineatul (1) al articolului menționat. Aceste drepturi includ, printre altele, astfel cum rezultă din această din urmă dispoziție, clarificată de considerentul (6) al Regulamentului 2015/2120, dreptul de a utiliza conținuturi, aplicații și servicii prin intermediul unui serviciu de acces la internet, precum și dreptul de a distribui asemenea conținuturi, aplicații și servicii prin acest intermediar.

24      La rândul său, articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 prevede mai întâi, la primul paragraf, că furnizorii de servicii de acces la internet tratează tot traficul în mod egal și fără discriminare, restricții sau imixtiuni, indiferent, printre altele, de aplicațiile sau serviciile utilizate.

25      Această dispoziție prevede, în continuare, la al doilea paragraf, că primul paragraf al acesteia nu împiedică punerea în aplicare de către furnizorii de servicii de acces la internet a unor măsuri rezonabile de gestionare a traficului, precizând că, pentru a fi apreciate drept rezonabile, astfel de măsuri trebuie, în primul rând, să fie transparente, nediscriminatorii și proporționale, în al doilea rând, să nu aibă la bază considerații comerciale, ci diferențele tehnice obiective ale unor categorii de trafic și, în al treilea rând, să nu includă monitorizarea conținutului și să nu fie menținute mai mult decât este necesar.

26      În sfârșit, dispoziția menționată prevede, la al treilea paragraf, că furnizorii de servicii de acces la internet nu trebuie să aplice măsuri de gestionare a traficului care excedează măsurile prevăzute la al doilea paragraf al acesteia și în special nu trebuie să blocheze, să încetinească, să modifice, să restricționeze, să interfereze cu, să degradeze sau să discrimineze aplicații, categorii de aplicații, servicii sau categorii de servicii specifice, cu excepția cazului în care este necesar, pe o durată determinată, fie pentru a respecta dreptul Uniunii, legislația națională conformă cu dreptul Uniunii sau măsurile menite să pună în aplicare aceste acte legislative sau această legislație națională, fie pentru a menține integritatea și securitatea rețelei, ale serviciilor furnizate prin intermediul său, precum și ale echipamentelor terminale ale utilizatorilor finali, fie pentru a evita congestionarea rețelei sau a atenua efectele acesteia.

27      Aceste diferite dispoziții urmăresc, astfel cum rezultă din articolul 1 din Regulamentul 2015/2120 și cum a arătat domnul avocat general la punctele 27-29 din concluzii sale, să garanteze tratamentul egal și nediscriminatoriu al traficului în furnizarea de servicii de acces la internet, precum și drepturile conexe ale utilizatorilor finali.

28      Întrucât respectarea dispozițiilor menționate și, prin intermediul acestora, a obiectivelor urmărite de Regulamentul 2015/2120 este asigurată, potrivit articolului 5 din acest regulament, de autoritățile naționale de reglementare, revine acestor autorități, sub controlul instanțelor naționale și în lumina precizărilor furnizate de Curte, sarcina de a stabili, de la caz la caz, dacă un anume comportament al unui anumit furnizor de servicii de acces la internet intră, ținând seama de caracteristicile sale, în domeniul de aplicare fie al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul menționat, fie al articolului 3 alineatul (3) din același regulament, fie al acestor dispoziții coroborate, începându‑și examinarea, în această din urmă ipoteză, cu una sau cu cealaltă dintre ele. Atunci când o autoritate națională de reglementare consideră că un anume comportament al unui anumit furnizor de servicii de acces la internet este, în integralitatea sa, incompatibil cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, aceasta se poate abține de la a stabili dacă acest comportament este incompatibil și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul menționat.

29      În speță, din elementele prezentate Curții reiese că pachetele în discuție în litigiile principale prezintă, astfel cum reiese din modul de redactare a întrebărilor preliminare și din enunțurile celor două decizii de trimitere, astfel cum sunt rezumate la punctele 9-11 și 18 din prezenta hotărâre, patru caracteristici. În primul rând, furnizorul de servicii de acces la internet care le‑a conceput le propune clienților săi potențiali din Ungaria, înainte de a le pune în aplicare prin intermediul unor acorduri încheiate, cu titlu bilateral, cu cei care sunt interesați. În al doilea rând, aceste pachete oferă fiecăruia dintre clienții care au subscris la ele dreptul de a utiliza fără restricții, în limita volumului de date cuprins în abonamentul pe care l‑a achiziționat de la furnizorul de servicii de acces la internet, toate aplicațiile și toate serviciile disponibile, fără a fi dedusă însă utilizarea anumitor aplicații și a anumitor servicii specifice care intră sub incidența unui „tarif de cost zero”. În al treilea rând, pachetele menționate prevăd că, după consumarea volumului de date achiziționat, orice client care a subscris la acestea poate continua să utilizeze fără restricții aceste aplicații și aceste servicii specifice. În al patrulea rând, consumarea volumului de date cuprins în abonamentul supus acestor condiții determină furnizorul de servicii de acces la internet să aplice fiecărui client vizat măsuri de blocare sau de încetinire a traficului legat de utilizarea oricărei aplicații și a oricărui serviciu, altele decât cele care intră sub incidența respectivului tarif de cost zero.

30      În ceea ce privește, în primul rând, articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120 coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din acest regulament, trebuie să se observe de la bun început că a doua dintre aceste dispoziții prevede că drepturile pe care le garantează utilizatorilor finali de servicii de acces la internet au vocația de a fi exercitate „prin intermediul serviciului lor de acces la internet” și că cea dintâi impune ca un astfel de serviciu să nu implice o limitare a exercitării acestor drepturi.

31      Pe de altă parte, din articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, interpretat în lumina considerentului (7) al acestui regulament, rezultă că serviciile unui anumit furnizor de acces la internet trebuie evaluate din perspectiva cerinței respective de autoritățile naționale de reglementare, care acționează pe baza articolului 5 din regulamentul menționat și sub controlul instanțelor naționale competente, luând în considerare atât acordurile încheiate de acest furnizor cu utilizatorii finali, cât și practicile comerciale utilizate de furnizorul respectiv.

32      În această privință, trebuie să se observe, primo, că articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120 vizează „contractele” prin care un furnizor de servicii de acces la internet, pe de o parte, și un utilizator final, pe de altă parte, convin cu privire la condițiile tehnice și comerciale, precum și la caracteristicile serviciilor de acces la internet care trebuie furnizate de cel dintâi celui de al doilea, cum ar fi prețul care trebuie plătit și volumul de date, precum și viteza corespunzătoare.

33      Astfel cum reiese din considerentul (7) al Regulamentului 2015/2120, aceste acorduri concretizează libertatea de care dispune orice utilizator final de a alege serviciile prin intermediul cărora intenționează să își exercite drepturile garantate de acest regulament, în funcție de caracteristicile lor. Același considerent adaugă însă că astfel de acorduri nu trebuie să limiteze exercitarea drepturilor utilizatorilor finali și nici, în consecință, să permită eludarea dispozițiilor regulamentului menționat în materie de garantare a accesului la internetul deschis.

34      În ceea ce privește „practici[le] comerciale” menționate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, această dispoziție precizează că respectivele practici sunt „utilizate” de furnizorii de servicii de acces la internet. Prin urmare, nu se presupune că acestea exprimă un acord de voință între un astfel de furnizor și un utilizator final, spre deosebire de „contractele” la care dispoziția menționată se referă în paralel.

35      Aceste practici comerciale pot include, printre altele, comportamentul unui furnizor de servicii de acces la internet care constă în a propune variante sau combinații specifice ale acestor servicii clienților săi potențiali, pentru a răspunde așteptărilor și preferințelor unora și ale altora și, dacă este cazul, pentru a încheia cu fiecare dintre aceștia un contract individual, cu consecința posibilă a încheierii unui număr mai mult sau mai puțin important de contracte cu conținut identic sau similar, în funcție de aceste așteptări și de aceste preferințe. Asemenea contractelor menționate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, practicile comerciale respective nu trebuie însă să limiteze exercitarea drepturilor utilizatorilor finali și nici, în consecință, să permită eludarea dispozițiilor acestui regulament în materie de garantare a accesului la internetul deschis.

36      Secundo, din articolul 2 din Regulamentul 2015/2120 și din dispozițiile Directivei 2002/21 la care acesta face trimitere, în special din articolul 2 literele (h), (i) și (n) din aceasta, rezultă că noțiunea de „utilizatori finali” include toate persoanele fizice sau juridice care utilizează sau care solicită un serviciu de comunicații electronice accesibil publicului, altele decât cele care furnizează rețele publice de comunicații sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului. Astfel, această noțiune vizează atât consumatorii, cât și profesioniștii precum întreprinderile sau persoanele juridice fără scop lucrativ.

37      Pe de altă parte, noțiunea menționată include atât persoanele fizice sau juridice care utilizează sau care solicită servicii de acces la internet în vederea accesului la conținuturi, la aplicații și la servicii, cât și pe cele care se bazează pe accesul la internet pentru furnizarea de conținuturi, aplicații și servicii.

38      Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2015/2120 și considerentul (6) al acestui regulament se referă și ele, în mod specific, la aceste două categorii de utilizatori finali, al căror drept îl afirmă, printre altele, de a avea acces la informații și la conținuturi, precum și de a utiliza aplicații și servicii, dar și de a difuza informații și conținuturi, precum și de a pune la dispoziție aplicații și servicii.

39      Rezultă că eventuala existență a unei limitări interzise a exercitării drepturilor utilizatorilor finali, astfel cum a fost precizată la punctul 30 din prezenta hotărâre, trebuie să fie evaluată ținând seama de impactul acordurilor sau al practicilor comerciale ale unui anumit furnizor de servicii de acces la internet asupra drepturilor, nu numai ale profesioniștilor și ale consumatorilor care utilizează sau care solicită servicii de acces la internet în vederea accesului la conținuturi, la aplicații și la servicii, ci și a profesioniștilor care se bazează pe astfel de servicii de acces la internet în vederea furnizării acestor conținuturi, aplicații și servicii. În această privință, din considerentul (7) al Regulamentului 2015/2120 reiese că, la evaluarea acordurilor și a practicilor comerciale ale furnizorului în cauză este necesar tocmai să se țină seama, printre alte elemente, de pozițiile de piață ale acestei categorii de profesioniști.

40      Tertio, articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120 se referă, în contextul evocat la punctul anterior, la „contractele” și la „practici[le] comerciale” ale unui anumit furnizor de servicii de acces la internet, utilizând, în numeroase versiuni lingvistice, pluralul.

41      În plus, considerentul (7) al Regulamentului 2015/2120 precizează că evaluarea eventualei existențe a unei limitări a exercitării drepturilor utilizatorilor finali presupune să se stabilească dacă acordurile și practicile comerciale ale unui astfel de furnizor conduc, având în vedere „amploarea” lor, la situații în care posibilitatea de alegere a utilizatorilor finali este redusă semnificativ, ținând seama printre altele de pozițiile de piață respective ale furnizorilor de servicii de acces la internet, precum și ale furnizorilor de conținuturi, de aplicații și de servicii în cauză.

42      Rezultă că legiuitorul Uniunii nu a intenționat să limiteze evaluarea acordurilor și a practicilor comerciale ale unui anumit furnizor de servicii de acces la internet la un anume acord sau la o anume practică comercială, privită individual, ci să prevadă efectuarea de asemenea a unei evaluări de ansamblu a acordurilor și a practicilor comerciale ale acestui furnizor.

43      Având în vedere aceste diferite elemente, trebuie să se arate, mai întâi, că un acord prin care un anumit client subscrie la un pachet care implică faptul că, odată consumat volumul de date cuprins în abonamentul achiziționat, acest client dispune de un acces fără restricții numai la anumite aplicații și la anumite servicii care intră sub incidența unui „tarif de cost zero” este susceptibil să determine o limitare a exercitării drepturilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2015/2120. Compatibilitatea unui astfel de acord cu articolul 3 alineatul (2) din acest regulament trebuie evaluată de la caz la caz, în lumina parametrilor amintiți în considerentul (7) al regulamentului menționat.

44      În continuare, astfel de pachete, care intră sub incidența unei practici comerciale în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, sunt, având în vedere impactul cumulat al acordurilor la care pot conduce, de natură să amplifice utilizarea anumitor aplicații și a anumitor servicii specifice, și anume a celor care pot fi utilizate fără restricții la un „tarif de cost zero” odată ce este consumat volumul de date inclus în abonamentul achiziționat de clienți, și, în mod corelativ, să reducă utilizarea celorlalte aplicații și a celorlalte servicii disponibile, ținând seama de măsurile prin care furnizorul de servicii de acces la internet în cauză face acest lucru mai dificil din punct de vedere tehnic sau chiar imposibil.

45      În sfârșit, cu cât numărul de clienți care încheie acorduri prin care subscriu la astfel de pachete este mai mare, cu atât impactul cumulat al acestor acorduri este mai susceptibil ca, având în vedere amploarea sa, să determine o limitare importantă a exercitării drepturilor utilizatorilor finali sau chiar să aducă atingere esenței înseși a acestor drepturi, ipoteză evocată în mod expres în considerentul (7) al Regulamentului 2015/2120.

46      Rezultă că încheierea unor astfel de acorduri pe o parte semnificativă a pieței ar putea limita exercitarea drepturilor utilizatorilor finali, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120.

47      În al doilea rând, în ceea ce privește articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, trebuie să se observe mai întâi că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 24 din prezenta hotărâre, primul paragraf al acestei dispoziții, interpretat în lumina considerentului (8) al regulamentului menționat, impune furnizorilor de servicii de acces la internet o obligație generală de tratament egal, fără discriminări, restricții sau imixtiuni al traficului, de la care nu se poate deroga în niciun caz prin intermediul unor practici comerciale utilizate de acești furnizori sau al unor acorduri încheiate de aceștia cu utilizatori finali.

48      În continuare, din al doilea paragraf al dispoziției menționate, precum și din considerentul (9) al Regulamentului 2015/2120, în lumina căruia trebuie interpretat acesta, reiese că, deși sunt obligați să respecte obligația generală menționată, furnizorii de servicii de acces la internet își mențin posibilitatea de a adopta măsuri rezonabile de gestionare a traficului. Totuși, această posibilitate este supusă condiției, printre altele, ca astfel de măsuri să aibă la bază „cerințele tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic specifice care sunt diferite în mod obiectiv”, iar nu „considerații comerciale”. Trebuie să se aprecieze în special ca având la bază astfel de „considerații comerciale” orice măsură a unui furnizor de servicii de acces la internet față de orice utilizator final, astfel cum este definit la punctele 36 și 37 din prezenta hotărâre, care conduce, fără a se întemeia pe astfel de diferențe obiective, la a nu trata în mod egal și fără discriminare conținuturile, aplicațiile sau serviciile propuse de diferiții furnizori de conținuturi, de aplicații sau de servicii.

49      În sfârșit, din al treilea paragraf al articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 rezultă că, cu excepția cazului în care au fost adoptate pe o perioadă determinată și sunt necesare pentru a permite unui furnizor de servicii de acces la internet fie să respecte o obligație legală, fie să mențină integritatea și securitatea rețelei, fie să evite sau să remedieze congestionarea sa, toate măsurile care constau în blocarea, încetinirea, modificarea, restricționarea, interferența, degradarea sau tratarea în mod discriminatoriu, printre altele, a unor aplicații sau servicii specifice nu pot fi considerate ca fiind rezonabile în sensul celui de al doilea paragraf al acestei dispoziții și trebuie privite, prin urmare, ca atare, ca fiind incompatibile cu aceasta.

50      Rezultă că, pentru a constata această incompatibilitate, nu este necesară nicio evaluare a impactului acestor măsuri asupra exercitării drepturilor utilizatorilor finali, întrucât articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 nu prevede o astfel de cerință pentru a aprecia respectarea obligației generale pe care o prevede.

51      În speță, pe de o parte, comportamentele în discuție în litigiile principale includ măsuri de blocare sau de încetinire a traficului legat de utilizarea anumitor aplicații și a anumitor servicii, care intră sub incidența articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, independent de aspectul dacă acestea rezultă dintr‑un acord încheiat cu furnizorul de servicii de acces la internet, dintr‑o practică comercială a acestui furnizor sau dintr‑o măsură tehnică a furnizorului respectiv care nu ar fi legată nici de un acord, nici de o practică comercială. Aceste măsuri de blocare sau de încetinire a traficului sunt aplicate în completarea „tarifului de cost zero” de care beneficiază utilizatorii finali în cauză și fac mai dificilă din punct de vedere tehnic sau chiar imposibilă utilizarea de către aceștia a aplicațiilor și a serviciilor care nu intră sub incidența acestui tarif.

52      În consecință, reiese că aceste măsuri nu au la bază cerințele tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic specifice care sunt diferite în mod obiectiv, ci considerații de ordin comercial.

53      Pe de altă parte, din niciun element al dosarului nu reiese că măsurile menționate ar intra sub incidența uneia dintre cele trei excepții enumerate limitativ la articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul 2015/2120.

54      Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 3 din Regulamentul 2015/2120 trebuie interpretat în sensul că pachetele implementate de un furnizor de servicii de acces la internet prin intermediul unor acorduri încheiate cu utilizatori finali, potrivit cărora aceștia din urmă pot achiziționa un abonament care le dă dreptul de a utiliza fără restricții un anumit volum de date, fără a fi dedusă utilizarea anumitor aplicații și a anumitor servicii specifice care intră sub incidența unui „tarif de cost zero”, iar odată consumat acest volum de date pot continua să utilizeze fără restricții aceste aplicații și aceste servicii specifice, în timp ce celorlalte aplicații și servicii disponibile le sunt aplicate măsuri de blocare sau de încetinire a traficului:

–        sunt incompatibile cu alineatul (2) al articolului menționat coroborat cu alineatul (1) al acestuia, întrucât aceste pachete, aceste acorduri și aceste măsuri de blocare sau de încetinire limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali și

–        sunt incompatibile cu alineatul (3) al articolului menționat, întrucât respectivele măsuri de blocare sau de încetinire au la bază considerații comerciale.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

55      Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii trebuie interpretat în sensul că pachetele implementate de un furnizor de servicii de acces la internet prin intermediul unor acorduri încheiate cu utilizatori finali, potrivit cărora aceștia din urmă pot achiziționa un abonament care le dă dreptul de a utiliza fără restricții un anumit volum de date, fără a fi dedusă utilizarea anumitor aplicații și a anumitor servicii specifice care intră sub incidența unui „tarif de cost zero”, iar odată consumat acest volum de date pot continua să utilizeze fără restricții aceste aplicații și aceste servicii specifice, în timp ce celorlalte aplicații și servicii disponibile le sunt aplicate măsuri de blocare sau de încetinire a traficului:

–        sunt incompatibile cu alineatul (2) al articolului menționat coroborat cu alineatul (1) al acestuia, întrucât aceste pachete, aceste acorduri și aceste măsuri de blocare sau de încetinire limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali și

–        sunt incompatibile cu alineatul (3) al articolului menționat, întrucât respectivele măsuri de blocare sau de încetinire au la bază considerații comerciale.

Semnături


*      Limba de procedură: maghiara.