Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2011 - Italia/Comisia
(Cauza T-44/11)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: L. Ventrella, avvocato dello Stato)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
Anularea în partea care privește Republica Italiană a Deciziei Comisiei din 4 noiembrie 2010 de excludere de la finanţarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secţiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2010) 7555].
Motivele și principalele argumente
În susţinerea acţiunii formulate, reclamanta invocă trei motive de drept.
1. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură (articolul 269 TFUE, fostul articol 253 CE) sub forma nemotivării. Denaturarea situaţiei de fapt. Încălcarea principiului proporţionalităţii. Încălcarea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2799/1999 al Comisiei din 17 decembrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 privind acordarea de ajutoare pentru laptele degresat și laptele praf degresat pentru hrana animalelor și vânzarea acestui tip de lapte praf degresat (JO L 340, 31.12.1999, p. 3, Ediţie specială 03/vol. 30, p. 184).
În acest sens, se afirmă că Comisia a adus anumite corecţii financiare în sectorul laptelui praf degresat, în temeiul unei aplicări incorecte a reducerilor ajutorului și a sancţiunilor legale. Comisia a considerat, în special, pe baza unei interpretări stricte a articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2799/1999, eronate și neconforme cu spiritul dispoziţiei, că verificarea trimestrială, efectuată în săptămâna următoare prelevării anormale, nu ar fi ancheta specială prevăzută de reglementarea comunitară, și că prin urmare nu o putea înlocui pe aceasta. În plus, pornind de la cazuri specifice de mică importanţă, Comisia a făcut generalizări în ceea ce privește carenţe sancţionatorii eventuale, absolut ipotetice, din partea autorităţilor italiene, denaturând astfel situaţia de fapt. În sfârșit, având în vedere că cuantumul sancţiunilor care nu ar fi fost aplicate sunt cu mult inferioare cuantumului global al penalităţii pe care Comisia intenţionează să o aplice Italiei, nu se poate înţelege motivul aplicării rectificărilor forfetare care, indiferent de situaţie, sunt disproporţionate și exorbitante. Prin urmare, se constată pe lângă nemotivarea evidentă, și încălcarea principiului proporţionalităţii.
2. Cel de al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură (articolul 269 TFUE, fostul articol 253 CE) sub forma nemotivării. Încălcarea principiului proporţionalităţii. Încălcarea articolului 6 alineatul (3) TUE din punct de vedere al încălcării principiului fundamental al protecţiei încrederii legitime, al securităţii juridice, al neretroactivităţii normelor de drept material. Încălcarea articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 a Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune (JO L 209, 11.8.2005, p. 1, Ediţie specială 14/vol. 1, p. 193). Încălcarea principiului "ne bis in idem".
Cu privire la acest aspect, reclamanta afirmă că Comisia, în urma unei anchete iniţiate în 2003, a aplicat o corecţie financiară acestui stat membru pentru exerciţiul financiar 2009, privind organizarea sistemului de recuperare al organismelor de plată, calculată în funcţie de valoarea cazurilor care, nefiind soluţionate de Comisie, la vremea lor, potrivit normelor comunitare în vigoare la momentul respectiv, au fost considerate de aceasta ca intrând în domeniul de aplicare al noii reglementări, și prin urmare, ca fiind supuse regulii denumite 50-50, introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 1290/05. Corecţia financiară în discuţie este nelegală întrucât a atribuit în sarcina statului membru 50 % din sumele vizate în mod automat, în temeiul articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, aplicat retroactiv în mod ilegal unei anchete asupra gestionării datoriilor având ca obiect în esenţă "situaţia constatată în 2002/2003", astfel cum însăși Comisia a recunoscut în mod expres. În plus, în ceea ce privește cazurile care au făcut obiectul controlului, statului italian i s-a aplicat deja o corecţie financiară de 50 %, în temeiul articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, prin Decizia C(2007) 1901 a Comisiei din 27 aprilie 2007. Astfel, prin decizia atacată, Comisia aplică, pentru aceleași cazuri și în temeiul acelorași motive, o corecţie financiară punctuală suplimentară, reprezentând 100 % din cuantumul creanţelor nerecuperate. Prin urmare, aplicarea, după mai mulţi ani, a unei sancţiuni suplimentare de 50 %, este nelegală și disproporţionată, încălcându-se în mod vădit principiul "ne bis in idem".
3. Cel de al treilea motiv este întemeiat pe stingerea puterii sancţionatorii a Comisiei. Depășirea termenului rezonabil pentru finalizarea anchetelor în cauză. Încălcarea articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. Încălcarea principiului "ne bis in idem".
Cu titlu subsidiar faţă de cel de al doilea motiv, în cazul în care articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, aplicat retroactiv de Comisie în anchetele în cauză, ar fi considerat norma de procedură, reclamanta invocă nelegalitatea corecţiei în discuţie în considerarea depășirii termenului de decădere de patru ani, pentru exercitarea puterii sancţionatoare a Comisiei. Cu titlu mai subsidiar, reclamanta invocă nelegalitatea corecţiei menţionate, pentru depășirea termenului rezonabil al anchetelor în discuţie. Având în vedere că aceste anchete nu au fost încheiate într-un termen rezonabil (au trecut nu mai puţin de opt ani de la deschiderea acestora), bugetului statului i s-a cauzat deja un prejudiciu financiar important în urma Deciziei C(2007) 1901 a Comisiei privind corecţia forfetară de 50 %, în ceea ce privește cazurile care fac de asemenea obiectul deciziei atacate, încălcându-se în mod vădit principiul "ne bis in idem".
____________