Cauza C‑579/15

Daniel Adam Popławski

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank Amsterdam)

„Trimitere preliminară – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Decizia‑cadru 2002/584/JAI – Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Motive de neexecutare facultativă – Articolul 4 punctul 6 – Angajament al statului membru de executare în sensul executării pedepsei în conformitate cu dreptul său intern – Punere în aplicare – Obligația de interpretare conformă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 29 iunie 2017

1.        Cooperare judiciară în materie penală – Decizia cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare – Mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate – Neexecutare condiționată de deținerea de către resortisantul unui alt stat membru a unui permis de ședere pe durată nedeterminată – Lipsa preluării efective a executării pedepsei – Inadmisibilitate

(Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, art. 4 punctul 6)

2.        Cooperare judiciară în materie penală – Decizii‑cadru care vizează apropierea legislațiilor naționale – Executarea de către statele membre – Obligația de interpretare conformă a dreptului național – Limite – Respectarea principiilor generale de drept – Interpretare contra legem a dreptului național – Inadmisibilitate

(Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului)

3.        Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare – Lipsa efectului direct – Obligația instanțelor naționale de a interpreta dispozițiile naționale în lumina textului și a finalității deciziei‑cadru – Mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate – Neexecutare condiționată de deținerea de către resortisantul unui alt stat membru a unui permis de ședere pe durată nedeterminată – Obligația autorităților judiciare ale statului membru de executare de a garanta executarea efectivă a pedepsei în cauză

(Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, art. 4 punctul 6)

4.        Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare – Mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate – Neexecutare condiționată de deținerea de către resortisantul unui alt stat membru a unui permis de ședere pe durată nedeterminată – Neexecutare pentru motivul existenței unui risc de a începe împotriva persoanei vizate, în statul emitent, urmărirea penală pentru aceleași fapte ca cele care au făcut obiectul condamnării care se află la baza mandatului de arestare – Inadmisibilitate

(Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, art. 4 punctul 6)

1.      Articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru care transpune această dispoziție și care, în cazul în care predarea unui resortisant străin ce deține un permis de ședere pe durată nedeterminată pe teritoriul acestui stat membru este solicitată de un alt stat membru în scopul executării unei pedepse privative de libertate aplicate acestui resortisant printr‑o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pe de o parte, nu permite o astfel de predare și, pe de altă parte, se mărginește să prevadă obligația autorităților judiciare din primul stat membru de a informa autoritățile judiciare din al doilea stat membru că sunt dispuse să preia executarea acestei hotărâri fără ca, la data refuzului predării, preluarea efectivă a executării să fie asigurată și fără ca, în plus, în ipoteza în care această preluare s‑ar dovedi imposibilă, un astfel de refuz să poată fi contestat.

(a se vedea punctul 24 și dispozitiv 1)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 30-35)

3.      Dispozițiile Deciziei‑cadru 2002/584 nu au efect direct. Totuși, instanța națională competentă are obligația, luând în considerare ansamblul dreptului intern și făcând aplicarea metodelor de interpretare recunoscute de acesta, de a interpreta dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal, în măsura în care este posibil, în lumina textului și a finalității acestei decizii‑cadru, ceea ce implică, în speță, că, în cazul refuzului de a executa un mandat european de arestare emis în vederea predării unei persoane care a făcut, în statul membru emitent, obiectul unei hotărâri definitive prin care a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, autoritățile judiciare ale statului membru de executare au obligația de a garanta ele însele aplicarea efectivă a pedepsei pronunțate împotriva acestei persoane.

(a se vedea punctul 43 și dispozitiv 2)

4.      Articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că nu autorizează un stat membru să refuze executarea unui mandat european de arestare emis în vederea predării unei persoane care a făcut obiectul unei hotărâri definitive prin care a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate pentru singurul motiv că acest stat membru intenționează să înceapă împotriva acestei persoane urmărirea penală pentru aceleași fapte ca cele pentru care a fost pronunțată această hotărâre.

(a se vedea punctul 48 și dispozitiv 3)