ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI
15 iunie 2015(*)
„Măsuri provizorii – Contracte de achiziții publice de lucrări – Procedură de cerere de ofertă – Construirea unei centrale electrice – Respingerea ofertei unui ofertant și atribuirea contractului unui alt ofertant – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței”
În cauza T‑259/15 R,
SA Close, cu sediul în Harzé‑Aywaille (Belgia),
Cegelec, cu sediul în Bruxelles (Belgia),
reprezentate de J.‑M. Rikkers și de J.‑L. Teheux, avocați,
reclamante,
împotriva
Parlamentului European, reprezentat de M. Rantala, de M. Mraz și de F. Poilvache, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect o cerere de suspendare a executării deciziei din 19 martie 2015 prin care Parlamentul a respins oferta pe care reclamantele o depuseseră în urma cererii de ofertă INLO‑D-UPIL‑T‑14-A04 referitoare la contractul de achiziții publice de lucrări privind lotul nr. 73 (centrală electrică) al „Proiectului de extindere și de modernizare a clădirii Konrad Adenauer din Luxemburg” și a deciziei din aceeași dată prin care contractul în cauză a fost atribuit unui alt ofertant,
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
dă prezenta
Ordonanță(1)
Istoricul cauzei
1 În cadrul cererii de ofertă INLO‑D-UPIL‑T‑14-A04 lansate de Parlamentul European în iulie 2014 cu privire la contractul de achiziții publice de lucrări „Proiect de extindere și de modernizare a clădirii Konrad Adenauer din Luxemburg”, reclamantele, SA Close și Cegelec, sub forma unei asocieri în participațiune, au depus o ofertă pentru lotul nr. 73 (centrală electrică).
2 Prin scrisoarea datată 27 martie 2015, primită de reclamante la aceeași dată, Parlamentul le‑a informat că oferta lor nu fusese selectată, întrucât ele nu propuneau cel mai mic preț. Astfel, la 19 martie 2015, pe de o parte, această ofertă fusese respinsă și, pe de altă parte, contractul în cauză fusese atribuit unui alt ofertant.
[omissis]
Procedura și concluziile părților
9 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 26 mai 2015, reclamantele au introdus o acțiune în anularea deciziei Parlamentului din 19 martie 2015 prin care li s‑a respins oferta și a celei de la aceeași dată prin care se atribuia contractul în cauză asocierii în participațiune Énergie KAD, constituită de societățile X și Y (denumite în continuare „actele atacate”).
10 Prin act separat, depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamantele au introdus prezenta cerere de măsuri provizorii, prin care solicită în esență președintelui Tribunalului să suspende executarea actelor atacate.
11 În observațiile formulate cu privire la cererea de măsuri provizorii depuse la grefa Tribunalului la 11 iunie 2015, Parlamentul solicită în esență președintelui Tribunalului:
– respingerea cererii de măsuri provizorii;
– pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată, în cadrul hotărârii prin care se finalizează judecata, conform articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
În drept
[omissis]
Cu privire la urgență
[omissis]
35 Rezultă din tot ceea ce precedă că în speță condiția privind urgența nu este îndeplinită.
36 Cu toate acestea, președintele Tribunalului a considerat recent, în materia contractelor de achiziții publice, că, în general, cerința privind demonstrarea producerii unui prejudiciu ireparabil nu poate fi îndeplinită de către ofertantul respins decât extrem de dificil, pentru motivele sistemice arătate mai sus [a se vedea în acest sens Ordonanța din 4 decembrie 2014, Vanbreda Risk & Benefits/Comisia, T‑199/14 R, Rep., (Extras), EU:T:2014:1024, punctul 157]. Vicepreședintele Curții a concluzionat de aici că ofertantului respins nu i se poate cere să facă dovada că respingerea cererii sale de măsuri provizorii ar risca să îi cauzeze un prejudiciu ireparabil, dacă acesta reușește să demonstreze existența unui fumus boni iuris deosebit de serios, întrucât s‑ar aduce, în caz contrar, o atingere excesivă și nejustificată protecției jurisdicționale efective de care beneficiază acesta în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (a se vedea în acest sens Ordonanța Comisia/Vanbreda Risk & Benefits, punctul 31 de mai sus, EU:C:2015:275, punctul 41).
37 Totuși, această moderare a condițiilor aplicabile pentru a evalua existența urgenței, justificată de dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă, nu se poate aplica în mod nelimitat, dat fiind că interesele ofertantului respins trebuie să fie conciliate cu cele ale autorității contractante și cu cele ale ofertantului câștigător. În consecință, moderarea în discuție se aplică numai în cursul fazei precontractuale, atât timp cât este respectată perioada de suspendare prevăzută la articolul 171 alineatul (1) din Regulamentul [delegat (UE)] nr. 1268/2012 [al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, p. 1)] – care este, în funcție de circumstanțe, de 10 sau de 14 zile calendaristice. Din moment ce autoritatea contractantă a încheiat contractul cu ofertantul câștigător, după expirarea acestei perioade și înainte de introducerea cererii de măsuri provizorii, moderarea sus‑menționată nu se mai justifică (a se vedea în acest sens Ordonanța Comisia/Vanbreda Risk & Benefits, punctul 31 de mai sus, EU:C:2015:275, punctele 34 și 42).
38 Astfel, în cazul în care perioada de suspendare menționată – care împiedică autoritatea contractantă să treacă la faza contractuală înaintea expirării sale și care are ca scop să ofere persoanelor interesate posibilitatea de a ataca în justiție atribuirea unui contract de achiziții publice, înainte de încheierea acestui contract – a expirat în mod efectiv înainte de încheierea contractului, faptul de a‑i permite din acel moment ofertantului respins să ceară în fața instanței Uniunii numai daune interese nu poate fi calificat drept o încălcare a dreptului la o cale de atac jurisdicțională efectivă (a se vedea în acest sens Ordonanța Comisia/Vanbreda Risk & Benefits, punctul 31 de mai sus, EU:C:2015:275, punctele 36, 37 și 39).
39 În ceea ce privește aplicarea acestor principii în speță, din dosar reiese, pe de o parte, că respectivul contract a fost atribuit la 19 martie 2015 asociației temporare Énergie KAD, constituită de societățile X și Y, și că reclamantele au fost informate cu privire la respingerea ofertei lor la 27 martie 2015 și, pe de altă parte, că semnarea contractului de lucrări pentru lotul nr. 73 (centrală electrică), având referința INLO‑D-UPIL‑T‑14-A04, încheiat între asociația temporară menționată și societatea imobiliară clădirea Konrad Adenauer a Parlamentului, a avut loc la 24 aprilie 2015.
40 Astfel, din moment ce decizia de respingere a fost comunicată reclamantelor la 27 martie 2015, iar contractul în cauză a fost încheiat la 24 aprilie 2015, perioada de suspendare aplicabilă în temeiul articolului 171 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1268/2012, fie că a fost de 10 sau de 14 zile calendaristice, a fost, în orice caz, respectată în speță. În plus, reclamantele și‑au introdus acțiunea în anulare și prezenta cerere de măsuri provizorii la 26 mai 2015, respectiv la o lună după încheierea contractului menționat. În aceste condiții, moderarea condiției privind urgența nu se justifică, în principiu.
41 Cu toate acestea, trebuie arătat că perioada de suspendare nu poate oferi persoanelor interesate posibilitatea de a ataca în justiție atribuirea unui contract înainte de încheierea acestuia decât dacă aceste persoane interesate dispun de suficiente elemente pentru a determina existența unei eventuale nelegalități a deciziei de atribuire (a se vedea în acest sens Ordonanța Comisia/Vanbreda Risk & Benefits, punctul 31 de mai sus, EU:C:2015:275, punctul 47).
42 Nu se poate considera, fără a risca să fie încălcat principiul dreptului la o cale de atac jurisdicțională efectivă, că perioada de suspendare a fost respectată atunci când posibilitatea introducerii unei căi de atac însoțită de o cerere de măsuri provizorii, înainte de încheierea contractului, nu a fost efectivă din cauza faptului că ofertantul respins nu a dispus, în această perioadă, de suficiente elemente care să îi permită să introducă astfel de acțiuni (a se vedea în acest sens Ordonanța Comisia/Vanbreda Risk & Benefits, punctul 31 de mai sus, EU:C:2015:275, punctul 48).
43 Având în vedere cerințele principiului securității juridice, această excepție de la aplicarea pur mecanică a perioadei de suspendare trebuie totuși să fie limitată la situații excepționale, în care ofertantul respins nu avea niciun motiv să considere că decizia de atribuire a contractului era afectată de nelegalitate înainte de încheierea contractului cu ofertantul câștigător (a se vedea în acest sens Ordonanța Comisia/Vanbreda Risk & Benefits, punctul 31 de mai sus, EU:C:2015:275, punctul 49).
44 Prin urmare, trebuie să se examineze dacă reclamantele au dispus de informații suficiente pentru a folosi în mod util perioada de suspendare în scopul introducerii unei acțiuni în anularea actelor atacate și a unei cereri de suspendare a executării lor, înainte de încheierea contractului între Parlament și asociația temporară Énergie KAD, la 24 aprilie 2015.
45 În această privință, trebuie să se constate că reclamantele au informat Parlamentul, încă din 3 aprilie 2015, respectiv cu mult înainte de încheierea contractului menționat, cu privire la îndoielile pe care le aveau în legătură cu legalitatea ofertei selectate de autoritatea contractantă (a se vedea punctul 3 de mai sus), susținând că una dintre societățile luxemburgheze reunite în cadrul asociației temporare Énergie KAD nu respecta nici legislația luxemburgheză pertinentă, nici criteriile caietului de sarcini privind capacitatea financiară și economică a ofertanților. Or, după cum reiese din dosar, aceleași îndoieli sunt în esență reluate în cadrul celui de al doilea motiv de anulare invocat în cererea de măsuri provizorii, în temeiul fumus boni iuris.
46 Prin urmare, reclamantele erau în măsură, încă din 3 aprilie 2015, să formuleze o critică specifică în legătură cu actele atacate. Această critică, prezentată drept motiv de anulare, le‑ar fi permis să introducă în mod util, în perioada de suspendare, o acțiune în anulare însoțită de o cerere de măsuri provizorii care să fi urmărit să împiedice încheierea contractului între Parlament și asociația temporară Énergie KAD. O asemenea cerere depusă în timp util ar fi permis reclamantelor să obțină adoptarea, în temeiul articolului 105 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură, a unei ordonanțe de suspendare a executării actelor atacate chiar înainte ca cealaltă parte să își fi prezentat observațiile, pe durata procedurii măsurilor provizorii. Pe de altă parte, până la expirarea termenului de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, majorat cu termenul pentru considerente de distanță stabilit la articolul 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, nimic nu ar fi împiedicat reclamantele să extindă obiectul acțiunii lor și al cererii lor de măsuri provizorii în funcție de informațiile obținute de la Parlament (a se vedea punctele 5 și 8 de mai sus). De altfel, reclamantele ar putea, în temeiul articolului 84 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură, chiar să invoce motive noi pe parcursul procesului, dacă aceste motive ar fi întemeiate pe elemente de drept și de fapt care au apărut în cursul procedurii în fața Tribunalului.
47 În consecință, perioada de suspendare prevăzută la articolul 171 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1268/2012 a fost respectată pe deplin în speță, astfel încât moderarea condiției privind urgența în domeniul contractelor de achiziții publice nu s‑a aplicat în speță.
48 Pentru toate motivele care precedă, cererea de măsuri provizorii trebuie să fie respinsă, fără a fi nevoie să se examineze condiția privind existența unui fumus boni iuris sau să se procedeze la o punere în balanță a diferitelor interese prezente în cauză.
Pentru aceste motive,
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
dispune:
1) Respinge cererea de măsuri provizorii.
2) Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Pronunțată la Luxemburg, la 15 iunie 2015.