HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
21 mai 2014
Cauza T‑347/12 P
Dana Mocová
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă determinată – Decizie de neprelungire – Respingere a reclamației – Obligația de motivare – Motiv prezentat în decizia de respingere a reclamației”
Obiectul: Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 13 iunie 2012, Mocová/Comisia (F‑41/11), prin care se solicită anularea acestei hotărâri
Decizia: Respinge recursul. Doamna Dana Mocová suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul acestei proceduri.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune îndreptată împotriva deciziei de respingere a reclamației – Efect – Sesizarea instanței în privința actului contestat – Excepție –Decizie fără caracter confirmativ
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Obiectiv – Soluționarea amiabilă a litigiului
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare – Conținut
[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf, art. 45 și art. 90 alin. (2)]
4. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Motive și argumente care nu figurează în reclamație, dar prin care se contestă temeinicia motivării expuse în răspuns la reclamație – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
5. Acțiune introdusă de funcționari – Aprecierea legalității actului atacat în funcție de elementele de fapt și de drept existente în momentul adoptării acestuia
(Statutul funcționarilor, art. 91)
1. Reclamația administrativă și respingerea acesteia, explicită sau implicită, fac parte integrantă dintr‑o procedură complexă și nu constituie decât o condiție prealabilă pentru sesizarea instanței. În aceste condiții, acțiunea, chiar dacă este îndreptată din punct de vedere formal împotriva respingerii reclamației, are ca efect sesizarea instanței cu privire la actul care lezează și împotriva căruia a fost depusă reclamația, cu excepția situației în care respingerea reclamației are un conținut diferit de cel al actului împotriva căruia a fost formulată. Astfel, o decizie explicită de respingere a unei reclamații poate, ținând seama de conținutul acesteia, să nu aibă un caracter confirmativ al actului contestat de reclamant. Această situație se regăsește atunci când decizia de respingere a reclamației conține o reexaminare a situației reclamantului în funcție de elemente noi de drept și de fapt sau atunci când respectiva decizie modifică sau completează decizia inițială. În aceste ipoteze, respingerea unei reclamații constituie un act supus controlului instanței pe care aceasta îl ia în considerare pentru aprecierea legalității actului contestat sau pe care îl consideră chiar un act care lezează ce se substituie actului contestat.
(a se vedea punctul 34)
Trimitere la:
Tribunal: 21 septembrie 2011, Adjemian și alții/Comisia, T‑325/09 P, Rep., p. II‑6515, punctul 32 și jurisprudența citată
2. Regula concordanței dintre cererea introductivă și reclamație urmărește să se evite în acest mod ca funcționarul sau agentul să invoce anumite motive sau chiar toate motivele direct în faza contencioasă, cu consecința reducerii semnificative a oricărei posibilități de rezolvare extrajudiciară a litigiului. Astfel, în aceste împrejurări, nefiind în măsură să cunoască cu suficientă precizie motivele sau dezideratele persoanei interesate, administrația nu ar avea nicio posibilitate să accepte pretențiile acesteia sau, după caz, să propună o soluție amiabilă și astfel să nu supună litigiul direct judecății instanței.
Obiectivul care urmărește să permită ca persoana interesată și administrația să poată rezolva litigiul din faza precontencioasă nu implică însă ca funcționarul să dispună, în orice împrejurare, de dreptul de a contesta, în faza precontencioasă, orice motiv nou invocat de administrație în cadrul fazei administrative.
(a se vedea punctele 39 și 40)
Trimitere la:
Curte: 23 octombrie 1986, Schwiering/Curtea de Conturi, 142/85, Rec., p. 3177, punctul 11
Tribunal: 12 martie 1996, Weir/Comisia, T‑361/94, RecFP, p. I‑A‑121 și II‑381, punctul 27
3. Deși autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă nu este ținută să motiveze o decizie de promovare nici în raport cu destinatarul său, nici în raport cu candidații nepromovați, aceasta are în schimb obligația de a‑și motiva decizia de respingere a unei reclamații introduse în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut de către un candidat nepromovat, motivarea acestei decizii de respingere trebuind să coincidă cu motivarea deciziei împotriva căreia a fost îndreptată reclamația. Motivarea trebuie să intervină cel mai târziu la momentul respingerii reclamației.
În mod corelativ, autoritatea amintită nu este ținută să răspundă în mod explicit la reclamație, din moment ce decizia inițială este ea însăși motivată.
(a se vedea punctele 41 și 42)
Trimitere la:
Curte: 30 octombrie 1974, Grassi/Consiliul, 188/73, Rec., p. 1099, punctul 13; 16 decembrie 1987, Delauche/Comisia, 111/86, Rec., p. 5345, punctul 13; 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, Rec., p. I‑225, punctul 13; 9 decembrie 1993, Parlamentul/Volger, C‑115/92 P, Rec., p. I‑6549, punctul 23
Tribunal: 12 februarie 1992, Volger/Parlamentul, T‑52/90, Rec., p. II‑121, punctul 36; 6 iulie 1999, Séché/Comisia, T‑112/96 și T‑115/96, RecFP, p. I‑A‑115 și II‑623, punctul 76; 20 februarie 2002, Roman Parra/Comisia, T‑117/01, RecFP, p. I‑A‑27 și II‑121, punctul 26; 12 decembrie 2002, Morello/Comisia, T‑338/00 și T‑376/00, RecFP, p. I‑A‑301 și II‑1457, punctul 48; 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 32
4. În cadrul respectării dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, în ipoteza în care reclamantul ia cunoștință de motivarea actului care îl lezează prin intermediul răspunsului la reclamația sa sau în ipoteza în care motivarea respectivă modifică sau completează în mod substanțial motivarea conținută în actul menționat, orice motiv avansat pentru prima dată în faza cererii introductive și care vizează contestarea temeiniciei motivelor expuse în răspunsul la reclamație trebuie considerat admisibil. Astfel, într‑o asemenea ipoteză, persoana interesată nu a fost în măsură să ia cunoștință cu precizie și în mod definitiv de motivele care stau la baza actului care o lezează.
(a se vedea punctul 44)
5. Legalitatea unei decizii trebuie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept de care dispunea instituția la momentul la care a adoptat decizia menționată. Cu toate acestea, ținând seama de caracterul evolutiv al fazei precontencioase, elaborarea actului prin care se stabilește poziția definitivă a instituției are loc cu ocazia adoptării răspunsului dat de autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă la reclamația formulată de agentul temporar. În consecință, legalitatea actului definitiv care îl lezează pe respectivul agent se apreciază în raport cu elementele de fapt și de drept de care dispunea instituția la momentul adoptării, explicite sau implicite, a acestui răspuns, fără a afecta posibilitatea instituției de a furniza precizări suplimentare cu ocazia fazei contencioase.
(a se vedea punctul 45)