Acțiune introdusă la 19 august 2009 - Rapid Eye/Comisia

(Cauza T-330/09)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Rapid Eye AG (Brandenburg an der Havel, Germania) (reprezentant: T. Jestaedt, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Anularea deciziei Comisiei, comunicată prin scrisoarea din 9 iunie 2009, în cazul "Ajutor de stat CP 183/2009 - Germania, RapidEye AG (control ex post MSR 1998 - N 416/2002), în măsura în care Comisia nu a autorizat o intensitate a ajutorului de 35 % din echivalentul-subvenție brut și o valoare a ajutorului de 44 199 321,36 euro și a solicitat formularea unei noi notificări pentru un ajutor a cărui intensitate este de 30,22 %, iar valoarea maximă a acestuia depășește 37 316 000 euro;

obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Decizia C(2002) 3570 final din 2 octombrie 2002, Comisia a autorizat un ajutor de stat în favoarea RapidEye AG (Ajutorul de stat nr. 416/2002 - Germania [Brandenburg], ajutor în favoarea RapidEye AG), conform Cadrului multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiții², decizie care a prevăzut intensitatea maximă a ajutorului și valoarea maximă a ajutorului (denumită în continuare "Decizia Comisiei din 2 octombrie 2002").

În prezenta procedură, acțiunea reclamantei este îndreptată împotriva scrisorii D(2009) 569 a Comisiei din 9 iunie 2009 privind ajutorul de stat CP 183/2009 - Germania, RapidEye (control ex post MSR 1998 - N 416/2002). Prin intermediul acesteia, autoritățile germane sunt solicitate în special să se conformeze intensității și valorii ajutorului, stabilite prin Decizia Comisiei din 2 octombrie 2002, și să confirme că vor fi recuperate toate sumele plătite beneficiarului care depășesc aceste valori maxime.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

În primul rând, reclamanta invocă încălcarea articolelor 87 CE și 88 CE și a articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 întrucât, în opinia sa, Decizia Comisiei din 2 octombrie 2002 a avut în vedere un ajutor cu o intensitate maximă de 35 %.

În plus, reclamanta arată că pârâta a considerat în mod abuziv, în mod contrar Deciziei din 2 octombrie 2002, că acordarea unui ajutor cu o intensitate maximă de 35 % necesită o nouă notificare.

În al treilea rând, reclamanta invocă încălcarea principiului încrederii legitime întrucât reclamanta a finalizat investiția beneficiind de acest ajutor, având încrederea legitimă că ajutorul acordat a avut o intensitate de 35 %.

În continuare, în subsidiar, reclamanta invocă încălcarea articolului 88 alineatul (3) CE. În acest context, reclamanta susține că, inclusiv în ipoteza în care Decizia Comisiei din 2 octombrie 2002 trebuie interpretată în sensul că autorizează o intensitate maximă a ajutorului de numai 30,22 %, majorarea acesteia la 35 % trebuie considerată o modificare neesențială a ajutorului, care nu necesită o nouă notificare.

În sfârșit, tot în subsidiar, reclamanta invocă încălcarea articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 800/2008. Cu privire la acest aspect, Comisia este criticată pentru faptul că solicită o nouă notificare a majorării intensității maxime a ajutorului la 35 %, fără a examina dacă ajutorul este exceptat de la obligația de notificare în temeiul articolului 3 din Regulamentul nr. 800/2008.

____________

¹ - JO 1998, C 107, p. 7.

² - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88 CE] (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

³ - Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) (JO L 214, p. 3).