HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(judecător unic)

18 decembrie 2015

Cauza F‑104/13

Carlo De Nicola

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Funcție publică – Personalul BEI – Hărțuire morală – Procedură de anchetă – Raportul comitetului de anchetă – Definiție eronată a hărțuirii morale – Decizia președintelui BEI de a nu da curs plângerii – Anulare – Acțiune în despăgubire”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care domnul De Nicola solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziei din 29 aprilie 2013 prin care președintele Băncii Europene de Investiții (denumită în continuare „BEI” sau „Banca”) a respins plângerea sa pentru hărțuire morală și, pe de altă parte, obligarea BEI la repararea prejudiciilor pe care apreciază că le‑a suferit ca urmare a hărțuirii menționate

Decizia:      Anulează decizia din 29 aprilie 2013 prin care președintele Băncii Europene de Investiții a respins plângerea domnului De Nicola pentru hărțuire morală. Respinge în rest cererea. Banca Europeană de Investiții suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul De Nicola.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Act care lezează – Noțiune – Act pregătitor – Avizul comitetului de anchetă în materie de hărțuire

(Codul de conduită al personalul Băncii Europene de Investiții, art. 3.6; Politica Băncii Europene de Investiții în materie de demnitate la locul de muncă, punctul 5.5)

2.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Anchetă internă privind o pretinsă hărțuire morală – Aviz al comitetului de anchetă afectat de neregularități – Nerespectarea definiției hărțuirii stabilite în textele interne ale băncii – Cerința relei‑intenții a hărțuitorului – Inadmisibilitate

(Codul de conduită al personalul Băncii Europene de Investiții, art. 3.6.1; Politica Băncii Europene de Investiții în materia demnității la locul de muncă, punctul 2.1)

1.      Constituie acte care lezează numai actele sau măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia. În cazul actelor sau al deciziilor care se elaborează în mai multe etape, în special prin intermediul unei proceduri interne, în principiu, constituie acte atacabile numai măsurile care stabilesc definitiv poziția administrației la terminarea acestei proceduri, nu și măsurile intermediare care au ca obiectiv să pregătească decizia finală. Actele pregătitoare ale unei decizii nu lezează, iar reclamantul poate valorifica nelegalitatea actelor anterioare care sunt în mod strâns legate de această decizie numai cu ocazia unei acțiuni împotriva deciziei luate la finalul procedurii.

În consecință, avizul comitetului de anchetă al Băncii Europene de Investiții nefiind un act atacabil ca atare, concluziile în anularea acestuia trebuie respinse ca inadmisibile.

În schimb, nelegalitatea avizului comitetului de anchetă menționat poate fi invocată în susținerea concluziilor în anularea deciziei finale adoptate de președintele Băncii Europene de Investiții. Astfel, din reglementarea internă intitulată „Politica în materia respectării demnității persoanei la locul de muncă”, adoptată de Banca Europeană de Investiții și vizată la articolul 3.6 din Codul de conduită al personalului Băncii Europene de Investiții, rezultă că avizul comitetului de anchetă constituie o formalitate substanțială, neregularitățile de ordin material sau procedural săvârșite eventual cu ocazia întocmirii acestuia constituind, în consecință, un viciu care afectează legalitatea deciziei finale a președintelui Băncii luate de acesta din urmă tocmai pe baza avizului menționat.

(a se vedea punctele 44-46)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 11 noiembrie 2014, De Nicola/BEI, F‑52/11, EU:F:2014:243, punctele 144 și 145

2.      Potrivit dispozițiilor articolului 3.6.1 din Codul de conduită al Băncii Europene de Investiții, hărțuirea morală este definită ca repetarea, într‑o perioadă destul de lungă, a unor afirmații, atitudini sau acțiuni ostile sau deplasate, exprimate sau manifestate de unul sau mai mulți membri ai personalului față de un alt membru al personalului. Politica în materia demnității la locul de muncă a Băncii precizează că faptul că comportamentul în discuție este intenționat sau neintenționat nu este relevant. Principiul determinant este că hărțuirea și intimidarea sunt comportamente indezirabile și inacceptabile care aduc atingere stimei de sine și încrederii în sine a celui care face obiectul acestora.

Prin urmare, în raport cu reglementarea internă a băncii, există hărțuire morală care face posibilă o obligație de asistență din partea băncii atunci când afirmațiile, atitudinile sau acțiunile hărțuitorului au condus, în mod obiectiv, prin conținutul lor, la o atingere adusă stimei de sine și încrederii în sine a persoanei care a făcut obiectul acestora în cadrul băncii, fără a fi necesar să se stabilească existența unei intenții a hărțuitorului.

Nu este conform cu această reglementare internă obligatorie avizul comitetului de anchetă în materie de hărțuire morală care impune ca o conduită să fie intenționată pentru a constitui hărțuire morală.

(a se vedea punctele 50, 51 și 53)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 11 noiembrie 2014, De Nicola/BEI, F‑52/11, EU:F:2014:243, punctul 154