Cauza T‑770/16

Janusz Korwin‑Mikke

împotriva

Parlamentului European

„Drept instituțional – Parlamentul European – Regulamentul de procedură al Parlamentului – Comportament care aduce atingere demnității Parlamentului și bunei desfășurări a lucrărilor parlamentare – Sancțiuni disciplinare de pierdere a dreptului la indemnizația de ședere și de suspendare temporară a participării la toate activitățile Parlamentului – Libertatea de exprimare – Obligația de motivare – Eroare de drept”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 31 mai 2018

1.      Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel privind legalitatea pe fond

(art. 263 TFUE)

2.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere și limite

(art. 296 TFUE)

3.      Drepturi fundamentale – Libertatea de exprimare – Consacrare la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului – Sens și întindere identice

[art. 6 alin. (1) al treilea paragraf și alin. (3) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11 și art. 52 alin. (3) și (7)]

4.      Drepturi fundamentale – Libertatea de exprimare – Restrângeri – Condiții – Restrângeri care corespund celor tolerate în cadrul articolului 10 din Convenția europeană a drepturilor omului

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11 și art. 52 alin. (1)]

5.      Parlamentul European – Membri – Drepturi – Libertatea de exprimare – Limite

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11)

6.      Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Contextul și finalitatea reglementării în cauză ca bază de referință

7.      Parlamentul European – Membri – Regim disciplinar – Sancțiuni – Declarații care aduc atingere demnității Parlamentului și bunei desfășurări a lucrărilor parlamentare – Necesitatea unei tulburări grave a ședinței sau a unei perturbări grave a lucrărilor Parlamentului

(Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 11 și 166)

8.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert cauzat de un act nelegal – Anularea actului nelegal atacat – Reparare adecvată a prejudiciului moral

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 23)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 24)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 38)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 41-45)

5.      Libertății de exprimare a deputaților trebuie să i se acorde o protecție sporită, având în vedere importanța fundamentală pe care Parlamentul o are într‑o societate democratică. Cu toate acestea, deși este adevărat că orice declarație făcută în incinta Parlamentului necesită un nivel ridicat de protecție, având în vedere legătura strânsă existentă între caracterul cu adevărat democratic al unui regim politic și funcționarea Parlamentului, exercitarea libertății de exprimare în cadrul Parlamentului trebuie să se eclipseze uneori în fața unor interese legitime precum protecția bunei desfășurări a activităților parlamentare și protecția drepturilor deputaților.

Rezultă că, pe de o parte, un regulament de procedură al unui parlament ar putea prevedea posibilitatea de a sancționa declarațiile făcute de deputați numai în ipoteza în care acestea ar aduce atingere bunei funcționări a Parlamentului sau ar reprezenta un pericol serios pentru societate, cum ar fi incitări la violență sau la ură rasială. Pe de altă parte, competența, recunoscută parlamentelor, de a aplica sancțiuni disciplinare pentru a asigura buna desfășurare a activităților lor sau protecția anumitor drepturi, principii sau libertăți fundamentale ar trebui să se concilieze cu necesitatea de a asigura respectarea libertății de exprimare a deputaților.

(a se vedea punctele 46, 47, 49 și 50)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 55)

7.      Având în vedere importanța deosebită prezentată de libertatea de exprimare a parlamentarilor și de limitele stricte în care aceasta poate fi supusă unor restricții, articolele 11 și 166 din Regulamentul de procedură al Parlamentului trebuie interpretate în sensul că nu permit să se sancționeze un deputat ca urmare a declarațiilor făcute în cadrul atribuțiilor parlamentare, în lipsa unei tulburări foarte grave a ședinței sau a unei perturbări grave a lucrărilor Parlamentului. În plus, atât articolul 11 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Parlamentului, cât și articolul 166 alineatul (2) din regulamentul menționat au în vedere „comportamentul” deputaților, care trebuie să respecte anumite obligații și să nu compromită buna desfășurare a lucrărilor și nici ordinea în clădirile Parlamentului. În schimb, declarațiile, luările de cuvânt sau discursurile nu sunt menționate și, prin urmare, nu pot face ca atare obiectul unei măsuri de sancționare. În sfârșit, o încălcare a principiilor definite la articolul 11 din regulamentul menționat, la care face trimitere articolul 166 din același regulament, presupunând că ar fi dovedită, nu poate să fie sancționată ca atare, ci doar în cazul în care este însoțită de o tulburare sau de o perturbare a lucrărilor Parlamentului în mod grav. Rezultă de aici că, chiar presupunând că declarațiile efectuate în cadrul atribuțiilor parlamentare pot fi asimilate unui comportament și că, în acest sens, au putut constitui o încălcare a principiilor și a valorilor stabilite la articolul 11 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, acestea nu pot face obiectul unei sancțiuni în lipsa unei tulburări foarte grave sau a unei perturbări a lucrărilor Parlamentului.

(a se vedea punctele 63, 65, 66 și 68)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 77)