Cauza T‑766/16
Hércules Club de Fútbol, SAD
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 20 martie 2019
„Ajutoare de stat – Ajutoare acordate de Spania în favoarea anumitor cluburi de fotbal profesionist – Garanție – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă – Avantaj – Obligația de motivare”
1. Procedură jurisdicțională – Măsuri de organizare a procedurii – Solicitare de prezentare a unor înscrisuri – Puterea de apreciere a instanței Uniunii – Obligațiile solicitantului – Respingere a cererii în lipsa demonstrării unui interes – Încălcarea dreptului la apărare – Lipsă
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 88 alin. (1) și art. 89 alin. (3) lit. (d)]
(a se vedea punctele 27-34)
2. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Linii directoare adoptate de Comisie și acceptate de statele membre – Efect obligatoriu – Limite – Linii directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate
[art. 107 și 108 TFUE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei, pct. 10 lit. (a) și pct. 11]
(a se vedea punctele 40 și 41)
3. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Ajutoare pentru salvarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Linii directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate – Întreprindere aflată în dificultate – Noțiune
[art. 107 alin. (3) lit. (c) TFUE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei, pct. 9]
(a se vedea punctele 45-52)
4. Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Obligația de motivare – Conținut – Identificarea unui avantaj – Garanție publică pentru un împrumut bancar – Comunicare privind ajutoarele de stat sub formă de garanții – Examinare de către Comisie a incidenței unei contragaranții asupra constatării existenței unui ajutor – Lipsă – Încălcarea obligației de motivare
[art. 107, 108 și 296 TFUE; Comunicarea 2008/C 155/02 a Comisiei, pct. 3.2 lit. (d) și pct. 4.2]
(a se vedea punctele 61-77)
Rezumat
Prin Hotărârea Hércules Club de Fútbol/Comisia (T‑766/16), pronunțată la 20 martie 2019, Camera a patra a Tribunalului anulează, pentru un viciu de motivare, decizia(1) prin care Comisia, pe de o parte, a declarat ilegal și incompatibil cu piața internă un ajutor acordat de Regatul Spaniei în favoarea a trei cluburi de fotbal profesionist, printre care reclamanta, și, pe de altă parte, dispune recuperarea ajutorului respectiv de la reclamantă de către statul membru menționat.
Reclamanta, Hércules Club de Fútbol, este un club de fotbal profesionist spaniol. Fundación Hércules este o organizație fără scop lucrativ, al cărei obiect de activitate este legat de activitățile acestui club de fotbal care, la 26 iulie 2010, a obținut de la Instituto Valenciano de finanzas (denumit în continuare „IVF”), instituție financiară din cadrul Généralité valencienne, o garanție pentru un împrumut bancar în valoare de 18 milioane de euro, acordat de Caja de Ahorros del Mediterráneo în scopul de a achiziționa anumite acțiuni emise de reclamantă în contextul unei majorări de capital. Cu titlu de contragaranție, IVF trebuia să primească un gaj asupra acțiunilor dobândite de Fundación Hércules și, în așteptarea gajului respectiv, o garanție de la proprietarul stadionului José Rico Pérez, Aligestión Integral SA (denumită în continuare „Aligestión”), precum și gajarea acțiunilor reclamantei deținute de Aligestión.
În decizia atacată, Comisia a considerat că garanția acordată de IVF în favoarea Fundación Hércules mobiliza resurse de stat și era imputabilă Regatului Spaniei, că beneficiarul acestui ajutor era reclamanta, Fundaciόn Hércules acționând numai ca un vehicul financiar, și că situația financiară a reclamantei la momentul acordării măsurii în cauză era cea a unei întreprinderi aflate în dificultate, în sensul Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate(2). Aceasta a concluzionat, având în vedere criteriile definite de Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 107 și 108 TFUE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții(3) și ținând seama de situația financiară a reclamantei, precum și de condițiile garanției de stat de care beneficiase, în sensul existenței unui ajutor incompatibil.
În primul rând, după ce a subliniat că orientările și comunicările pe care le adoptă Comisia sunt obligatorii pentru aceasta, în măsura în care ele nu se îndepărtează de normele tratatului și sunt acceptate de statele membre, și că textele respective nu pot fi interpretate într‑un sens care să reducă domeniul de aplicare al articolelor 107 TFUE și 108 TFUE sau care să contravină obiectivelor urmărite de acestea, Tribunalul respinge motivul reclamantei întemeiat pe eroarea pe care ar fi săvârșit‑o Comisia calificând‑o drept întreprindere aflată în dificultate. Tribunalul arată în această privință, între altele, că manifestarea punctuală a unor comportamente străine de o logică de piață, după modelul acțiunilor de mecenat, nu este suficientă pentru a repune în discuție nici natura economică a activității în cauză, care a fost deja recunoscută în jurisprudență în ceea ce privește practica fotbalistică a cluburilor profesioniste(4), și că noțiunea de întreprindere aflată în dificultate, astfel cum este definită în Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, este o noțiune obiectivă care trebuie apreciată numai din perspectiva indiciilor concrete privind situația financiară și economică a întreprinderii în cauză, ceea ce exclude posibilitatea ca aceasta să se întemeieze pe o comparație între situația financiară a reclamantei și media situației celorlalte cluburi spaniole și europene.
În al doilea rând, Tribunalul constată că decizia atacată nu conține nicio analiză a incidenței contragaranției oferite IVF de Aligestión și că îi revine, prin urmare, sarcina de a examina din oficiu acest viciu de motivare, care constituie o încălcare a unor norme fundamentale. Tribunalul constată, în această privință, că motivarea deciziei atacate se limitează la constatarea caracterului provizoriu al contragaranției oferite de Aligestión, până la gajarea acțiunilor reclamantei de către Fundación Hércules, fără a preciza dacă această împrejurare justifică, în sine, să nu se țină seama de respectiva contragaranție în vederea stabilirii existenței unui ajutor și fără a explica motivele pentru care aceasta ar fi situația. Or, din Comunicarea privind garanțiile reiese că garanțiile constituite cu ocazia adoptării garanției sau a operațiunii de împrumut subiacente reprezintă un factor relevant pentru evaluarea existenței unui ajutor de stat. Tribunalul concluzionează că, în lumina normelor juridice care reglementează materia ajutoarelor de stat, persoanele interesate, pe de o parte, și instanța, pe de altă parte, puteau să se aștepte ca decizia atacată să prezinte raționamentul Comisiei privind incidența contragaranției oferite de Aligestión asupra constatării existenței unui ajutor, precum și, dacă este cazul, asupra valorii acestuia. Tribunalul adaugă că acest element al motivării prezenta o importanță esențială în contextul deciziei atacate, având în vedere constatările Comisiei privind valoarea singurei garanții examinate, precum și situația financiară a reclamantei. În consecință, acesta anulează decizia atacată pentru un viciu de motivare.