HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea)

6 decembrie 2023(*)

„FEGA și FEADR – Cheltuieli excluse de la finanțare – Procedură de verificare a conformității – Fermier activ – Pajiști permanente – Eșantion de control – Plăți necuvenite – Depunere tardivă a cererii – Disciplină financiară – Obligația de motivare – Încredere legitimă – Proporționalitate”

În cauza T‑48/22,

Republica Cehă, reprezentată de M. Smolek, J. Vláčil, O. Serdula și J. Očková, în calitate de agenți,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de J. Aquilina, A. Becker, K. Walkerová și J. Hradil, în calitate de agenți,

pârâtă,

TRIBUNALUL (Camera a zecea),

compus din domnii M. Jaeger (raportor), îndeplinind funcția de președinte, și P. Nihoul și S. Verschuur, judecători,

grefier: doamna R. Ūkelytė, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 24 mai 2023,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, Republica Cehă solicită anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/2020 a Comisiei din 17 noiembrie 2021 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2021, L 413, p. 10, denumită în continuare „decizia atacată”) în măsura în care privește cheltuielile pe care aceasta le‑ar fi angajat în cursul anilor 2015-2017, în cuantum de 43 470 836,30 euro (în continuare, „corecția financiară atacată”).

I.      Istoricul cauzei

A.      Ancheta AA/2017/010/CZ

2        Comisia Europeană a deschis ancheta AA/2017/010/CZ împotriva Republicii Cehe pentru a verifica dacă controlul de către aceasta al ajutoarelor plătite în cadrul FEGA și FEADR către fermieri a fost efectuat în conformitate cu legislația Uniunii Europene pentru anii 2015-2017 (denumită în continuare „ancheta”), în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549) și al articolului 34 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența (JO 2014, L 255, p. 59), în versiunea în vigoare la momentul anchetei.

3        În perioada 18-22 septembrie 2017, în cadrul anchetei, Comisia a efectuat un audit la fața locului în Republica Cehă.

4        Prin scrisoarea din 30 noiembrie 2017 (denumită în continuare „scrisoarea de constatare”), Comisia a notificat autorităților cehe rezultatele verificărilor sale, în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014. În această scrisoare, Comisia a remarcat printre altele că sistemul de control instituit de Republica Cehă pentru a verifica acordarea către fermieri a ajutoarelor pe suprafață în cadrul FEGA și al FEADR nu era conform cu legislația Uniunii. În plus, Comisia a solicitat autorităților cehe să furnizeze o descriere detaliată a măsurilor corective puse în aplicare.

5        Prin scrisoarea din 29 martie 2018, Republica Cehă a transmis Comisiei observațiile sale cu privire la scrisoarea de constatare.

6        Prin scrisoarea din 4 iunie 2018, Comisia a invitat Republica Cehă la o reuniune bilaterală, în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

7        La 11 septembrie 2018, Comisia a transmis Republicii Cehe procesul‑verbal al acestei reuniuni bilaterale și i‑a solicitat informații suplimentare în ceea ce privește printre altele clasificarea pajiștilor permanente.

8        Prin scrisoarea din 1 octombrie 2018, Republica Cehă a transmis Comisiei observațiile sale privind procesul‑verbal al reuniunii bilaterale. În această scrisoare, Republica Cehă îi furniza printre altele informații cu privire la modalitățile de depunere a cererilor de ajutor și de plată, în temeiul articolului 13 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO 2014, L 181, p. 48).

9        Prin scrisoarea din 11 decembrie 2018), Republica Cehă a comunicat Comisiei informații suplimentare în ceea ce privește printre altele respingerea mai multor cereri pentru obținerea de plăți în cadrul schemei pentru fermierul activ, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608).

10      Prin scrisoarea din 6 mai 2019, Comisia a comunicat autorităților cehe existența unei neîndepliniri a obligațiilor în ceea ce privește rata minimă a controalelor care trebuiau efectuate, în temeiul articolului 35 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1306/2013 în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO 2014, L 227, p. 69), pentru schema de ajutor „ecologizare” (denumită în continuare „schema de ecologizare”), și le‑a solicitat informații suplimentare. Aceste informații au fost furnizate de autoritățile cehe prin scrisoarea din 4 iulie 2019.

11      Prin scrisoarea din 20 decembrie 2019, Comisia a trimis autorităților cehe concluziile preliminare ale anchetei (denumite în continuare „concluziile preliminare”), în temeiul articolului 34 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014. În această scrisoare, Comisia și‑a confirmat poziția, exprimată deja în scrisoarea de constatare, cu privire la neconformitatea sistemului de control instituit de Republica Cehă pentru verificarea acordării ajutoarelor pe suprafață către fermieri în cadrul FEGA și al FEADR în cursul anilor 2015-2017. În plus, aceasta a informat Republica Cehă cu privire la dreptul său de a iniția o procedură de conciliere, în temeiul articolului 40 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

12      Mai precis, în ceea ce privește neconformitatea sistemului de control instituit de Republica Cehă, Comisia a constatat printre altele deficiențe referitoare la cinci controale‑cheie.

13      În primul rând, Comisia a apreciat că, la stabilirea statutului de fermier activ al solicitantului ajutorului, autoritățile cehe au încălcat articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 (denumită în continuare „încălcarea în ceea ce privește statutul de fermier activ”).

14      În această privință, Comisia a susținut că autoritățile cehe:

–        au utilizat un singur criteriu pentru a dovedi că două dintre cele trei condiții prevăzute la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 erau îndeplinite; astfel, Comisia a apreciat că Republica Cehă a restrâns în mod nejustificat accesul la statutul de fermier activ pentru cei care fac parte din lista persoanelor care, până la proba contrară, nu sunt autorizate să primească ajutoare în cadrul politicii agricole comune (PAC) deoarece nu sunt considerate fermieri activi, și anume persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane fizice sau juridice care gestionează aeroporturi, servicii de transport feroviar, sisteme de alimentare cu apă, servicii imobiliare, terenuri permanente de sport și celor destinate activităților de recreere (denumită în continuare „lista de excludere”), care figurează la articolul 9 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013;

–        nu au luat în considerare societățile afiliate solicitantului ajutorului în cadrul controlului condițiilor prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 pentru acordarea statutului de fermier activ.

15      În al doilea rând, Comisia a identificat deficiențe în sistemul de control instituit de autoritățile cehe în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 1307/2013 (denumită în continuare „încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente”).

16      În al treilea rând, Comisia a invocat o încălcare de către autoritățile cehe a dispozițiilor de drept al Uniunii în ceea ce privește selectarea eșantionului de beneficiari ai unui ajutor care trebuie să facă obiectul unui control din partea sa (denumită în continuare „încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control”). Încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control a presupus două aspecte:

–        în privința primului aspect (denumit în continuare „încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitor la controalele standard”), Comisia a considerat că autoritățile cehe au inclus în mod eronat, în calculul ratei minime a controalelor standard care trebuiau efectuate pentru schema de plată unică pe suprafață (denumită în continuare „schema SPUS”), în temeiul articolului 30 litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 (denumite în continuare „controalele standard”), controalele de monitorizare care trebuiau să fie efectuate atunci când beneficiarul unui ajutor primise, în cursul anului precedent, o sancțiune administrativă redusă, în sensul articolului 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1394 al Comisiei din 16 august 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 809/2014 în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (denumite în continuare „controalele de monitorizare”);

–        în privința celui de al doilea aspect (denumit în continuare „încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitor la ecologizare”), Comisia a invocat o încălcare a articolului 35 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, pentru motivul că autoritățile cehe nu au crescut, în anii 2016 și 2017, pentru schema de ecologizare, procentul beneficiarilor ajutorului care trebuiau să facă obiectul unui control la fața locului în urma constatării existenței, în cursul anilor precedenți, a unor nereguli în schema SPUS.

17      În al patrulea rând, Comisia a constatat o încălcare a articolului 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și a articolului 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, care prevăd că, în urma declarației privind neeligibilitatea unei suprafețe pentru ajutor, plățile efectuate în mod necuvenit fermierilor pentru suprafața respectivă trebuie recuperate și se aplică sancțiuni administrative. Or, potrivit Comisiei, sistemul instituit de autoritățile cehe pentru identificarea suprafețelor neeligibile, prin intermediul actualizării anuale a sistemului de identificare a parcelelor agricole (denumit în continuare „SIPA”), nu permitea să se verifice dacă o suprafață neeligibilă pentru ajutor într‑un an fusese neeligibilă pentru ajutor și în anii precedenți și ar fi trebuit să conducă la deschiderea unei proceduri de recuperare a plăților necuvenite. Astfel, potrivit Comisiei, în urma constatării existenței unei suprafețe neeligibile în anul 2017, autoritățile cehe ar fi trebuit să controleze dacă aceeași suprafață fusese neeligibilă în anii 2015 și 2016 (în continuare „încălcarea în ceea ce privește recuperarea plăților necuvenite”).

18      În al cincilea rând, Comisia a invocat o încălcare a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 640/2014 (denumită în continuare „încălcarea în ceea ce privește depunerea tardivă a cererii”). În această privință, Comisia a arătat că, atunci când cererile de ajutor sau de plată fuseseră depuse online în termenele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 640/2014 fără semnătură electronică și fuseseră semnate ulterior în persoană de solicitant la biroul competent, în următoarele cinci zile, autoritățile cehe ar fi trebuit să aplice reducerea de 1 % pe zi lucrătoare a cuantumului ajutorului la care avea dreptul solicitantul, prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din același regulament (denumită în continuare „reducerea de 1 %”). Astfel, potrivit Comisiei, data depunerii acestor cereri era cea a semnării lor în persoană de către solicitant, iar nu cea a depunerii lor online, iar această dată era ulterioară celei care marca expirarea termenelor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 640/2014. În opinia Comisiei, era vorba, așadar, despre cereri tardive care ar fi trebuit să determine aplicarea reducerii de 1 %.

19      La 4 februarie 2020, autoritățile cehe au solicitat o conciliere, în temeiul articolului 40 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

20      La 5 octombrie 2020, organismul de conciliere a comunicat raportul său, în care a concluzionat că nu a fost posibilă concilierea.

21      Prin scrisoarea din 13 noiembrie 2020, Republica Cehă a trimis Comisiei informații suplimentare.

22      Prin scrisoarea din 26 martie 2021, Comisia a comunicat Republicii Cehe concluziile finale ale anchetei (denumite în continuare „concluziile finale”), în temeiul articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

23      Mai întâi, în concluziile finale, Comisia și‑a confirmat poziția potrivit căreia Republica Cehă a încălcat cinci controale‑cheie.

24      În continuare, în concluziile finale, Comisia a decis să aplice o corecție forfetară de 2 % creditelor pe care le rambursase Republicii Cehe în temeiul regimului disciplinei financiare pentru anii 2015-2017.

25      Comisia a amintit că creditele inițial retrase din plățile destinate fermierilor fuseseră restituite autorităților cehe prin următoarele regulamente de punere în aplicare (denumite în continuare „regulamentele de rambursare”):

–        Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2073 al Comisiei din 23 noiembrie 2016 privind rambursarea, în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1306/2013, a creditelor reportate din exercițiul financiar 2016 (JO 2016, L 320, p. 25);

–        Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2197 al Comisiei din 27 noiembrie 2017 privind rambursarea, în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1306/2013, a creditelor reportate din exercițiul financiar 2017 (JO 2017, L 312, p. 86);

–        Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1848 al Comisiei din 26 noiembrie 2018 privind rambursarea, în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1306/2013, a creditelor reportate din exercițiul financiar 2018 (JO 2018, L 300, p. 4).

26      Întrucât cuantumul creditelor rambursate de Comisie prin intermediul regulamentelor de rambursare trebuia să reflecte cuantumul sumelor retrase inițial din plățile directe acordate fermierilor, aceasta a decis în concluziile finale să supună aceste credite unei corecții forfetare de 2 %, în conformitate cu corecțiile pe care le aplicase, în cadrul anchetei, pentru schemele SPUS și de ecologizare, precum și pentru schema pentru tinerii fermieri (denumită în continuare „schema TF”) și pentru schema de sprijin cuplat facultativ (denumită în continuare „schema SCF”). Prin urmare, cuantumul acestei corecții forfetare se ridica la 654 697,95 euro.

27      În sfârșit, în concluziile finale, pentru toate încălcările imputate Republicii Cehe, Comisia a propus excluderea de la finanțarea de către Uniune a unei sume de 44 098 570,70 euro, care rezultă din aplicarea unei corecții financiare în temeiul articolului 12 alineatele (6)-(8) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului nr. 1306/2013 în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea și închiderea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro (JO 2014, L 255, p. 18).

28      Prin scrisoarea din 21 octombrie 2021, Comisia a transmis Republicii Cehe un raport de sinteză (denumit în continuare „raportul de sinteză”), în care a amintit diferitele etape ale anchetei, conținutul observațiilor formulate de Republica Cehă în cursul procedurii de verificare a conformității și motivarea concluziilor sale finale.

29      La 17 noiembrie 2021, Comisia a adoptat decizia atacată, care aplică Republicii Cehe o corecție financiară în cuantum de 44 098 570,70 euro.

B.      Ancheta de monitorizare AA/2020/012/CZ

30      Înainte de încheierea anchetei, Comisia a deschis o anchetă de monitorizare împotriva Republicii Cehe pentru aprofundarea anumitor aspecte care făcuseră deja obiectul anchetei (AA/2020/012/CZ, denumită în continuare „ancheta de monitorizare”), în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și al articolului 34 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014. Ancheta de monitorizare s‑a axat în special pe încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

31      În perioada 31 august-4 septembrie 2020, în cadrul anchetei de monitorizare, Comisia a efectuat un audit de monitorizare la fața locului în Republica Cehă.

32      Prin scrisoarea din 23 octombrie 2020, Comisia a notificat autorităților cehe rezultatele verificărilor sale, în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014. În această scrisoare, ea a indicat printre altele că ancheta de monitorizare evidențiase deficiențe în clasificarea pajiștilor permanente, cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 1307/2013. În opinia sa, era vorba despre aceleași deficiențe care fuseseră constatate în concluziile preliminare ale anchetei. În plus, Comisia a invitat autoritățile cehe să furnizeze informații suplimentare.

33      La 1 iulie 2021, Comisia și autoritățile cehe s‑au întâlnit în cadrul unei reuniuni bilaterale de monitorizare.

34      Prin scrisoarea din 30 iulie 2021, autoritățile cehe au furnizat Comisiei informații suplimentare privind clasificarea pajiștilor permanente, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 1307/2013 (denumită în continuare „scrisoarea din 30 iulie 2021”).

35      La 24 august 2021, Comisia a transmis Republicii Cehe procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare. În acest document, Comisia:

–        a arătat că, în urma informațiilor furnizate de autoritățile cehe în cadrul reuniunii bilaterale de monitorizare și în scrisoarea din 30 iulie 2021, a considerat ca fiind închisă chestiunea referitoare la existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente pentru perioada care făcea obiectul anchetei de monitorizare;

–        a regretat că informațiile furnizate, care ar fi fost pertinente și în cadrul anchetei, nu au fost transmise de autoritățile cehe în cadrul procedurii de verificare a conformității care a condus la adoptarea deciziei atacate.

II.    Concluziile părților

36      Republica Cehă solicită Tribunalului:

–        anularea în parte a deciziei atacate în măsura în care privește aplicarea de către Comisie a corecției financiare atacate ca urmare a încălcărilor privind statutul de fermier activ, identificarea pajiștilor permanente, selectarea eșantionului de control, recuperarea plăților necuvenite și depunerea tardivă a cererii, precum și în cadrul regimului disciplinei financiare;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

37      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.

III. Cu privire la fond

38      În susținerea acțiunii formulate, Republica Cehă invocă șase motive, prin care contestă, primul, încălcarea în ceea ce privește statutul de fermier activ, al doilea, încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, al treilea, încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control, al patrulea, încălcarea în ceea ce privește recuperarea plăților necuvenite, al cincilea, încălcarea în ceea ce privește depunerea tardivă a cererii, iar al șaselea, regimul disciplinei financiare.

A.      Cu privire la primul motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește statutul de fermier activ

39      Primul motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește statutul de fermier activ, cuprinde două aspecte.

1.      Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe nelegalitatea aplicării de către Comisie a corecției financiare atacate, în condițiile în care Republica Cehă nu a încălcat articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013

40      În cadrul primului aspect al primului motiv, Republica Cehă invocă două critici.

a)      Cu privire la prima critică, prin care se contestă încălcarea articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 prin utilizarea unui singur criteriu pentru a dovedi respectarea a două dintre cele trei condiții prevăzute de această dispoziție

41      Prin intermediul acestei prime critici, Republica Cehă susține că nu a încălcat articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013. Alegerea sa de a utiliza un singur criteriu pentru a dovedi atât respectarea condiției prevăzute la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013, potrivit căreia activitățile agricole ale solicitantului nu sunt nesemnificative [denumită în continuare „condiția prevăzută la litera (b)”], cât și a condiției prevăzute la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (c) din același regulament, potrivit căreia principalul obiect de activitate al solicitantului îl reprezintă exercitarea de activități agricole [denumită în continuare „condiția prevăzută la litera (c)”], nu ar fi nelegală.

42      Comisia contestă această critică.

43      Cu titlu introductiv, este necesar să se considere că articolul 9 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 instituie o prezumție relativă potrivit căreia persoanele fizice sau juridice și grupurile de persoane fizice sau juridice care desfășoară o activitate prevăzută în lista de excludere nu sunt considerate fermieri activi și nu sunt eligibile pentru plăți directe în cadrul FEGA și FEADR (denumită în continuare „prezumția relativă”). Cu toate acestea, potrivit articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013, aceleași persoane fizice sau juridice și grupuri de persoane fizice sau juridice pot răsturna prezumția relativă în cazul în care furnizează dovezi verificabile, în forma solicitată de statele membre, care să demonstreze una dintre următoarele trei condiții:

–        cuantumul anual al plăților directe primite de acestea este cel puțin 5 % din veniturile totale obținute din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi;

–        activitățile lor agricole nu sunt nesemnificative;

–        principalul lor obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de activități agricole.

44      Criteriile pentru aplicarea condițiilor prevăzute la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 sunt precizate la articolul 13 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului nr. 1307/2013 și de modificare a anexei X la regulamentul menționat (JO 2014, L 181, p. 1). Această dispoziție prevede:

–        în ceea ce privește condiția prevăzută la litera (b), că activitățile agricole ale solicitantului nu sunt nesemnificative dacă veniturile totale obținute din activități agricole de către solicitant în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi reprezintă cel puțin o treime din veniturile totale obținute în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi; cu toate acestea, statele membre pot institui criterii alternative pentru a permite solicitantului să demonstreze că activitățile sale agricole nu sunt nesemnificative;

–        în ceea ce privește condiția prevăzută la litera (c), că o activitate agricolă este considerată principalul obiect de activitate al unei persoane juridice dacă este înregistrată ca principal obiect de activitate în registrul comerțului sau în orice alt document justificativ oficial echivalent al unui stat membru; în cazul unei persoane fizice, sunt necesare dovezi echivalente; în cazul în care nu există astfel de registre, statele membre utilizează documente justificative echivalente; cu toate acestea, statele membre pot institui criterii alternative în funcție de care o activitate agricolă trebuie considerată un obiect de activitate principal al unei persoane fizice sau juridice.

45      Acesta este contextul în care trebuie analizate cele patru argumente invocate de Republica Cehă.

1)      Cu privire la primul argument, potrivit căruia articolul 13 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014 oferă statelor membre posibilitatea de a identifica criterii alternative față de cele definite de acesta și nu prevede nicio restricție în ceea ce privește alegerea acestora

46      Prin intermediul primului argument, Republica Cehă arată că acele criterii pentru interpretarea condiției prevăzute la litera (b) și a condiției prevăzute la litera (c) sunt stabilite la articolul 13 alineatele (1) și (3) din Regulamentul delegat nr. 639/2014.

47      În această privință, Republica Cehă susține că articolul 13 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014 stabilește două criterii diferite pentru aprecierea respectării condiției prevăzute la litera (b) și a condiției prevăzute la litera (c). Astfel, în opinia sa, această dispoziție prevede că, pentru a dovedi respectarea condiției prevăzute la litera (b), trebuie să se demonstreze că cel puțin o treime din veniturile solicitantului ajutorului sunt venituri din activități agricole (în continuare „criteriul privind veniturile din activități agricole”) și că, pentru a dovedi respectarea condiției de la litera (c), trebuie să se demonstreze că desfășurarea de către solicitantul ajutorului a unei activități agricole rezultă din registrul comerțului sau din orice alt document justificativ oficial echivalent. Cu toate acestea, Republica Cehă arată că, prin derogare de la aceste criterii, articolul 13 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014 oferă statelor membre posibilitatea de a institui criterii alternative care permit să se facă dovada faptului că solicitantul ajutorului îndeplinește condiția prevăzută la litera (b) și condiția prevăzută la litera (c).

48      În plus, potrivit Republicii Cehe, articolul 13 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014 nu prevede nicio restricție în ceea ce privește alegerea de către statele membre a criteriilor alternative care trebuie adoptate pentru a demonstra îndeplinirea condiției prevăzute la litera (b) și a condiției prevăzute la litera (c) și nu împiedică statele respective să utilizeze același criteriu pentru a demonstra respectarea acestor două condiții, ele beneficiind în această privință de o largă putere de apreciere.

49      În consecință, Republica Cehă consideră că avea libertatea în speță să aplice criteriul privind veniturile din activități agricole pentru a dovedi că erau îndeplinite condiția prevăzută la litera (b) și condiția prevăzută la litera (c). Astfel, ar fi vorba despre un criteriu pertinent pentru a demonstra nu numai că activitățile agricole ale solicitantului nu erau nesemnificative [condiția prevăzută la litera (b)], ci și că activitatea agricolă reprezenta obiectul principal de activitate sau făcea parte din obiectul de activitate al solicitantului [condiția prevăzută la litera (c)].

50      Este necesar să se considere că, deși nu se poate nega că articolul 13 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014 oferă statelor membre posibilitatea de a identifica criterii alternative la cele definite de acesta și nu prevede nicio restricție în ceea ce privește alegerea acestora, nu este mai puțin adevărat că statele membre trebuie să utilizeze aceste criterii alternative pentru a aprecia respectarea celor trei condiții indicate la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013.

51      Astfel, alegerea unor criterii alternative de către statele membre, în sensul articolului 13 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014, nu poate conduce la lipsirea de obiect a uneia dintre condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 și, astfel, la restrângerea posibilităților de care dispun beneficiarii ajutorului pentru a răsturna prezumția relativă.

52      În speță, utilizarea de către Republica Cehă a criteriului privind veniturile din activități agricole pentru a dovedi atât respectarea condiției prevăzute la litera (b), cât și a condiției prevăzute la litera (c) a limitat la două condițiile care permit beneficiarilor ajutorului să răstoarne prezumția relativă. Prin urmare, această alegere încalcă articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013, care prevede în mod expres că beneficiarul ajutorului dispune de trei posibilități diferite pentru a răsturna prezumția relativă.

53      Prin urmare, se impune respingerea primului argument.

2)      Cu privire la al doilea argument, potrivit căruia în Republica Cehă nu exista un registru sau un document justificativ oficial echivalent care să permită să se demonstreze că principalul obiect de activitate al solicitantului ajutorului era o activitate agricolă

54      Prin intermediul celui de al doilea argument, Republica Cehă arată că alegerea utilizării criteriului privind veniturile din activități agricole pentru a dovedi atât respectarea condiției prevăzute la litera (b), cât și a condiției prevăzute la litera (c) era necesară datorită faptului că în legislația sa națională nu exista un registru sau un document doveditor oficial echivalent care să permită să se demonstreze că principalul obiect de activitate al solicitantului ajutorului era o activitate agricolă, astfel cum prevăd articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (c) din Regulamentul nr. 1307/2013 și articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014.

55      Trebuie să se observe că, deși în legislația sa națională nu exista un registru sau un document doveditor oficial echivalent care să permită să se demonstreze respectarea condiției prevăzute la litera (c), Republica Cehă avea libertatea, în temeiul articolului 13 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul delegat nr. 639/2014, să prevadă un criteriu alternativ pentru a dovedi respectarea condiției prevăzute la litera (c).

56      Rezultă că în speță Republica Cehă ar fi putut alege un criteriu diferit pentru a dovedi respectarea condiției prevăzute la litera (c), fără a avea nevoie să recurgă la criteriul privind veniturile din activități agricole, pe care îl utilizase deja pentru a demonstra respectarea condiției prevăzute la litera (b).

57      Astfel, al doilea argument trebuie respins.

3)      Cu privire la al treilea argument, potrivit căruia posibilitatea de a aplica criteriul privind veniturile din activități agricole pentru a dovedi atât respectarea condiției prevăzute la litera (b), cât și a condiției prevăzute la litera (c) fusese confirmată de Comisie

58      Prin intermediul celui de al treilea argument, Republica Cehă arată că posibilitatea de a aplica criteriul privind veniturile din activități agricole pentru a dovedi atât respectarea condiției prevăzute la litera (b), cât și a condiției prevăzute la litera (c) fusese confirmată de Comisie cu ocazia unei prezentări către statele membre care a avut loc la 27 octombrie 2015, referitoare la evaluarea statutului de fermier activ (denumită în continuare „prezentarea către statele membre”).

59      Trebuie arătat că, chiar presupunând că prezentarea către statele membre ar putea obliga Comisia în ceea ce privește interpretarea care trebuie dată articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013, aceasta din urmă a precizat în cuprinsul prezentării că acel criteriu privind veniturile din activități agricole putea fi aplicat drept criteriu alternativ pentru a demonstra respectarea condiției prevăzute la litera (c) doar dacă statul membru nu îl utiliza și pentru a dovedi respectarea condiției prevăzute la litera (b).

60      Prin urmare, al treilea argument trebuie respins.

4)      Cu privire la al patrulea argument, potrivit căruia articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1307/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2017/2393, prevede că statele membre pot decide că numai unul sau două dintre criteriile prevăzute în articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 pot fi invocate pentru a demonstra statutul de fermier activ al solicitantului ajutorului

61      Prin intermediul celui de al patrulea argument, Republica Cehă susține că articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1307/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (JO 2017, L 350, p. 15), prevede că statele membre pot decide că numai unul sau două dintre criteriile enumerate în articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 pot fi invocate pentru a demonstra statutul de fermier activ al solicitantului ajutorului.

62      Este necesar să se considere, desigur, că articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1307/2013, în versiunea în vigoare în prezent în urma intrării în vigoare a Regulamentului 2017/2393, prevede că statele membre pot decide că numai unul sau două dintre cele trei criterii enumerate în articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 pot fi invocate de către persoane sau grupuri de persoane pentru a demonstra că sunt fermieri activi.

63      Totuși, posibilitatea menționată este determinată în timp, în măsura în care statele membre se pot prevala de aceasta numai începând cu anul 2018, și este condiționată de transmiterea de către statul membru în cauză a unei notificări către Comisie până la 31 martie 2018, dacă decizia se aplică din 2018, sau până la data de 1 august a anului care precedă aplicarea, dacă decizia se aplică începând cu un an ulterior.

64      În speță, ancheta care a condus la adoptarea deciziei atacate acoperă perioada cuprinsă între anii 2015-2017. Posibilitatea acordată statelor membre prin acest nou articol 9 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1307/2013 de a limita la unul sau la două criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din regulamentul menționat nu putea fi utilizată decât începând cu anul 2018, cu alte cuvinte ulterior faptelor din speță, și, prin urmare, trebuie considerată ca fiind lipsită de pertinență pentru soluționarea prezentei cauze.

65      Astfel, se impune respingerea celui de al patrulea argument și, prin urmare, a primei critici în totalitate.

b)      Cu privire la a doua critică, prin care se contestă încălcarea articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 prin neluarea în considerare a societăților afiliate în cadrul controlului statutului de fermier activ al solicitantului ajutorului

66      Prin intermediul celei de a doua critici, Republica Cehă susține că nu a încălcat articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 prin neluarea în considerare a societăților afiliate în cadrul controlului statutului de fermier activ al solicitantului ajutorului.

67      În această privință, Republica Cehă susține că expresia „grupuri de persoane fizice sau juridice” prevăzută la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 vizează numai grupurile de persoane fizice sau juridice, cu excepția societăților afiliate. Potrivit Republicii Cehe, acest lucru înseamnă că respectarea criteriilor prevăzute de această dispoziție, care permit solicitantului ajutorului să dobândească statutul de fermier activ, trebuie verificată numai în raport cu un grup în ansamblul său.

68      Comisia contestă această critică.

69      Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că noțiunea de „grupuri de persoane fizice sau juridice” prevăzută la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, ale cărui dispoziții sunt reproduse la punctul 43 de mai sus, nu este definită nici de Regulamentul nr. 1307/2013, nici de Regulamentul delegat nr. 639/2014, care stabilește totuși criteriile de punere în aplicare a articolului 9 din Regulamentul nr. 1307/2013.

70      În ceea ce privește societățile afiliate, trebuie arătat că nicio referire la această noțiune și nici, a fortiori, vreo definiție a acestei noțiuni nu figurează nici în Regulamentul nr. 1307/2013, nici în Regulamentul delegat nr. 639/2014 și nici în Documentul de orientare DSCG/2014/29 al Comisiei din 15 aprilie 2014, care stabilește criteriile de interpretare a articolului 9 din Regulamentul nr. 1307/2013.

71      Cu toate acestea, în prezentarea către statele membre, Comisia a arătat că articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 trebuie interpretat în sensul că activitățile cuprinse în lista de excludere puteau fi desfășurate de persoanele fizice sau juridice sau de grupuri de persoane fizice sau juridice în mod direct sau prin intermediul unei societăți afiliate.

72      În plus, într‑o scrisoare trimisă Ministerului Alimentației și Agriculturii din Germania la 29 ianuarie 2016, care a fost ulterior pusă la dispoziția celorlalte state membre, Comisia a arătat că, în sensul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, prin „societate afiliată” trebuia să se înțeleagă orice entitate legată direct sau indirect de solicitantul ajutorului printr‑o relație de control care ia forma unei participații integrale sau majoritare.

73      Acesta este contextul în care trebuie analizate cele patru argumente invocate de Republica Cehă în susținerea celei de a doua critici.

1)      Cu privire la primul argument, potrivit căruia includerea societăților afiliate în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 este contrară modului de redactare a acestei dispoziții

74      Prin intermediul primului argument, Republica Cehă susține că din modul de redactare a articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 nu reiese că societățile afiliate solicitantului ajutorului trebuie să fie luate în considerare în cadrul controlului de către un stat membru al respectării criteriilor de acces la statutul de fermier activ. Rezultă, potrivit Republicii Cehe, că articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 trebuie interpretat în sensul că urmărește să indice că nicio plată directă nu se acordă persoanelor fizice, persoanelor juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice care desfășoară ele însele una dintre activitățile cuprinse în lista de excludere.

75      Comisia contestă acest argument.

76      În primul rând, se poate observa că noțiunea de „societăți afiliate” nu apare în textul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013.

77      În al doilea rând, este necesar să se arate că în esență un grup desemnează un ansamblu de entități legate unele de altele în cadrul aceleiași organizații. Astfel, termenul „grup” trebuie interpretat ca fiind similar termenului „grupare”, în sensul că vizează orice ansamblu de persoane fizice sau juridice care au legături unele cu altele în cadrul aceleiași asocieri mai mult sau mai puțin structurate. Rezultă că un grup de persoane fizice sau juridice include societățile afiliate.

78      În aceste condiții, trebuie să se considere că, potrivit articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, solicitantul ajutorului, un grup de persoane fizice sau juridice, poate desfășura activitățile cuprinse în lista de excludere atât în mod direct, cât și prin intermediul unei societăți afiliate care face parte din același grup. În mod similar, dacă solicitantul ajutorului nu este un grup, ci o persoană fizică sau juridică care face parte dintr‑un grup, acesta poate desfășura activitățile cuprinse în lista de excludere în mod direct sau prin intermediul unei societăți afiliate care face parte din același grup.

79      Prin urmare, se impune respingerea primului argument.

2)      Cu privire la al doilea argument, potrivit căruia includerea societăților afiliate în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 este contrară definiției „fermierului” care figurează la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1307/2013

80      Prin intermediul celui de al doilea argument, Republica Cehă arată că noțiunea de „fermier activ”, în sensul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, trebuie interpretată în lumina noțiunii de „fermier”, în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat. Or, atât noțiunea de „fermier activ”, cât și cea de „fermier” s‑ar referi la solicitanții înșiși, fără a include societățile afiliate.

81      Comisia contestă acest argument.

82      Este necesar să se arate că articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1307/2013 definește un fermier ca fiind o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup și membrii săi îl dețin în temeiul legislației naționale, a cărui exploatație se situează în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 TUE coroborat cu articolele 349 și 355 TFUE.

83      Existența unei legături între noțiunea de „fermier activ”, în sensul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, și cea de „fermier”, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din același regulament, este confirmată de jurisprudența care precizează că, pentru a putea beneficia de statutul de fermier activ, o persoană trebuie să îndeplinească în prealabil cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1307/2013 referitoare la noțiunea de „fermier” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 aprilie 2022, Avio Lucos, C‑176/20, EU:C:2022:274, punctul 54).

84      Or, existența unei legături între noțiunea de „fermier” și cea de „fermier activ” nu poate repune în discuție concluzia, stabilită la punctul 78 de mai sus, potrivit căreia, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, solicitantul ajutorului poate desfășura activitățile cuprinse în lista de excludere atât direct, cât și prin intermediul unei societăți afiliate care face parte din același grup.

85      Astfel, contrar celor susținute de Republica Cehă, din modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1307/2013 nu reiese că, pentru a putea fi considerat fermier, o persoană fizică, o persoană juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice trebuie să își desfășoare activitățile în mod direct.

86      Astfel, al doilea argument trebuie respins.

3)      Cu privire la al treilea argument, potrivit căruia includerea societăților afiliate în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 este contrară finalității acestei dispoziții

87      Prin intermediul celui de al treilea argument, Republica Cehă susține că includerea societăților afiliate în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 este contrară finalității acestei dispoziții, care este de a limita plățile directe, în temeiul PAC, la fermierii care desfășoară ei înșiși o activitate agricolă care nu este secundară.

88      Comisia contestă acest argument.

89      Este necesar să se arate că obiectivul reglementării referitoare la noțiunea de „fermier activ” este precizat în considerentul (10) al Regulamentului nr. 1307/2013, care indică printre altele următoarele:

„Experiența dobândită în aplicarea diverselor scheme de sprijin pentru fermieri demonstrează că sprijinul a fost, în unele cazuri, acordat unor persoane fizice sau juridice al căror scop comercial nu era deloc sau era doar puțin orientat către realizarea unei activități agricole. Pentru a asigura o mai bună direcționare a sprijinului, statele membre nu ar trebui să acorde plăți directe anumitor persoane fizice și juridice decât dacă acestea pot dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară.”

90      Rezultă că, contrar celor susținute de Republica Cehă, considerentul (10) al Regulamentului nr. 1307/2013 nu impune ca activitățile cuprinse în lista de excludere să fie desfășurate în mod direct de solicitanți, indiferent dacă este vorba despre o persoană fizică, despre o persoană juridică sau despre un grup de persoane fizice sau juridice.

91      Având în vedere finalitatea sa, care este de a evita riscul de fraudă în detrimentul bugetului Uniunii și de a limita plățile, în temeiul PAC, doar la fermierii care desfășoară cu adevărat o activitate agricolă, articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 trebuie interpretat în sensul că se aplică indiferent de faptul că solicitantul, persoană fizică sau juridică sau grupul în cauză desfășoară una dintre activitățile cuprinse în lista de excludere în mod direct sau prin intermediul unor societăți afiliate.

92      Dacă nu ar fi luate în considerare societățile afiliate, solicitanții ar putea astfel să își repartizeze activitățile între mai multe entități juridice afiliate pentru a eluda limitele prevăzute de această dispoziție în ceea ce privește recunoașterea statutului lor de fermier activ. Controlul exercitat de autoritățile competente ale statelor membre s‑ar limita atunci la activitățile agricole desfășurate în mod direct de solicitant, cu excluderea celor puse în aplicare prin intermediul unor societăți afiliate.

93      În această privință, în replică, Republica Cehă arată că riscul ca solicitantul ajutorului să își divizeze, în mod intenționat, activitățile între mai multe entități juridice pentru a eluda aplicarea articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 este reglementat de articolul 60 din Regulamentul nr. 1306/2013.

94      Cu toate acestea, în primul rând, trebuie arătat că articolul 60 din Regulamentul nr. 1306/2013 nu este suficient pentru a evita riscul de fraudă în detrimentul bugetului Uniunii care ar rezulta din divizarea activităților unui solicitant, în temeiul statutului de fermier activ. Astfel, această dispoziție prevede următoarele:

„Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice, nu se acordă niciun avantaj prevăzut în cadrul legislației agricole sectoriale persoanelor fizice sau juridice în privința cărora s‑a stabilit că au fost create în mod artificial condițiile cerute în vederea obținerii acelor avantaje, contrar obiectivelor legislației respective.”

95      În al doilea rând, potrivit unei jurisprudențe constante, dovada creării în mod artificial a condițiilor în sensul articolului 60 din Regulamentul nr. 1306/2013 impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea acestuia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C‑515/03, EU:C:2005:491, punctul 39, precum și Hotărârea din 7 februarie 2023, Confédération paysanne și alții (Mutageneză aleatorie in vitro), C‑688/21, EU:C:2023:75, punctul 33].

96      În aceste împrejurări, având în vedere domeniul larg de aplicare al articolului 60 din Regulamentul nr. 1306/2013 și constrângerile în materie de probe stabilite de jurisprudența menționată la punctul 95 de mai sus, este posibil ca o practică abuzivă care constă în eludarea aplicării normelor privind statutul de fermier activ să nu intre în domeniul de aplicare al articolului 60 din Regulamentul nr. 1306/2013, dar să constituie totuși o încălcare a articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013.

97      Astfel, nu se poate susține că această dispoziție este, în sine, suficientă pentru a evita riscul ca solicitantul ajutorului să își divizeze activitățile în mai multe entități juridice pentru a se sustrage controlului statutului său de fermier activ în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013.

98      Prin urmare, se impune respingerea celui de al treilea argument.

4)      Cu privire la cel de al patrulea argument, potrivit căruia includerea societăților afiliate în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 este contrară principiului securității juridice

99      Prin intermediul celui de al patrulea argument, Republica Cehă arată că, în conformitate cu principiul securității juridice, Comisia nu poate impune o corecție financiară unui stat membru decât dacă încălcarea pe care i‑o reproșează rezultă cu claritate și cu precizie din cadrul juridic aplicabil. Or, în speță, includerea societăților afiliate în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 nu ar rezulta cu claritate și cu precizie din cadrul juridic aplicabil.

100    Comisia contestă acest argument.

101    Potrivit unei jurisprudențe constante, orice obligație impusă statelor membre care poate avea consecințe financiare pentru acestea trebuie să fie suficient de clară și de precisă pentru a le permite să înțeleagă conținutul acesteia și să i se conformeze. Astfel, principiul securității juridice, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în privința efectelor lor, astfel încât persoanele interesate să se poată orienta în situații și în raporturi juridice care sunt guvernate de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2018, Republica Cehă/Comisia, C‑4/17 P, EU:C:2018:678, punctul 58, Hotărârea din 17 noiembrie 2022, Avicarvil Farms, C‑443/21, EU:C:2022:899, punctul 46, precum și Hotărârea din 19 decembrie 2019, Republica Cehă/Comisia, T‑509/18, EU:T:2019:876, punctul 40).

102    Or, în speță reiese cu claritate și cu precizie, în sensul acestei jurisprudențe, că un grup de persoane fizice sau juridice sau o persoană fizică sau juridică care face parte dintr‑un grup poate desfășura activitățile cuprinse în lista de excludere atât în mod direct, cât și prin intermediul unei societăți afiliate care face parte din același grup.

103    În aceste condiții, se impune respingerea celui de al patrulea argument.

104    În consecință, trebuie să se respingă a doua critică și, prin urmare, primul aspect al primului motiv în întregime.

2.      Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și a principiului proporționalității, pentru motivul că cuantumul corecției financiare atacate care se raportează la pretinsa încălcare în ceea ce privește statutul de fermier activ nu corespunde gravității neconformității imputate

105    Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, Republica Cehă susține că Comisia a încălcat articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și principiul proporționalității, pentru motivul că cuantumul corecției financiare care se raportează la pretinsa încălcare în ceea ce privește statutul de fermier activ nu corespunde gravității neconformității imputate.

106    Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 prevede trei tipuri de corecții: o corecție „calculată”, o corecție „extrapolată” și o corecție „forfetară”. În plus, acesta stabilește o ierarhie între aceste corecții. Astfel, o corecție calculată se aplică atunci când pot fi evidențiate sume exacte cheltuite în mod necuvenit. În caz contrar, se poate aplica o corecție extrapolată sau o corecție forfetară, fiind stabilit că o corecție forfetară se aplică numai în situațiile în care, din cauza naturii situației sau pentru că statul membru nu a pus la dispoziția Comisiei informațiile necesare, ar fi necesare eforturi disproporționate pentru identificarea prejudiciului financiar cauzat Uniunii.

107    Pe de altă parte, din articolul 12 alineatul (6) din Regulamentul delegat nr. 907/2014 reiese că numai dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea unei corecții calculate sau a unei corecții extrapolate sau cazul este de așa natură încât cuantumul sumelor care trebuie excluse nu poate fi stabilite în mod clar, Comisia poate aplica o corecție forfetară, ținând cont de natura și de gravitatea încălcării, precum și de propria estimare privind riscul de daune financiare în detrimentul Uniunii. La aplicarea unei corecții forfetare, Comisia, depunând eforturi proporționale, trebuie de asemenea să țină seama de tipul de neconformitate constatată și în special să stabilească dacă este vorba despre o deficiență în ceea ce privește un control‑cheie sau un control secundar.

108    În plus, potrivit unei jurisprudențe constante, ca principiu general al dreptului Uniunii, principiul proporționalității impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit (a se vedea Hotărârea din 12 februarie 2020, Ungaria/Comisia, T‑505/18, nepublicată, EU:T:2020:56, punctul 105 și jurisprudența citată). Astfel, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin restrictivă și prejudiciul cauzat nu trebuie să fie disproporționat în raport cu scopurile urmărite (a se vedea Hotărârea din 3 martie 2016, Spania/Comisia, T‑675/14, nepublicată, EU:T:2016:123, punctul 51 și jurisprudența citată).

109    În speță, Comisia a impus Republicii Cehe o corecție forfetară unică pentru cele două componente ale încălcării în ceea ce privește statutul de fermier activ contestate în cadrul primului aspect al primului motiv, și anume încălcarea articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1307/2013 prin utilizarea unui singur criteriu pentru a dovedi respectarea a două dintre cele trei condiții prevăzute de această dispoziție și încălcarea articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 prin neluarea în considerare a societăților afiliate în cadrul controlului statutului de fermier activ al solicitantului ajutorului. Corecția forfetară impusă de Comisie se ridică astfel la 5 %, aplicată la 10 % din plățile efectuate de Republica Cehă cu încălcarea dispozițiilor referitoare la statutul de fermier activ.

110    În acest context trebuie analizate cele două critici formulate de Republica Cehă în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv.

a)      Cu privire la prima critică, întemeiată pe lipsa unui prejudiciu financiar care să poată justifica impunerea de către Comisie a corecției financiare atacate care se raportează la pretinsa încălcare în ceea ce privește statutul de fermier activ

111    Prin intermediul acestei prime critici, Republica Cehă susține că pretinsa încălcare în ceea ce privește statutul de fermier activ nu a cauzat niciun prejudiciu financiar Uniunii care să poată justifica impunerea de către Comisie a corecției financiare atacate.

112    În această privință, Republica Cehă arată că, astfel cum s‑a indicat în scrisoarea din 11 decembrie 2018 și într‑o scrisoare a Ministerului Agriculturii din Republica Cehă din 9 octombrie 2015, în urma respingerii cererilor de acces la statutul de fermier activ în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, sumele destinate fermierilor activi nu au fost utilizate de autoritățile sale în beneficiul altor fermieri în temeiul diferitelor scheme de ajutor. În consecință, Republica Cehă susține că respingerea cererilor de acces la statutul de fermier activ nu a determinat o majorare a plăților către alți fermieri și că din respingerea acestor cereri nu rezultă niciun prejudiciu financiar.

113    În plus, Republica Cehă apreciază că niciunul dintre solicitanții al căror acces la statutul de fermier activ a fost refuzat de autoritățile sale prin utilizarea criteriului privind veniturile din activități agricole pentru a dovedi respectarea condiției prevăzute la litera (c) nu ar fi putut beneficia de un astfel de statut și de plățile aferente, în cadrul FEGA și al FEADR, dacă s‑ar fi utilizat un criteriu diferit. Astfel, potrivit Republicii Cehe, din respingerea acestor cereri de ajutor nu poate rezulta niciun prejudiciu financiar în detrimentul bugetului Uniunii.

114    Comisia contestă această critică.

115    Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că, potrivit unei jurisprudențe constante, revine Comisiei, atunci când contestă rezultatele verificărilor efectuate de autoritățile naționale și în scopul dovedirii existenței unei încălcări a normelor care reglementează PAC, sarcina de a prezenta un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de controalele efectuate de autoritățile naționale sau față de cifrele transmise de acestea. Comisia nu are obligația de a demonstra în mod exhaustiv insuficiența acestor controale sau incorectitudinea acestor cifre. Această ușurare a sarcinii probei în favoarea Comisiei se explică prin faptul că statul membru este acela care se află în poziția cea mai potrivită pentru a obține și a verifica datele necesare lichidării conturilor fondurilor agricole (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Grecia/Comisia, T‑295/18, nepublicată, EU:T:2019:880, punctul 77 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 25 iunie 2020, Polonia/Comisia, T‑506/18, nepublicată, EU:T:2020:282, punctul 31 și jurisprudența citată).

116    Astfel, potrivit jurisprudenței, dacă Comisia exprimă o îndoială serioasă și rezonabilă, statul membru este acela care trebuie să prezinte dovada cea mai detaliată și mai completă a realității controalelor sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, a inexactității afirmațiilor Comisiei (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Italia/Comisia, T‑255/13, nepublicată, EU:T:2015:838, punctul 55 și jurisprudența citată).

117    Rezultă că statul membru în cauză nu poate infirma constatările Comisiei fără a susține propriile afirmații prin elemente care stabilesc existența unui sistem fiabil și operațional de control. În cazul în care el nu reușește să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei, acestea constituie elemente care ar putea provoca îndoieli serioase cu privire la punerea în aplicare a unui ansamblu adecvat și eficient de măsuri de supraveghere și de control (a se vedea Hotărârea din 19 decembrie 2019, Grecia/Comisia, T‑295/18, nepublicată, EU:T:2019:880, punctul 77 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 25 iunie 2020, Polonia/Comisia, T‑506/18, nepublicată, EU:T:2020:282, punctul 31 și jurisprudența citată).

118    În speță, în cadrul procedurii de verificare a conformității care a condus la adoptarea deciziei atacate, Comisia a considerat că respingerea cererilor de acces la statutul de fermier activ putea determina riscul unei majorări a plăților efectuate de Republica Cehă către alți fermieri în temeiul diferitelor scheme de ajutor. În această privință, Comisia a arătat că cuantumul plăților directe care pot fi acordate în fiecare an unui stat membru nu putea depăși plafonul stabilit în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul nr. 1307/2013. Astfel, potrivit Comisiei, în urma respingerii cererilor de acces la statutul de fermier activ, putea exista un risc ca, în limita plafonului autorizat, Republica Cehă să utilizeze sumele destinate plății în temeiul dispozițiilor care reglementează statutul de fermier activ pentru a finanța, cu sume mai ridicate, fermieri în cadrul altor scheme de ajutor. Majorarea plăților efectuate în temeiul altor scheme de ajutor ar reprezenta pentru Comisie un risc pentru bugetul Uniunii, din moment ce nu s‑ar întemeia pe elemente specifice acestor scheme de ajutor, ci ar reprezenta doar consecința respingerii cererilor de acces la statutul de fermier activ.

119    În aceste condiții, în conformitate cu jurisprudența citată la punctele 115 și 117 de mai sus, pentru a înlătura îndoiala serioasă și rezonabilă exprimată de Comisie, Republica Cehă ar fi trebuit să prezinte dovada cea mai detaliată și mai completă a faptului că respingerea cererilor de acces la statutul de fermier activ în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 nu ar genera un prejudiciu financiar pentru bugetul Uniunii.

120    Or, dovada nu a fost prezentată în speță.

121    În primul rând, desigur, în scrisoarea din 11 decembrie 2018, Republica Cehă a furnizat indicații cu privire la cei nouă solicitanți care au fost excluși de la recunoașterea statutului de fermier activ în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 și a arătat că această excludere nu a cauzat un prejudiciu financiar în detrimentul bugetului Uniunii întrucât nu a generat o majorare a plăților efectuate către alți fermieri. Cu toate acestea, Republica Cehă nu a prezentat niciun element de probă în susținerea afirmațiilor sale.

122    În al doilea rând, în cererea introductivă, Republica Cehă face referire la o scrisoare trimisă la 27 octombrie 2015 de Departamentul de plăți directe din cadrul Ministerului Agriculturii către conducerea Departamentului de plăți directe și ajutoare în domeniul mediului din cadrul Fondului de Stat pentru Intervenție în Agricultură, care arăta că ministrul agriculturii ceh a aprobat ratele plăților unice pe suprafață, plățile pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu și plățile pentru tinerii fermieri. Or, nu se contestă că această scrisoare nu a fost comunicată Comisiei în cadrul procedurii de verificare a conformității și, prin urmare, nu a putut fi luată în considerare la momentul adoptării corecției financiare atacate. Chiar presupunând că această scrisoare ar fi fost trimisă Comisiei în cadrul procedurii de verificare a conformității, trebuie să se observe că aceasta nu face dovada faptului că respingerea, pentru anii 2015-2017, a cererilor de acces la statutul de fermier activ în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 nu a cauzat prejudicii financiare Uniunii. Astfel, aceasta se limitează să stabilească, pentru anul 2015, rata anumitor plăți agricole.

123    În al treilea rând, Republica Cehă nu a furnizat niciun element de probă în susținerea afirmației sale potrivit căreia niciunul dintre solicitanții al căror acces la statutul de fermier activ a fost refuzat de autoritățile sale în temeiul criteriului privind veniturile din activități agricole pentru a dovedi respectarea condiției prevăzute la litera (c) nu ar fi putut beneficia de un astfel de statut și de plățile aferente, în cadrul FEGA și al FEADR, dacă s‑ar fi reținut un criteriu diferit.

124    În consecință, această primă critică trebuie să fie respinsă.

b)      Cu privire la a doua critică, întemeiată pe lipsa de precizie în calculul cuantumului corecției financiare atacate care se raportează la pretinsa încălcare în ceea ce privește statutul de fermier activ

125    Prin intermediul celei de a doua critici, Republica Cehă susține că, presupunând că încălcarea în ceea ce privește statutul de fermier activ ar fi cauzat un prejudiciu financiar Uniunii, acest prejudiciu ar fi trebuit să fie calculat în mod precis de Comisie și nu ar fi trebuit să facă obiectul unei corecții forfetare.

126    Comisia contestă această critică.

127    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Comisia poate aplica o corecție forfetară în situațiile în care ar fi necesare eforturi disproporționate pentru identificarea prejudiciului financiar cauzat Uniunii, în special pentru că statul membru nu i‑a pus la dispoziție informațiile necesare în temeiul articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013.

128    În această privință, este necesar să se arate că scrisoarea din 11 decembrie 2018 precizează numărul total al solicitanților excluși de la statutul de fermier activ, dar nu indică prejudiciul pe care această excludere l‑ar fi putut cauza FEGA și FEADR.

129    În plus, nici scrisoarea din 11 decembrie 2018, nici documentele ulterioare trimise Comisiei de autoritățile cehe în cadrul procedurii de verificare a conformității nu oferă indicații în ceea ce privește prejudiciul financiar care ar putea rezulta din neluarea în considerare a societăților afiliate în cadrul controlului statutului de fermier activ al solicitantului ajutorului.

130    În aceste condiții, ținând seama de importanța și de natura neconformității constatate, care ținea de lipsa unui control‑cheie, și de imposibilitatea de a cuantifica exact, depunând eforturi proporționale, prejudiciul financiar cauzat Uniunii ca urmare a respingerii cererilor de ajutor referitoare la statutul de fermier activ, nu se poate considera că Comisia a încălcat articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și principiul proporționalității atunci când a impus Republicii Cehe, pentru încălcarea în ceea ce privește statutul de fermier activ, corecția forfetară în valoare de 5 % aplicată la 10 % din plățile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii.

131    Astfel, este necesar să se respingă a doua critică și, prin urmare, al doilea aspect al primului motiv.

132    Prin urmare, primul motiv trebuie să fie respins.

B.      Cu privire la al doilea motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente

133    Al doilea motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, cuprinde două aspecte.

1.      Cu privire la primul aspect al celui de al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea aplicării de către Comisie a corecției financiare atacate care se raportează la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente ca urmare a neluării în considerare în cadrul anchetei a rezultatelor anchetei de monitorizare care au înlăturat existența încălcării menționate

134    În cadrul primului aspect al celui de al doilea motiv, Republica Cehă invocă trei critici.

a)      Cu privire la prima critică, întemeiată pe încălcarea de către Comisie a articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013, a articolului 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 și a principiului bunei administrări

135    Prin intermediul primei critici, Republica Cehă susține că, prin faptul că a omis să ia în considerare, în cadrul anchetei, rezultatele anchetei de monitorizare care înlăturaseră existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, Comisia a încălcat articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013, articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 și principiul bunei administrări.

136    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că ancheta și ancheta de monitorizare s‑au suprapus temporal. Ancheta a fost deschisă la 18 septembrie 2017 (și anume la începutul primului audit la fața locului) și s‑a încheiat, în urma trimiterii raportului de sinteză la 21 octombrie 2021, prin adoptarea deciziei atacate la 17 noiembrie 2021. Ancheta de monitorizare a demarat la 31 august 2020 (și anume la începutul auditului de monitorizare) și s‑a încheiat, în legătură cu încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, la 24 august 2021, odată cu adoptarea procesului‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare, care a permis închiderea chestiunii referitoare la existența încălcării menționate.

137    În aceste condiții, ținând seama de faptul că raportul de sinteză și decizia atacată au fost adoptate după ce, în cadrul anchetei de monitorizare, fusese închisă chestiunea existenței încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, este necesar să se examineze dacă Comisia ar fi trebuit să soluționeze, în cadrul anchetei, chestiunea existenței încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, cu luarea în considerare a elementelor apărute în cursul anchetei de monitorizare.

138    În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013, atunci când constată că cheltuielile nu au fost efectuate de un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește cuantumurile care se exclud de la finanțarea din partea Uniunii.

139    Trebuie arătat de asemenea că articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 condiționează decizia Comisiei de a exclude de la finanțarea din partea Uniunii a cheltuielilor efectuate de un stat membru cu încălcarea normelor aplicabile de respectarea procedurii de verificare a conformității.

140    În plus, potrivit unei jurisprudențe constante, printre garanțiile conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative figurează în special principiul bunei administrări, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Potrivit acestei dispoziții, dreptul la bună administrare include printre altele dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într‑un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Acest drept reflectă un principiu general al dreptului Uniunii [Hotărârea din 8 mai 2014, N., C‑604/12, EU:C:2014:302, punctul 49, și Hotărârea din 1 iunie 2016, Wolf Oil/EUIPO – SCT Lubricants (CHEMPIOIL), T‑34/15, nepublicată, EU:T:2016:330, punctele 69 și 70].

141    În această privință, este necesar să se considere că principiul bunei administrări nu impune instituțiilor Uniunii să prelungească pe o perioadă nedeterminată procedurile administrative, ci se traduce prin dispoziții care prevăd termene pentru desfășurarea procedurilor menționate și pentru transmiterea, în cadrul acestora, de informații din partea statelor membre către instituțiile Uniunii. Stabilirea acestor termene permite concilierea cerinței de a garanta faptul că procedurile administrative se desfășoară într‑un termen rezonabil cu dreptul la apărare, precum și asigurarea faptului că instituțiile Uniunii primesc informațiile pertinente din partea statelor membre în timp util și că pot lua în considerare, cu atenție și cu imparțialitate, toate informațiile relevante ale cazului particular.

142    În ceea ce privește procedura de verificare a conformității, principiul bunei administrări rezultă din articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 și din articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, care condiționează obligația Comisiei de a lua în considerare, cu diligență, informațiile transmise de statele membre de respectarea de către acestea a termenelor prevăzute de dispozițiile menționate pentru transmiterea lor.

143    Acesta este contextul în care trebuie analizate cele trei argumente invocate de Republica Cehă în susținerea primei critici.

1)      Cu privire la primul argument, referitor la domeniul de aplicare al articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 și al articolului 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014

144    Prin intermediul primului argument, Republica Cehă susține că termenele prevăzute la articolul 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și la articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 pentru transmiterea de către un stat membru de informații Comisiei în cadrul procedurii de verificare a conformității nu se aplică atunci când aceasta trebuie să aprecieze existența unei încălcări a dreptului Uniunii, ci numai atunci când trebuie să stabilească cuantumul corecției financiare care trebuie aplicată. Aceasta înseamnă, potrivit Republicii Cehe, că Comisia poate invoca caracterul tardiv al informațiilor transmise de un stat membru atunci când trebuie să stabilească cuantumul corecției financiare, însă nu atunci când trebuie să decidă cu privire la existența elementelor constitutive ale unei încălcări a dreptului Uniunii.

145    Comisia contestă acest argument.

146    Este necesar să se arate că din modul de redactare a articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 și a articolului 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 reiese că stabilirea cuantumului sumelor care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii este legată intrinsec de constatarea de către Comisie a existenței unei încălcări a dreptului Uniunii. Astfel, Comisia nu poate impune corecții financiare în lipsa întrunirii elementelor constitutive ale unei încălcări a normelor Uniunii, care constituie o condiție prealabilă necesară pentru eventuala stabilire a cuantumului unei corecții financiare.

147    În consecință, termenele pentru transmiterea de informații de către statele membre prevăzute la articolul 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și la articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 nu pot fi interpretate în sensul că se aplică numai atunci când Comisia trebuie să stabilească cuantumul sumelor care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii și că nu privesc ipoteza în care Comisia trebuie să aprecieze existența unei încălcări a dreptului Uniunii, această apreciere a încălcării și această stabilire a unei corecții financiare fiind legate în mod intrinsec.

148    Astfel, primul argument trebuie să fie respins.

2)      Cu privire la al doilea argument, referitor la caracterul de noutate al informațiilor furnizate de autoritățile cehe în cadrul anchetei de monitorizare

149    Prin intermediul celui de al doilea argument, Republica Cehă susține că informațiile referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, pe care le‑a comunicat Comisiei în cadrul anchetei de monitorizare, nu erau noi și fuseseră deja transmise în cursul anchetei. În consecință, limitarea temporală prevăzută la articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, potrivit căreia statele membre nu pot comunica informații Comisiei după trimiterea de către aceasta a concluziilor preliminare (cu excepția cazurilor prevăzute de această dispoziție), nu ar fi aplicabilă în speță.

150    Comisia contestă acest argument.

151    În primul rând, trebuie amintit că în scrisoarea de constatare, care a fost trimisă la 30 noiembrie 2017, Comisia a constatat deficiențe în sistemul de control instituit de autoritățile cehe în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 1307/2013.

152    În al doilea rând, în procesul‑verbal al reuniunii bilaterale din 11 septembrie 2018, Comisia a solicitat autorităților cehe informații suplimentare privind clasificarea terenurilor lăsate pârloagă și și‑a reiterat îndoielile în ceea ce privește adecvarea sistemului de control la regula potrivit căreia pajiștile permanente sunt terenuri consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cel puțin cinci ani sau mai mult și care, atunci când statele membre decid astfel, nu au fost arate timp de cinci ani.

153    În al treilea rând, în concluziile preliminare, Comisia a susținut printre altele că:

–        anterior anului 2015, autoritățile cehe nu dispuneau de informații cu privire la istoricul utilizării terenurilor și, prin urmare, nu erau în măsură să controleze punerea în aplicare a regulii menționate la punctul 152 de mai sus;

–        ulterior anului 2015, nu era clar motivul pentru care autoritățile cehe utilizaseră trei coduri diferite pentru a se referi la terenurile necultivate care, la expirarea unui termen de cinci ani, aveau vocația de a deveni pajiști permanente, și anume codul „G” pentru pajiștile situate pe terenuri arabile necultivate, codul „R” pentru terenurile arabile necultivate care nu erau considerate pajiști și codul „U” pentru terenurile lăsate pârloagă; utilizarea mai multor coduri conducea, potrivit Comisiei, la riscul ca terenurile să nu fie corect declarate ca pajiști permanente.

154    În al patrulea rând, chestiunea referitoare la existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente nu a făcut obiectul cererii de conciliere formulate de autoritățile cehe.

155    În al cincilea rând, nicio informație privind încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente nu a fost inclusă printre informațiile suplimentare transmise Comisiei de autoritățile cehe în urma primirii raportului organismului de conciliere.

156    În al șaselea rând, trebuie arătat că, în concluziile finale și în raportul de sinteză, reiterând argumentele menționate la punctul 153 de mai sus, Comisia a confirmat existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente și, prin adoptarea deciziei atacate, a aplicat Republicii Cehe o corecție financiară în valoare de 14 923 784,40 euro pentru această încălcare.

157    În al șaptelea rând, trebuie amintit că, astfel cum se menționează în procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare, autoritățile cehe au furnizat Comisiei pentru prima dată cu ocazia acestei reuniuni și în scrisoarea din 30 iulie 2021 explicații, exemple și informații clare și argumentate cu privire la sistemul de clasificare a pajiștilor situate pe terenuri arabile și a terenurilor lăsate pârloagă.

158    Din procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare rezultă de asemenea că, pe baza acestor informații, Comisia a decis să închidă chestiunea referitoare la existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente în cadrul anchetei de monitorizare și și‑a exprimat regretul că aceste informații, care ar fi fost pertinente și în cadrul anchetei, nu au fost transmise de autoritățile cehe în cadrul procedurii de verificare a conformității care a condus la adoptarea deciziei atacate.

159    În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctele 115-117 de mai sus, în cadrul procedurii de verificare a conformității, revine statului membru obligația de a prezenta dovada cea mai detaliată și mai completă a realității controalelor sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, a inexactității afirmațiilor Comisiei. Astfel, având în vedere că statul membru în cauză nu reușește, în termenele prevăzute la articolul 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și la articolul 34 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei, acestea constituie elemente care pot da naștere unor îndoieli serioase în ceea ce privește punerea în aplicare a unui ansamblu adecvat și eficient de măsuri de supraveghere și de control.

160    În speță, în cadrul anchetei, Republica Cehă nu a furnizat dovada cea mai detaliată și mai completă a realității controalelor sale în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente și nu a reușit să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei. Astfel, Republica Cehă a furnizat pentru prima dată abia în cadrul anchetei de monitorizare explicații detaliate și elemente de probă suplimentare care au permis Comisiei să verifice inexistența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

161    În aceste condiții, se impune respingerea celui de al doilea argument.

3)      Cu privire la al treilea argument, referitor la condițiile prevăzute la articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014

162    Prin intermediul celui de al treilea argument, Republica Cehă susține că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare, în cadrul anchetei, informațiile referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente transmise de autoritățile cehe în cursul anchetei de monitorizare. Astfel, ar fi vorba despre informații care ar îndeplini cele două condiții prevăzute la articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, care permite unui stat membru să comunice informații Comisiei după ce aceasta din urmă a trimis concluziile preliminare.

163    Comisia contestă acest argument.

164    Trebuie amintit că articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 prevede că informațiile comunicate de un stat membru după ce Comisia i‑a notificat acestuia concluziile preliminare ale anchetei pot fi luate în considerare numai:

(a)      dacă este necesar pentru a se evita supraestimarea brută a prejudiciului financiar cauzat bugetului Uniunii și

(b)      dacă transmiterea cu întârziere a informațiilor este justificată în mod corespunzător de factori externi și nu periclitează adoptarea la timp de către Comisie a deciziei în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013.

165    În această privință, trebuie să se considere că, deși versiunea în limba franceză a articolului 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 este ambiguă în ceea ce privește caracterul cumulativ sau alternativ al condițiilor stabilite de această dispoziție, din analiza celorlalte versiuni lingvistice ale acestei dispoziții reiese că aceste condiții au un caracter cumulativ. De exemplu, în versiunea în limba portugheză a articolului 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 se arată că un stat membru poate trimite informații Comisiei după ce aceasta i‑a notificat concluziile preliminare ale anchetei atunci când sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de dispoziția menționată. Acest caracter cumulativ a fost de altfel confirmat de părți în ședință.

166    În speță, astfel cum s‑a arătat la punctul 157 de mai sus, informațiile referitoare la încălcare în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente au fost comunicate Comisiei de către autoritățile cehe cu ocazia reuniunii bilaterale de monitorizare și în scrisoarea din 30 iulie 2021, cu alte cuvinte după trimiterea de către Comisie, la 20 decembrie 2019, a concluziilor preliminare ale anchetei.

167    Prin urmare, trebuie să se aprecieze dacă cele două condiții prevăzute la articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 pentru a putea fi luate în considerare informațiile comunicate tardiv erau îndeplinite în speță.

168    În ceea ce privește prima condiție enunțată la articolul 34 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, este necesar să se considere că informațiile furnizate de autoritățile cehe în cadrul reuniunii bilaterale de monitorizare și la 30 iulie 2021 în legătură cu încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente erau necesare pentru a se evita supraestimarea brută a prejudiciului financiar cauzat bugetului Uniunii. Într‑adevăr, era vorba despre evitarea aplicării unei corecții financiare pentru o încălcare considerată ca fiind inexistentă în cadrul anchetei de monitorizare. Neluarea în considerare de către Comisie a acestor informații în cadrul anchetei s‑a tradus astfel printr‑o supraestimare a prejudiciului financiar cauzat Uniunii, în cuantum de 14 923 784,40 euro, și anume un cuantum echivalent cu cel al corecției financiare impuse Republicii Cehe pentru încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

169    Condiția prevăzută la articolul 34 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 este, așadar, îndeplinită în speță.

170    În ceea ce privește a doua condiție prevăzută la articolul 34 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, este necesar să se arate că trimiterea informațiilor referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente în cadrul reuniunii bilaterale de monitorizare și la 30 iulie 2021 nu era justificată de factori externi. Informațiile respective erau deja disponibile în cadrul anchetei, dar nu fuseseră transmise în mod clar și argumentat Comisiei. Rezultă că Republica Cehă ar fi trebuit și ar fi putut trimite aceste informații Comisiei cu respectarea termenelor prevăzute la articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

171    În consecință, condiția prevăzută la articolul 34 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 nu este îndeplinită în speță.

172    Astfel, se impune respingerea celui de al treilea argument și, prin urmare, a primei critici în totalitate.

b)      Cu privire la a doua critică, întemeiată pe încălcarea de către Comisie a principiului protecției încrederii legitime

173    Prin intermediul celei de a doua critici, Republica Cehă susține că Comisia a încălcat principiul protecției încrederii legitime din moment ce decizia de a închide, în cadrul anchetei de monitorizare, chestiunea referitoare la existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente a determinat‑o să nutrească o așteptare legitimă în legătură cu neaplicarea, chiar în cadrul anchetei, a unei corecții financiare pentru încălcarea menționată.

174    Potrivit Republicii Cehe, această așteptare era cu atât mai legitimă cu cât, pentru o altă deficiență a sistemului de control instituit de autoritățile cehe în scopul verificării acordării ajutoarelor în cadrul FEGA și al FEADR în legătură cu declararea suprafețelor agricole, Comisia luase în considerare, în concluziile finale ale anchetei, rezultatele anchetei de monitorizare și decisese să închidă punctul respectiv.

175    Comisia contestă această critică.

176    Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul protecției încrederii legitime se înscrie printre principiile fundamentale ale Uniunii. Dreptul de a se prevala de acest principiu aparține oricărui justițiabil pe care o instituție a Uniunii l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate. Constituie asigurări de natură să dea naștere unor asemenea speranțe, indiferent de forma în care sunt comunicate, informațiile precise, necondiționate, concordante și emise de surse autorizate și de încredere. În schimb, nu se poate invoca o încălcare a principiului menționat în cazul în care administrația nu a furnizat asigurări precise (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 ianuarie 2023, România/Comisia, T‑33/21, EU:T:2023:5, punctul 69 și jurisprudența citată).

177    În primul rând, trebuie amintit că în procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare Comisia a comunicat Republicii Cehe decizia sa de a închide, în cadrul anchetei de monitorizare, chestiunea referitoare la existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

178    Or, procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare nu stabilește poziția definitivă a Comisiei în ceea ce privește existența unei încălcări a dreptului Uniunii, ci constituie o etapă preliminară a procedurii de verificare a conformității care permite raportarea schimburilor care au avut loc între părți în cursul reuniunii bilaterale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 septembrie 2003, Regatul Unit/Comisia, C‑346/00, EU:C:2003:474, punctele 69 și 70). Poziția definitivă a Comisiei în legătură cu existența unei încălcări a dreptului Uniunii nu este astfel stabilită decât în concluziile finale ale anchetei, trimise statului membru în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, și în raportul de sinteză care conține o explicație detaliată a motivelor care au condus la excluderea anumitor cheltuieli de la finanțarea din partea Uniunii.

179    În aceste condiții, din moment ce procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare nu exprima poziția definitivă a Comisiei în legătură cu existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, acesta nu putea să dea naștere unor așteptări justificate și legitime din partea Republicii Cehe cu privire la poziția menționată și la neaplicarea, în cadrul anchetei, a unei corecții financiare pentru această încălcare.

180    În al doilea rând, chiar presupunând că procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare ar putea fi considerat un document prin care se stabilește poziția definitivă a Comisiei în legătură cu existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, trebuie arătat că decizia de a închide, în cadrul anchetei de monitorizare, chestiunea referitoare la existența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente nu oferă informații precise, necondiționate și concordante, în sensul jurisprudenței citate la punctul 176 de mai sus, care pot da naștere unei așteptări legitime din partea Republicii Cehe cu privire la neaplicarea, în cadrul anchetei, a unei corecții financiare pentru încălcarea menționată.

181    Este adevărat că în procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare Comisia și‑a exprimat regretul pentru faptul că autoritățile cehe nu au trimis, în cadrul anchetei, informațiile referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente transmise în cursul anchetei de monitorizare. Potrivit Comisiei, aceste informații ar fi fost pertinente și în cadrul anchetei.

182    Cu toate acestea, în procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare, Comisia nu și‑a exprimat punctul de vedere cu privire la luarea în considerare a acestor noi informații în cadrul anchetei și nu a adoptat o poziție nici cu privire la presupusa încălcare, nici cu privire la aplicarea unei corecții financiare pentru încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

183    Prin urmare, Comisia nu a încălcat principiul protecției încrederii legitime prin faptul că nu a luat în considerare, în cadrul anchetei, rezultatele anchetei de monitorizare referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

184    Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentul Republicii Cehe potrivit căruia, în ceea ce privește deficiențele identificate de Comisie în legătură cu declararea suprafețelor agricole de către autoritățile cehe, aceasta a luat în considerare rezultatele anchetei de monitorizare în concluziile finale ale anchetei și a decis să închidă punctul respectiv.

185    Astfel, acest argument nu este pertinentă. Din concluziile finale ale anchetei rezultă că, în cadrul auditului de monitorizare efectuat de Comisie în Republica Cehă între 31 august și 4 septembrie 2020, autoritățile cehe au furnizat Comisiei informații noi în ceea ce privește declararea suprafețelor agricole. Aceste informații, transmise înainte de adoptarea concluziilor finale ale anchetei la 26 martie 2021, au fost luate în considerare de Comisie în cadrul anchetei și au permis, în concluziile finale, închiderea punctului corespunzător.

186    Rezultă că, spre deosebire de informațiile referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente care au fost transmise de autoritățile cehe după trimiterea concluziilor finale de către Comisie, informațiile referitoare la declararea suprafețelor agricole au fost furnizate înainte de această trimitere.

187    În consecință, ținând seama de diferența în ceea ce privește perioada de transmitere a acestor informații, închiderea punctului referitor la existența unei încălcări în ceea ce privește declararea suprafețelor agricole nu putea da naștere, din partea Republicii Cehe, niciunei așteptări legitime referitoare la neaplicarea unei corecții financiare pentru încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

188    Prin urmare, se impune respingerea celei de a doua critici.

c)      Cu privire la a treia critică, întemeiată pe încălcarea de către Comisie a articolului 296 al doilea paragraf TFUE

189    Prin intermediul celei de a treia critici, Republica Cehă susține că Comisia a încălcat articolul 296 al doilea paragraf TFUE întrucât, în motivarea deciziei atacate și în raportul de sinteză, nu a făcut referire la constatările pe care le formulase în procesul‑verbal al reuniunii bilaterale de monitorizare care a condus la închiderea punctului referitor la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente. Astfel, potrivit Republicii Cehe, motivarea deciziei atacate și a raportului de sinteză nu permite înțelegerea motivelor pentru care Comisia nu a luat în considerare, în cadrul anchetei, rezultatele anchetei de monitorizare referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

190    Comisia contestă această critică.

191    Potrivit unei jurisprudențe constante, obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu. În această perspectivă, motivarea trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii adoptate, iar instanței competente să își exercite controlul (Hotărârea din 29 septembrie 2011, Elf Aquitaine/Comisia, C‑521/09 P, EU:C:2011:620, punctele 146 și 147, Hotărârea din 9 septembrie 2020, Grecia/Comisia, T‑46/19, nepublicată, EU:T:2020:396, punctul 47, precum și Hotărârea din 18 ianuarie 2023, România/Comisia, T‑33/21, EU:T:2023:5, punctul 36).

192    Nu este totuși obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente. Astfel, problema dacă motivarea unei decizii respectă cerințele amintite la punctul 191 de mai sus trebuie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul de norme juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 18 ianuarie 2023, România/Comisia, T‑33/21, EU:T:2023:5, punctul 38 și jurisprudența citată).

193    Rezultă că, potrivit jurisprudenței, în cadrul procedurii de verificare a conformității, obligația de motivare este considerată ca fiind îndeplinită dacă statul destinatar a fost îndeaproape asociat la procesul de elaborare a acestei decizii și cunoaște motivele pentru care Comisia apreciază că nu trebuie să pună sumele în litigiu în sarcina fondurilor în cauză (a se vedea Hotărârea din 16 februarie 2017, România/Comisia, T‑145/15, EU:T:2017:86, punctul 45 și jurisprudența citată).

194    În această privință, atunci când Comisia respinge elementele de evaluare suficient de precise invocate de autoritățile naționale competente, îi revine sarcina de a prezenta, în special în schimburile sale cu statul membru în cauză, precum și în raportul de sinteză, elementele pe care se întemeiază îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de cifrele comunicate de autoritățile naționale sau față de rezultatele controalelor efectuate de acestea din urmă, astfel încât elementele menționate trebuie să apară în actele întocmite de Comisie în cursul procedurii de verificare a conformității, precum și în motivele deciziei adoptate în urma acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 februarie 2017, România/Comisia, T‑145/15, EU:T:2017:86, punctul 47, și Hotărârea din 9 septembrie 2020, Grecia/Comisia, T‑46/19, nepublicată, EU:T:2020:396, punctul 49).

195    În speță, nu se contestă că autoritățile cehe au fost implicate îndeaproape în procesul de elaborare a deciziei atacate și că acestea au cunoscut motivele care justificau decizia menționată. Astfel, aceasta a fost adoptată în urma unei proceduri contradictorii în cadrul căreia Comisia și autoritățile cehe au avut mai multe ocazii de a face schimb de opinii referitoare la constatarea încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

196    În plus, este necesar să se considere că, în cadrul anchetei, autoritățile cehe nu au furnizat niciun element de probă suficient de precis cu privire la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

197    În plus, astfel cum s‑a arătat la punctele 153 și 156 de mai sus, în concluziile preliminare, în concluziile finale, precum și în raportul de sinteză, Comisia a motivat în mod clar impunerea corecției financiare pentru încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

198    În aceste condiții, nu se poate concluziona că Comisia și‑a încălcat obligația de motivare, în sensul jurisprudenței citate la punctul 193 de mai sus și al articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

199    Astfel este necesar să se respingă a treia critică și, prin urmare, primul aspect al celui de al doilea motiv în totalitate.

2.      Cu privire la al doilea aspect al celui de al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea impunerii de către Comisie a corecției financiare atacate, în condițiile în care în Republica Cehă sistemul de identificare a pajiștilor permanente era conform cu dreptul Uniunii

200    Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, Republica Cehă susține că Comisia a încălcat articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 prin faptul că i‑a impus corecția financiară atacată care se raportează la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, în condițiile în care sistemul său de identificare a pajiștilor permanente era conform cu dreptul Uniunii.

201    Comisia contestă acest aspect.

202    Trebuie amintit că s‑a concluzionat că, în cadrul procedurii de verificare a conformității care a condus la adoptarea deciziei atacate:

–        Republica Cehă nu a furnizat dovada cea mai detaliată și mai completă a realității controalelor sale, în sensul jurisprudenței citate la punctul 115 de mai sus, în ceea ce privea identificarea pajiștilor permanente, și nu a reușit să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei; astfel, abia în cadrul anchetei de monitorizare și prin intermediul scrisorii sale din 30 iulie 2021 Republica Cehă a furnizat pentru prima dată explicații clare și elemente de probă suplimentare care au permis Comisiei să verifice inexistența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente (a se vedea punctul 160 de mai sus);

–        din moment ce condițiile prevăzute la articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, care permit luarea în considerare a informațiilor comunicate tardiv de către statul membru după trimiterea de către Comisie a concluziilor preliminare, nu erau îndeplinite în mod cumulativ în speță, Comisia nu era obligată să ia în considerare, în cadrul anchetei, rezultatele anchetei de monitorizare referitoare la inexistența încălcării în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente (a se vedea punctul 171 de mai sus).

203    În aceste condiții, informațiile și explicațiile pe care Republica Cehă le furnizează în cererea introductivă în legătură cu încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente și care nu au fost transmise Comisiei în cadrul procedurii de verificare a conformității nu pot fi luate în considerare, în măsura în care au fost trimise cu încălcarea termenelor prevăzute la articolul 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și la articolul 34 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

204    Astfel, este necesar să se respingă cel de al doilea aspect al celui de al doilea motiv și, prin urmare, cel de al doilea motiv în totalitate.

C.      Cu privire la al treilea motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control

205    Al treilea motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control, cuprinde patru aspecte.

206    Cu toate acestea, prin răspunsurile lor la o măsură de organizare a procedurii și la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, părțile au indicat în mod explicit că al treilea și, respectiv, al patrulea aspect ale celui de al treilea motiv, referitor la încălcarea de către Comisie a articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 pentru motivul lipsei precizării, în scrisoarea de constatare, a încălcării în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitor la ecologizare și, respectiv, la încălcarea de către Comisie a articolului 35 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 pentru motivul luării în considerare a neregulilor schemei SPUS în cadrul schemei de ecologizare, trebuiau considerate inoperante în cazul respingerii de către Tribunal a celui de al doilea motiv, care se raportează la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente.

207    Astfel, corecția financiară impusă de Comisie Republicii Cehe pentru încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control privind ecologizarea, care face obiectul celui de al treilea și al celui de al patrulea aspect ale celui de al treilea motiv, a fost absorbită în corecția financiară referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente și nu a fost luată în considerare de Comisie la stabilirea cuantumului corecției financiare atacate.

208    Prin urmare, în măsura în care al doilea motiv este respins, este necesar să se considere că al treilea și al patrulea aspect ale celui de al treilea motiv sunt inoperante. Examinarea lor este, astfel, lipsită de pertinență pentru aprecierea temeiniciei impunerii corecției financiare atacate.

209    Este, așadar, necesar să se analizeze numai primul și al doilea aspect ale celui de al treilea motiv.

1.      Cu privire la primul aspect al celui de al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea impunerii de către Comisie a corecției financiare atacate care se raportează la încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitoare la controalele standard, în condițiile în care Republica Cehă nu a încălcat articolul 30 litera (a) și articolul 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2016/1394

210    Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, Republica Cehă susține că Comisia a încălcat articolul 30 litera (a) și articolul 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2016/1394, din moment ce, pentru schema SPUS, a considerat că beneficiarii unui ajutor supuși unui control de monitorizare la fața locului întrucât primiseră, în cursul anului precedent, o sancțiune administrativă redusă în sensul articolului 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2016/1394, (denumiți în continuare „beneficiarii care au primit o sancțiune administrativă redusă”) trebuiau diferențiați de beneficiarii care trebuiau să facă obiectul unui control standard în conformitate cu articolul 30 litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 (denumiți în continuare „beneficiarii supuși unui control standard”).

211    În această privință, Republica Cehă susține că nu a încălcat dreptul Uniunii atunci când, în anul 2017, dintre cei 87 de beneficiari care au primit o sancțiune administrativă redusă în anul 2016, 75 au fost incluși în eșantionul de 5 % dintre beneficiarii supuși unui control standard, iar 12 au făcut obiectul unui control de monitorizare la fața locului.

212    Comisia contestă primul aspect al celui de al treilea motiv.

213    Trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 30 litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, pentru schemele de ajutor pe suprafață, altele decât plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, eșantionul de control pentru controalele la fața locului efectuate în fiecare an cuprinde cel puțin 5 % din totalul beneficiarilor care depun cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață.

214    Trebuie arătat de asemenea că articolul 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2016/1394, intitulat „Rata de control suplimentar pentru controalele la fața locului în scopul monitorizării beneficiarilor menționați la articolul 19a alineatul (2) din Regulamentul [nr. 640/2014]”, prevede la alineatul (1) următoarele:

„Beneficiarii care au făcut obiectul unei sancțiuni administrative reduse în conformitate cu articolul 19a alineatul (2) din Regulamentul [nr. 640/2014] pentru o schemă de ajutor sau [o] măsură de sprijin legată de suprafață în urma unei supradeclarări identificate în cursul unui control la fața locului fac obiectul unei monitorizări la fața locului pentru respectiva schemă de ajutor sau măsură de sprijin în cursul anului de cerere următor.”

215    Reiese în special din analiza acestor dispoziții că controalele standard diferă, potrivit obiectului și scopului lor, de controalele de monitorizare la fața locului.

216    În ceea ce privește obiectul lor, controalele standard vizează 5 % din totalul beneficiarilor care depun cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață, în timp ce controalele de monitorizare la fața locului vizează numai beneficiarii care au făcut obiectul unei sancțiuni administrative reduse pentru supradeclararea suprafețelor eligibile pentru ajutoare, în cursul anului precedent.

217    În ceea ce privește scopul lor, controalele standard au ca obiectiv stabilirea unui număr minim de beneficiari care fac obiectul unui control pentru a asigura o verificare eficientă din partea Comisiei a respectării dispozițiilor în ceea ce privește diferitele scheme de ajutor și măsuri de sprijin, în timp ce controalele de monitorizare la fața locului au ca obiectiv, astfel cum reiese din considerentul (1) al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1394 al Comisiei din 16 august 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 809/2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1306/2013 (JO 2016, L 225, p. 50), să verifice dacă, în urma aplicării unei sancțiuni administrative reduse pentru o primă supradeclarare a suprafețelor, beneficiarii unui ajutor au săvârșit o nouă încălcare care ar conduce la aplicarea unei sancțiuni administrative integrale.

218    Natura specifică a controalelor de monitorizare la fața locului este confirmată de titlul articolului 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2016/1394, care le califică în mod expres drept „controale suplimentare”, ceea ce lasă să se înțeleagă că acestea se diferențiază de controalele standard în măsura în care supun beneficiarii unui ajutor unui control suplimentar care trebuie instituit atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul menționat.

219    Astfel, este necesar să se considere că Comisia nu a încălcat articolul 30 litera (a) și articolul 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2016/1394, atunci când a considerat că beneficiarii care au primit o sancțiune administrativă redusă în cursul anului precedent trebuiau diferențiați de cei care făceau obiectul unui control standard.

220    Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de cele trei argumente invocate de Republica Cehă.

221    Prin intermediul primului argument, Republica Cehă susține că excluderea beneficiarilor care au primit o sancțiune administrativă redusă din eșantionul beneficiarilor care fac obiectul unui control standard ar conduce la consecința absurdă că beneficiarii care au primit o sancțiune administrativă redusă pentru motivul că, în cursul anului precedent, au efectuat o supradeclarare a suprafețelor nu ar fi supuși controlului standard, ci numai controlului de monitorizare la fața locului. Astfel, potrivit Republicii Cehe, acești fermieri ar avea o poziție mai avantajoasă decât cea a celorlalți fermieri.

222    În această privință, trebuie să se considere că controalele de monitorizare la fața locului nu sunt concepute ca fiind controale alternative, ci ca fiind controale suplimentare, care se adaugă controalelor standard și sunt menite să asigure un sistem de control consolidat pentru beneficiarii care au primit, în cursul anului precedent, o sancțiune administrativă redusă. Astfel, pe lângă un control standard, aceștia trebuie să se supună unui control de monitorizare la fața locului pentru a se verifica dacă au săvârșit o nouă încălcare a dreptului Uniunii care i‑ar expune la aplicarea unei sancțiuni administrative integrale. Rezultă că beneficiarii care au primit o sancțiune administrativă redusă nu se află într‑o situație avantajoasă în raport cu ceilalți beneficiari.

223    Prin urmare, se impune respingerea primului argument.

224    Prin intermediul celui de al doilea argument, Republica Cehă apreciază că excluderea beneficiarilor care au primit o sancțiune administrativă redusă din eșantionul beneficiarilor care fac obiectul unui control standard este contrară articolului 30 litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, care prevede că 5 % din totalul beneficiarilor care depun o cerere de plată fac obiectul unui control standard. Or, potrivit Republicii Cehe, prin excluderea beneficiarilor care au primit o sancțiune administrativă redusă din eșantionul beneficiarilor care fac obiectul unui control standard, acesta nu ar mai viza 5 % din totalul beneficiarilor, ci doar 5 % dintr‑o parte dintre aceștia.

225    În această privință, este necesar să se arate că controalele de monitorizare la fața locului sunt controale suplimentare care, printre mijloacele de care dispune Comisia pentru a verifica conformitatea cu dreptul Uniunii a ajutoarelor acordate de fondurile agricole ale Uniunii, se adaugă la controalele standard. Prin urmare, controalele standard și controalele de monitorizare la fața locului au un scop și un domeniu de aplicare diferite și nu pot fi confundate de autoritățile naționale.

226    Or, alegerea de către un stat membru a eșantionului beneficiarilor care fac obiectul unui control standard și al unui control de monitorizare la fața locului nu poate, în fapt, să nu țină seama de distincția dintre aceste controale. Acesta este motivul pentru care, în speță, Comisia a considerat în mod întemeiat că Republica Cehă a încălcat articolul 30 litera (a) și articolul 33a din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2016/1394, întrucât, dintre cei 87 de beneficiari care au primit o sancțiune administrativă redusă în anul 2016, 75 au fost incluși în eșantionul beneficiarilor supuși unui control standard și 12 au făcut obiectul unui control de monitorizare la fața locului.

227    Astfel, în acest scenariu, eșantionul beneficiarilor supuși unui control standard era compus, în marea sa majoritate, din beneficiari care au primit o sancțiune administrativă redusă, în raport cu toți ceilalți beneficiari care ar fi trebuit să facă obiectul unui control, și doar 12 beneficiari care au primit o sancțiune administrativă redusă au făcut obiectul unui control de monitorizare la fața locului.

228    Rezultă că, la selectarea eșantioanelor de beneficiari care urmau să facă obiectul unui control standard și de beneficiari care urmau să facă obiectul unui control de monitorizare la fața locului, Republica Cehă ar fi trebuit să ia în considerare diferența dintre aceste controale, asigurându‑se, pe de o parte, că toți beneficiarii, iar nu doar marea majoritate a celor care au primit o sancțiune administrativă redusă sunt supuși controalelor standard și, pe de altă parte, că toți beneficiarii care au primit o sancțiune administrativă redusă fac obiectul unui control de monitorizare la fața locului.

229    Prin urmare, al doilea argument trebuie respins.

230    Prin intermediul celui de al treilea argument, Republica Cehă consideră că excluderea beneficiarilor care au primit o sancțiune administrativă redusă din eșantionul beneficiarilor care fac obiectul unui control standard este contrară articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, care permite excluderea din eșantionul de control doar a beneficiarilor a căror cerere este considerată inadmisibilă.

231    Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 are următorul cuprins:

„Cererile considerate inadmisibile pentru plată sau solicitanții considerați neeligibili pentru plată la momentul depunerii cererilor sau după efectuarea controalelor administrative sau a controalelor la fața locului nu sunt incluse, respectiv incluși în populația de control.”

232    În această privință, este necesar să se considere că excluderea din eșantionul de control a cererilor considerate inadmisibile sau a solicitanților considerați neeligibili, în sensul articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, este lipsită de pertinență în prezenta cauză, în care se ridică problema determinării domeniului de aplicare al controalelor standard și al controalelor de monitorizare la fața locului care, prin definiție, presupun ca solicitanții incluși în eșantionul de control să fie considerați eligibili și să poată face, așadar, obiectul unui control standard sau al unui control de monitorizare la fața locului.

233    Astfel este necesar să se respingă cel de al treilea argument și, prin urmare, primul aspect al celui de al treilea motiv în totalitate.

2.      Cu privire la al doilea aspect al celui de al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și a principiului proporționalității, pentru motivul că cuantumul corecției financiare atacate care se raportează la încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitoare la controalele standard nu corespunde gravității neconformității imputate

234    Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Republica Cehă susține că Comisia a încălcat articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și principiul proporționalității, pentru motivul că cuantumul corecției financiare atacate care se raportează la încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitoare la controalele standard, care se ridică la 18 833,24 euro, nu corespunde gravității neconformității imputate.

235    Mai precis, Republica Cehă susține că, pentru a ajunge la acest cuantum, Comisia s‑a întemeiat:

–        pentru anul 2017, pe cuantificarea prejudiciului cauzat bugetului Uniunii de încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitor la controalele standard la o valoare de 6 277,75 euro;

–        pentru anii 2015 și 2016, pe ipoteza potrivit căreia același prejudiciu ca cel calculat pentru anul 2017 s‑ar fi produs în anii 2015 și 2016, în timp ce, potrivit Republicii Cehe, aceasta este o ipoteză nefondată și care nu se întemeiază pe niciun element de fapt sau de drept.

236    Comisia contestă al doilea aspect al celui de al treilea motiv.

237    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013, Comisia evaluează cuantumul sumelor care trebuie excluse de la finanțarea de către Uniune ținând cont în special de gravitatea neconformității constatate, de natura încălcării, precum și de prejudiciul financiar cauzat Uniunii.

238    În plus, potrivit jurisprudenței citate la punctul 108 de mai sus, principiul proporționalității impune, ca principiu general al dreptului Uniunii, ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit. Astfel, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate.

239    Trebuie amintit de asemenea că, potrivit jurisprudenței citate la punctul 115 de mai sus, revine Comisiei, atunci când contestă rezultatele verificărilor efectuate de autoritățile naționale și în scopul dovedirii existenței unei încălcări a normelor care reglementează PAC, sarcina de a prezenta un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de controalele efectuate de autoritățile naționale sau față de cifrele transmise de acestea. Astfel, conform jurisprudenței citate la punctul 116 de mai sus, dacă Comisia exprimă o îndoială serioasă și rezonabilă, statul membru este acela care trebuie să prezinte dovada cea mai detaliată și mai completă a realității controalelor sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, a inexactității afirmațiilor Comisiei.

240    Or, în speță, Comisia nu a prezentat niciun element de probă care să permită să se considere că îndoiala pe care o nutrea cu privire la posibilitatea ca prejudiciul financiar de 6 277,75 euro cauzat Uniunii în cursul anului 2017 să se fi produs și în anii 2015 și 2016 reprezintă o îndoială serioasă și rezonabilă în sensul jurisprudenței.

241    În primul rând, în concluziile preliminare, în concluziile finale și în raportul de sinteză, Comisia s‑a limitat să indice că cuantumul corecției financiare atacate care se raportează la încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitoare la controalele standard, care se ridica la 18 833,24 euro, acoperea și riscul de a nu recupera retroactiv plățile necuvenite referitoare la anii 2015 și 2016.

242    Cu toate acestea, Comisia nu a furnizat niciun element de probă care să explice de ce prejudiciul care s‑a produs în anul 2017 s‑ar fi putut produce de asemenea în anii 2015 și 2016 și ar da naștere unei obligații de recuperare retroactivă.

243    În al doilea rând, în susținerea poziției sale, Comisia a făcut trimitere, în concluziile preliminare, la articolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166), care justifica, în opinia sa, urmărirea retroactivă a sumelor plătite în mod necuvenit fermierilor.

244    Or, articolul 3 din Regulamentul nr. 2988/95 prevede că, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, termenul de prescripție a acțiunii pentru plățile necuvenite este de patru ani de la producerea neregulii care a cauzat un prejudiciu financiar Uniunii, normele sectoriale putând să prevadă un termen mai scurt, care nu poate fi mai mic de trei ani.

245    Potrivit jurisprudenței, prin adoptarea Regulamentului nr. 2988/95, în special a articolului 3 alineatul (1) primul paragraf din acesta, legiuitorul Uniunii a înțeles să instituie o normă generală de prescripție aplicabilă în materie, prin care urmărea, pe de o parte, să definească un termen minim aplicat în toate statele membre și, pe de altă parte, să renunțe la posibilitatea recuperării sumelor obținute nejustificat de la bugetul Uniunii după scurgerea unei perioade de patru ani de la producerea neregulii care afectează plățile în litigiu. Rezultă că, începând de la data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 2988/95, orice avantaj obținut nejustificat de la bugetul Uniunii poate, în principiu și cu excepția sectoarelor pentru care legiuitorul Uniunii a prevăzut un termen inferior, să fie recuperat de autoritățile competente ale statelor membre într‑un termen de patru ani (Hotărârea din 29 ianuarie 2009, Josef Vosding Schlacht-, Kühl- und Zerlegebetrieb și alții, C‑278/07-C‑280/07, EU:C:2009:38, punctul 27, și Hotărârea din 29 martie 2012, Pfeifer & Langen, C‑564/10, EU:C:2012:190, punctul 37).

246    Trimiterea la această dispoziție este, așadar, lipsită de pertinență în speță, în măsura în care nu permite înțelegerea motivului pentru care prejudiciul pentru bugetul Uniunii care s‑a produs în anul 2017 s‑ar fi produs și în anii 2015 și 2016.

247    În al treilea rând, pentru a‑și justifica afirmațiile, Comisia se referă pentru prima dată în memoriul în apărare la articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și la articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, care justifică, în opinia sa, urmărirea retroactivă a plăților necuvenite.

248    Or, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia trebuie să indice în mod suficient de precis obiectul anchetei desfășurate și carențele constatate în cadrul acestei anchete în comunicarea trimisă în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 (a se vedea Hotărârea din 7 septembrie 2022, Slovacia/Comisia, T‑40/21, nepublicată, EU:T:2022:515, punctul 46 și jurisprudența citată).

249    În plus, Comisia nu poate completa motivarea deciziei atacate în cursul judecății (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2007, Duales System Deutschland/Comisia, T‑289/01, EU:T:2007:155, punctul 132, și Hotărârea din 15 decembrie 2021, Oltchim/Comisia, T‑565/19, EU:T:2021:904, punctul 275).

250    Rezultă că, în măsura în care, în scrisoarea de constatare, precum și în documentele succesive pe care le‑a transmis Republicii Cehe în cadrul procedurii de verificare a conformității care a condus la adoptarea deciziei atacate, Comisia nu a făcut referire nici la articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013, nici la articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, aceasta nu se poate prevala de dispozițiile menționate pentru a‑și susține afirmațiile cu privire la existența, în anii 2015 și 2016, a unui prejudiciu financiar pentru bugetul Uniunii având același cuantum cu cel produs în anul 2017.

251    În orice caz, chiar și în ipoteza în care Comisia și‑ar putea susține afirmațiile în temeiul articolului 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și al articolului 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, aceste dispoziții nu furnizează dovada că îndoiala pe care a exprimat‑o cu privire la existența, în anii 2015 și 2016, a unui prejudiciu financiar pentru bugetul Uniunii în același cuantum cu cel produs în anul 2017 reprezintă o îndoială serioasă și rezonabilă în sensul jurisprudenței citate la punctul 115 de mai sus.

252    Astfel, articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 prevăd procedura care trebuie urmată și termenele pentru recuperarea plăților necuvenite, însă nu conțin niciun element care să permită susținerea afirmației Comisiei potrivit căreia încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitoare la controalele standard care a avut loc în 2017 s‑a produs în mod necesar și în anii 2015 și 2016.

253    În aceste condiții, trebuie să se considere că Comisia nu a făcut dovada faptului că îndoiala pe care a exprimat‑o cu privire la existența, în anii 2015 și 2016, a aceluiași prejudiciu financiar precum cel care s‑a produs în anul 2017 era una serioasă și rezonabilă în sensul jurisprudenței citate la punctul 115 de mai sus.

254    În consecință, este necesar să se admită al doilea aspect al celui de al treilea motiv și, prin urmare, să se anuleze decizia atacată în măsura în care privește impunerea de către Comisie Republicii Cehe a corecției financiare atacate care se raportează la încălcarea în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitoare la controalele standard, în cuantum de 18 833,24 euro.

D.      Cu privire la al patrulea motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește recuperarea plăților necuvenite

255    Al patrulea motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește recuperarea plăților necuvenite, cuprinde două aspecte.

256    Prin intermediul primului aspect al celui de al patrulea motiv, Republica Cehă susține că Comisia a încălcat articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 întrucât, în cadrul anchetei, aceasta a considerat că autoritățile cehe ar fi trebuit, prin intermediul SIPA, să verifice eligibilitatea unei suprafețe agricole nu numai pentru anul vizat de procedura de recuperare a plăților necuvenite, ci și pentru anii precedenți.

257    În această privință, Republica Cehă arată că articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 indică procedura care trebuie urmată pentru recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit fermierilor pentru suprafețe care nu sunt eligibile pentru ajutor. Or, aceste dispoziții nu vizează, potrivit Republicii Cehe, aspectul distinct dacă și în ce mod statele membre sunt obligate să identifice dacă o suprafață neeligibilă pentru ajutor în cursul unui an a fost neeligibilă pentru ajutor și în cursul anilor precedenți.

258    Rezultă, potrivit Republicii Cehe, că, în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și cu articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, aceasta avea obligația de a radia, cu ocazia actualizării anuale a SIPA, suprafețele neeligibile pentru ajutor pentru care era în desfășurare o procedură de recuperare, însă nu era obligată să verifice dacă aceleași suprafețe fuseseră de asemenea neeligibile în cursul anilor precedenți și dacă eventualele ajutoare plătite pentru acești ani trebuiau să facă obiectul unei recuperări.

259    Comisia contestă acest aspect.

260    Mai întâi, este necesar să se arate că, referitor la încălcarea în ceea ce privește recuperarea plăților necuvenite, Comisia a impus Republicii Cehe:

–        pentru schema SPUS, o corecție financiară de 17 855 884,41 euro;

–        pentru schema de ecologizare, o corecție financiară de 7 832 400 de euro;

–        pentru schema TF, o corecție forfetară de 2 % aplicată la 100 % din cheltuielile efectuate cu încălcarea normelor de drept al Uniunii.

261    Cu toate acestea, corecțiile impuse pentru schemele de ecologizare și pentru TF au fost absorbite în corecția aplicată pentru încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente care face obiectul celui de al doilea motiv.

262    În consecință, astfel cum au confirmat părțile în răspunsurile lor la o măsură de organizare a procedurii și la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, în măsura în care al doilea motiv este respins, al patrulea motiv trebuie considerat inoperant în ceea ce privește impunerea corecțiilor financiare referitoare la schemele de ecologizare și TF. Astfel, în măsura în care corecțiile referitoare la schemele de ecologizare și pentru TF au fost absorbite în corecția referitoare la încălcarea în ceea ce privește identificarea pajiștilor permanente, examinarea acestora este lipsită de pertinență pentru aprecierea temeiniciei impunerii corecției financiare atacate.

263    În ceea ce privește corecția impusă pentru schema SPUS, mai întâi, este necesar să se arate că articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 prevede în esență că, atunci când se constată că un beneficiar nu respectă condițiile de acordare a ajutorului, statul membru în cauză nu efectuează plata ajutorului sau îl retrage în întregime sau parțial, iar sumele plătite, inclusiv dobânzile aferente, trebuie recuperate. Aceeași dispoziție arată că, atunci când legislația agricolă sectorială prevede acest lucru, statele membre aplică sancțiuni administrative. În plus, articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 prevede în esență că, în cazul unei plăți necuvenite, beneficiarul respectiv are obligația de a rambursa sumele în cauză, dacă este cazul, majorate cu dobânzi.

264    Rezultă că articolul 63 din Regulamentul nr. 1306/2013 și articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 nu impun statelor membre obligația de a verifica, în mod retroactiv, dacă o suprafață neeligibilă pentru ajutor în cursul unui an fusese de asemenea neeligibilă pentru ajutor în anii precedenți.

265    În continuare, trebuie amintit că pretinsa obligație a statelor membre de a efectua un control retroactiv al eligibilității unei suprafețe nu rezultă din articolul 3 din Regulamentul nr. 2988/95. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 244 de mai sus, această dispoziție se limitează să indice că termenul de prescripție a acțiunii pentru plățile necuvenite este de patru ani, cu excepția cazului în care normele sectoriale prevăd un termen mai scurt de trei ani.

266    În sfârșit, trebuie arătat că, desigur, în Hotărârea din 7 septembrie 2022, Slovacia/Comisia (T‑40/21, nepublicată, EU:T:2022:515, punctele 54 și 55), Tribunalul a precizat că, pe baza informațiilor din scrisoarea de constatare trimisă de Comisie în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, Slovacia ar fi trebuit să includă în evaluarea riscului potențial pentru FEGA, în ceea ce privește anii de cerere 2015 și 2016, impactul financiar al nerecuperării ajutoarelor plătite în mod necuvenit pentru cei trei ani de cerere anteriori. Cu toate acestea, Tribunalul a precizat că faptul că la calculul riscului suportat de FEGA în ceea ce privește anii de cerere 2015 și 2016 trebuia să se țină seama de impactul lipsei unei proceduri de recuperare pentru plățile efectuate în mod necuvenit pentru cei trei ani de cerere anteriori rezulta dintr‑o particularitate a sistemului de control slovac pe care pe care autoritățile acestui stat nu o puteau ignora. Prin urmare, nu rezultă din hotărârea menționată o obligație în sarcina statului membru de a verifica, în mod retroactiv, dacă o suprafață neeligibilă pentru ajutor în cursul unui an fusese de asemenea neeligibilă pentru ajutor în anii precedenți.

267    Rezultă că primul aspect al celui de al patrulea motiv trebuie admis.

268    În consecință, fără a fi necesară examinarea celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, se impune anularea deciziei atacate în măsura în care privește corecția financiară aplicată cheltuielilor efectuate de Republica Cehă în cadrul schemei SPUS, în legătură cu pretinsa încălcare în ceea ce privește recuperarea plăților necuvenite, în cuantum de 17 855 884,41 euro.

E.      Cu privire la al cincilea motiv, prin care se contestă încălcarea în ceea ce privește depunerea tardivă a cererii

269    Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Republica Cehă invocă nelegalitatea impunerii de către Comisie a corecției financiare atacate care se raportează la încălcarea în ceea ce privește depunerea tardivă a cererii ca urmare a neaplicării reducerii de 1 % în ceea ce privește cererile de ajutor sau de plată depuse online fără semnătură electronică în termenele prevăzute la articolul 13 din Regulamentul nr. 640/2014 și completate la biroul competent, în următoarele cinci zile, cu semnătura olografă a solicitantului.

270    În susținerea acestui motiv, Republica Cehă invocă patru argumente.

271    În primul rând, Republica Cehă susține că nicio dispoziție a dreptului Uniunii nu se opune posibilității ca o cerere depusă online să fie ulterior completată în persoană cu semnătura olografă a solicitantului. În această privință, Republica Cehă arată că articolul 13 din Regulamentul nr. 640/2014 precizează procedura care trebuie urmată în cazul depunerii tardive a unei cereri de ajutor sau de plată, însă nu prevede că cererile depuse online și completate ulterior în persoană de către solicitant, cu semnătura olografă a acestuia din urmă, constituie cereri tardive. În plus, aceasta consideră că articolul 72 din Regulamentul nr. 1306/2013 nu include semnătura solicitantului printre elementele obligatorii ale cererii.

272    În al doilea rând, Republica Cehă arată că, în legislația sa națională, semnarea în persoană de către solicitant a cererii depuse online este necesară pentru autentificarea depunerii, însă nu constituie o condiție de admisibilitate a cererii. Semnătura olografă ar permite, astfel, să se verifice dacă entitatea care depune cererea este cea pentru care se prezintă cererea [articolul 37 alineatul (4) din Codul administrativ ceh (Zákon č. 500/2004 Sb., správní řád)].

273    În al treilea rând, Republica Cehă arată că, în legislația sa națională, singurul lucru pe care solicitantul îl poate adăuga la cererea depusă online este semnătura sa olografă, care trebuie să fie aplicată, la biroul competent, în termen de cinci zile de la depunerea online a cererii. Or, nu ar putea fi efectuată nicio completare și nicio modificare a cererii, nici între momentul depunerii online a cererii și cel al semnării în persoană de către solicitant, nici la momentul semnării în persoană de către solicitant.

274    În al patrulea rând, Republica Cehă susține că autentificarea în persoană de către solicitant a depunerii unei cereri efectuate anterior online este un mecanism uzual în dreptul Uniunii, prevăzut în special la articolul 57 alineatul (7) din Regulamentul de procedură al Curții.

275    Comisia contestă aceste argumente.

276    În ceea ce privește primul și al doilea argument invocate de Republica Cehă, care trebuie analizate împreună, este necesar să se considere că revine statelor membre sarcina de a defini normele care stabilesc, în legislația lor națională, modalitățile de depunere a cererilor de ajutor și de plată, care trebuie însă să fie compatibile cu dreptul Uniunii.

277    În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul nr. 640/2014, cererile de ajutor sau de plată depuse după data limită stabilită de Comisie determină aplicarea reducerii de 1 %.

278    Pe de altă parte, indicarea identității beneficiarului ajutorului face parte dintre informațiile pe care trebuie să le conțină cererea de ajutor sau de plată pentru a fi considerată admisibilă, cu condiția să fi fost prezentată în termenele stabilite în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul nr. 640/2014. Astfel, deși articolul 72 din Regulamentul nr. 1306/2013 nu include semnătura solicitantului printre elementele care trebuie să figureze într‑o cerere de ajutor sau de plată, acesta prevede că cererea trebuie să conțină „orice altă informație prevăzută în prezentul regulament sau necesară în vederea aplicării legislației agricole sectoriale relevante sau solicitată de statul membru în cauză”. În această privință, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, care stabilește normele de aplicare a Regulamentului nr. 1306/2013, precizează că, pentru a fi considerată admisibilă, o cerere de ajutor sau de plată trebuie să includă printre altele identitatea beneficiarului.

279    Or, din înscrisurile părților rezultă că, potrivit dreptului ceh, semnătura olografă a cererii este o formalitate obligatorie, în lipsa căreia cererea nu este acceptată. Astfel, după cum au arătat autoritățile cehe în observațiile lor din 1 octombrie 2018 cu privire la procesul‑verbal al reuniunii bilaterale, depunerea online, fără semnătură electronică, a unei cereri trebuie confirmată printr‑o semnătură olografă în următoarele cinci zile. În această ipoteză, dacă solicitantul semnează cererea în persoană, la biroul competent, în forma și în termenele prevăzute de lege, data de depunere a cererii respective este considerată ca fiind cea a depunerii sale online. Însă dacă solicitantul nu semnează în persoană cererea sau dacă nu o face în forma prevăzută de lege, cererea respectivă este considerată inadmisibilă și nu este luată în considerare de autoritățile competente.

280    Rezultă că semnătura olografă a cererii depuse online fără semnătură electronică nu îndeplinește, astfel cum arată autoritățile cehe, doar funcția de autentificare a depunerii cererii, ci constituie și o condiție de admisibilitate a cererii. Astfel, numai cererile completate în persoană de către solicitant cu semnătura sa olografă sunt prelucrate de autoritățile competente.

281    În consecință, deși, în speță, cererile fuseseră depuse online fără semnătură electronică în termenele prevăzute la articolul 13 din Regulamentul nr. 640/2014, ele nu includeau semnătura olografă a solicitanților, care reprezenta însă o informație determinantă pentru verificarea identității acestora și pentru a decide cu privire la admisibilitatea lor, în sensul articolului 72 din Regulamentul nr. 1306/2013 coroborat cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014.

282    În aceste condiții, este necesar să se considere că, în măsura în care, la data depunerii lor online, cererilor le lipsea un element esențial pentru luarea unei decizii cu privire la admisibilitatea lor, iar acest element, și anume semnătura olografă a solicitanților, a fost prezentat după expirarea termenelor prevăzute la articolul 13 din Regulamentul nr. 640/2014, cererile menționate erau tardive, ceea ce ar fi trebuit să conducă la aplicarea reducerii de 1 %.

283    Prin urmare, primul și al doilea argument trebuie respinse.

284    În ceea ce privește al treilea argument, este necesar să se considere că acesta este lipsit de pertinență în speță. Astfel, cu toate că, între data depunerii online și cea a semnării în persoană de către solicitant, conținutul cererilor de ajutor sau de plată nu a făcut obiectul unor modificări, acestea erau incomplete la data depunerii lor online ținând cont de lipsa semnăturii și, prin urmare, nu îndeplineau criteriile de admisibilitate prevăzute de dreptul Uniunii.

285    Așadar, al treilea argument trebuie să fie respins.

286    În ceea ce privește al patrulea argument, este necesar să se arate că împrejurarea potrivit căreia Curtea permite, la articolul 57 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, ca originalul semnat al actelor de procedură să fie depus la grefă de către părți în termen de cel mult 10 zile de la trimiterea copiei documentului menționat este de asemenea lipsită de pertinență în speță. În orice caz, situația prevăzută la articolul 57 alineatul (7) din Regulamentul de procedură al Curții diferă de cea în discuție, în măsura în care, potrivit acestei dispoziții, documentul original transmis de părți Curții în termen de 10 zile trebuie să fie același cu cel transmis anterior, inclusiv în ceea ce privește semnătura acestuia, care trebuie să fi fost aplicată cu ocazia trimiterii copiei actelor de procedură.

287    Astfel, se impune respingerea celui de al patrulea argument și, prin urmare, a celui de al cincilea motiv în totalitate.

F.      Cu privire la al șaselea motiv, prin care se contestă regimul disciplinei financiare

288    Prin intermediul celui de al șaselea motiv, Republica Cehă arată că Comisia a încălcat articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și principiul proporționalității, întrucât corecția forfetară de 2 % pe care i‑a aplicat‑o în cadrul regimului disciplinei financiare nu corespunde gravității neconformității evidențiate.

289    Comisia contestă acest motiv.

290    Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că procedura de disciplină financiară, prevăzută la articolele 25 și 26 din Regulamentul nr. 1306/2013 și la articolul 8 din Regulamentul nr. 1307/2013, se distinge de procedura de verificare a conformității prevăzută la articolul 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și la articolul 34 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

291    Astfel, procedura de verificare a conformității urmărește să permită Comisiei, în urma unei proceduri contradictorii, excluderea de la finanțarea de către Uniune a cheltuielilor efectuate de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii.

292    În ceea ce privește regimul disciplinei financiare, acesta are ca finalitate să permită statelor membre să transfere Comisiei credite destinate inițial plăților directe către fermieri pentru a constitui o rezervă financiară menită să finanțeze o eventuală criză care s‑ar putea produce în sectorul agricol. Cu toate acestea, în cazul în care aceste credite nu sunt utilizate, ele sunt restituite de Comisie, în cursul anilor următori, statelor membre care le transferă ulterior fermierilor vizați inițial de o reducere a plăților directe la care aveau dreptul.

293    În speță, rambursarea creditelor inițial prelevate fermierilor, în temeiul regimului disciplinei financiare, a fost efectuată de Comisie către Republica Cehă prin intermediul regulamentelor de rambursare.

294    În susținerea motivului său, Republica Cehă invocă două argumente.

295    Prin intermediul primului argument, Republica Cehă susține că, în măsura în care corecția forfetară impusă în cadrul regimului disciplinei financiare reflectă corecțiile care au fost aplicate de Comisie în cadrul anchetei referitoare la schemele SPUS, TF, de ecologizare și SCF, cuantumul acesteia ar trebui să fie același cu cel al corecțiilor aplicate pentru fiecare dintre aceste scheme. Or, Republica Cehă arată că, pentru schema SCF, Comisia a aplicat, în cadrul anchetei, o corecție forfetară în valoare de 5 % aplicată la 10 % din cheltuielile efectuate cu încălcarea acestei scheme. Rezultă, potrivit Republicii Cehe, că aceeași corecție de 5 % aplicată la 10 % din cheltuielile efectuate ar fi trebuit să fie aplicată de Comisie la determinarea, pentru schema SCF, a cuantumului corecției forfetare impuse în cadrul regimului disciplinei financiare.

296    În această privință, nu se contestă că, în speță, în cadrul procedurii de verificare a conformității care a condus la adoptarea deciziei atacate, autoritățile cehe au furnizat Comisiei o linie bugetară unică pentru toate schemele de ajutor supuse disciplinei financiare. Acest lucru înseamnă că autoritățile cehe nu au indicat, pentru fiecare schemă de ajutor, cuantumul creditului care a fost mai întâi plătit Comisiei și care apoi le‑a fost transferat de aceasta din urmă prin intermediul regulamentelor de rambursare, ci au făcut referire la o sumă unică pentru toate diferitele scheme de ajutor. Astfel, Comisia a luat în considerare această sumă unică pentru a determina cuantumul corecției forfetare impuse în cadrul regimului disciplinei financiare.

297    Cu toate acestea, în cererea de conciliere din 4 februarie 2020, Republica Cehă a reproșat Comisiei că nu a aplicat, la calculul corecției forfetare referitoare la regimul disciplinei financiare pentru schema SCF, o corecție redusă corespunzătoare celei de 5 % aplicate la 10 % din cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii pe care aceasta din urmă o aplicase, pentru aceeași schemă, în cadrul anchetei.

298    Or, nici în scrisoarea din 13 noiembrie 2020 care a urmat primirii raportului organismului de conciliere, nici în schimburile lor ulterioare, autoritățile cehe nu au furnizat Comisiei informații care să permită să se distingă cu exactitate, în cadrul poziției bugetare unice referitoare la creditele care făcuseră obiectul regulamentelor de rambursare, partea aferentă schemei SCF.

299    În aceste condiții, Comisia a decis, în concluziile finale și în raportul de sinteză, să aplice o corecție forfetară unică de 2 % la totalitatea creditelor care făcuseră obiectul procedurii de disciplină financiară.

300    În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 907/2014, Comisia își întemeiază excluderea unei cheltuieli de la finanțarea de către Uniune pe evidențierea cuantumului sumelor cheltuite în mod nejustificat doar dacă sumele respective pot fi identificate cu un efort proporțional.

301    Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței citate la punctul 108 de mai sus, principiul proporționalității impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit.

302    Or, în speță, Republica Cehă nu a furnizat Comisiei informații care să îi permită acesteia să identifice, în cadrul poziției bugetare referitoare la creditele care au făcut obiectul regulamentelor de rambursare, partea aferentă schemei SCF. Prin urmare, Comisia a decis în mod întemeiat, depunând eforturi proporționale, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013, cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 907/2014 și cu principiul proporționalității, să aplice, în temeiul regimului disciplinei financiare, o corecție forfetară unică pentru toate schemele de ajutor.

303    Așadar, primul argument trebuie să fie respins.

304    Prin intermediul celui de al doilea argument, Republica Cehă susține că, în cazul în care Tribunalul ar trebui să anuleze, în tot sau în parte, corecțiile pentru schemele SPUS, TF, de ecologizare și SCF impuse de Comisie în cadrul procedurii de verificare a conformității care a condus la adoptarea deciziei atacate, acesta ar trebui să anuleze de asemenea, în mod automat și generalizat, într‑un cuantum corespunzător, corecția impusă în cadrul regimului disciplinei financiare, din moment ce aceasta nu ar mai corespunde prejudiciului financiar pretins a fi fost cauzat bugetului Uniunii.

305    În această privință, este necesar să se arate că impunerea unei corecții în cadrul regimului disciplinei financiare este legată de corecțiile impuse de Comisie în cadrul procedurii de verificare a conformității pentru schemele de ajutor care fac obiectul disciplinei financiare. Astfel, pentru a garanta, în măsura posibilului, corespondența dintre plățile directe efectuate în fiecare an către fermieri și creditele prelevate din aceste plăți în temeiul disciplinei financiare, care vor fi eventual rambursate acestor fermieri în anii următori, în cazul în care Comisia impune, în cadrul procedurii de verificare a conformității, o corecție pentru nereguli evidențiate în plățile directe, aceasta este obligată de asemenea să impună o corecție creditelor care fac obiectul disciplinei financiare.

306    Cu toate acestea, nu se poate identifica nicio legătură automată între aplicarea de către Comisie, în cadrul procedurii de verificare a conformității, a unei corecții pentru o anumită schemă de ajutor și impunerea de către aceasta a unei corecții pentru sumele rezultate din aceeași schemă de ajutor care au făcut obiectul unei rambursări către statele membre în temeiul disciplinei financiare.

307    În primul rând, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul nr. 1306/2013, sumele transferate Comisiei în temeiul disciplinei financiare sunt restituite, dacă este cazul, fermierilor prin aplicarea unei rate de ajustare stabilite, care se aplică tuturor plăților efectuate în temeiul diferitelor scheme de ajutor.

308    Astfel, cuantumul corecției impuse în cadrul regimului disciplinei financiare este calculat de Comisie în mod forfetar pentru toate schemele de ajutor și nu este în mod necesar legat de cuantumul corecției impuse de aceasta, în cadrul procedurii de verificare a conformității, pentru nereguli identificate în plățile directe efectuate către fermieri referitoare la o schemă de ajutor specifică.

309    În al doilea rând, astfel cum s‑a arătat la punctul 302 de mai sus, posibilitatea Comisiei de a identifica, prin depunerea unor eforturi proporționale, printre creditele care fac obiectul disciplinei financiare, pe cele referitoare la fiecare schemă de ajutor vizată de procedura de verificare a conformității depinde de informațiile disponibile furnizate, în fiecare caz în parte, de statele membre.

310    Astfel, nu se poate susține că anularea în tot sau în parte a corecției financiare atacate impusă pentru o anumită schemă de ajutor ar determina în mod automat și generalizat anularea corecției forfetare impuse în cadrul regimului disciplinei financiare.

311    Prin urmare, se impune respingerea celui de al doilea argument și, în consecință, a celui de al șaselea motiv în ansamblu.

312    Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se anuleze decizia atacată în măsura în care impune Republicii Cehe corecția financiară atacată ca urmare, pe de o parte, a încălcării în ceea ce privește selectarea eșantionului de control referitoare la controalele standard, în cuantum de 18 833,24 euro, precum și, pe de altă parte, a încălcării în ceea ce privește recuperarea plăților necuvenite, în cuantum de 17 855 884,41 euro, și să se respingă în rest acțiunea.

IV.    Cu privire la cheltuielile de judecată

313    Potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care părțile cad, fiecare, în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Întrucât acțiunea a fost admisă în parte, se impune să se decidă ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/2020 a Comisiei Europene din 17 noiembrie 2021 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care impune Republicii Cehe o corecție financiară ca urmare, pe de o parte, a unei încălcări a dispozițiilor de drept al Uniunii în ceea ce privește selectarea eșantionului de beneficiari ai unui ajutor care trebuiau să facă obiectul unui control standard, în cuantum de 18 833,24 euro, și, pe de altă parte, a unor deficiențe în controlul prin care se urmărea verificarea aspectului dacă o suprafață neeligibilă pentru ajutor într‑un an fusese neeligibilă pentru ajutor și în anii precedenți și trebuia să conducă la deschiderea unei proceduri de recuperare a plăților necuvenite în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, în cuantum de 17 855 884,41 euro.

2)      Respinge în rest acțiunea.

3)      Republica Cehă și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

Jaeger Nihoul Verschuur

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 decembrie 2023.

Semnături

*      Limba de procedură: ceha.