Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 26 ianuarie 2024 – NE, MY, HJ, XF, WB, UV, VK, JU, RJ și DZ/An Bord Pleanála, Minister for Housing, Local Government and Heritage, Ireland și The Attorney General
(Cauza C-58/24, Drumakilla)
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court
Părțile din procedura principală
Reclamante: NE, MY, HJ, XF, WB, UV, VK, JU, RJ și DZ
Pârâți: An Bord Pleanála, Minister for Housing, Local Government and Heritage, Ireland și The Attorney General
Intervenientă: Drumakilla Limited
Întrebările preliminare
1) Articolul 11 din Directiva 2011/921 , interpretat în lumina principiului accesului larg la justiție prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din Convenția de la Aarhus, are ca efect faptul că, în cazul în care un proiect în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/92, care face obiectul unei cereri pentru aprobare de dezvoltare (denumită în continuare „aprobare principală”), nu poate fi realizat fără ca inițiatorul să fi obținut în prealabil o altă autorizație (denumită în continuare „aprobare secundară”), și atunci când autoritatea competentă pentru acordarea aprobării principale pentru un astfel de proiect își păstrează capacitatea de a evalua impactul proiectului asupra mediului într-un mod mai strict decât s-a făcut în cazul aprobării secundare, o astfel de aprobare secundară (în cazul în care a fost acordată înainte de aprobarea principală) trebuie tratată ca făcând parte din procedura pentru aprobarea de dezvoltare în alte scopuri decât în privința domeniului de aplicare a aspectelor care trebuie luate în considerare sau evaluate în temeiul Directivei 2011/92, fie în general, fie în cazul în care aprobarea secundară este o decizie adoptată în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 92/43 și care autorizează un dezvoltator să deroge de la măsurile aplicabile de protecție a speciilor pentru a realiza proiectul?
2) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ, articolul 11 din Directiva 2011/92, interpretat în lumina principiului accesului larg la justiție prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din Convenția de la Aarhus, are ca efect faptul că reglementările interne naționale privind data de la care începe să curgă termenul pentru contestarea validității unei decizii adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 92/431 („aprobarea secundară”) trebuie interpretate în sensul că se opun ca acest termen să înceapă să curgă înainte de data adoptării aprobării de dezvoltare în cauză („aprobarea principală”), fie în general, fie în cazul în care: (i) proiectul a făcut obiectul analizei de la caz la caz avute în vedere la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/92 și/sau (ii) decizia în temeiul articolului 4 alineatul (5) în sensul aprobării principale a fost adoptată după ce a fost acordată aprobarea secundară și simultan cu decizia privind aprobarea principală, și/sau (iii) procedura de contestare a validității aprobării secundare nu conține niciun motiv de contestare a aprobării principale relevante prin referire la presupusa nevaliditate a aprobării secundare, și/sau (iv) reclamantul nu solicită o prelungire a termenului de contestare a aprobării secundare, solicitare care este prevăzută de dreptul intern pentru o contestație tardivă, în absența vreunei norme contrare de drept al Uniunii?
3) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ și în cazul în care răspunsul la a doua întrebare este, în general, unul negativ, Directiva 2011/92, interpretată în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau a principiului accesului larg la justiție prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din Convenția de la Aarhus, are ca efect faptul că un termen prevăzut de dreptul intern al unui stat membru pentru introducerea unei căi de atac în vederea valorificării unui drept prevăzut de această directivă trebuie să fie previzibil în mod rezonabil, dar nu este necesar să fie specificat în mod expres în legislație în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2011/92 și/sau în informații practice puse la dispoziția publicului cu privire la accesul la căile de atac administrative și judiciare în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din Directiva 2011/92 și/sau să fie determinat în mod definitiv cu certitudine de jurisprudența internă, astfel încât răspunsul la a doua întrebare nu este afectat de faptul că în dreptul intern al unui stat membru este prevăzut un termen previzibil de natură generală care se aplică acțiunilor de drept public în general, inclusiv pentru contestarea unei decizii adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 92/43 și care autorizează un dezvoltator să deroge de la măsurile aplicabile de protecție a speciilor pentru a realiza proiectul, chiar dacă acest lucru este mai degrabă implicit decât explicit în dreptul intern în cauză?
4) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ și fie răspunsul la a doua întrebare este unul afirmativ, fie răspunsul la a treia întrebare este unul negativ, articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43 are ca efect faptul că o autoritate competentă nu poate concluziona că nu există „o alternativă satisfăcătoare” la o decizie care autorizează un dezvoltator să deroge de la măsurile aplicabile de protecție a speciilor pentru a realiza un proiect în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/92, cu excepția cazului în care autoritatea competentă ia în mod efectiv în considerare alternative, cum ar fi o locație sau un proiect alternativ ori refuzul derogării?
5) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ și fie răspunsul la a doua întrebare este unul afirmativ, fie răspunsul la a treia întrebare este unul negativ, articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43 are ca efect faptul că o autoritate competentă nu poate concluziona că „pentru a proteja fauna și flora sălbatică și pentru a conserva habitatele naturale” trebuie să adopte o decizie care autorizează un dezvoltator să deroge de la măsurile aplicabile de protecție a speciilor pentru a realiza un proiect în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/92, cu excepția cazului în care o anumită protecție identificată este creată prin derogarea însăși, mai degrabă decât prin măsuri de atenuare adoptate pentru a reduce sau a compensa prejudiciul creat de etapele autorizate prin decizia de derogare?
____________
1 Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2012, L 26, p. 1).
1 Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială 15/vol.2, p. 109).