HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)

4 februarie 2010

Cauza F‑15/08

Valérie Wiame

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Concurs general — Neînscriere pe lista de rezervă — Notă insuficientă — Anunțul de concurs general EPSO/AST/7/05 — Administrarea probei — Interesul de a exercita acțiunea”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care doamna Wiame solicită anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AST/7/05 de a‑i acorda o notă insuficientă pentru a fi înscrisă pe lista de rezervă

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Decizie adoptată după reexaminarea unei decizii anterioare

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin (2) și art. 91 alin. (1)]

2.      Acte ale instituțiilor — Prezumție de legalitate — Indicii de natură să pună în discuție legalitate unui act

1.      Atunci când un candidat a cărui cerere de admitere la un concurs comunitar a fost respinsă solicită reexaminarea acestei decizii, actul care lezează este reprezentat exclusiv de decizia adoptată de comisia de evaluare după reexaminare. Prin urmare, împotriva acestei decizii se îndreaptă concluziile candidatului respectiv.

(a se vedea punctul 20)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 2006, Heus/Comisia, T‑173/05, RecFP, p. I‑A‑2‑329 și II‑A‑2‑1695, punctul 19

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Van Neyghem/Comisia, F‑73/06, RepFP, p. I‑A‑1‑441 și II‑A‑1‑2515, punctul 39

2.      Pe de o parte, un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate și, pe de altă parte, sarcina probei revine, în principiu, celui care formulează o afirmație, astfel încât incumbă reclamantului să prezinte cel puțin indicii suficient de precise, de obiective și de concordante, de natură să susțină veracitatea sau probabilitatea faptelor invocate în sprijinul pretenției sale. În consecință, un reclamant care nu dispune de nicio probă, nici, cel puțin, de mai multe indicii trebuie să accepte prezumția de legalitate recunoscută deciziilor adoptate în materie de concursuri și nu poate solicita Tribunalului Funcției Publice să examineze el însuși actele de candidatură ale candidaților care au reușit la concurs pentru a verifica dacă unora dintre aceștia li s‑a permis să participe la concurs în mod nelegal.

(a se vedea punctul 21)

Trimitere la:

Curte: 6 martie 2001, Connolly/Comisia, C‑274/99 P, Rec., p. I‑1611, punctele 113 și 114

Tribunalul de Primă Instanță: 19 noiembrie 1996, Brulant/Parlamentul European, T‑272/94, RecFP, p. I‑A‑513 și II‑1397, punctul 35; 13 iulie 2000, Griesel/Consiliul, T‑157/99, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑699, punctul 25