HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)
18 decembrie 2014(*)
„Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Articolul 45 TFUE – Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Prestații pentru limită de vârstă – Principiul nediscriminării – Lucrător care beneficiază, într‑un stat membru, de un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării – Luare în considerare pentru acordarea dreptului la o pensie pentru limită de vârstă în alt stat membru”
În cauza C‑523/13,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundessozialgericht (Germania), prin decizia din 13 iunie 2013, primită de Curte la 3 octombrie 2013, în procedura
Walter Larcher
împotriva
Deutsche Rentenversicherung Bayern Süd,
CURTEA (Camera întâi),
compusă din domnul A. Tizzano, președinte de cameră, domnii A. Borg Barthet și E. Levits, doamna M. Berger și domnul F. Biltgen (raportor), judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru domnul Larcher, de R. Buschmann;
– pentru guvernul german, de T. Henze și de J. Möller, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin și de M. Kellerbauer, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 8 octombrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 45 TFUE și a articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 (JO L 392, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 288, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Larcher, pe de o parte, și Deutsche Rentenversicherung Bayern Süd, pe de altă parte, cu privire la acordarea unei pensii pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării („Altersrente nach Altersteilzeitarbeit”).
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede:
„Prezentul regulament se aplică lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente și studenților care se află ori s‑au aflat sub incidența legislației din unul sau mai multe state membre și care sunt resortisanți ai unuia dintre statele membre sau sunt persoane apatride ori refugiați cu reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre, precum și membrilor familiilor acestora și supraviețuitorilor lor.”
4 Articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat are următorul cuprins:
„Sub rezerva dispozițiilor speciale ale prezentului regulament, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament au aceleași obligații și se bucură de aceleași avantaje prevăzute de legislația oricărui stat membru ca și cetățenii acelui stat.”
5 Conform articolului 4 alineatul (1) din același regulament, acesta se aplică tuturor legislațiilor referitoare la domeniile de securitate socială care privesc printre altele prestații pentru limită de vârstă și ajutoare de șomaj.
6 Articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede:
„Dacă legislația unui stat membru condiționează dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații în temeiul unui regim care nu este un regim special în sensul alineatului (2) sau (3) de realizarea perioadelor de asigurare sau de rezidență, instituția competentă a respectivului stat membru ține seama, în măsura necesară, de perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru în cadrul unui regim general sau în cadrul unui regim special, ca lucrător salariat sau ca lucrător care desfășoară o activitate independentă. În acest scop, aceasta ia în considerare aceste perioade ca și cum ar fi fost realizate în temeiul propriei legislații.”
Legislațiile naționale
Dreptul german
7 Dispozițiile dreptului german pertinente pentru situația de fapt în discuție în litigiul principal figurează, pe de o parte, în Codul asigurărilor sociale (Sozialgesetzbuch), astfel cum a fost modificat prin Legea din 21 iulie 2004 (BGBl. 2004 I, p. 1791, denumit în continuare „SGB”), și, pe de altă parte, în Legea privind regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării (Altersteilzeitgesetz), în versiunea care rezultă din Legea din 23 aprilie 2004 (BGBl. 2004 I, p. 602, denumită în continuare „AltTZG”).
8 Articolul 237 alineatul (1) din SGB are următorul cuprins:
„Asigurații au dreptul la pensie pentru limită de vârstă atunci când
1. s‑au născut anterior datei de 1 ianuarie 1952,
2. au împlinit vârsta de 60 ani,
3. fie
a) sunt șomeri la începutul perioadei de pensionare și, după împlinirea vârstei de 58 de ani și 6 șase luni, au fost în șomaj timp de 52 de săptămâni în total sau au primit o alocație ca foști lucrători ai industriei miniere,
fie
b) și‑au redus timpul de lucru pentru [a beneficia de un] regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării în sensul articolului 2 și al articolului 3 alineatul (1) punctul 1 din AltTZG, timp de cel puțin 24 de luni calendaristice,
4. în ultimii 10 ani anteriori perioadei de pensionare cumulează 8 ani de contribuții obligatorii într‑un loc de muncă sau într‑o activitate asigurate, perioada de 10 ani fiind majorată cu perioadele de sporuri, de luare în considerare și de primire a unei pensii în temeiul unei asigurări proprii, dar care nu reprezintă perioade de cotizare obligatorii pentru o muncă sau o activitate asigurată, și
5. au îndeplinit stagiul de cotizare de 15 ani.”
9 Articolul 2 alineatele (1) și (2) prima teză din AltTZG prevede:
„(1) Prestațiile sunt acordate lucrătorilor care
1. au împlinit vârsta de 55 de ani,
2. ulterior datei de 14 februarie 1996, în temeiul unui acord cu angajatorul, care trebuie să acopere cel puțin perioada până la data la care au dreptul la o pensie pentru limită de vârstă, și‑au redus timpul de lucru la jumătate din timpul de lucru săptămânal efectuat anterior și sunt afiliați la sistemul de asigurări de șomaj obligatoriu în sensul cărții III din SGB (regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării) și
3. înainte de începerea muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării au fost angajați și afiliați la un sistem de asigurări de șomaj obligatoriu în sensul cărții III din SGB cel puțin 1 080 de zile calendaristice în ultimii 5 ani. […]
(2) În cazul în care acordul privind regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării prevede perioade de lucru săptămânal diferite sau o repartizare diferită a timpului de lucru săptămânal, condiția de la alineatul (1) punctul 2 este de asemenea îndeplinită atunci când:
1. timpul de lucru săptămânal efectuat în medie într‑o perioadă de până la 3 ani sau, în cazul unei reglementări cuprinse într‑o convenție colectivă, într‑un acord la nivel de întreprindere, dacă o convenție colectivă prevede această posibilitate, sau în reglementări ale bisericilor ori ale instituțiilor publice de cult, într‑o perioadă de până la 6 ani nu depășește jumătate din timpul de lucru săptămânal efectuat până atunci, iar lucrătorul este salariat afiliat la sistemul de asigurări de șomaj obligatoriu în sensul cărții III din SGB și
2. remunerația pentru perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, precum și majorarea în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 1 litera a) [din AltTZG] sunt acordate în mod neîntrerupt.”
10 Articolul 3 alineatul (1) din AltTZG prevede:
„Dreptul la prestațiile prevăzute la articolul 4 presupune că:
1. angajatorul, pe baza unei convenții colective, […]
a) a majorat cu cel puțin 20 % remunerația pentru perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, noua remunerație trebuind însă să corespundă a cel puțin 70 % din remunerația anterioară, astfel cum este definită la articolul 6 alineatul (1), din care s‑au scăzut deducerile legale suportate în mod obișnuit de lucrători (suma netă minimă), și
b) a plătit pentru lucrător contribuții la regimul de asigurări de pensii cel puțin egale cu contribuția calculată pentru diferența dintre 90 % din remunerația anterioară, în sensul articolului 6 alineatul (1) [din AltTZG], și remunerația aferentă perioadei de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, remunerația anterioară nefiind luată în considerare decât în limita cuantumului care servește drept bază pentru calculul contribuțiilor, și
2. angajatorul, cu ocazia afilierii lucrătorului la regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării
a) angajează, în postul rămas vacant sau care a fost eliberat în acest context prin transfer, un lucrător înscris ca șomer la oficiul de ocupare a forței de muncă sau un lucrător care a absolvit un stagiu de formare profesională într‑un post afiliat la sistemul de asigurări de șomaj obligatoriu în sensul cărții III din SGB; pentru angajatorii care în general nu angajează mai mult de 50 de lucrători, există o prezumție irefragabilă că lucrătorul este angajat în postul rămas vacant sau care a fost eliberat în acest context prin transfer sau
b) angajează un ucenic într‑un post afiliat la sistemul de asigurări de șomaj obligatoriu în sensul cărții III din SGB, atunci când angajatorul nu angajează în general mai mult de 50 de lucrători
[…]”
11 Articolul 4 din AltTZG prevede plata către angajator a unei subvenții publice de către administrația națională a forței de muncă pentru cheltuielile financiare ocazionate de angajarea lucrătorului în regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. Acordarea dreptului la pensia pentru limită de vârstă după perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, prevăzut la articolul 237 alineatul (1) punctul 3 litera b) din SGB, nu este însă supusă condiției ca oficiul de ocupare a forței de muncă să plătească această subvenție angajatorului în cauză sau să îi furnizeze un oarecare sprijin financiar. Plata acestei subvenții presupunea ca postul eliberat să fie ocupat din nou de un lucrător înscris ca șomer la oficiul de ocupare a forței de muncă sau de un lucrător care a absolvit un stagiu de formare profesională și ca angajatorul să fi acordat lucrătorului supus regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării o majorare a remunerației. Pentru acordarea acestei majorări nu conta dacă postul eliberat ca urmare a regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării a fost ocupat din nou în mod efectiv.
Dreptul austriac
12 Potrivit instanței de trimitere, dispozițiile dreptului austriac care reglementează, în perioada relevantă pentru cauza principală, regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării figurează în Legea din 1977 privind asigurarea de șomaj (Arbeitslosenversicherungsgesetz 1977), astfel cum a fost modificată prin Legea din 30 decembrie 2003 (BGBl I, 128/2003, denumită în continuare „AlVG”). Astfel, conform articolului 27 alineatul (2) punctul 1 din AlVG, au dreptul să solicite afilierea la regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării lucrătorii înaintați în vârstă, și anume, în ceea ce îi privește pe bărbați, cei cu vârsta peste 55 de ani care, în ultimii 25 de ani, au fost angajați timp cel puțin 15 ani, fiind afiliați la sistemul de asigurări de șomaj obligatoriu.
13 Potrivit articolului 27 alineatul (2) punctul 2 din AlVG, regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării este stabilit prin contract, care trebuie să prevadă o reducere a timpului de lucru cuprinsă între 40 % și 60 % din timpul de lucru normal. Potrivit articolului 27 alineatul (5) din AlVG, orele de lucru pot să fie sau pot să nu fie repartizate în mod uniform pe durata muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
14 Angajatorul plătește lucrătorului aflat în regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării o compensație salarială cel puțin egală cu 50 % din diferența dintre remunerația medie acordată în anul precedent reducerii timpului de lucru normal și remunerația corespunzătoare timpului de lucru redus. Această compensație constă în aceea că, de exemplu, în cazul unei reduceri cu 50 % a timpului de lucru, acest lucrător primește de la angajator 75 % din remunerația anterioară.
15 Conform articolului 27 alineatul (2) punctul 3 literele a) și b) din AlVG, baza contribuțiilor la sistemul de asigurări sociale pe care trebuie să o plătească angajatorul acestui salariat este aplicabilă anterior reducerii timpului de lucru normal. În temeiul articolului 27 alineatele (1) și (4) din AlVG, subvenția pentru regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării acordată de oficiul de ocupare a forței de muncă trebuie să compenseze 50 % din cheltuielile suplimentare suportate de angajator. Cuantumul acestei compensații poate ajunge la 100 % în cazul în care angajează o persoană care anterior era șomeră, respectiv un nou lucrător căruia îi asigură formarea profesională.
Litigiul principal și întrebările preliminare
16 Domnul Larcher, născut la 19 mai 1946, este un cetățean austriac care locuiește în Austria. Timp de peste 29 de ani, el a lucrat în Germania, fiind afiliat la sistemul de asigurări sociale. La 1 decembrie 2000, el a început să lucreze cu normă întreagă în Austria, fiind afiliat la sistemul de asigurări sociale. Începând de la 1 martie 2004, a beneficiat, în temeiul unei convenții privind regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, de o reducere a timpului normal de lucru săptămânal, care era de 38,5 ore, la 15,4 ore. Aceste 15,4 ore corespundeau echivalentului a 40 % din timpul normal de lucru săptămânal efectuat anterior de domnul Larcher. Aceste ore erau repartizate de‑a lungul a patru zile pe săptămână. La 30 septembrie 2006, domnul Larcher a încetat raportul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. Începând de la 4 octombrie 2006, domnul Larcher a desfășurat doar o activitate minoră din perspectiva afilierii la sistemul de asigurări sociale.
17 Pe durata regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, angajatorul i‑a plătit domnului Larcher o compensație salarială în cuantumul a jumătate din diferența dintre remunerația lunară brută corespunzătoare timpului de lucru redus și cea corespunzătoare timpului de lucru anterior reducerii și, în plus, a plătit contribuțiile la sistemul de asigurări de pensie austriac conform bazei de contribuție anterioare reducerii timpului de lucru normal. Oficiul de ocupare a forței de muncă din Austria a acordat acestui angajator o subvenție pentru regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării destinată să compenseze în parte cheltuielile suportate de acesta ca urmare a faptului că domnul Larcher a lucrat în regim de muncă cu timp parțial.
18 De la 1 octombrie 2006, domnul Larcher primește o pensie austriacă numită „pensie anticipată pentru limită de vârstă pentru afiliere îndelungată”, în cuantum de 370,25 euro. În plus, de la 1 iunie 2009, primește o pensie germană numită „pensie pentru limită de vârstă acordată persoanelor care au fost afiliate la sistemul de asigurări o perioadă îndelungată”, în cuantum de 696,81 euro. Aceste pensii nu fac obiectul litigiului principal.
19 În luna februarie 2006, domnul Larcher a solicitat Deutsche Rentenversicherung Bayern Süd acordarea unei pensii pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. Această cerere a fost respinsă pentru motivul că domnul Larcher nu era supus regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării prevăzut de dispozițiile dreptului german. Întrucât recursul administrativ formulat de domnul Larcher a fost respins, acesta a sesizat instanțele germane. Atât acțiunea în primă instanță, cât și apelul formulate au fost respinse.
20 În special, Bayrisches Landessozialgericht (Tribunalul Superior de Contencios Social din Bavaria, Germania), pronunțându‑se în apel, s‑a întemeiat pe argumentul potrivit căruia această pensie nu este datorată, întrucât, contrar a ceea ce prevede AltTZG, domnul Larcher și‑a redus, în cadrul regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării de care a beneficiat în Austria, timpul de lucru nu la 50 % din timpul de lucru săptămânal efectuat anterior, ci la 40 % din acest timp.
21 Nici aplicarea dispozițiilor dreptului Uniunii nu ar permite să se ajungă la o concluzie favorabilă domnului Larcher. Astfel, regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării de care acesta a beneficiat în Austria nu ar putea fi luat în considerare în temeiul articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, dat fiind că nu problema calculului perioadelor de asigurare se pune în speță, ci aceea a luării în considerare a regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării drept condiție prealabilă existenței unui drept de pensie. Nu ar exista nici discriminare indirectă, în sensul articolului 3 alineatul (1) din acest regulament, precum cea în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Öztürk (C‑373/02, EU:C:2004:232). Astfel, în temeiul dreptului austriac, domnul Larcher putea, pe durata regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, să își reducă timpul de lucru într‑o proporție cuprinsă între 40 % și 60 %. Prin urmare, ar fi putut alege să nu își reducă acest timp decât în limita a 50 % din timpul de lucru normal, respectând astfel condițiile impuse de dreptul german. În consecință, nu ar exista obstacol în calea exercitării liberei circulații a lucrătorilor.
22 În susținerea recursului, formulat în fața Bundessozialgericht (Curtea Federală de Contencios Social), domnul Larcher arată că instanța de apel a încălcat articolul 237 alineatul (1) punctul 3 litera b) din SGB, interpretându‑l într‑un mod neconform cu dreptul Uniunii. Potrivit unei interpretări conforme cu dreptul Uniunii, această dispoziție ar impune doar ca regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să se fi desfășurat în conformitate cu legislația statului membru vizat. Interpretarea reținută ar fi contrară interdicției discriminării pe motiv de cetățenie și principiului liberei circulații a lucrătorilor. Din perspectiva jurisprudenței Curții și mai precis a Hotărârii Öztürk (EU:C:2004:232), ar exista o discriminare indirectă nejustificată. În cauza principală s-ar impune aplicarea articolului 5 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82). În consecință, ar fi necesar să se asimileze regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării reglementat de dreptul austriac cu regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării prevăzut de legislația germană.
23 Instanța de trimitere arată că, până în prezent, Curtea nu s‑a pronunțat asupra luării în considerare, drept condiție pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă, a unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării desfășurat în alte state membre decât cel în care a fost formulată cererea de acordare a pensiei și că nu se poate răspunde la întrebările care se ridică în cauza principală doar pe baza jurisprudenței existente. De altfel, contrar a ceea ce ar susține domnul Larcher, cauza principală nu ar putea fi soluționată doar în temeiul Hotărârii Öztürk (EU:C:2004:232).
24 Potrivit instanței de trimitere, experiența arată că, în fapt, până la începutul perioadei de pensionare, majoritatea lucrătorilor au lucrat doar într‑un stat membru și, prin urmare, îndeplinesc cu mai multă ușurință condițiile de acordare a unei pensii pentru limită de vârstă interne după perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, decât un lucrător precum domnul Larcher, care a fost angajat în diferite state membre. Atunci când un lucrător acceptă un loc de muncă în alt stat membru, este probabil ca acesta să fie dezavantajat în momentul în care își valorifică drepturile de pensie, ca urmare a diferențelor existente între legislațiile care îi sunt aplicabile, față de pensionarii a căror activitate profesională se raportează la un singur stat membru. Astfel, conținutul dispozițiilor referitoare la regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării ar putea varia de la un stat membru la altul și ar fi puțin probabil ca condițiile de aplicare a unui anumit regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să corespundă exact celor reținute în alt stat membru pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă.
25 Cu toate acestea, articolele 45 TFUE-48 TFUE și Regulamentul nr. 1408/71 trebuie să împiedice dezavantajarea fără vreun motiv obiectiv a unor lucrători migranți care și‑au exercitat dreptul la liberă circulație și au fost angajați în mai multe state membre, față de lucrătorii care și‑au desfășurat întreaga activitate profesională într‑un singur stat membru. Or, un astfel de obstacol în calea exercitării liberei circulații ar putea exista în cauza principală în măsura în care domnul Larcher, care își încheie activitatea profesională în țara de origine, beneficiază de un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării în temeiul unor dispoziții legislative aplicabile în acest stat membru, însă i se refuză, în alt stat membru în care și‑a desfășurat cea mai mare parte a activității profesionale, pensia pentru limită de vârstă după perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
26 Potrivit instanței de trimitere, din analiza justificării unei asemenea diferențe de tratament rezultă o altă chestiune. Această chestiune, de natură metodologică, s‑ar raporta la elementele de care trebuie să se țină seama în cadrul comparării celor două regimuri naționale de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. Astfel, în cauza principală, această instanță tinde să examineze în special dacă regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din sistemul austriac este comparabil, prin funcția și prin structura sa, cu cel aplicabil în Germania.
27 În aceste condiții, Bundessozialgericht a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Principiul egalității [de tratament] consacrat la articolul 39 alineatul (2) CE [devenit articolul 45 alineatul (2) TFUE], respectiv la articolul 3 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 1408/71] se opune unei dispoziții [a unui stat membru] potrivit căreia [faptul de a acorda] pensia pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării presupune ca munca cu timp parțial să se fi desfășurat în temeiul legislației naționale a statului membru în cauză, iar nu [în temeiul celei a] altui stat membru?
2) În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt cerințele pe care principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE […], respectiv la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 le impune, cu titlu de condiție pentru acordarea dreptului la o pensie națională pentru limită de vârstă, cu privire la asimilarea muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării realizate în temeiul legislației celuilalt stat membru:
a) Se impune o analiză comparativă a condițiilor regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării?
b) În cazul unui răspuns afirmativ, este suficient ca regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să aibă, în esență, aceeași funcție și aceeași structură în ambele state membre?
c) Sau condițiile regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării trebuie să fie concepute în mod identic în ambele state membre?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
28 Pentru a răspunde la prima întrebare, trebuie amintit că, în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor, principiul nediscriminării consacrat la articolul 45 TFUE a fost concretizat în materia securității sociale a lucrătorilor migranți prin articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71.
29 În măsura în care nu se contestă faptul că prestații precum cele în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1408/71, întrebările adresate de instanța de trimitere trebuie examinate din perspectiva acestui regulament și în special a articolului 3 alineatul (1) din acesta.
30 Astfel cum Curtea a statuat în mod repetat, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 are ca obiect să garanteze, în conformitate cu articolul 45 TFUE, persoanelor cărora li se aplică acest regulament egalitatea în materie de securitate socială, fără a face distincție în funcție de cetățenie, eliminând orice discriminare în această privință care rezultă din legislațiile naționale (a se vedea în special Hotărârea Mora Romero, C‑131/96, EU:C:1997:317, punctul 29, Hotărârea Borawitz, C‑124/99, EU:C:2000:485, punctul 23, și Hotărârea Celozzi, C‑332/05, EU:C:2007:35, punctul 22).
31 Potrivit de asemenea unei jurisprudențe constante, principiul egalității de tratament, astfel cum este prevăzut la același articol 3 alineatul (1), interzice nu numai discriminările evidente întemeiate pe cetățenia beneficiarilor regimurilor de securitate socială, ci și orice forme disimulate de discriminare care, prin aplicarea altor criterii de diferențiere, conduc, în fapt, la același rezultat (Hotărârea Celozzi, EU:C:2007:35, punctul 23).
32 Astfel, Curtea a apreciat că, cu excepția cazului în care este justificată în mod obiectiv și proporțională cu obiectivul urmărit, o dispoziție de drept național trebuie considerată ca fiind indirect discriminatorie dacă prin însăși natura sa îi poate afecta mai mult pe resortisanții altor state membre decât pe resortisanții naționali și, în consecință, prezintă riscul de a‑i defavoriza în special pe primii (a se vedea în acest sens Hotărârea O’Flynn, C‑237/94, EU:C:1996:206, punctul 20, Hotărârea Meints, C‑57/96, EU:C:1997:564, punctul 45, Hotărârea Borawitz, EU:C:2000:485, punctul 27, și Hotărârea Celozzi, EU:C:2007:35, punctul 26).
33 În această privință, nu este necesar să se stabilească dacă dispoziția în cauză afectează, în practică, o proporție substanțial mai importantă de lucrători migranți. Este suficient să se constate că această dispoziție poate produce un astfel de efect (a se vedea în acest sens Hotărârea O’Flynn, EU:C:1996:206, punctul 21, Hotărârea Öztürk, EU:C:2004:232, punctul 57, și Hotărârea Celozzi, EU:C:2007:35, punctul 27).
34 În speță, este cert că dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal se aplică indiferent de cetățenia lucrătorilor în cauză sau de locul lor de reședință și nu conțin nicio clauză referitoare la șederea obligatorie pe teritoriul național. Prin urmare, aceste dispoziții nu stabilesc, prin ele însele, o diferență evidentă de tratament între lucrătorii naționali și cei originari din alt stat membru.
35 Se impune însă să se constate, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 40-43 din concluzii, că aceleași dispoziții, în condițiile în care prevăd că lucrătorul care dorește să beneficieze de o pensie pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării trebuie să fi fost supus regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării exclusiv în temeiul dreptului german, i‑ar putea defavoriza în special pe lucrătorii care și‑au exercitat dreptul la liberă circulație.
36 Astfel, pe de o parte, o astfel de legislație îl pune pe un lucrător migrant precum cel în discuție în litigiul principal, care, după ce și‑a desfășurat cea mai mare parte a activității profesionale într‑un stat membru, este încadrat în muncă în alt stat membru în care beneficiază de un regim cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, ca urmare a acestui fapt, într‑o situație mai puțin favorabilă decât cea a lucrătorului care și‑a desfășurat întreaga activitate profesională într‑un singur stat membru, în care beneficiază de regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
37 Pe de altă parte, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 45 din concluzii, o asemenea legislație ar putea descuraja angajatorii stabiliți în alt stat membru decât Republica Federală Germania să angajeze în cadrul regimului lor național de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării o persoană care și‑a desfășurat o mare parte din activitatea profesională în Germania, în cazul în care normele acestui regim național sunt diferite de cele care reglementează regimul german de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
38 În aceste condiții, se impune să se verifice de asemenea dacă o astfel de legislație națională poate fi totuși justificată. În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, măsurile naționale de tipul celei în discuție în litigiul principal pot fi admise numai cu condiția să urmărească un obiectiv de interes general, să fie de natură să asigure realizarea acestuia și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit (a se vedea în special Hotărârea van den Booren, C‑127/11, EU:C:2013:140, punctul 45).
39 Astfel cum a arătat instanța de trimitere, legislația în discuție în litigiul principal vizează, pe de o parte, să asigure lucrătorilor, la cererea acestora, trecerea la pensie în condiții optime și, pe de altă parte, să promoveze angajarea de șomeri sau de ucenici.
40 Deși este adevărat, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 48 din concluzii, că aceste două obiective, care în speță sunt legate în mod indisolubil, pot fi considerate drept obiective legitime de politică socială (a se vedea în acest sens Hotărârea Palacios de la Villa, C‑411/05, EU:C:2007:604, punctul 64, precum și Hotărârea Caves Krier Frères, C‑379/11, EU:C:2012:798, punctele 50 și 51), se impune în plus să se verifice dacă măsurile naționale în discuție în litigiul principal sunt de natură să garanteze realizarea lor și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
41 Or, deși nu se poate contesta că aceste măsuri sunt de natură să garanteze realizarea scopurilor urmărite, este necesar, în schimb, să se constate că, de vreme ce impun ca regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să se fi desfășurat exclusiv în conformitate cu legea germană și, prin urmare, exclud acordarea unei pensii pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării în favoarea lucrătorilor care au beneficiat de un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării reglementat de dispozițiile în vigoare în alt stat membru, ele depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestor scopuri.
42 Astfel, după cum admite însuși guvernul german în observațiile scrise, a exclude, pur și simplu, posibilitatea luării în considerare a unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării efectuat în alt stat membru pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă germane echivalează cu a face abstracție de faptul că regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din acest alt stat membru poate urmări, după caz, obiective identice sau similare celor din dreptul german, potrivit unor modalități de asemenea identice sau similare celor prevăzute de acest drept, astfel încât aplicarea acestui regim este de natură să realizeze în același mod obiectivul sau obiectivele legitime în cauză.
43 Rezultă că articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal în cazul în care aceasta este interpretată și aplicată în modul descris de instanța de trimitere, în special în cuprinsul primei întrebări.
44 Trebuie însă amintit că, în aplicarea dreptului intern, instanțele naționale sunt obligate să interpreteze acest drept, în măsura posibilului, într‑un mod conform cu dreptul Uniunii, pentru a asigura, în cadrul competențelor lor, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci când judecă litigiile cu care sunt sesizate (a se vedea în acest sens în special Hotărârea Pfeiffer și alții, C‑397/01-C‑403/01, EU:C:2004:584, punctele 113 și 114).
45 Prin urmare, dacă, astfel cum arată instanța de trimitere, este posibil ca dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal să fie interpretate în sensul că nu se opun ca pensia pentru limită de vârstă după perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să poată fi acordată în cazuri în care regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării s‑a desfășurat în temeiul dispozițiilor altui stat membru, principiul interpretării conforme a dreptului național impune autorităților administrative și judiciare naționale să rețină această interpretare.
46 Având în vedere toate aceste considerații, trebuie să se răspundă la prima întrebare că principiul egalității de tratament consacrat la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 se opune unei dispoziții a unui stat membru potrivit căreia acordarea unei pensii pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării presupune ca regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să se fi desfășurat exclusiv în temeiul dispozițiilor naționale ale acestui stat membru.
Cu privire la a doua întrebare
47 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă principiul egalității de tratament consacrat la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că, în vederea recunoașterii, într‑un stat membru, a unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării care s‑a desfășurat în conformitate cu legislația altui stat membru, este necesar să se procedeze la o analiză comparativă a condițiilor de aplicare a regimurilor de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din aceste două state membre și, în cazul unui răspuns afirmativ, care trebuie să fie gradul de concordanță dintre aceste două regimuri.
48 Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie amintit că sistemul instituit prin regulamentul menționat este doar un sistem de coordonare, privind în special stabilirea reglementării sau a reglementărilor aplicabile lucrătorilor salariați și lucrătorilor care desfășoară activități independente care își exercită, în diverse circumstanțe, dreptul la liberă circulație și că unui astfel de sistem îi sunt inerente diferențe între condițiile impuse pentru acordarea unei pensii, în funcție de statul membru (a se vedea în acest sens Hotărârea Tomaszewska, C‑440/09, EU:C:2011:114, punctele 25 și 26).
49 Cu toate acestea, prin stabilirea condițiilor respective, statele membre sunt ținute să garanteze în cea mai mare măsură egalitatea de tratament a tuturor lucrătorilor ocupați pe teritoriul lor, precum și să nu îi dezavantajeze pe aceia dintre ei care își exercită dreptul la liberă circulație (a se vedea în acest sens Hotărârea Piatkowski, C‑493/04, EU:C:2006:167, punctul 19, Hotărârea Nikula, C‑50/05, EU:C:2006:493, punctul 20, și Hotărârea Derouin, C‑103/06, EU:C:2008:185, punctul 20).
50 Or, deși, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 41-43 din prezenta hotărâre, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 se opune ca un stat membru să refuze în mod sistematic luarea în considerare, în vederea acordării unei pensii pentru limită de vârstă pe teritoriul său, a unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării care s‑a desfășurat potrivit dispozițiilor legislative ale altui stat membru, această dispoziție nu obligă însă primul stat membru să recunoască în mod automat un astfel de regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării ca fiind echivalent cu regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării prevăzut de legislația sa națională.
51 Astfel, orice interpretare a acestei dispoziții care ar obliga statele membre să procedeze la o asemenea asimilare automată ar echivala cu privarea acestora de competența lor în materie de protecție socială.
52 Rezultă că autoritățile naționale trebuie să procedeze la o analiză comparativă a celor două regimuri respective.
53 Având în vedere că această analiză a autorităților unui stat membru trebuie să permită îndeosebi să se evalueze dacă condițiile de aplicare a măsurii regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării desfășurat în alt stat membru permit realizarea obiectivelor legitime urmărite, în primul stat membru, prin regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, autoritățile respective nu pot impune ca aceste condiții să fie identice.
54 Astfel, pe de o parte, nu este exclus ca unul și același obiectiv să poată fi realizat prin mijloace diferite, iar condițiile de aplicare a măsurii regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să difere, prin urmare, unele de altele.
55 Pe de altă parte, cerința identității acestor condiții ar echivala, de facto, cu a priva de efect util analiza în cauză, întrucât este puțin probabil ca dispozițiile legislative din două state membre să fie identice sub toate aspectele.
56 Trebuie subliniat că această interpretare a articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 este singura care permite atât respectarea principiului potrivit căruia statele membre rămân competente să determine condițiile de acordare a prestațiilor sociale, cât și garantarea egalității de tratament a tuturor lucrătorilor angajați pe teritoriul unui stat membru, fără a‑i dezavantaja pe aceia care își exercită ori și‑au exercitat dreptul la liberă circulație.
57 Mai concret, în ceea ce privește aprecierea similitudinii dintre diferitele condiții ale regimurilor de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării stabilite în două state membre distincte, este necesar să se arate că aceasta trebuie efectuată de la caz la caz și că diferențele minore care nu au o influență notabilă asupra realizării obiectivelor urmărite nu pot fi reținute pentru a refuza recunoașterea drept echivalent cu un regim național de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării a celui desfășurat în temeiul dispozițiilor legislative ale altui stat membru.
58 Trebuie subliniat că, în litigiul principal, este cert că cele două regimuri de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării urmăresc aceleași obiective, și anume să asigure lucrătorilor trecerea firească la pensie, precum și să promoveze angajarea șomerilor sau a ucenicilor, și că condițiile de aplicare a acestor regimuri sunt foarte asemănătoare, întrucât reducerea timpului de lucru prevăzută în cadrul regimului german este de 50 %, iar cea prevăzută în cadrul regimului austriac este cuprinsă între 40 % și 60 %. Or, o diferență de 10 % din volumul de lucru orar nu este suficientă pentru a compromite realizarea obiectivelor de politică socială urmărite de AltTZG.
59 Având în vedere toate considerațiile precedente, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că principiul egalității de tratament consacrat la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că, în vederea recunoașterii, într‑un stat membru, a unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării care s‑a desfășurat în conformitate cu legislația altui stat membru, este necesar să se procedeze la o analiză comparativă a condițiilor de aplicare a regimurilor de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din aceste două state membre pentru a se determina, de la caz la caz, dacă diferențele identificate sunt de natură să compromită realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de legislația în cauză a acestui prim stat membru.
Cu privire la cheltuielile de judecată
60 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:
1) Principiul egalității de tratament consacrat la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, se opune unei dispoziții a unui stat membru potrivit căreia acordarea unei pensii pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării presupune ca regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să se fi desfășurat exclusiv în temeiul dispozițiilor naționale ale acestui stat membru.
2) Principiul egalității de tratament consacrat la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, trebuie interpretat în sensul că, în vederea recunoașterii, într‑un stat membru, a unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, care s‑a desfășurat în conformitate cu legislația altui stat membru, este necesar să se procedeze la o analiză comparativă a condițiilor de aplicare a regimurilor de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din aceste două state membre pentru a se determina, de la caz la caz, dacă diferențele identificate sunt de natură să compromită realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de legislația în cauză a acestui prim stat membru.
Semnături