HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

19 septembrie 2013

Cauza F‑83/08

Johan Gheysens

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Agent contractual auxiliar – Condiții de angajare – Grupa de funcții – Corespondență între tipurile de sarcini și grupele de funcții – Perioada angajării”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Gheysens solicită anularea deciziei prin care autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă din cadrul Consiliului Uniunii Europene (denumită în continuare „AAIC”) i‑a stabilit încadrarea în grupa de funcții III gradul 11 treapta 1 și a limitat durata contractului său de muncă la doi ani

Decizia:      Anulează decizia Consiliului Uniunii Europene de angajare a domnului Gheysens, în măsura în care prin aceasta se stabilește încadrarea sa în grupa de funcții III. Respinge în rest acțiunea. Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte trei pătrimi din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Gheysens. Domnul Gheysens suportă o pătrime din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Evaluarea atribuțiilor care pot corespunde diferitor grupe de funcții – Puterea de apreciere a autorității abilitate să încheie contractele de muncă – Control jurisdicțional – Limite

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 80 alin (2)]

2.      Funcționari – Agenți auxiliari și agenți contractuali – Recrutare – Încheierea unui contract în vederea ocupării, cu titlu temporar, a unui post permanent – Condiții

[Statutul funcționarilor, art. 1a alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2-5, art. 51, art. 53 și art. 88]

1.      Articolul 80 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți stabilește că agenții contractuali sunt repartizați în patru grupe de funcții care corespund sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinească. Alineatul (2) al articolului menționat enumeră sarcinile corespunzătoare grupelor de funcții. Prevederile articolului 80 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți au un caracter imperativ pentru autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă, dar această dispoziție a rezervat instituțiilor o largă putere de apreciere. Pentru a delimita această marjă de apreciere, articolul 80 alineatul (3) din regimul menționat prevede că fiecare instituie adoptă, după obținerea avizului Comitetului pentru Statutul funcționarilor, descrierea funcțiilor și a atribuțiilor corespunzătoare fiecărui tip de atribuție. Ținând cont de larga putere de apreciere de care dispun instituțiile, organele sau organismele Uniunii în evaluarea atribuțiilor care pot corespunde unor grupe de funcții diferite la care se referă articolul 80 alineatul (2) din acest regim, controlul Tribunalului asupra respectării repartizării acestor atribuții între grupele de funcții menționate trebuie să se limiteze la problema dacă autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă a acționat în limite rezonabile și nu a utilizat puterea sa de apreciere în mod vădit eronat. În consecință, pentru a stabili că administrația a săvârșit o eroare vădită în aprecierea faptelor care este de natură să justifice anularea unei decizii adoptate pe baza acestei aprecieri presupune ca probele pe care trebuie să le aducă reclamantul să fie suficiente pentru a înlătura caracterul plauzibil al aprecierilor reținute de administrație.

În această privință, pentru a decide dacă, având în vedere sarcinile pe care un agent era chemat să le exercite, autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă a comis o eroare de apreciere atunci când a stabilit încadrarea sa într‑o anumită grup de funcții, este necesar să se stabilească dacă aceste sarcini corespundeau grupului de funcții în cauză. Deoarece încadrarea agentului contractual are loc la momentul încheierii contractului, trebuie să se țină seama de toată gama de sarcini pe care agentul este chemat să le exercite potrivit contractului, iar nu numai de sarcinile pe care le‑a exercitat, în cazul în care instituția contractantă nu i‑ar fi încredințat, pentru un motiv sau altul, anumite sarcini în perioada de validitate a contractului.

(a se vedea punctele 29-31 și 33-35)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 4 octombrie 2007, de la Cruz și alții/OSHA, F‑32/06, punctul 64; 24 aprilie 2008, Dalmasso/Comisia, F‑61/05, punctul 53; 13 iunie 2012, Macchia/Comisia, F‑63/11, punctul 49 și jurisprudența citată, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑368/12 P

2.      Din coroborarea articolului 1a alineatul (1) din statut cu articolele 2-5 din Regimul aplicabil celorlalți agenți rezultă că posturile permanente ale instituțiilor pot fi ocupate, în principiu, de funcționari și că, prin urmare, numai în mod excepțional aceste posturi pot fi ocupate de agenți. Astfel, deși articolul 2 literele (b) și (d) din regimul menționat prevede în mod expres că pot fi angajați agenți temporari în vederea ocupării unui post permanent, acesta precizează de asemenea că angajarea este posibilă numai cu titlu temporar. În plus, articolul 3 litera (b) și articolul 3b primul alineat litera (b) din acest regim prevăd că administrația poate angaja agenți auxiliari și agenți contractuali auxiliari în vederea înlocuirii anumitor funcționari sau agenți temporari care ocupă un post permanent după analizarea posibilităților de interimat printre funcționarii instituției. Cu toate acestea, articolele 51 și 53 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, pe de o parte, și articolul 88 din regimul menționat, pe de altă parte, precizează că contractul de muncă al acestor agenți trebuie să fie încheiat pe perioadă determinată și limitează atât posibilitățile de prelungire a contractului de muncă, cât și durata efectivă posibilă a angajării. Acest aspect conferă angajării menționate un caracter precar, corespunzător obiectului acesteia, și anume acela de a înlocui un funcționar temporar indisponibil. Astfel, numai un funcționar ar avea vocația să ocupe cu titlu permanent un post inclus în schema de personal bugetată care nu are caracter temporar.

(a se vedea punctele 61-64)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 21 septembrie 2011, Adjemian și alții/Comisia, T‑325/09 P (cunoscută sub numele „Adjemian II”), punctele 78-80