Cauza C‑122/16 P

British Airways plc

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a transportului aerian de mărfuri – Decizie a Comisiei referitoare la acorduri și la practici concertate cu privire la mai multe elemente ale prețurilor serviciilor de transport aerian de mărfuri – Viciu de motivare – Motiv de ordine publică invocat din oficiu de instanța Uniunii Europene – Interdicția de a se pronunța ultra petita – Concluzii ale cererii introductive în primă instanță prin care se solicită anularea în parte a deciziei în litigiu – Interdicție, pentru Tribunalul Uniunii Europene, de a pronunța anularea în tot a deciziei în litigiu – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la o cale de atac efectivă”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 noiembrie 2017

1.        Recurs – Cerințe de formă – Indicarea deciziei atacate a Tribunalului – Obligația de a atașa în anexă decizia atacată – Inexistență

[Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (b)]

2.        Recurs – Motive – Concluzii prin care se urmărește obținerea anulării în parte a dispozitivului hotărârii Tribunalului – Admisibilitate

[Regulamentul de procedură al Curții, art. 169 alin. (1)]

3.        Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii –Întindere – Interdicția de a se pronunța ultra petita – Examinarea din oficiu de către instanță a motivelor de ordine publică – Admisibilitate – Posibilitatea instanței Uniunii de a pronunța o anulare care o depășește pe cea solicitată – Excludere

(art. 263 TFUE)

4.        Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii –Întindere – Control jurisdicțional al deciziilor adoptate de Comisie în materia concurenței – Interdicția de a se pronunța ultra petita – Încălcarea principiului protecției jurisdicționale – Inexistență

(art. 263 TFUE ; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

1.      În ceea ce privește admisibilitatea unui recurs formulat împotriva unei decizii a Tribunalului, articolul 168 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții din 25 septembrie 2012 prevede că cererea de recurs cuprinde indicarea deciziei atacate a Tribunalului, fără să se solicite ca această decizie să fie anexată la cererea de recurs. Astfel, de la intrarea în vigoare, la 1 noiembrie 2012, a regulamentului de procedură menționat, nu se mai solicită anexarea la cerere a deciziei atacate a Tribunalului, fiind necesară numai indicarea acestei decizii.

(a se vedea punctele 46-48)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 50-53)

3.      În sistemul contenciosului de legalitate în fața instanței Uniunii, părțile sunt cele care au inițiativa procesului și care circumscriu obiectul litigiului, în special prin identificarea în concluziile lor a actului sau a părții din act pe care ele înțeleg să îl supună acestui control jurisdicțional. Întrucât instanța de control al legalității nu poate să se pronunțe ultra petita, anularea pe care aceasta o pronunță nu o poate depăși pe cea solicitată de reclamant.

Desigur, instanța Uniunii trebuie să invoce din oficiu motive de ordine publică. Cu toate acestea, competența instanței de control al legalității de a invoca din oficiu un motiv de ordine publică nu implică nicidecum o competență de a modifica din oficiu concluziile formulate de un reclamant. Astfel, deși motivele constituie susținerea necesară a concluziilor care figurează într‑o cerere introductivă, ele se disting totuși în mod necesar de acestea, care definesc limitele litigiului deferit instanței Uniunii.

În consecință, deși prin invocarea din oficiu a unui motiv de ordine publică, care, din principiu, nu a fost invocat de părți, instanța Uniunii nu excede cadrul litigiului cu care este sesizată și nu încalcă în niciun mod normele de procedură referitoare la prezentarea în cererea introductivă a obiectului litigiului și a motivelor, situația ar fi diferită dacă, în urma examinării pe fond a actului deferit cenzurii sale, această instanță ar pronunța, pe baza unui motiv invocat din oficiu, o anulare care ar depăși ceea ce era solicitat în concluziile cu care a fost sesizată în mod legal, pentru motivul că o asemenea anulare este necesară pentru a corecta nelegalitatea constatată din oficiu în cadrul analizei menționate.

(a se vedea punctele 81 și 87-90)

4.      În ceea ce privește controlul jurisdicțional al deciziilor Comisiei prin care aplică o amendă pentru încălcarea normelor de concurență, controlul de legalitate prevăzut la articolul 263 TFUE, completat de competența de fond în privința cuantumului amenzii, prevăzută la articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003, implică faptul că instanța Uniunii exercită un control atât în drept, cât și în fapt și că are competența de a aprecia probele, de a anula decizia atacată și de a modifica cuantumul amenzii.

În acest cadru, nu este contrar principiului protecției jurisdicționale efective ca controlul de legalitate exercitat de instanța Uniunii să fie limitat de cererile părților, astfel cum au fost formulate în concluziile actelor lor de procedură, acest principiu neimpunând nicidecum ca această instanță să fie obligată să își extindă controlul la elementele unei decizii care nu țin de litigiul cu care este sesizată.

(a se vedea punctele 104 și 105)