Cauza T‑768/16

BNP Paribas

împotriva

Băncii Centrale Europene

„Politică economică și monetară – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Articolul 4 alineatul (1) litera (d) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 – Calculul indicatorului efectului de levier – Refuzul BCE de a autoriza reclamanta să excludă din calculul indicatorului efectului de levier expunerile care îndeplinesc anumite condiții – Articolul 429 alineatul (14) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – Puterea discreționară a BCE – Erori de drept – Eroare vădită de apreciere”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 13 iulie 2018

1.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Competențele Băncii Centrale Europene – Punere în aplicare descentralizată de către autoritățile naționale– Evaluare a caracterului semnificativ al unei entități – Competență exclusivă a Băncii

[Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (d) și art. 6 alin. (4)]

2.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții– Cerințe de lichiditate– Indicator al efectului de levier – Calcul – Posibilitatea de a exclude anumite expuneri față de entități din sectorul public – Decizia Băncii Centrale Europene de refuz al acordării beneficiului derogării – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/62, art. 429 alin. (14)]

3.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Cerințe de lichiditate – Indicator al efectului de levier – Calcul – Posibilitatea de a exclude anumite expuneri față de entități din sectorul public – Decizia Băncii Centrale Europene de refuz al acordării beneficiului derogării – Refuz întemeiat pe considerații inerente expunerilor vizate de derogare și pe ipoteza unei neplăți de către statul în cauză fără analizarea probabilității riscului – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2015/62, art. 429 alin. (14)]

4.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Cerințe de lichiditate – Indicator al efectului de levier – Calcul – Posibilitatea de a exclude anumite expuneri față de entități din sectorul public – Putere de apreciere a autorităților competente

[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2015/62, art. 429 alin. (14)]

5.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Cerințe de lichiditate – Indicator al efectului de levier – Pertinența termenului de ajustare a pozițiilor instituției de credit cu cele ale unei instituții financiare publice – Limite

[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/62, considerentul (90) și art. 4 alin. (1) punctul 94 și art. 412 alin. (1); Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (d); Regulamentul 2015/61 al Comisiei, art. 26]

6.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Cerințe de lichiditate – Indicator al efectului de levier – Calcul – Posibilitatea de a exclude anumite expuneri față de entități din sectorul public – Decizia Băncii Centrale Europene de refuz al acordării beneficiului derogării – Refuz întemeiat pe riscul ridicat de termenul de ajustare a pozițiilor instituției de credit cu cele ale unei instituții financiare publice – Lipsa unei analize a caracteristicilor economiilor reglementate – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/62, art. 4 alin. (1) pct. 94, art. 412 alin. (1) și art. 429 alin. (14)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 19)

2.      În măsura în care Banca Centrală Europeană dispune de o putere discreționară și, pe cale de consecință, de o largă putere de apreciere în alegerea de a acorda sau nu beneficiul articolului 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, astfel cum a fost modificat de Regulamentul nr. 2015/62, controlul jurisdicțional pe care instanța Uniunii trebuie să îl exercite cu privire la temeinicia motivării unei decizii prin care se refuză acordarea beneficiului dispoziției menționate nu trebuie să conducă la substituirea aprecierii Băncii cu propria apreciere, ci urmărește să verifice că decizia în litigiu nu se bazează pe fapte inexacte din punct de vedere material și că nu este afectată de vreo eroare de drept și nici de vreo eroare vădită de apreciere sau de un abuz de putere.

(a se vedea punctul 30)

3.      Deși Banca Centrală Europeană este liberă în cadrul punerii în aplicare a puterii discreționare pe care i‑o recunoaște articolul 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, astfel cum a fost modificat de Regulamentul 2015/62, de a acorda sau nu derogarea avută în vedere în această dispoziție, această libertate se exercită cu condiția de a nu aduce atingere obiectivelor urmărite de această derogare și de a nu o priva pe aceasta de efectul său util. De aici rezultă în mod necesar că Banca nu se poate întemeia pe motive care fac aproape inaplicabilă în practică posibilitatea oferită de articolul 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013, fără a lipsi de efect util această dispoziție și fără a aduce atingere obiectivelor care au condus la introducerea sa.

În consecință, Banca Centrală Europeană nu poate exclude de la beneficiul articolului 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 expunerile unei instituții de credit față de o instituție financiară publică pe baza unor considerații care sunt inerente expunerilor vizate de această dispoziție. Astfel este situația unei considerații întemeiate pe faptul că expunerile acestei instituții de credit față de instituția financiară respectivă figurează la activul bilanțului său contabil. Prin urmare, în măsura în care expunerile în privința cărora dispoziția menționată prevede posibilitatea de a nu fi luate în considerare în cadrul calculului indicatorului efectului de levier al unei instituții de credit au vocația, prin natura lor, să figureze la activul bilanțului instituției menționate, considerația întemeiată pe faptul că expunerile față de o instituție financiară publică figurează la activul bilanțului unei instituții de credit nu poate să justifice în mod valabil refuzul de a acorda derogarea solicitată. Aceeași este situația, și pentru motive analoage, a considerației întemeiate pe faptul că expunerile menționate constituie o parte din sumele depuse la instituția de credit respectivă cu titlu de economii reglementate, care rămâne la pasivul bilanțului său.

De asemenea, din moment ce articolul 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 nu se referă decât la expunerile care privesc entitățile din sectorul public care dispun de garanția unui stat, un refuz motivat prin considerația de principiu că un stat ar putea fi în situație de neplată, fără analizarea probabilității unei asemenea eventualități în privința statului în cauză, ar însemna să facă aproape inaplicabilă în practică posibilitatea prevăzută în dispoziția menționată. În plus și pe cale de consecință, în măsura în care Banca Centrală Europeană nu analizează probabilitatea unei neplăți, nici evidențierea în decizia prin care se refuză acordarea beneficiului articolului 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 a volumului expunerilor unei instituții de credit față de o instituție financiară publică nu poate, în sine, să justifice luarea în considerare a expunerilor menționate în calculul indicatorului efectului de levier. Astfel, volumul menționat nu ar putea fi pertinent decât în eventualitatea în care, din cauza unei neplăți de către statul vizat, respectiva instituție de credit nu ar putea obține de la această instituție financiară sumele transferate în cadrul economiilor reglementate și ar trebui să recurgă la vânzări forțate de active.

(a se vedea punctele 39, 52-54, 56, 57, 61 și 63)

4.      Prin derogarea prevăzută la articolul 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, astfel cum a fost modificat de Regulamentul 2015/62, Comisia, cu acordul legiuitorului, a avut în vedere posibilitatea ca expunerile unei instituții de credit față de entitățile din sectorul public care, datorită unei garanții de stat, prezintă același nivel de risc scăzut ca expunerile față de acest stat și care nu corespund unei alegeri în materie de investiție din partea sa – în măsura în care instituția de credit este supusă unei obligații de transfer al sumelor în cauză – să nu fie pertinente pentru calculul indicatorului efectului de levier și să poată, în consecință, să fie excluse din acest calcul. Sunt vizate de articolul 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 doar expunerile care, în punerea în aplicare a abordării standardizate de calcul al cerințelor minime de fonduri proprii, ar beneficia de o ponderare a riscului de 0 %.

Pe cale de consecință, punerea în aplicare a articolului 429 alineatul (14) din regulamentul menționat implică concilierea a două obiective: pe de o parte, respectarea logicii indicatorului efectului de levier potrivit căreia calculul acestui indicator include măsura expunerii totale a unei instituții de credit, fără ponderare în funcție de risc, și, pe de altă parte, luarea în considerare a obiectivului Comisiei, aprobat de legiuitor, potrivit căruia, dacă este cazul, anumite expuneri care prezintă un profil de risc deosebit de scăzut și care nu rezultă dintr‑o alegere în materie de investiții a instituției de credit să nu fie pertinente pentru calculul indicatorului efectului de levier și să poată fi excluse din acest calcul. În această privință, recunoașterea în beneficiul autorităților competente a unei puteri discreționare cu ocazia punerii în aplicare a articolului 429 alineatul (14) din Regulamentul nr. 575/2013 le permite să efectueze un arbitraj între aceste două obiective, având în vedere particularitățile fiecărei cauze.

(a se vedea punctele 48-51)

5.      Din definiția riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, care figurează la articolul 4 alineatul (1) punctul 94 din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, astfel cum a fost modificat de Regulamentul 2015/62, se deduce că riscurile avute în vedere în ceea ce privește efectul de levier excesiv se realizează într‑o situație de insuficiență de lichiditate. Astfel, pentru a obține lichidități, o instituție de credit poate fi nevoită să ia măsuri neprevăzute în planul de afaceri, inclusiv o vânzare de active în regim de urgență care are consecințele precizate în dispoziția menționată, astfel cum amintește considerentul (90) al Regulamentului nr. 575/2013.

Din moment ce consecințele negative ale unui efect de levier excesiv se manifestă în cazul unei insuficiențe de lichiditate, circumstanța că termenul de ajustare a pozițiilor instituției de credit cu cele ale unei instituții financiare publice privește riscul de lichiditate nu lipsește termenul menționat de pertinență cu ocazia aprecierii riscului legat de indicatorul său al efectului de levier. Cu toate acestea, acest termen de ajustare nu este la originea unui risc de lichiditate în cadrul aprecierii cerințelor de acoperire a necesarului de lichiditate care figurează la articolul 412 din Regulamentul nr. 575/2013 și în Regulamentul 2015/61 de completare a Regulamentului nr. 575/2013 în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit. Astfel, acordarea beneficiului articolului 26 din Regulamentul 2015/61 – care permite autorităților competente și, pe cale de consecință, Băncii să compenseze intrările și ieșirile interdependente dacă, ca urmare a existenței unei garanții a administrației centrale a unui stat membru și a termenului scurt care le separă, aceasta apreciază că termenul menționat nu este la originea unui risc de lichiditate – de către Banca Centrală Europeană intrărilor și ieșirilor legate de expunerile față de o instituție financiară echivalează cu o recunoaștere de către Bancă a faptului că termenul care poate să le separe nu este la originea unui risc de lichiditate.

(a se vedea punctele 70-73, 76 și 77)

6.      Termenul de ajustare a pozițiilor instituției de credit cu cele ale unei instituții financiare publice ar putea fi pertinent pentru riscul efectului de levier, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 94 din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, astfel cum este modificat de Regulamentul nr. 2015/62, deși nu este pertinent pentru riscul de lichiditate, doar în ipoteza în care retragerile depozitelor legate de economiile reglementate ar fi de o asemenea amploare încât aceasta ar depăși „criza gravă” avută în vedere în cadrul calculului indicatorului de lichiditate, în temeiul articolului 412 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013.

În această privință, luarea în considerare a unei asemenea eventualități pentru a respinge cererea unei instituții de credit de a beneficia de articolul 429 alineatul (14) din regulamentul menționat nu era posibilă fără o analiză aprofundată de către Banca Centrală Europeană a caracteristicilor economiilor reglementate. Această analiză ar trebui în special să determine Banca să analizeze dacă, având în vedere caracteristicile acestora – și în special garanția de stat asociată economiilor reglementate –, este posibil ca retragerile economiilor reglementate să prezinte un astfel de volum și un astfel de caracter neașteptat încât instituția de credit în discuție să fie nevoită să recurgă la măsurile avute în vedere la articolul 4 alineatul (1) punctul 94 din Regulamentul nr. 575/2013, fără să poată aștepta transferurile de fonduri provenind de la instituția financiară publică în cadrul ajustării pozițiilor. Astfel, din perspectiva particularităților fiecărei cauze revine Băncii Centrale Europene, cu ocazia punerii în aplicare a articolului 429 alineatul (14) din regulamentul menționat, sarcina de a efectua un arbitraj între obiectivele indicatorului efectului de levier și eventualitatea ca anumite expuneri care îndeplinesc condițiile care figurează în această dispoziție să poată fi excluse din calculul indicatorului menționat.

În aceste condiții, în cazul în care Banca Centrală Europeană nu efectuează o analiză detaliată a caracteristicilor economiilor reglementate, limitându‑se să evidențieze în mod abstract riscurile pe care le implică termenul de ajustare a pozițiilor între cele ale instituției de credit în discuție și cele ale instituției financiare publice, ea nu își îndeplinește obligația de a examina cu atenție și imparțialitate toate elementele pertinente ale cauzei.

(a se vedea punctele 80-84)