HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
13 iunie 2017(*)
„Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă trei cutii – Desen sau model industrial anterior – Motiv de nulitate – Caracter individual – Impresie globală diferită – Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Ansamblu de articole care constituie un obiect unitar – Conținutul descrierii desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat – Obligația de motivare –Substituirea unei părți din litigiu”
În cauza T‑9/15,
Ball Beverage Packaging Europe Ltd, cu sediul în Luton (Regatul Unit), reprezentată de A. Renck, avocat, admisă să substituie Ball Europe GmbH,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de S. Hanne, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Crown Hellas Can SA, cu sediul în Atena (Grecia), reprezentată de N. Coulson și de J. Koepp, solicitors,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 8 septembrie 2014 (cauza R 1408/2012‑3), privind o procedură de declarare a nulității între Crown Hellas Can și Ball Europe,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnii H. Kanninen, președinte, E. Buttigieg (raportor) și L. Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín, judecători,
grefier: doamna A. Lamote, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 ianuarie 2015,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 20 aprilie 2015,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 16 aprilie 2015,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 10 iulie 2015,
având în vedere memoriul în duplică depus la grefa Tribunalului la 14 octombrie 2015,
având în vedere cererea de substituire, în temeiul articolului 174 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, depusă de reclamantă la grefa Tribunalului la 27 octombrie 2016 și observațiile EUIPO și ale Ball Europe depuse la grefa Tribunalului la 2 și, respectiv, la 18 noiembrie 2016,
având în vedere articolul 174 și articolul 176 alineatele (3) și (5) din Regulamentul de procedură,
în urma ședinței din 28 octombrie 2016,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Ball Europe GmbH este titular al desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat sub numărul 2309900006 la data de 24 septembrie 2004 pentru „cutii [pentru băuturi]”. Desenul sau modelul industrial contestat este reprodus după cum urmează:
2 În cererea de înregistrare la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a desenului sau modelului industrial contestat, Ball Europe a revendicat prioritatea asupra a două desene sau modele industriale germane din 27 martie 2004 și, respectiv, din 27 aprilie 2004.
3 Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat a fost efectuată în germană, iar Ball Europe a indicat engleza drept a doua limbă, conform articolului 98 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).
4 În formularul oficial al cererii de înregistrare, în partea destinată descrierii desenului sau modelului industrial a cărui înregistrare se solicita, Ball Europe a înscris în engleză următorul text:
„Group of cans for drink, all having a sleek but high appearance with reduced neck, preferably made of thin sheet metal, especially for filling volumes of 250 ml, 300 ml or 330 ml, respectively” (Grup de cutii pentru băuturi, cu aspect modern, dar rafinat, cu gât scurt, fabricate de regulă dintr‑o foaie metalică subțire, special pentru cantități de 250 ml, de 300 ml sau de 330 ml).
5 La 14 februarie 2011, intervenienta, Crown Hellas Can SA, a introdus la EUIPO o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat. Aceasta a invocat ca motiv de nulitate articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, deoarece desenul sau modelul industrial contestat nu era nou în sensul articolului 5 din regulamentul menționat și nu prezenta caracter individual în sensul articolului 6 din acest regulament.
6 Intervenienta a arătat în mod special că desenul sau modelul industrial contestat era identic cu cele trei cutii reproduse mai jos, care fuseseră divulgate publicului înainte de data priorității desenului sau modelului industrial contestat:
7 Prin Decizia din 8 iunie 2012, divizia de anulare a respins cererea de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, pentru motivul că acesta din urmă dispunea de elementul de noutate necesar și avea caracter individual.
8 La data de 30 iulie 2012, intervenienta a formulat, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002, o cale de atac împotriva deciziei diviziei de anulare.
9 Prin Decizia din 8 septembrie 2014 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a EUIPO a anulat decizia diviziei de anulare și a declarat nulitatea desenului sau modelului industrial contestat, pentru motivul că nu avea caracter individual, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002. Aceasta nu s‑a pronunțat în ceea ce privește noutatea desenului sau modelului industrial respectiv.
10 Camera de recurs a examinat obiectul protecției desenului sau modelului industrial contestat și a concluzionat că acesta consta în imaginea unei cutii individuale, reprodusă în trei dimensiuni diferite. Invocând articolul 98 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, aceasta a refuzat să ia în considerare descrierea în engleză a desenului sau modelului industrial contestat cuprinsă în cererea de înregistrare, pentru motivul că descrierea respectivă nu a fost formulată în limba cererii aleasă de Ball Europe.
11 În plus, în cadrul aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, camera de recurs a concluzionat în esență că diferențele dintre desenul sau modelul industrial contestat și desenele sau modelele industriale anterioare erau nesemnificative și nu afectau impresia globală formată de utilizatorul avizat, care în speță a fost definit drept persoana care se ocupă de îmbuteliere în industria băuturilor.
Concluziile părților
12 Ball Europe solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
13 EUIPO solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea Ball Europe la plata cheltuielilor de judecată.
14 Intervenienta solicită Tribunalului:
– confirmarea deciziei atacate;
– obligarea Ball Europe la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta acțiune, în procedura desfășurată în fața diviziei de anulare și în procedura desfășurată în fața camerei de recurs.
În drept
15 După ascultarea părților, trebuie să se admită substituirea Ball Europe de către Ball Baverage Packaging Europe Ltd, în temeiul articolului 176 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
16 De asemenea, trebuie amintit faptul că, în conformitate cu articolul 176 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, în cazul admiterii cererii de substituire, succesorul în drepturi acceptă litigiul în starea în care se află în momentul substituirii. El este ținut de actele de procedură depuse de partea căreia i se substituie.
17 Reclamanta, Ball Beverage Packaging Europe, invocă două motive în susținerea acțiunii, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 62 prima teză din Regulamentul nr. 6/2002, care privește obligația de motivare, și al doilea, pe încălcarea dispozițiilor articolului 25 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 6 din același regulament.
18 În urma unei întrebări adresate în ședință de Tribunal, reclamanta a arătat că, la punctul 21 din cerere, un al treilea motiv a fost invocat în mod implicit, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, deoarece camera de recurs ar fi trebuit să îi ofere posibilitatea să formuleze observații cu privire la problema referitoare la definirea obiectului protecției desenului sau modelului industrial contestat, problemă abordată pentru prima dată în decizia atacată. EUIPO și intervenienta au contestat faptul că punctul menționat ar cuprinde un motiv autonom de drept, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, și au arătat că, în măsura în care nu au interpretat astfel acest punct, nu au putut formula observații asupra pretinsului motiv.
19 În temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, cererea introductivă trebuie să cuprindă obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate.
20 Reiese din jurisprudență că expunerea sumară a motivelor invocate trebuie să fie suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să fie nevoie să solicite alte informații (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2012, Insula/Comisia, T‑246/09, nepublicată, EU:T:2012:287, punctul 221 și jurisprudența citată). Rezultă că sensul și întinderea unui motiv invocat în susținerea acțiunii trebuie să rezulte în mod univoc din cerere (Hotărârea din 13 iunie 2012, Insula/Comisa, T‑246/09, nepublicată, EU:T:2012:287, punctul 262).
21 În speță, reclamanta invocă în mod clar în cererea introductivă cele două motive prezentate la punctul 17 de mai sus. Trebuie de asemenea menționat că, la punctul 21 din cererea introductivă, reclamanta reproșează camerei de recurs că a modificat obiectul protecției desenului sau modelului industrial contestat, „deși ea nu a fost sesizată în acest sens”. În plus, la punctul 19 din cererea introductivă, reclamanta concluzionează că observațiile camerei de recurs cu privire la caracterul înregistrabil al desenului sau modelului industrial contestat sunt, în lumina articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002, lipsite de relevanță în măsura în care părțile nu au putut formula observații asupra acestei chestiuni, cum prevede articolul 62 a doua teză din Regulamentul nr. 6/2002. Cu toate acestea, nu se poate deduce din aceste critici că reclamanta formulează un motiv autonom, întemeiat pe încălcarea dreptului său la apărare. Acest motiv nu este invocat în mod explicit, astfel cum a afirmat reclamanta în ședință, și nici nu este suficient dezvoltat. Nici structura și nici titlurile utilizate în cererea introductivă, nici partea intitulată „Rezumatul motivelor invocate în susținerea acțiunii” și nici restul conținutului său nu demonstrează că reclamanta a invocat un motiv autonom întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare. Mai precis, trebuie notat faptul că punctele 19 și 21 din cererea introductivă sunt grupate sub titlul „Obiter dictum privind articolul 3 litera (a) din Regulamentul [nr. 6/2002]” și că din cuprinsul părții din cererea introductivă care se regăsește sub acest titlu rezultă în mod clar două argumente, primul fiind întemeiat pe faptul că considerațiile camerei de recurs referitoare la caracterul înregistrabil al desenului sau modelului industrial contestat erau lipsite de pertinență, iar al doilea fiind întemeiat pe faptul că aceasta a definit în mod greșit obiectul protecției desenului sau modelului industrial respectiv. În plus, nici EUIPO, nici intervenienta nu au înțeles că afirmațiile sus‑menționate, cuprinse la punctele 19 și 21 din cererea introductivă, conțineau un motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, astfel încât aceste părți nu au răspuns cu privire la acesta în înscrisurile lor.
22 În aceste împrejurări, este necesar să se concluzioneze că motivul întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, pretins a fi fost expus în cererea introductivă, nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, astfel cum a fost interpretat de jurisprudență, motiv pentru care trebuie respins ca inadmisibil.
Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea articolului 62 prima teză din Regulamentul nr. 6/2002
23 Reclamanta susține că afirmația camerei de recurs care figurează la punctul 34 din decizia atacată, potrivit căreia utilizatorul avizat cunoaște volumele obișnuite ale cutiilor pentru băuturi și nu acordă importanță diferențelor de dimensiuni, este viciată de nemotivare deoarece nu este formulat niciun motiv în susținerea ei. În opinia sa, afirmația a fost decisivă pentru economia deciziei atacate întrucât aceasta a determinat camera de recurs să declare nulitatea desenului sau modelului industrial contestat și, în consecință, lipsa motivării cu privire la acest aspect constituia o încălcare a obligației de motivare, enunțată la articolul 62 prima teză din Regulamentul nr. 6/2002.
24 În ședință, reclamanta a mai criticat camera de recurs pentru faptul că nu a „luat în considerare” un articol dintr‑o revistă de specialitate și alte documente prezentate în procedura administrativă care demonstrau importanța acordată de utilizatorul avizat diferențelor de dimensiuni ale cutiilor pentru băuturi. Lipsa „luării în considerare” a acestor elemente de probă ar constitui de asemenea o lipsă de motivare.
25 EUIPO și intervenienta contestă temeinicia prezentului motiv.
26 Trebuie amintit că, în temeiul articolului 62 prima teză din Regulamentul nr. 6/2002, deciziile EUIPO trebuie să fie motivate. Această obligație de motivare are același conținut precum cea consacrată la articolul 296 TFUE, conform căreia raționamentul emitentului actului trebuie menționat în mod clar și neechivoc și are ca dublu obiectiv să dea posibilitatea, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, instanței competente a Uniunii să își exercite controlul cu privire la legalitatea deciziei. Cu toate acestea, nu li s‑ar putea cere camerelor de recurs să formuleze o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părți în fața lor. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele pentru care a fost adoptată decizia camerei de recurs, iar instanței competente, să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul [Hotărârea din 25 aprilie 2013, Bell & Ross/OAPI – KIN (Cutie pentru ceasuri de mână), T‑80/10, nepublicată, EU:T:2013:214, punctul 37, și Hotărârea din 18 noiembrie 2015, Liu/OAPI – DSN Marketing (Husă pentru laptop), T‑813/14, nepublicată, EU:T:2015:868, punctul 15].
27 În plus, trebuie amintit că obligația de motivare a deciziilor reprezintă o normă de procedură fundamentală care trebuie diferențiată de chestiunea temeiniciei motivelor, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Astfel, motivarea unei decizii constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază această decizie. Dacă aceste motive conțin erori, ele afectează legalitatea pe fond a deciziei, dar nu motivarea acesteia, care poate fi suficientă, deși cuprinde motive eronate (a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2013, Cutie pentru ceasuri de mână, T‑80/10, nepublicată, EU:T:2013:214, punctul 38 și jurisprudența citată).
28 În speță, la punctul 34 din decizia atacată, în contextul aprecierii impresiei globale produse de desenul sau modelul industrial contestat asupra utilizatorului avizat, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, camera de recurs a precizat următoarele:
„Diferențele de proporții invocate de titular nu sunt perceptibile. Raportul înălțime‑lățime se dovedește aproape identic în desenele sau modelele industriale care trebuie comparate. Chiar dacă utilizatorul avizat ar percepe diferențe de proporții, acestea nu ar avea consecințe asupra impresiei globale. Nici chiar reproducerea [desenului sau modelului industrial] contestat în trei dimensiuni diferite nu justifică o diferență relevantă. Utilizatorul avizat cunoaște volumele obișnuite ale cutiilor pentru băuturi și nu acordă importanță diferențelor de dimensiuni la care se raportează în formarea impresiei globale.”
29 Considerațiile cuprinse în ultima frază de la punctul 34 din decizia atacată și citite de asemenea în contextul acestei decizii nu sunt viciate de nemotivare.
30 Astfel, la punctul 25 din decizia atacată, camera de recurs a definit utilizatorul avizat drept persoana care se ocupă de îmbuteliere în industria băuturilor și care se informează cu privire la ofertele pertinente, mai ales prin intermediul revistelor de specialitate.
31 La punctul 27 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că volumul cutiilor pentru băuturi nu depășește în mod normal 500 ml, că acest volum corespunde cantităților obișnuite utilizate în comerț pentru vânzarea băuturilor și că acest volum afectează dimensiunea cutiilor.
32 În sfârșit, la punctul 37 din decizia atacată, camera de recurs a precizat că nici dimensiunile concrete, nici volumul nu pot fi deduse din desenul sau modelul industrial contestat și că, pentru aprecierea caracterului individual, este relevantă numai impresia globală produsă de desenele sau modelele industriale care trebuie să fie comparate.
33 Ținând cont, în primul rând, de constatarea standardizării în ceea ce privește volumul cutiilor pentru băuturi, în al doilea rând, de enunțul că volumul afectează dimensiunea cutiilor, în al treilea rând, de enunțul că utilizatorul avizat în cauză a fost definit drept persoana care îmbuteliază și, în al patrulea rând, de constatările conform cărora nici dimensiunile concrete, nici volumul nu rezultă din desenul sau modelul industrial contestat și numai impresia globală este relevantă, afirmația camerei de recurs care figurează în ultima frază de la punctul 34 din decizia atacată, conform căreia utilizatorul avizat cunoaște volumele obișnuite ale cutiilor pentru băuturi și nu acordă importanță diferențelor de dimensiuni la care se raportează în formarea impresiei globale, este motivată corespunzător cerințelor legale.
34 Pe de altă parte, contrar tezei reclamantei, considerațiile care figurează la punctul 34 din decizia atacată erau de ordin general și nu au fost determinante pentru concluzia la care a ajuns camera de recurs. Această concluzie s‑a întemeiat pe constatarea că impresia globală produsă de desenul sau modelul industrial contestat asupra utilizatorului avizat nu era diferită de impresia globală produsă asupra aceluiași utilizator de desenele sau modelele industriale anterioare, camera de recurs constatând în prealabil că diferențele de concepție a gâtului și a bazei cutiilor erau nesemnificative (punctul 33 din decizia atacată), că diferențele de proporții invocate de reclamantă nu erau perceptibile, că raportul înălțime‑lățime se dovedea a fi aproape identic (punctul 34 din decizia atacată) și că nici dimensiunile concrete, nici conținutul nu rezultau din desenul sau modelul industrial contestat (punctul 37 din decizia atacată).
35 Dat fiind că reclamanta susține de asemenea că considerațiile de la punctul 34 din decizia atacată sunt eronate, trebuie să se observe că această obiecție nu privește motivarea, ci fondul litigiului și va fi examinată în analiza celui de al doilea motiv.
36 În sfârșit, trebuie respinsă obiecția reclamantei, invocată în ședință, referitoare la lipsa „luării în considerare” de către camera de recurs a unui anumit număr de documente prezentate în procedura administrativă (a se vedea punctul 24 de mai sus). Astfel, în ceea ce privește articolul din revista de specialitate, suficient identificat de reclamantă în argumentarea sa, se impune constatarea faptului că el este menționat explicit de camera de recurs la punctul 6 a doua liniuță din decizia atacată, în cadrul prezentării argumentelor reclamantei formulate în procedura administrativă. Pe de altă parte, întrucât articolul menționat urmărea să sublinieze diferența de diametru dintre cutia „sleek” („modernă”) introdusă pe piață de reclamantă și cutiile preexistente, nu erau necesare dezvoltări suplimentare referitoare la acest articol pentru motivarea deciziei atacate, ținând cont mai ales de constatarea de la punctul 34 din decizia menționată, conform căreia diferențele de proporții dintre desenele sau modelele industriale comparate nu erau perceptibile, și de constatarea de la punctul 37 din această decizie, conform căreia nici dimensiunile concrete, nici conținutul nu rezultau din desenul sau modelul industrial contestat.
37 În temeiul considerațiilor care precedă, trebuie, în consecință, să se respingă prezentul motiv ca neîntemeiat.
Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea dispozițiilor articolului 25 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002
38 Prezentul motiv cuprinde în esență două aspecte.
39 Primul aspect este întemeiat pe aprecierea greșită de către camera de recurs a întinderii protecției conferite desenului sau modelului industrial contestat, prin refuzul de a considera că el reprezenta un grup de trei cutii de dimensiuni diferite, mai precis un obiect unitar.
40 Al doilea aspect este întemeiat pe aprecierea greșită de către camera de recurs a caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat.
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe aprecierea greșită a întinderii protecției conferite desenului sau modelului industrial contestat
41 Trebuie amintit că, în decizia atacată, camera de recurs a definit, cu titlu preliminar, obiectul protecției desenului sau modelului industrial contestat. În acest context, a precizat că, potrivit articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002, obiectul unui desen sau model industrial nu putea fi decât un obiect unitar și că o combinare a mai multor produse neasociate între ele nu putea fi apreciată drept un articol decât cu condiția ca aceste produse să fie asortate din punct de vedere estetic, să prezinte un raport funcțional și să fie comercializate în mod obișnuit ca un produs unitar. Aceasta a dat ca exemple setul de masă compus dintr‑un cuțit, o furculiță și o lingură, precum și ansamblul compus dintr‑o tablă și piesele de șah.
42 Camera de recurs a apreciat că, în speță, desenul sau modelul industrial contestat nu îndeplinea aceste condiții și nu putea fi considerat un obiect unitar sub forma unui grup de trei cutii, dar că, pentru a aprecia noutatea și caracterul individual al acestuia, trebuia să se plece de la aspectul cutiei individuale reproduse în trei dimensiuni diferite.
43 Pe de altă parte, în temeiul articolului 98 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, camera de recurs a refuzat să ia în considerare descrierea în engleză a desenului sau modelului industrial contestat cuprinsă în cererea de înregistrare, pentru motivul că această descriere nu era întocmită în limba aleasă de reclamantă.
44 Reclamanta invocă trei obiecții cu privire la analiza camerei de recurs în discuție.
45 În primul rând, reclamanta reproșează camerei de recurs că a refuzat să protejeze, ca un grup de cutii, desenul sau modelul industrial contestat, în pofida faptului că acesta fusese înregistrat ca atare.
46 În al doilea rând, reclamanta contestă aprecierea camerei de recurs conform căreia desenul sau modelul industrial contestat nu constituie „un produs” în sensul articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002.
47 În al treilea rând, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a luat în considerare descrierea în engleză a desenului sau modelului industrial contestat.
48 EUIPO și intervenienta contestă temeinicia acestor obiecții.
49 În ceea ce privește prima obiecție a reclamantei, trebuie să se examineze, cu titlu preliminar, premisa argumentației sale conform căreia desenul sau modelul industrial contestat fusese înregistrat ca un grup de cutii. În această privință, reclamanta susține că din schimbul de corespondență dintre aceasta și EUIPO în cadrul procedurii de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat reiese că EUIPO acceptase să înregistreze acel desen sau model industrial ca un grup de cutii.
50 Astfel cum reiese din dosar, prin scrisoarea din 18 noiembrie 2004, EUIPO a informat reclamanta în cursul procedurii de înregistrare că desenul sau modelul industrial contestat, astfel cum era reprodus în cererea de înregistrare, cuprindea mai mult decât un desen sau un model industrial. EUIPO a invitat reclamanta să remedieze aceste „neajunsuri” până la data de 18 ianuarie 2005, în caz contrar cererea de înregistrare urmând a fi respinsă.
51 Prin scrisoarea din 14 decembrie 2004, reclamanta a solicitat ca obiecția EUIPO să fie retrasă, întrucât cele trei cutii redate în desenul sau modelul industrial contestat formau un grup și constituiau, așadar, unul și același desen sau model industrial.
52 Ulterior acestei scrisori, desenul sau modelul contestat a fost în cele din urmă înregistrat drept „cutii [pentru băuturi]”, astfel cum reiese din certificatul său de înregistrare.
53 Rezultă din aceste elemente factuale că este posibil să fi fost luată în considerare cererea reclamantei referitoare la înregistrarea desenului sau modelului industrial contestat ca un grup de cutii, fără însă ca acest lucru să fie cert.
54 Totuși, chiar presupunând că EUIPO a decis în procedura de înregistrare să înregistreze desenul sau modelul industrial contestat ca un grup de cutii, această poziție nu este obligatorie pentru camera de recurs în cadrul examinării cererii de declarare a nulității desenului sau modelului industrial menționat.
55 Astfel, trebuie precizat că procedura de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale comunitare instituită prin Regulamentul nr. 6/2002 constă într‑un control expeditiv de natură în esență formală, care, după cum se arată în considerentul (18) al regulamentului, nu necesită o examinare pe fond destinată să stabilească înainte de înregistrare dacă desenul sau modelul industrial îndeplinește condițiile de obținere a protecției și care, pe de altă parte, spre deosebire de procedura de înregistrare prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1), nu prevede o etapă în care să se permită titularului unui desen sau model industrial înregistrat anterior să se opună înregistrării [Hotărârea din 16 februarie 2012, Celaya Emparanza y Galdos International, C‑488/10, EU:C:2012:88, punctele 41 și 43, și Hotărârea din 27 iunie 2013, Beifa Group/OAPI – Schwan‑Stabilo Schwanhäußer (Instrumente de scris), T‑608/11, nepublicată, EU:T:2013:334, punctul 77].
56 În speță, s‑a solicitat camerei de recurs examinarea pe fond a înregistrării desenului sau modelului industrial contestat pentru a se stabili dacă acesta îndeplinea condiția prevăzută la articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 referitoare la caracterul individual. În cadrul acestei examinări, camera de recurs trebuia să aprecieze impresia globală produsă de desenele sau modelele industriale comparate asupra utilizatorului avizat. Problema definirii obiectului protecției desenului sau modelului industrial contestat era o chestiune prealabilă care trebuia să fie soluționată deoarece era incontestabil legată de aprecierea caracterului individual. Rezultă că, în măsura în care definirea obiectului protecției desenului sau modelului industrial contestat făcea parte din examinarea pe fond a înregistrării desenului sau modelului industrial respectiv, o eventuală poziție a EUIPO asupra acestei chestiuni în procedura de înregistrare nu putea fi obligatorie pentru camera de recurs având în vedere natura în esență formală și expeditivă a controlului efectuat de EUIPO în cadrul procedurii de înregistrare.
57 Pe de altă parte, trebuie remarcat că refuzul camerei de recurs de a defini obiectul protecției desenului sau modelului industrial contestat drept un grup de cutii nu a determinat o repunere în discuție nelegală a validității desenului sau modelului industrial contestat, așa cum susține reclamanta. Astfel, la punctul 19 din decizia atacată, camera de recurs, deși a considerat că desenul sau modelul industrial contestat nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 întrucât nu constituia un obiect unitar, a precizat în mod corect că, în măsura în care intervenienta nu a invocat motivul de nulitate prevăzut la articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002, acest fapt [și anume neîndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002] nu putea justifica nulitatea desenului sau modelului industrial contestat.
58 Prin urmare, prima obiecție a reclamantei trebuie respinsă ca inoperantă întrucât, chiar presupunând că EUIPO a acceptat să înregistreze desenul sau modelul industrial ca un grup de cutii, această poziție nu ar fi obligatorie pentru camera de recurs.
59 În cadrul celei de a doua obiecții invocate de reclamantă, trebuie să se aprecieze temeinicia refuzului camerei de recurs de a defini desenul sau modelul industrial contestat ca un grup de cutii sau, altfel spus, de a percepe cele trei cutii de dimensiuni diferite redate în desenul sau modelul industrial contestat ca un obiect unitar. Interesul pe care definirea desenului sau modelului industrial contestat ca un grup de cutii îl prezintă pentru reclamantă constă în faptul că desenele sau modelele anterioare invocate de intervenientă nu reprezentau grupuri de cutii, ci o singură cutie. În consecință, definirea desenului sau modelului industrial contestat ca un grup de cutii ar constitui un element de diferențiere a acestuia în raport cu desenele sau modelele anterioare, după cum a subliniat de altfel divizia de anulare la punctul 17 din decizia sa din 8 iunie 2012.
60 Astfel cum a remarcat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 18 din decizia atacată, obiectul unui desen sau model industrial nu poate fi decât un obiect unitar întrucât articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 evocă în mod expres aspectul „unui produs”. Pe de altă parte, camera de recurs a precizat în mod corect la punctul 18 din decizia atacată că un ansamblu de articole poate constitui „un produs” în sensul dispoziției menționate mai sus dacă sunt asortate din punct de vedere estetic, prezintă un raport funcțional și sunt comercializate în mod obișnuit ca un produs unitar.
61 Pornind de la aceste premise, care de altfel nu sunt contestate de părți, camera de recurs a concluzionat la punctul 19 din decizia atacată că desenul sau modelul industrial contestat nu îndeplinea cele trei condiții prezentate la punctul 60 de mai sus și că, în consecință, acesta nu putea fi perceput ca un obiect unitar. În opinia acesteia, atunci când sunt propuse ansambluri de cutii pentru băuturi, este vorba întotdeauna despre cutii de aceeași dimensiune, ceea ce se subînțelege, ținând cont mai ales de transport și de depozitare.
62 Nici concluzia camerei de recurs referitoare la lipsa în speță a unui obiect unitar nu este viciată de o eroare. Astfel, indiferent de modalitatea în care sunt comercializate cutiile pentru băuturi, este evident că cele trei cutii redate în desenul sau modelul industrial contestat nu îndeplinesc o funcție obișnuită, în sensul că acestea nu îndeplinesc o funcție care nu poate fi îndeplinită de fiecare dintre ele în mod individual, ca în cazul, de exemplu, al setului de masă sau al tablei cu piesele de șah, invocate de camera de recurs [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2013, Merlin și alții/OAPI – Dusyma (Joc), T‑231/10, nepublicată, EU:T:2013:560, punctul 32].
63 Din considerațiile dezvoltate la punctele 59-62 de mai sus reiese că a doua obiecție a reclamantei trebuie respinsă ca nefondată.
64 Trebuie amintit că, în cadrul celei de a treia obiecții, reclamanta reproșează camerei de recurs că, la punctul 20 din decizia atacată, a refuzat să ia în considerare descrierea în engleză a desenului sau modelului industrial contestat pentru motivul că nu a fost întocmită în limba aleasă în cererea de înregistrare, adică germana. Această eroare ar fi viciat decizia atacată, deoarece camera de recurs, neluând în considerare această descriere, ar fi definit în mod inexact desenul sau modelul industrial contestat drept o cutie individuală reprodusă în trei dimensiuni diferite, iar nu ca un grup de cutii.
65 Această obiecție trebuie respinsă ca inoperantă.
66 Astfel, pe de o parte, din articolul 36 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 reiese că funcția descrierii care poate fi conținută în cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial este de a explica reprezentarea sau specimenul, iar, pe de altă parte, din articolul 36 alineatul (6) din regulamentul menționat reiese că această descriere nu poate aduce atingere sferei de protecție a desenului sau modelului în sine. Articolul 10 alineatul (1) din acest regulament, sub titlul „Întinderea protecției”, precizează că protecția conferită de desenul sau modelul industrial comunitar se întinde asupra oricărui desen sau model care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită.
67 Prin urmare, descrierea eventual cuprinsă în cererea de înregistrare nu poate influența aprecierile de fond referitoare la noutatea sau la caracterul individual al desenului sau modelului industrial în cauză. Acest lucru este confirmat de altfel la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 (JO 2002, L 341, p. 28, Ediție specială, 13/vol. 39, p. 14), care prevede mai ales că descrierea trebuie să se refere strict la caracteristicile prezente în reproducerile desenului sau modelului ori ale specimenului și că această descriere nu poate să promoveze pretinsa noutate sau caracterul individual al desenului sau modelului și nici valoarea sa tehnică.
68 Rezultă totodată că această descriere nu poate influența nici problema de a ști care este obiectul protecției desenului sau modelului în cauză, care este incontestabil legată de aprecierile referitoare la noutate sau la caracterul individual (a se vedea punctul 56 de mai sus).
69 În cauză, astfel cum s‑a constatat, camera de recurs a definit în mod corect obiectul protecției desenului sau modelului industrial contestat ca având forma unei cutii individuale reprezentate în trei dimensiuni diferite și a refuzat să definească acest obiect ca un grup de cutii. Având în vedere considerațiile cuprinse la punctele 66-68 de mai sus, rezultă că, în orice caz, luarea în considerare ipotetică de către camera de recurs a descrierii în engleză a desenului sau modelului industrial contestat nu poate să conducă la repunerea în discuție a definirii obiectului protecției desenului sau modelului industrial contestat astfel cum a fost ea stabilită de camera de recurs. Aceasta nu poate nici să conducă la repunerea în discuție a celorlalte aprecieri ale camerei de recurs referitoare la caracterul individual. În acest sens, prezenta obiecție a reclamantei trebuie respinsă ca inoperantă.
70 În măsura în care reclamanta reproșează în mod implicit camerei de recurs și faptul că nu a ținut cont de descrierile desenelor sau modelelor industriale germane pentru care a fost revendicată prioritatea (a se vedea punctul 2 de mai sus), această obiecție trebuie să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece nu există nicio normă de drept care să impună în speță camerei de recurs să țină cont de respectivele descrieri. În orice caz, această obiecție este de asemenea inoperantă pentru motive identice cu cele expuse la punctele 66-69 de mai sus.
71 Având în vedere considerațiile care precedă, primul aspect al prezentului motiv trebuie respins.
Cu privire la al doilea aspect al motivului, întemeiat pe aprecierea eronată a caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat
72 Reclamanta invocă în esență două obiecții împotriva concluziei camerei de recurs referitoare la lipsa caracterului individual al desenului sau modelului contestat.
73 În primul rând, reclamanta contestă constatarea camerei de recurs care figurează la punctul 34 din decizia atacată, potrivit căreia raportul înălțime‑lățime (și anume proporțiile) se dovedește aproape identic în desenele sau modelele industriale care trebuie comparate. Făcând această constatare, camera de recurs ar fi ignorat faptul că desenul sau modelul industrial contestat ar reprezenta un grup de trei cutii de proporții diferite și ar fi evident că desenele sau modelele anterioare nu ar putea să producă simultan aceeași impresie globală cu privire la fiecare dintre cele trei cutii.
74 În al doilea rând, reclamanta reproșează camerei de recurs că a considerat la punctul 34 din decizia atacată că utilizatorul avizat nu ar acorda importanță diferențelor de dimensiuni ale cutiilor pentru băuturi și nu că nu a luat în considerare nivelul de cunoștințe al acestui utilizator avizat.
75 Reiese din textul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 că aprecierea caracterului individual trebuie să fie realizată în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat prin raportare la impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat. Impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat trebuie să fie diferită de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.
76 Impresia globală evocată privește impresia globală vizuală produsă de caracteristicile vizibile ale desenului sau modelului industrial în cauză. Această constatare reiese din textul articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002, care definește „desenul sau modelul” ca fiind „aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, care îi conferă, în special, caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau a materialelor și/sau a ornamentației produsului în sine”. Această constatare reiese și din cuprinsul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, care, în toate versiunile lingvistice, face referire la o impresie globală care, astfel cum a afirmat deja Tribunalul, nu poate fi decât vizuală [a se vedea Hotărârea din 18 martie 2010, Grupo Promer Mon Graphic/OAPI – PepsiCo (Reprezentarea unui suport promoțional circular), T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 50].
77 Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 precizează că pentru aprecierea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau a modelului.
78 Conform jurisprudenței, caracterul individual al unui desen sau model industrial rezultă dintr‑o impresie globală de diferență sau din inexistența unui „déjà vu” din punctul de vedere al utilizatorului avizat, în raport cu orice anterioritate în cadrul patrimoniului de desene sau modele industriale, fără a ține seama de diferențele care rămân insuficient de marcate pentru a afecta impresia globală respectivă, deși acestea depășesc detalii nesemnificative, dar având în vedere diferențe suficient de marcate pentru a crea impresii de ansamblu diferite [Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Budziewska/OAPI – Puma (Felină în salt), T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584, punctul 29, și Hotărârea din 29 octombrie 2015, Roca Sanitario/OAPI – Villeroy & Boch (Robinet cu comandă unică), T‑334/14, nepublicată, EU:T:2015:817, punctul 16].
79 Compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale trebuie să fie sintetică și nu se poate limita la compararea analitică a unei enumerări de asemănări și deosebiri. Această comparație trebuie să vizeze numai elementele protejate efectiv, fără să se țină cont de caracteristicile excluse de la protecție (Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Felină în salt, T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584, punctul 30).
80 La aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial, trebuie de asemenea să se țină cont de punctul de vedere al utilizatorului avizat. Conform jurisprudenței, noțiunea „utilizator avizat” în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 nu vizează nici fabricantul, nici vânzătorul de produse în care desenele sau modelele în cauză urmează a fi încorporate sau cărora acestea urmează să le fie aplicate. Utilizatorul avizat este o persoană cu o vigilență specială și care dispune de o anumită cunoaștere a stadiului anterior al tehnicii, și anume a patrimoniului de desene sau modele industriale aferente produsului în cauză care au fost divulgate la data depunerii cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat ori la data de prioritate revendicată, după caz [Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 62, și Hotărârea din 29 octombrie 2015, Robinet cu comandă unică, T‑334/14, nepublicată, EU:T:2015:817, punctele 18 și 23].
81 În ceea ce privește nivelul de atenție al utilizatorului avizat, instanța Uniunii a precizat că, deși acesta nu este consumatorul mediu normal informat, suficient de atent și de avizat, care percepe un desen sau model industrial în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acestuia, el nu este nici expertul sau specialistul capabil să observe în detaliu diferențele minime care pot să existe între modelele industriale sau desenele în conflict. Astfel, calificativul „avizat” sugerează că utilizatorul, fără a fi designer sau expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale existente în sectorul respectiv, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care de regulă aceste desene sau modele industriale le conțin și, datorită interesului său pentru produsele respective, dă dovadă de un grad de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează (Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 59).
82 Legalitatea deciziei atacate trebuie apreciată în lumina acestor principii.
83 În primul rând, trebuie notat că, la punctul 25 din decizia atacată, camera de recurs a definit utilizatorul avizat drept persoana care se ocupă cu îmbutelierea în industria băuturilor și care se informează cu privire la ofertele pertinente prin intermediul revistelor de specialitate și al cataloagelor, precum și mergând la saloanele de specialitate. Părțile nu au contestat această definiție a utilizatorului avizat și din dosar nu reiese că aceasta este eronată.
84 În al doilea rând, camera de recurs a considerat la punctul 27 din decizia atacată că, în ceea ce privește cutiile pentru băuturi, gradul de libertate al autorului nu este limitat decât în măsura în care forma de bază cilindrică a fost stabilită ca un standard, iar forma rotundă a capacului și a bazei este impusă de această formă de bază. În plus, aceasta a constatat că limitările în ceea ce privește dimensiunea cutiilor rezultă din volum, care în mod normal nu depășește 500 ml și corespunde cantităților obișnuite utilizate în comerț pentru vânzarea de băuturi. În opinia acesteia, nu existau alte limitări, iar reclamanta nu a prezentat altele. La punctul 27 din decizia atacată, camera de recurs a concluzionat că libertatea autorului este nelimitată în ceea ce privește configurația formei de bază cilindrică, a gâtului cutiei și a bazei cutiei. Pentru a corobora această concluzie, s‑a referit la reproducerea depusă de intervenientă a unei cutii utilizate pentru bere din marca Heineken.
85 Aceste considerații ale camerei de recurs, care de altfel nu au fost contestate de părți, trebuie să fie admise.
86 În al treilea rând, camera de recurs a procedat la compararea desenului sau modelului industrial contestat cu desenele sau modelele industriale anterioare.
87 În acest context, la punctul 29 din decizia atacată, camera de recurs a constatat în mod corect că desenul sau modelul industrial contestat înfățișează trei cutii pentru băuturi, fără text imprimat, în alb și negru, și că nu este posibil să se determine clar, pe baza reprezentării, dacă cutiile au capac. Camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat că, în măsura în care comparația nu poate avea ca bază decât caracteristicile înfățișate în desenul sau modelul industrial contestat, configurația capacului cutiei nu trebuie să fie luată în considerare la aprecierea impresiei globale.
88 La punctul 32 din decizia atacată, camera de recurs a constatat în mod corect că toate desenele sau modelele industriale comparate înfățișează o cutie cilindrică cu pereți netezi, ușor teșită atât înspre bază, cât și înspre capac, astfel încât diametrul bazei și al gâtului cutiei este puțin mai redus.
89 La punctul 33 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că diferențele de concepție a gâtului și a bazei cutiei invocate de reclamantă sunt mai curând nesemnificative și imperceptibile cu ochiul liber. În opinia acesteia, în măsura în care desenele sau modelele comparate conțin diferențe în concepția profilului bazei, acestea nu au consecințe asupra impresiei globale.
90 La punctul 34 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că diferențele dintre proporțiile cutiilor, invocate de reclamantă, nu sunt perceptibile și că raportul înălțime‑lățime se dovedește aproape identic în desenele sau modelele industriale comparate. În opinia acesteia, chiar dacă utilizatorul avizat percepe diferențe de proporții, acestea nu ar avea consecințe asupra impresiei globale. În plus, camera de recurs a considerat că reprezentarea în trei dimensiuni a desenului sau modelului industrial contestat nu ar demonstra existența unei diferențe relevante, în măsura în care utilizatorul avizat cunoaște volumul obișnuit al cutiilor pentru băuturi și nu acordă importanță diferențelor de dimensiuni la care se raportează în formarea impresiei globale.
91 În consecință, camera de recurs a concluzionat, la punctul 35 din decizia atacată, că desenul sau modelul industrial contestat nu are caracter individual.
92 Aprecierile și concluzia în cauză ale camerei de recurs nu sunt viciate de nicio eroare. Acestea nu sunt, mai ales, repuse în discuție de cele două obiecții invocate de reclamantă.
93 În ceea ce privește prima obiecție (a se vedea punctul 73 de mai sus), trebuie să se precizeze, cu titlu preliminar, că relevantă nu este comparația efectuată între cele trei cutii redate în desenul sau modelul industrial contestat, care sunt, neîndoielnic, de dimensiuni (adică de volume) diferite, ci cea efectuată între aceste trei cutii și cutiile redate în desenele sau modele industriale anterioare. În plus, trebuie arătat că această comparație se efectuează între impresia globală produsă de cele trei cutii redate în desenul sau modelul industrial contestat și impresia globală produsă de cutiile redate în desenele sau modelele industriale anterioare și nu se efectuează între caracteristici izolate. Trebuie să se constate și că nici dimensiunile, nici volumele concrete nu se deduc din reprezentarea cutiilor care figurează în desenul sau modelul industrial contestat, astfel cum observă de asemenea în mod corect camera de recurs la punctul 37 din decizia atacată.
94 În acest context, prima obiecție a reclamantei este inoperantă, deoarece, chiar presupunând că raportul înălțime‑lățime nu se dovedește aproape identic în desenele sau modelele industriale comparate, astfel cum a afirmat camera de recurs la punctul 34 din decizia atacată, această împrejurare nu demonstrează o diferență în impresia globală produsă asupra utilizatorului avizat. Însăși camera de recurs a arătat caracterul inoperant al acestei argumentări, afirmând la punctul 34 din decizia atacată că, deși utilizatorul avizat percepe diferențele de proporții (și anume în raporturile înălțime‑lățime), acestea nu ar avea consecințe asupra impresiei globale. Această afirmație trebuie să fie admisă ținându‑se cont mai ales de considerațiile neviciate de nicio eroare ale camerei de recurs de la punctele 32 și 33 din decizia atacată.
95 A doua obiecție a reclamantei (a se vedea punctul 74 de mai sus) trebuie de asemenea să fie respinsă.
96 Astfel, punctul 34 din decizia atacată, în cuprinsul căruia camera de recurs a afirmat că utilizatorul avizat cunoaște conținutul obișnuit al cutiilor pentru băuturi și nu acordă importanță diferențelor de dimensiuni la care se raportează în formarea impresiei globale, trebuie să fie coroborat cu punctul 27 din decizia menționată, în cuprinsul căruia camera de recurs afirmă, fără ca acest lucru să fie contestat, că volumul cutiilor pentru băuturi, care determină dimensiunea lor, nu depășește în mod normal 500 ml și corespunde cantităților obișnuite utilizate în comerț pentru vânzarea de băuturi. Pe de altă parte, trebuie amintit că criteriul determinant al aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat este impresia globală vizuală produsă asupra utilizatorului avizat comparată cu impresia globală vizuală produsă asupra lui de desenele sau modelele industriale anterioare și că această impresie globală rezultă dintr‑un ansamblu de caracteristici ale desenului sau modelului industrial, iar nu dintr‑o caracteristică izolată.
97 În acest context, având în vedere explicațiile camerei de recurs cuprinse la punctul 27 din decizia atacată, dar și explicațiile sale cuprinse la punctele 32 și 33 din decizia menționată, a doua obiecție a reclamantei trebuie respinsă. Astfel, dacă, desigur, îmbuteliatorul, care este utilizatorul avizat în cauză, ține cont de dimensiunea, mai precis de volumul unei cutii în exercitarea activității sale, această luare în considerare nu influențează în speță comparația impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale comparate, dat fiind că toate cutiile prezintă caracteristici similare, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 32 și 33 din această decizie, și că volumele cutiilor (care le influențează dimensiunea) sunt, într‑o anumită măsură, standardizate, după cum reiese din cuprinsul punctului 27 din aceeași decizie.
98 Pentru a contesta considerațiile camerei de recurs cuprinse la punctul 34 din decizia atacată, reclamanta se întemeiază în esență pe un articol dintr‑o revistă de specialitate. În opinia sa, acest articol arată că, înainte de introducerea „cutiei sleek”, redată în desenul sau modelul industrial contestat, nu existau decât „cutii standard” și „cutii slim” și că, în consecință, această introducere constituia o inovație. Articolul respectiv ar demonstra de asemenea că dimensiunea și forma unei cutii au o importanță deosebită pentru un utilizator avizat.
99 Articolul în cauză descrie geneza cutiei „sleek” și evocă diferența dintre diametrul acestei cutii și cel al cutiilor deja existente pe piață, și anume cutiile „standard” și „slim”. Articolul respectiv nu repune însă în discuție aprecierea camerei de recurs care figurează la punctul 34 din decizia atacată, potrivit căreia utilizatorul avizat cunoaște volumele obișnuite ale cutiilor pentru băuturi și nu acordă importanță diferențelor de dimensiuni la care se raportează în formarea impresiei globale. Pe de altă parte, în condițiile în care acest articol pune accentul pe diferența de diametru care caracterizează cutia „sleek” față de cutiile „standard” și „slim”, trebuie amintit caracterul inoperant al primei obiecții a reclamantei, referitoare la diferența dintre proporțiile cutiilor comparate (a se vedea punctul 94 de mai sus). Astfel, chiar presupunând că respectivele cutii ar avea diametre diferite, ceea ce de altfel nu rezultă din aspectul lor, această împrejurare nu ar demonstra existența unei diferențe în impresia globală produsă asupra utilizatorului avizat. În sfârșit, în măsura în care, în argumentarea ei, reclamanta pune accentul pe caracterul „sleek” al cutiilor redate în desenul sau modelul industrial contestat, acest caracter nu poate fi dedus din aspectul cutiilor și corespunde mai curând unui concept care are un obiectiv de marketing, astfel cum reiese și din articolul în discuție. Rezultă că acest caracter „sleek” nu constituie nici o caracteristică susceptibilă de a participa la formarea impresiei globale asupra utilizatorului avizat.
100 Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie respins al doilea aspect al prezentului motiv și, prin urmare, motivul în ansamblul său. În consecință, acțiunea trebuie respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
101 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, iar EUIPO și intervenienta au solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
102 În plus, intervenienta a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața diviziei de anulare și procedurii în fața camerei de recurs. În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cheltuielile necesare efectuate de părți în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile. Situația cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul diviziei de anulare este însă diferită (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 aprilie 2013, Cutie pentru ceasuri de mână, T‑80/10, nepublicată, EU:T:2013:214, punctul 164). În consecință, cererea intervenientei referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața EUIPO nu poate fi admisă decât în ceea ce privește cheltuielile necesare efectuate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Admite substituirea Ball Europe GmbH de către Ball Beverage Packaging Europe Ltd, în calitate de reclamantă.
2) Respinge acțiunea.
3) Obligă Ball Beverage Packaging Europe la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor necesare efectuate de Crown Hellas Can SA în cadrul procedurii în fața camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).
Kanninen | Buttigieg | Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 iunie 2017.
Semnături