ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

24 iunie 2013

Cauza F‑144/11

Carlos Mateo Pérez

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general – Cerere de anulare a unei rectificări a unui anunț de concurs – Rectificare ce nu prevede condiții care să îl excludă pe reclamant – Lipsa unui act care lezează – Neadmitere la examenele de evaluare – Admisibilitate – Termen de introducere a acțiunii – Tardivitate – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Mateo Pérez solicită în esență anularea rectificării anunțului de concurs general EPSO/AST/111/10 (JO 2011, C 68 A, p. 2, denumită în continuare „rectificarea”) și a deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului menționat de a nu îi admite participarea la a doua fază a concursului (denumită în continuare „decizia prin care se refuză admiterea”)

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Mateo Pérez începând din 14 martie 2012, data depunerii memoriului în apărare. Domnul Mateo Pérez suportă propriile cheltuieli de judecată anterioare datei de 14 martie 2012.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii prin care se refuză admiterea la examenele din cadrul unui concurs – Posibilitatea de a invoca nelegalitatea anunțului de concurs – Întindere – Rectificare a anunțului de concurs care nu prevede condiții de natură să excludă reclamantul – Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Luarea în considerare a cerințelor de echitate – Obligarea părții care are câștig de cauză la plata cheltuielilor de judecată

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 87 alin. (1) și (2) și art. 88]

1.      Atât reclamația administrativă prealabilă, cât și acțiunea judiciară trebuie, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, să fie îndreptate împotriva unui act care lezează ce produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.

În ceea ce privește anunțul de concurs, având în vedere natura particulară a procedurii de recrutare, care este o operațiune administrativă complexă compusă dintr‑o serie de decizii succesive strâns legate între ele, un reclamant are dreptul să se prevaleze de neregulile intervenite în desfășurarea unui concurs, inclusiv de cele a căror origine poate fi însuși textul anunțului de concurs, cu ocazia unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii individuale ulterioare, precum o decizie prin care se refuză admiterea la examene. Un anunț de concurs poate de asemenea, cu titlul excepțional, să facă obiectul unei acțiuni în anulare atunci când, prin faptul că impune condiții care exclud candidatura reclamantului, acesta constituie o decizie care îl lezează în sensul articolelor 90 și 91 din statut.

Totuși, nu aceasta este situația în cazul unei rectificări a unui anunț de concurs care modifică modalitățile de evaluare prevăzute de acest anunț pentru teste de acces, dar nu impune nicio condiție care să excludă candidatura reclamantului.

(a se vedea punctele 43-47)

Trimitere la:

Curte: 8 martie 1988, Sergio și alții/Comisia, 64/86, 71/86-73/86 și 78/86, punctul 15; 11 august 1995, Comisia/Noonan, C‑448/93 P, punctele 17-19

Tribunalul de Primă Instanță: 16 septembrie 1993, Noonan/Comisia, T‑60/92, punctul 21; 13 iulie 2000, Hendrickx/Cedefop, T‑87/99, punctul 37

Tribunalul Funcției Publice: 2 iulie 2009, Bennett și alții/OAPI, F‑19/08, punctele 65 și 66 și jurisprudența citată; 14 aprilie 2011, Clarke și alții/OAPI, F‑82/08, punctul 79

2.      Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II din respectivul regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, în temeiul articolului 88 din regulamentul menționat, o parte, chiar dacă a avut câștig de cauză, poate fi obligată la plata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de judecată, în cazul în care conduita acesteia justifică acest lucru.

Se impune aplicarea articolului 88 menționat într‑un caz în care partea care a avut câștig de cauză, chiar după ce a admis că excepția de inadmisibilitate pe care o invoca, întemeiată pe tardivitatea acțiunii, se baza pe o interpretare eronată a unui document depus în susținerea sa, nu a renunțat la excepția de inadmisibilitate menționată. O astfel de conduită a obligat Tribunalul să înlăture formal excepția de inadmisibilitate menționată.

(a se vedea punctele 66, 68 și 69)