Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2011 - Westfälisch-Lippischer Sparkassen- und Giroverband/Comisia
(Cauza T-22/11)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Westfälisch-Lippischer Sparkassen- und Giroverband (Münster, Germania) (reprezentanți: I. Liebach şi A. Rosenfeld, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
Anularea în parte a Deciziei Comisiei din 21 decembrie 2010 C (2010) 9525 final, ajutor de stat, MC 8/2009 şi C 43/2009 - Germania - WestLB, în măsura în care prin aceasta se refuză prelungirea, solicitată prin cererea depusă de Germania la 28 octombrie 2010, a termenului pentru vânzarea şi încetarea noilor operaţiuni ale societăţii Westdeutsche Immobilienbank AG după data de 15 februarie 2011;
în subsidiar, anularea în parte a Deciziei Comisiei din 21 decembrie 2010 C (2010) 9525 final, ajutor de stat, MC 8/2009 şi C 43/2009 - Germania - WestLB, în măsura în care prin aceasta Comisia a decis implicit că Germania a depus numai o singură cerere de prelungire pentru vânzarea şi încetarea noilor operaţiuni ale societăţii Westdeutsche Immobilienbank AG până la data de 15 februarie 2011 şi, prin urmare, că nu trebuie să decidă asupra unei prelungiri după această dată;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susţinerea cererii, reclamanta invocă 5 motive.
1. Primul motiv: încălcarea obligaţiei de motivare în conformitate cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE
- Reclamanta susţine în această privinţă că nu au fost expuse de Comisie motivele regrupării într-o cerere unică a celor două cereri de prelungire adresate de Germania.
- În plus, Comisia nu ar fi expus motivele pentru care nu ar fi îndeplinite condiţiile unei prelungiri a termenului în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Decizia Comisiei C (2009) 3900 final corectată din 12 mai 2009 cu privire la ajutorul de stat pe care Germania intenţionează să îl acorde în vederea restructurării WestLB AG (C 43/2008 [N 390/2008]) (denumită în continuare "Decizia din 12 mai 2009")
2. Al doilea motiv: abuz de putere şi erori de apreciere
- Reclamanta susţine în această privinţă că decizia discreţionară a Comisiei cu privire la acordarea unei prelungiri a termenului se întemeiază pe stabilirea greşită a situaţiei de fapt. În opinia reclamantei, decizia atacată porneşte în mod eronat de la premisa că s-a solicitat o prelungire a termenului numai până la data de 15 februarie 2011 şi/sau constată implicit că nu mai este necesar să se adopte o decizie asupra unei cereri de prelungire mai extinsă a termenului.
- În continuare, reclamanta susţine că, deşi condiţiile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Decizia din 12 mai 2009 erau îndeplinite, Comisia nu a utilizat posibilitatea prelungirii termenului prevăzută în mod expres de acesta. În schimb, Comisia a invocat un drept de prelungire nescris sui generis care nu are niciun temei legal şi ale cărui condiţii detaliate sunt extrem de neclare.
3. Al treilea motiv: încălcarea principiului proporţionalităţii
- Reclamanta susţine în această privinţă, printre altele, că decizia Comisiei privind încetarea noilor operaţiuni ale societăţii Westdeutsche Immobilienbank AG după data de 15 februarie 2011 este disproporţionată în raport cu dezavantajele rezultate din aceasta.
4. Al patrulea motiv: încălcarea principiului egalităţii de tratament
- În această privinţă se arată că, în alte cazuri legate de criza financiară, în care instituţii financiare au obţinut ajutoare în cuantum net superior, Comisia a acordat termene mult mai lungi pentru vânzarea participaţiilor şi a societăţilor de finanţare imobiliară.
5. Al cincilea motiv: încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi a principiului bunei administrări
- În cadrul celui de al cincilea motiv, potrivit reclamantei, Comisia nu are dreptul de a interpreta şi de a decide cu privire la cererile unui stat membru în contradicţie cu conţinutul expres, precum şi cu sensul şi obiectivul acestora.
____________