HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
8 octombrie 2015(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale – Forma unei cutii de joc – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Obligație de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009”
În cauza T‑547/13,
Rosian Express SRL, cu sediul în Mediaș (România), reprezentată de E. Grecu și de A. Tigau, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de V. Melgar și de A. Geavela, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 11 iulie 2013 (cauza R 797/2013‑5), privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn tridimensional constituit din forma unei cutii de joc,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna M. Kancheva și domnul C. Wetter (raportor), judecători,
grefier: domnul I. Drăgan, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 octombrie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 7 februarie 2014,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 24 aprilie 2014,
în urma ședinței din 21 mai 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 11 septembrie 2012, reclamanta, Rosian Express SRL, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul tridimensional următor:
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea sunt din clasele 28 și 35 din Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 28: „Jocuri, jucării; articole de gimnastică și sport necuprinse în alte clase; decorațiuni pentru pomul de Crăciun”;
– clasa 35: „Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou”.
4 La 1 februarie 2013, examinatorul a respins cererea de înregistrare pentru „jocuri și jucării” din clasa 28, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.
5 La 28 martie 2013, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei examinatorului, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.
6 Prin decizia din 11 iulie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a cincea de recurs a OAPI a respins calea de atac pentru motivul că, în raport cu produsele în cauză, semnul tridimensional a cărui înregistrare ca marcă comunitară fusese solicitată era lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
Concluziile părților
7 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate și dispunerea înregistrării mărcii solicitate pentru toate produsele și serviciile solicitate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
8 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
9 Reclamanta invocă două motive, primul, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și, al doilea, invocat în stadiul memoriului în replică, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a dreptului de a fi ascultat în sensul articolului 75 din regulamentul menționat.
10 Tribunalul consideră oportun să abordeze mai întâi al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009
11 În primul rând, reclamanta afirmă că camera de recurs și‑a încălcat obligația de motivare. În această privință, se bazează pe două argumente. Primo, în decizia atacată nu s‑ar explica în raport cu ce forme este comparată marca solicitată pentru a se stabili că aceasta este lipsită de caracter distinctiv. Secundo, nu s‑ar preciza nici în raport cu care public relevant a fost apreciat caracterul distinctiv al mărcii solicitate.
12 În al doilea rând, reclamanta susține că, în esență, camera de recurs a încălcat dreptul său de a fi ascultată. Astfel, ea arată că decizia camerei de recurs s‑a întemeiat pe date care se găseau pe site‑uri internet, deși acest conținut s‑a schimbat sau se putea schimba după efectuarea examinării de către examinator sau de către camera de recurs.
13 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 a fost invocat de reclamantă abia în stadiul memoriului în replică. Cu toate acestea, trebuie amintit că din jurisprudență reiese că nemotivarea sau motivarea insuficientă constituie un motiv de ordine publică care trebuie să fie invocat din oficiu de instanța Uniunii [Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brinkʼs France, C‑367/95 P, Rec., EU:C:1998:154, punctul 67, și Hotărârea din 12 martie 2014, Tubes Radiatori/OAPI – Antrax It (Radiator), T‑315/12, EU:T:2014:115, punctul 96]. Examinarea unui astfel de motiv poate, așadar, să aibă loc în orice stadiu al procedurii (Hotărârea din 20 februarie 1997, Comisia/Daffix, C‑166/95 P, Rec., EU:C:1997:73, punctul 25).
14 În temeiul articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009, hotărârile OAPI sunt motivate și nu se pot întemeia decât pe motive sau dovezi asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații.
15 În ceea ce privește obligația de motivare, aceasta are același conținut ca cel rezultat din articolul 296 TFUE, potrivit căruia raționamentul emitentului actului trebuie să fie menționat în mod clar și neechivoc. Ea are ca dublu obiectiv, pe de o parte, să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, să permită instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei [Hotărârea din 19 mai 2010, Zeta Europe/OAPI (Superleggera), T‑464/08, EU:T:2010:212, punctul 47, și Hotărârea din 21 mai 2014, Eni/OAPI – Emi (IP) (ENI), T‑599/11, EU:T:2014:269, punctul 29].
16 După cum reiese din cuprinsul punctului 12 din decizia atacată, camera de recurs s‑a întemeiat pe normele sau pe uzanțele din sectorul relevant, în speță cel al jocurilor de masă și al jucăriilor, pentru a stabili dacă marca solicitată avea un caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Din cuprinsul acestui punct reiese de asemenea că prezentarea jocului, precum și ambalajul din lemn sunt forme și materiale comune în acest sector.
17 La punctul 13 din decizia atacată, camera de recurs amintește că se poate baza pe fapte notorii pentru a determina caracterul distinctiv al unei mărci solicitate.
18 La punctul 14 din decizia atacată, prin utilizarea expresiei „[î]n orice caz”, camera de recurs face trimitere în mod indirect la site‑urile internet care vând produse identice, precizând că „solicitantul însuși admite că, printre rezultatele căutării pe internet, s‑au găsit două produse având o formă identică cu cea pentru care s‑a depus solicitarea.”
19 Prin urmare, este necesar să se considere că, potrivit deciziei atacate, camera de recurs a apreciat, pe baza unor fapte notorii, că ambalajul din lemn, precum și forma mărcii solicitate erau comune în sectorul relevant și că, așadar, marca solicitată nu avea caracter distinctiv. În consecință, decizia este motivată astfel încât reclamanta să cunoască motivele acesteia, iar Tribunalul să își poată exercita controlul în această privință.
20 În ceea ce privește pretinsa lipsă a definiției publicului relevant și a nivelului său de atenție, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, obligația de motivare constituie o normă fundamentală de procedură, care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării. Astfel, caracterul eventual eronat al unei motivări nu echivalează cu o motivare inexistentă [Hotărârea din 17 mai 2011, Diagnostiko kai Therapeftiko Kentro Athinon „Ygeia”/OAPI (υγεία), T‑7/10, EU:T:2011:221, punctul 59, și Hotărârea din 12 septembrie 2012, Duscholux Ibérica/OAPI – Duschprodukter i Skandinavien (duschy), T‑295/11, EU:T:2012:420, punctul 41].
21 Trebuie să se constate că publicul relevant și nivelul său de atenție au fost definite în mod adecvat la punctul 11 din decizia atacată (a se vedea punctul 42 de mai jos) și că reclamanta însăși a recunoscut în ședință că ea contesta temeinicia acestei definiții.
22 În consecință, fără a se aduce atingere examinării temeiniciei sale, care va fi efectuată în cadrul motivului întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, decizia atacată este suficient motivată cu privire la publicul relevant și la nivelul de atenție al acestuia.
23 Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se statueze, contrar celor pretinse de reclamantă, că articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009, potrivit căruia hotărârile OAPI sunt motivate, nu a fost încălcat.
24 A doua teză a articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 consacră, în cadrul dreptului mărcilor comunitare, principiul general al protecției dreptului la apărare, care include dreptul de a fi ascultat. În temeiul acestui principiu general al dreptului Uniunii, destinatarilor deciziilor autorităților publice care le afectează în mod sensibil interesele trebuie să li se ofere posibilitatea să își prezinte în mod util punctul de vedere [Hotărârea din 7 februarie 2007, Kustom Musical Amplification/OAPI (Forma unei chitare), T‑317/05, Rep., EU:T:2007:39, punctul 26].
25 Conform acestei dispoziții, o cameră de recurs a OAPI nu își poate întemeia decizia decât pe elemente de fapt sau de drept asupra cărora părțile au avut posibilitatea să își prezinte observațiile. În consecință, în cazul în care camera de recurs strânge din oficiu elemente de fapt destinate să servească la fundamentarea deciziei sale, aceasta trebuie să le comunice în mod obligatoriu părților pentru ca acestea să își poată prezenta observațiile (Hotărârea din 21 octombrie 2004, KWS Saat/OAPI, C‑447/02 P, Rec., EU:C:2004:649, punctele 42 și 43).
26 În această privință, este necesar să se constate, după cum reiese din cuprinsul punctelor 16-19 de mai sus, că decizia atacată nu este întemeiată pe conținutul site‑urilor internet în cauză, ci pe fapte notorii. Prin urmare, trebuie respinsă susținerea întemeiată pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.
27 În plus, din decizia examinatorului reiese că el inclusese în aceasta imagini ale produselor pe care le considera identice cu marca solicitată, provenite de pe site‑urile internet în discuție. Prin urmare, trebuie să se considere că, chiar dacă decizia atacată se întemeia pe o comparație între marca solicitată și produsele care se găseau pe site‑urile internet în discuție, iar conținutul acestor site‑uri se schimbase între timp, reclamanta a avut ocazia să prezinte observații cu privire la imaginile respective, întrucât ele erau reproduse în decizia examinatorului. Pe de altă parte, camera de recurs notează în mod întemeiat, la punctul 13 din decizia atacată, că reclamanta însăși recunoaște existența unor produse identice pe piață. Astfel, din dosar și din argumentația reclamantei în fața Tribunalului reiese că aceasta a formulat observații cu privire la conținutul care se găsea pe site‑urile internet în discuție, susținând că site‑urile menționate erau cunoscute pentru vânzarea de produse contrafăcute. Prin urmare, reclamanta a avut pe deplin posibilitatea să prezinte observații cu privire la conținutul acestor site‑uri, ceea ce, de altfel, a și făcut.
28 Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se statueze, contrar celor pretinse de reclamantă, că articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 nu a fost încălcat.
Cu privire la încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
29 Reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a luat în considerare faptul că jocurile de masă precum jocul de rummy nu sunt produse de consum curent, ci sunt produse durabile de uz îndelungat și că, la momentul cumpărării acestora, publicul relevant trebuie să fie considerat ca având un nivel ridicat de atenție.
30 În ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii solicitate, reclamanta contestă raționamentul camerei de recurs potrivit căruia consumatorul mediu nu are obiceiul de a prezuma originea comercială a produselor pe baza formei acestora sau pe baza formei ambalajului lor, în absența oricărui element grafic sau verbal. Ea susține că nu reiese în niciun mod din Regulamentul nr. 207/2009 că mărcile tridimensionale trebuie să fie tratate în mod diferit în raport cu alte tipuri de mărci și că, dacă s‑ar urma această abordare, ar trebui să fie respinsă orice înregistrare a unei mărci tridimensionale.
31 Pentru a susține argumentul potrivit căruia marca solicitată are caracter distinctiv, reclamanta se bazează pe practica decizională a OAPI, care, în opinia sa, demonstrează că au fost înregistrate unele mărci tridimensionale asemănătoare cu marca solicitată pentru produse din clasa 28, iar camera de recurs ar fi trebuit să țină seama de acest fapt. De asemenea, contrar celor reținute de camera de recurs la punctul 12 din decizia atacată, mai precis că marca solicitată era o simplă variație a unui tip de prezentare și de ambalare absolut comun pentru produsele în cauză, reclamanta susține că marca solicitată diferă în mod semnificativ de normele și de uzanțele din sectorul jocurilor. Ea afirmă în această privință că camera de recurs nu a explicat ce înțelegea prin „forme de bază” și că, în orice caz, nu există „forme de bază” pentru jocurile de rummy, ci o multitudine de moduri de prezentare și de asamblare a acestui tip de joc. În consecință, în opinia sa, camera de recurs ar fi trebuit să acorde o atenție specială modului în care sunt confecționate și asamblate în speță diferitele elemente ale jocului de rummy.
32 De asemenea, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a susținut cu probe concluzia care figurează la punctul 12 din decizia atacată, potrivit căreia „[e]ste o practică obișnuită ca jocurile de masă și jucăriile (de exemplu versiunile de jucărie ale jocului de rummy, pentru copii) să fie ambalate și vândute în ambalaje făcute din diverse tipuri de materiale, inclusiv cutii de lemn” și potrivit căreia „[a]mbalarea și prezentarea de acest tip sunt comune pentru jocurile revendicate și nu pot fi confundate de publicul relevant cu nimic altceva decât cu un joc și ambalajul său”. Astfel, camera de recurs nu ar fi luat în considerare toți factorii pertinenți în speță și în special situația de pe piață, care ar demonstra că forma mărcii solicitate diferă în mod semnificativ de alte forme care sunt prezente pe această piață.
33 Potrivit reclamantei, produsele în cauză, printre care și jocul de rummy, nu necesită o formă determinată de ambalaj. Prin urmare, camera de recurs ar fi concluzionat în mod eronat că forma mărcii solicitate se datora naturii produsului în cauză.
34 În sfârșit, se reproșează camerei de recurs că a comparat marca solicitată cu produse identice comercializate pe internet pentru a concluziona că existau forme similare pe piață, deși ar fi vorba despre contrafaceri. Pentru a susține aceste afirmații, reclamanta prezintă, pentru prima dată, în fața Tribunalului, în anexă la memoriul în replică, articole extrase din publicații specializate renumite, care atrag atenția asupra falsurilor efectuate prin intermediul site‑urilor internet la care au făcut referire examinatorul și camera de recurs.
35 Mai întâi, trebuie amintit că, potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea „mărci[lor] care sunt lipsite de caracter distinctiv”.
36 Caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, implică faptul că această marcă permite să se identifice produsul a cărui înregistrare a fost solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi [a se vedea Hotărârea din 9 decembrie 2010, Wilo/OAPI (Carcasă fațetată a unui motor electric și reprezentarea unor fațete verzi), T‑253/09 și T‑254/09, EU:T:2010:507, punctul 17 și jurisprudența citată].
37 Acest caracter distinctiv al unei mărci trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția asupra acestora a publicului relevant, reprezentat de consumatorul mediu al respectivelor produse sau servicii, normal informat și suficient de atent și de avizat (a se vedea Hotărârea Carcasă fațetată a unui motor electric și reprezentarea unor fațete verzi, punctul 36 de mai sus, EU:T:2010:507, punctul 18 și jurisprudența citată).
38 Potrivit unei jurisprudențe constante, criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al mărcilor constituite din aspectul produsului însuși nu diferă de cele aplicabile celorlalte categorii de mărci (a se vedea Hotărârea Carcasă fațetată a unui motor electric și reprezentarea unor fațete verzi, punctul 36 de mai sus, EU:T:2010:507, punctul 19 și jurisprudența citată).
39 Cu toate acestea, în cadrul aplicării acestor criterii, percepția publicului relevant nu este în mod necesar aceeași în cazul unei mărci tridimensionale, care este constituită din aspectul produsului însuși, și în cazul unei mărci verbale sau figurative, care constă într‑un semn independent de aspectul produselor pe care le desemnează. Astfel, consumatorul mediu nu are obiceiul de a prezuma originea produselor pe baza formei acestora sau pe baza formei ambalajului lor, în absența oricărui element grafic sau verbal, iar stabilirea caracterului distinctiv în cazul unei astfel de mărci tridimensionale se poate dovedi mai dificilă decât în cazul unei mărci verbale sau figurative (a se vedea Hotărârea Carcasă fațetată a unui motor electric și reprezentarea unor fațete verzi, punctul 36 de mai sus, EU:T:2010:507, punctul 20 și jurisprudența citată).
40 Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, cu cât forma a cărei înregistrare a fost solicitată ca marcă se apropie mai mult de forma cea mai probabilă pe care o va lua produsul în cauză, cu atât este mai mare probabilitatea ca forma respectivă să fie lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În aceste condiții, numai o marcă ce se diferențiază în mod semnificativ de normele sau de uzanțele din sector și prin aceasta își poate îndeplini funcția esențială de indicare a originii nu este lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea Hotărârea Carcasă fațetată a unui motor electric și reprezentarea unor fațete verzi, punctul 36 de mai sus, EU:T:2010:507, punctul 21 și jurisprudența citată).
41 Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizată decizia atacată.
42 În ceea ce privește publicul relevant, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că era vorba despre un public constituit în principal din consumatori medii, normal informați și suficient de atenți și de avizați și că, în privința naturii și a prețului produselor în cauză, gradul de cunoaștere al publicului relevant putea varia de la mediu la ridicat (punctul 11 din decizia atacată). Astfel, produsele în cauză, având în vedere descrierea lor, țin de domeniul jocurilor și al jucăriilor. Ele sunt destinate consumului general, iar nu numai profesioniștilor sau amatorilor, din moment ce orice persoană poate, într‑un moment sau altul, să achiziționeze astfel de produse, fie în mod periodic, fie ocazional [a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 martie 2011, Cybergun/OAPI – Umarex Sportwaffen (AK 47), T‑419/09, EU:T:2011:121, punctul 37 și jurisprudența citată]. Prin urmare, reclamanta susține în mod eronat că camera de recurs ar fi trebuit să considere că publicul relevant avea exclusiv un nivel ridicat de atenție.
43 Pe de altă parte, trebuie respins de asemenea argumentul constând în afirmația potrivit căreia camera de recurs a săvârșit o eroare întrucât nu a prezentat probe care să demonstreze care era publicul relevant și nivelul său de atenție. Astfel, nu se poate cere OAPI să efectueze o analiză economică a pieței și chiar anchete în rândul consumatorilor pentru a stabili în ce măsură aceștia sunt atenți la aspectul produselor dintr‑o anumită categorie [Hotărârea din 5 martie 2003, Unilever/OAPI (Tabletă ovoidă), T‑194/01, Rec., EU:T:2003:53, punctul 48].
44 În ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii solicitate, trebuie mai întâi să se reproducă descrierea reclamantei, potrivit căreia marca solicitată este o cutie dreptunghiulară fabricată din lemn, prevăzută cu un sistem de glisare al tablelor de susținere a pieselor și cu un sistem de închidere a acestor table la ambele capete ale cutiei. Astfel, marca solicitată posedă un sistem de glisare care permite încorporarea celor patru table de joc în cadrul aceluiași ansamblu, iar piesele de joc, precum și suporturile tablelor sunt incluse între cele patru table ce formează pereții de susținere ai ansamblului, care este dotat cu două plăcuțe înșurubate cu rol de sistem de închidere, nefiind necesară o ambalare suplimentară. Fiecare perete lateral are spre interior două canale obținute prin frezare, care permit glisarea celor două perechi de table. Plăcuțele care servesc la închidere sunt de formă dreptunghiulară, rotunjite la capete și cu muchii teșite, fiind fixate de cadru printr‑un șurub.
45 Având în vedere această descriere, camera de recurs a statuat în mod întemeiat, la punctul 12 din decizia atacată, că marca solicitată „nu se deosebește în mod semnificativ de norma sau de uzanțele sectorului în cauză” și că „[e]ste o practică obișnuită ca jocurile de masă și jucăriile (de exemplu versiunile de jucărie ale jocului de rummy, pentru copii) să fie ambalate și vândute în ambalaje făcute din diverse tipuri de materiale, inclusiv cutii de lemn”.
46 Astfel, este notoriu faptul că produsele în cauză sunt deseori prezentate într‑o cutie dreptunghiulară din lemn. De asemenea, modul de pliere și de asamblare a cutiei a cărei formă constituie marca în discuție, mai exact printr‑un sistem de glisare al tablelor care permite montarea sau asamblarea jocului, nu se diferențiază în mod semnificativ de normele și de uzanțele din sector. Într‑adevăr, este de notorietate existența unor sisteme de glisare similare pentru montarea și asamblarea produselor în cauză. Văzute în ansamblu, diferitele caracteristici ale mărcii solicitate, astfel cum sunt descrise la punctul 44 de mai sus, nu permit nici să se considere că marca solicitată se diferențiază în mod semnificativ de normele sau de uzanțele din sectorul în cauză. În consecință, este necesar să se statueze că marca solicitată nu are un caracter distinctiv care să permită publicului relevant să identifice produsele în cauză ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să distingă aceste produse de cele ale altor întreprinderi.
47 Cu privire la afirmația potrivit căreia camera de recurs, în cadrul aprecierii caracterului distinctiv al mărcii solicitate, ar fi omis să definească expresia „forme de bază” și să își susțină cu probe concluziile în această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, OAPI este obligat să examineze din oficiu faptele relevante care ar putea să îl determine să aplice un motiv absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din același regulament. Rezultă că OAPI poate fi determinat să își întemeieze deciziile pe fapte care nu au fost invocate de solicitant [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, OAPI/Celltech, C‑273/05 P, Rep., EU:C:2007:224, punctul 38 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 14 iulie 2014, BSH/OAPI (Wash & Coffee), T‑5/12, EU:T:2014:647, punctul 46].
48 Deși, în principiu, revine OAPI obligația de a stabili, în deciziile sale, exactitatea unor astfel de fapte, situația nu este aceeași atunci când acesta invocă fapte notorii (a se vedea Hotărârea OAPI/Celltech, punctul 47 de mai sus, EU:C:2007:224, punctul 39 și jurisprudența citată, și Hotărârea Wash & Coffee, punctul 47 de mai sus, EU:T:2014:647, punctul 47). Prin urmare, nimic nu interzice OAPI să ia în considerare fapte notorii în aprecierea sa [a se vedea Hotărârea din 25 martie 2014, Deutsche Bank/OAPI (Passion to Perform), T‑291/12, EU:T:2014:155, punctul 51 și jurisprudența citată]. Rezultă în speță că lipsa caracterului distinctiv al mărcii solicitate putea fi constatată în mod legal de camera de recurs pe baza unor fapte notorii care rezultă din experiența practică dobândită în general din comercializarea produselor de consum general, fără a fi necesar să prezinte exemple specifice [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 2004, Storck/OAPI (Forma unei papiote), T‑402/02, Rec., EU:T:2004:330, punctul 58]. În plus, trebuie să se constate că, după cum reiese din cuprinsul punctului 12 din decizia atacată, camera de recurs nu s‑a bazat în aprecierea mărcii solicitate pe o comparație între aceasta și „forme de bază”, ci în raport cu normele și uzanțele din sectorul în cauză, întemeindu‑se pe jurisprudența pe care a citat‑o la punctul 9 din decizia atacată. Desigur, la punctul 10 din decizia atacată, camera de recurs menționează „formele de bază ale produselor în cauză”. Această mențiune face însă parte doar dintr‑o evocare a principiilor rezultate din jurisprudența care trebuie luată în considerare pentru a aprecia caracterul distinctiv al mărcilor tridimensionale. Astfel, camera de recurs nu se referă la acestea la momentul aprecierii caracterului distinctiv al mărcii solicitate.
49 În ceea ce privește elementele de probă furnizate de reclamantă cu scopul de a demonstra că nu există forme asemănătoare cu marca solicitată, trebuie amintit că lipsa caracterului distinctiv al unei mărci nu poate fi infirmată de numărul mai mult sau mai puțin însemnat de forme similare existente pe piață [Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, Rec., EU:C:2004:258, punctul 62, și Hotărârea din 23 mai 2007, Procter & Gamble/OAPI (Tabletă pătrată, albă, cu desen floral în culori), T‑241/05, T‑262/05-T‑264/05, T‑346/05, T‑347/05 și T‑29/06-T‑31/06, Rep., EU:T:2007:151, punctul 81] și nici de lipsa de pe piață a formelor identice cu cele a căror înregistrare este solicitată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 31 mai 2006, De Waele/OAPI (Formă de cârnat), T‑15/05, Rec., EU:T:2006:142, punctul 40].
50 În această privință trebuie subliniat că consumatorul mediu care nu procedează la un studiu de piață nu va ști dinainte că o singură întreprindere comercializează un produs dat într‑un anumit tip de ambalaj, în timp ce concurenții săi utilizează alte modalități de ambalare pentru acest produs (Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Deutsche SiSi‑Werke/OAPI, C‑173/04 P, Rec., EU:C:2006:20, punctul 34).
51 Rezultă de asemenea, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea probelor prezentate în acest scop, că afirmațiile recurentei potrivit cărora camera de recurs ar fi săvârșit o eroare atunci când a făcut referire la alte produse existente pe piață, deși acestea ar fi contrafaceri, sunt lipsite de pertinență.
52 Cu privire la argumentul potrivit căruia OAPI ar fi admis înregistrarea unor mărci tridimensionale asemănătoare cu marca solicitată pentru produse care fac parte din clasa 28, trebuie amintit că OAPI are obligația de a‑și exercita competențele în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii. Având în vedere principiile egalității de tratament și bunei administrări, OAPI trebuie să țină seama de deciziile luate cu privire la cereri similare și să analizeze cu o deosebită atenție dacă este sau nu este necesar să decidă în același sens. Aplicarea acestor principii trebuie însă conciliată cu respectarea principiului legalității. Astfel, persoana care solicită înregistrarea unui semn ca marcă nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate care ar fi fost eventual săvârșită în favoarea altei persoane pentru a obține o decizie identică. În fond, pentru motive de securitate juridică și în special de bună administrare, examinarea oricărei cereri de înregistrare trebuie să fie strictă și completă pentru a evita înregistrarea necorespunzătoare a unor mărci. Așadar, o asemenea examinare trebuie să aibă loc în fiecare caz concret. Astfel, înregistrarea unui semn ca marcă depinde de criterii specifice, aplicabile în cadrul împrejurărilor de fapt ale cauzei, care au ca obiectiv să verifice dacă semnul în cauză nu intră sub incidența unui motiv de refuz [a se vedea Hotărârea din 14 ianuarie 2015, Melt Water/OAPI (Forma unei sticle cilindrice transparente), T‑70/14, EU:T:2015:9, punctul 39 și jurisprudența citată].
53 În speță, camera de recurs a concluzionat, pe baza unei examinări complete și ținând seama de percepția publicului relevant, că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv. După cum reiese din cuprinsul punctelor 42-51 de mai sus, această constatare este suficientă în sine pentru a se reține că înregistrarea semnului tridimensional în cauză ca marcă comunitară se lovește, în ceea ce privește produsele în discuție, de motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
54 Prin urmare, întrucât legalitatea deciziei atacate în ceea ce privește caracterul neînregistrabil al mărcii solicitate ca marcă comunitară pentru produsele în discuție este stabilită direct pe baza articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, din jurisprudența citată la punctul 52 de mai sus reiese că aceasta nu poate fi repusă în discuție pentru simplul motiv că, în speță, camera de recurs nu ar fi urmat o practică decizională a OAPI.
55 În consecință, camera de recurs a constatat în mod întemeiat că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv pentru toate produsele vizate, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
56 Prin urmare, trebuie să se respingă primul motiv și acțiunea în ansamblul său, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită Tribunalului să dispună înregistrarea mărcii pentru toate produsele și serviciile solicitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
57 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
58 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Rosian Express SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 8 octombrie 2015.
Semnături