Cauzele conexate T‑568/08 și T‑573/08

Métropole télévision (M6) și Télévision française 1 SA (TF1)

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Serviciul public al radiodifuziunii – Ajutor pe care Republica Franceză intenționează să îl acorde France Télévisions – Aport de capital în valoare de 150 de milioane de euro – Decizie de a nu ridica obiecții – Serviciu de interes economic general – Criteriul proporționalității – Lipsa unor dificultăți serioase”

Sumarul hotărârii

1.      Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Examinarea de către Comisie – Fază preliminară și fază contradictorie – Compatibilitatea unui ajutor cu piața comună – Dificultăți de apreciere – Obligația Comisiei de a iniția procedura contradictorie

[art. 88 alin. (2) și (3) CE]

2.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Măsuri prin care se urmărește compensarea costului misiunilor de serviciu public asumate de o întreprindere

[art. 86 alin. (2) CE și art. 87alin. (1) CE]

3.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Obligația respectării normelor tratatului – Criterii de apreciere a compatibilității finanțării statale cu piața comună – Lipsa unei condiții de eficiență economică a operatorului însărcinat cu serviciul

[art. 86 alin. (2) CE]

4.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat

(art. 253 CE)

1.      Procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE are un caracter indispensabil atunci când Comisia întâmpină dificultăți serioase în a aprecia dacă un ajutor este compatibil cu piața comună. În consecință, Comisia nu se poate limita la faza preliminară prevăzută la articolul 88 alineatul (3) CE pentru a lua o decizie de a nu formula obiecții în privința unui ajutor decât dacă, la finalul unei prime examinări, poate dobândi convingerea că ajutorul respectiv este compatibil cu tratatul. În schimb, dacă această primă examinare a condus Comisia la o convingere contrară sau chiar nu a permis înlăturarea tuturor dificultăților ridicate de aprecierea compatibilității acestui ajutor cu piața comună, Comisia are obligația de a obține toate avizele necesare și de a iniția în acest scop procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE.

Noțiunea de dificultăți serioase prezintă un caracter obiectiv. Existența unor astfel de dificultăți trebuie să fie căutată atât în împrejurările în care a fost adoptat actul atacat, cât și în conținutul acestuia, în mod obiectiv, prin efectuarea unei analize a motivelor deciziei în raport cu elementele de care dispunea Comisia atunci când s‑a pronunțat cu privire la compatibilitatea cu piața comună a ajutoarelor în litigiu. Rezultă astfel că controlul legalității efectuat de Tribunal cu privire la existența unor dificultăți serioase, prin natură, depășește verificarea existenței unei erori vădite de apreciere.

(a se vedea punctele 60 și 61)

2.      Cele patru condiții definite la punctul 95 din Hotărârea din 24 iulie 2003, Altmark, C‑280/00, au ca singur și unic obiect calificarea măsurii în cauză ca ajutor de stat, pentru stabilirea existenței unei obligații de notificare a acestei măsuri Comisiei, în ipoteza unui nou ajutor, sau de cooperare cu această instituție, în cazul unui ajutor existent.

Astfel, testul Altmark, care vizează stabilirea existenței unui ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, nu poate fi confundat cu testul articolului 86 alineatul (2) CE, care permite să se stabilească dacă o măsură ce constituie un ajutor de stat poate fi considerată compatibilă cu piața comună

(a se vedea punctele 129 și 131)

3.      Pentru aprecierea compatibilității finanțării statale a unui serviciu public cu piața comună prin prisma normelor comunitare în materia ajutoarelor de stat, problema dacă întreprinderea însărcinată cu un serviciu de interes economic general (SIEG) și‑ar putea îndeplini obligațiile de serviciu public cu un cost mai redus este lipsită de pertinență. Articolul 86 alineatul (2) CE nu prevede o condiție de eficiență economică a operatorului însărcinat cu serviciul public în furnizarea acestui serviciu. Astfel, ceea ce urmărește să prevină articolul 86 alineatul (2) CE prin aprecierea proporționalității ajutorului este ca operatorul însărcinat cu SIEG să beneficieze de o finanțare care depășește costurile nete ale serviciului public.

Potrivit articolului 86 alineatul (2) CE, întreprinderile însărcinate cu gestionarea SIEG sunt supuse normelor de concurență în limitele în care aplicarea acestor norme nu împiedică îndeplinirea în drept sau în fapt a misiunii specifice care le‑a fost atribuită, cu condiția ca dezvoltarea schimburilor comerciale să nu fie afectată într‑o măsură contrară interesului Comunității. Permițând, în anumite condiții, derogări de la normele generale ale tratatului, articolul 86 alineatul (2) CE vizează concilierea interesului statelor membre de a utiliza anumite întreprinderi, în special din sectorul public, ca instrument de politică economică sau socială, cu interesul Comunității de respectare a normelor de concurență și de păstrare a unității pieței comune.

Pentru îndeplinirea condițiilor de aplicare a articolului 86 alineatul (2) CE nu este necesar ca echilibrul financiar sau viabilitatea economică a întreprinderii însărcinate cu gestionarea unui SIEG să fie amenințată. Este suficient ca, în lipsa drepturilor în litigiu, să fie împiedicată îndeplinirea misiunilor specifice atribuite întreprinderii, astfel cum au fost precizate prin obligațiile și sarcinile acesteia, sau ca menținerea acestor drepturi să fie necesară pentru a permite titularului lor îndeplinirea misiunilor de interes economic general care i‑au fost atribuite în condiții acceptabile din punct de vedere economic.

În plus, Comisia, în lipsa unei reglementări comunitare armonizate în domeniu, nu este abilitată să se pronunțe cu privire la întinderea misiunilor de serviciu public ce revin furnizorului de serviciu public, și anume nivelul costurilor legate de acest serviciu, nici cu privire la oportunitatea alegerilor politice efectuate în această privință de autoritățile naționale, nici cu privire la eficiența economică a furnizorului de serviciu public.

(a se vedea punctele 136-141)

4.      Cerința motivării, impusă în temeiul articolului 253 CE, trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarilor actului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse prin articolul 253 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă.

(a se vedea punctul 163)