Cauza T‑769/16
Maxime Picard
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 24 martie 2021
„Funcție publică – Agenți contractuali – Reforma statutului din 2014 – Măsuri tranzitorii referitoare la anumite modalități de calcul al drepturilor la pensie – Modificarea regimului ca urmare a semnării unui nou contract de agent contractual – Noțiunea de «a fi în funcție»”
Funcționari – Pensii – Modalități de calcul al drepturilor de pensie – Dispoziții tranzitorii ale Regulamentului nr. 1023/2013 – Aplicare prin analogie în privința agenților în funcție la 31 decembrie 2013 – Noțiunea de a fi în funcție – Semnarea de către un agent contractual a unui nou contract, după această dată, care modifică în mod substanțial atribuțiile sale – Excludere
(Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 21 și 22, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013; Regimul aplicabil celorlalți agenți, anexă, art. 1 alin. (1) și art. 3a; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului, considerentul (36)]
(a se vedea punctele 65-83, 90 și 93)
Rezumat
Reclamantul, domnul Maxime Picard, este agent contractual la Oficiul pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei Europene din anul 2008. El a fost angajat inițial ca agent contractual în prima grupă de funcții, în temeiul unui contract semnat în anul 2008 (denumit în continuare „contractul din 2008”) și prelungit de trei ori pentru o durată determinată, înainte de a fi prelungit pentru o durată nedeterminată în anul 2011.
La 16 mai 2014, reclamantul a semnat un nou contract de agent contractual pe perioadă nedeterminată cu încadrarea în a doua grupă de funcții, după ce a demonstrat că a îndeplinit sarcini care intrau în această din urmă grupă de funcții. Contractul menționat a intrat în vigoare la 1 iunie 2014 (denumit în continuare „contractul din 2014”).
Între timp, reforma Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, intervenită în anul 2014(1), a introdus, pe de o parte, un nou coeficient anual de acumulare a drepturilor de pensie de 1,8 %, mai puțin favorabil decât coeficientul anterior de 1,9 %, și, pe de altă parte, a stabilit vârsta de pensionare la 66 de ani, față de 63 de ani, înainte(2). Cu toate acestea, potrivit regimului tranzitoriu prevăzut de reforma menționată, funcționarii „încadrați în muncă în perioada cuprinsă între 1 mai 2004 și 31 decembrie 2013” continuă să aibă dreptul la un coeficient anual de acumulare de 1,9 % pentru drepturile de pensie(3). În plus, „funcționarul în vârstă de cel puțin 35 de ani la 1 mai 2014 încadrat în muncă înainte de 1 ianuarie 2014 are dreptul la o pensie pentru limită de vârstă la vârsta de 64 de ani și 8 luni”(4). Aceste dispoziții tranzitorii se aplică prin analogie celorlalți agenți în funcție la 31 decembrie 2013(5).
În urma semnării noului său contract după intrarea în vigoare a reformei statutare, reclamantul a solicitat explicații gestionarului sectorului „Pensii” al PMO cu privire la implicațiile acesteia asupra situației sale. Prin răspunsul său, gestionarul a confirmat că, din cauza schimbării contractului, reclamantul nu beneficiază, începând de la 1 iunie 2014, de dispozițiile tranzitorii privind coeficientul de acumulare a drepturilor de pensie și vârsta de pensionare.
Întrucât reclamația formulată de reclamant împotriva acestui răspuns a fost respinsă, el a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea răspunsului gestionarului, precum și a deciziei de respingere a reclamației sale. În susținerea acțiunii formulate, reclamantul a arătat că, în vederea aplicării dispozițiilor tranzitorii în cauză, administrația ar fi trebuit să rețină, ca dată de încadrare în muncă, data de 1 iulie 2008, dată la care a fost recrutat inițial ca agent contractual în prima grupă de funcții, iar nu data începerii noului contract din 2014.
Această acțiune este însă respinsă de Camera întâi extinsă a Tribunalului. În hotărârea sa, Tribunalul se pronunță cu privire la aplicarea dispozițiilor tranzitorii privind coeficientul de acumulare a drepturilor de pensie și vârsta de pensionare, introduse prin reforma statutară, în privința agenților contractuali care au semnat un nou contract după reforma menționată(6).
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul abordează interpretarea articolului 1 alineatul (1) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți, potrivit căruia dispozițiile tranzitorii privind coeficientul de acumulare a drepturilor de pensie și vârsta de pensionare, instituite prin reforma statutară în favoarea funcționarilor, „se aplică prin analogie celorlalți agenți în funcție la 31 decembrie 2013”(7). Tribunalul amintește, mai întâi, că dispozițiile tranzitorii fac obiectul unei interpretări stricte și că aplicarea lor prin analogie celorlalți agenți presupune luarea în considerare a particularităților funcționarilor și ale agenților. În această privință, diferența dintre aceste două categorii de personal constă în special în natura atribuțiilor îndeplinite și în raportul juridic dintre funcționar sau agent și administrația Uniunii. Mai precis, funcționarul intră și rămâne în serviciul administrației Uniunii în temeiul unui raport statutar, în timp ce un agent contractual intră și rămâne în funcție în temeiul unui raport contractual(8). Prin urmare, pentru a beneficia de normele tranzitorii, ceilalți agenți trebuie „să fie încadrați în muncă la 31 decembrie 2013”, cu alte cuvinte să aibă un contract cu administrația Uniunii la această dată.
În al doilea rând, Tribunalul precizează noțiunea de „a fi încadrați în muncă la 31 decembrie 2013”. Potrivit Tribunalului, această situație nu poate fi stabilită decât în cazul în care agentul nu semnează un nou contract care implică începerea unui nou raport de muncă cu administrația Uniunii, și anume, în cazul în care contractul menționat nu aduce o modificare substanțială a atribuțiilor sale, de natură să repună în discuție continuitatea funcțională a raportului de muncă menționat. Rezultă că dispozițiile tranzitorii se aplică prin analogie celorlalți agenți încadrați în muncă la 31 decembrie 2013 și care rămân încadrați în muncă, după această dată, în temeiul unui contract care nu produce discontinuitate în raportul de muncă. Această interpretare ține seama de valoarea juridică a semnării unui nou contract, păstrând în același timp drepturile dobândite și așteptările legitime ale personalului.
În speță, Tribunalul constată că noul contract semnat de reclamant i‑a permis accesul la o grupă de funcții superioară, ceea ce a repus în discuție continuitatea funcțională a raportului de muncă pe care îl avea cu administrația Uniunii în temeiul contractului din 2008. În consecință, deși reclamantul era încadrat în muncă la 31 decembrie 2013 în temeiul contractului inițial din 2008, noul contract din 2014 a determinat încetarea acestui raport de muncă și începerea unui nou raport de muncă, astfel încât reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile tranzitorii privind coeficientul de acumulare a drepturilor la pensie și vârsta de pensionare.