HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
16 octombrie 2014(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale GRAPHENE – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑458/13,
Joseba Larrañaga Otaño și Mikel Larrañaga Otaño, cu domiciliul în San Sebastian (Spania), reprezentați de F. Bueno Salamero, avocat,
reclamanți,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de Ó. Mondéjar Ortuño, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 10 iunie 2013 (cauza R 208/2013‑2), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal GRAPHENE ca marcă comunitară,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna M. Kancheva (raportor) și domnul C. Wetter, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 august 2013,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 26 noiembrie 2013,
având în vedere că nicio cerere de stabilire a unei ședințe de judecată nu a fost formulată de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 18 mai 2012, reclamanții, domnii Joseba Larrañaga Otaño și Mikel Larrañaga Otaño, au depus împreună o cerere de înregistrare de marcă comunitară la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), potrivit Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal GRAPHENE.
3 Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte în special din clasele 13, 23 și 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 13: „Arme de foc; muniţie şi proiectile; explozivi; artificiiˮ;
– clasa 23: „Fire de uz textil”;
– clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului”.
4 Prin Decizia din 28 noiembrie 2012, examinatorul a refuzat cererea de înregistrare a mărcii comunitare pentru produsele vizate la punctul 3 de mai sus, în temeiul motivelor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009.
5 La 28 ianuarie 2013, reclamanții au formulat o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009, împotriva deciziei examinatorului.
6 Prin Decizia din 10 iunie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac. Aceasta a considerat în esență că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv și descriptiv în sensul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, în ceea ce privește toate produsele vizate.
7 În primul rând, în ceea ce privește publicul relevant, camera de recurs a considerat că acesta este alcătuit atât din publicul larg, cât și din publicul profesionist specializat, cu titlu de exemplu profesioniștii din organele de securitate, întreprinderile de demolări sau producătorii de textile, și constă în consumatorii care cunosc limba engleză, limba termenului „graphene”.
8 În al doilea rând, în ceea ce privește caracterul descriptiv al mărcii solicitate în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a subliniat, mai întâi, că din documentele depuse de reclamanți rezultă că această marcă este constituită dintr‑un termen în limba engleză care desemnează un alotrop bidimensional al carbonului și că publicul anglofon relevant ar percepe marca respectivă ca fiind denumirea unui material specific. Pe baza acelorași documente, camera de recurs a precizat, pe de o parte, că, deși descoperirea grafenului nu este recentă, izolarea acestuia în anul 2004 le‑a permis oamenilor de știință să distingă proprietățile sale, în special structura sa bidimensională de grosimea unui atom, transparența sa, flexibilitatea sa și elasticitatea sa, conductivitatea sa termică și electrică, rezistența sa, greutatea foarte mică și impermeabilitatea sa ori, cel puțin, permeabilitatea controlată, și, pe de altă parte, că domeniile de aplicare posibile ale nanomaterialelor precum grafenul cuprind informatica, telefonia mobilă și domeniul electronicii, blindajul, energia și mediul, medicina sau domeniul sănătății. În continuare, ea a trecut în revistă separat proprietățile și aplicațiile grafenului specifice „armelor de foc” din clasa 13, „munițiilor și proiectilelor; explozivilor” din clasa 13, „artificiilor” din clasa 13, „firelor de uz textil” din clasa 23, „articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, articolelor pentru acoperirea capului” din clasa 25 și, pentru fiecare dintre aceste cinci categorii de produse, a apreciat că, ținând seama de proprietățile și aplicațiile respective, examinatorul considerase în mod întemeiat că produsele vizate ar putea conține grafen sau să fie fabricate pe bază de grafen. În continuare, ea a concluzionat că marca solicitată este descriptivă, întrucât termenul „graphene” informează în mod direct publicul relevant, în special publicul specializat, despre o caracteristică a naturii produselor vizate, mai precis compoziția acestora, iar consumatorul ar identifica în semnul solicitat, fără un proces intelectual intermediar sau fără alt efort suplimentar, denumirea materialului „grafen” conținut în compoziția produselor respective.
9 În al treilea și ultimul rând, în ceea ce privește lipsa caracterului distinctiv al mărcii solicitate în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a concluzionat că marca solicitată este lipsită de un astfel de caracter distinctiv pentru motivul că publicul relevant ar percepe‑o ca fiind denumirea unui material care intră în compoziția produselor vizate, indicând astfel caracteristicile conferite de acest material produselor respective, iar nu originea lor comercială.
Concluziile părților
10 Reclamanții solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
11 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
12 În susținerea recursului, reclamanții invocă trei motive, întemeiate pe încălcări ale articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, ale articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament și ale principiului nediscriminării.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009
13 Prin intermediul primului motiv, reclamanții reproșează camerei de recurs că a considerat că marca solicitată este descriptivă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 și invocă în această privință două critici. Prin intermediul primei critici, recunoscând totodată că publicul relevant va percepe marca solicitată ca fiind denumirea unui material concret și determinat, reclamanții susțin că nu există niciun raport direct între produsele vizate prin cererea de înregistrare și grafen, ale cărui proprietăți, potrivit publicațiilor științifice „serioase”, nu ar constitui un „panaceu” și ale cărui aplicații ar fi, prin urmare, limitate la domenii specifice, printre care nanotehnologia, informatica, domeniul electronicii sau telefonia, fără legătură cu produsele respective. Or, ar fi permisă înregistrarea ca marcă a unui semn care are o semnificație proprie, cu condiția ca aceasta să nu facă referire, precum în speță, la produsele acoperite de marca respectivă. Prin cea de a doua critică, reclamanții susțin că analiza efectuată de camera de recurs a vizat categorii generale de produse și a atribuit în mod necuvenit tuturor produselor astfel grupate caracteristicile grafenului, cum ar fi impermeabilitatea sau permeabilitatea controlată, care nu ar caracteriza decât produse specifice, precum conductorii ionici și aparatele de stocare moleculară.
14 OAPI respinge argumentele reclamanților.
15 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.
16 Semnele sau indicațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 sunt cele care pot servi, în cadrul unei utilizări normale din punctul de vedere al publicului relevant, pentru a desemna, fie direct, fie prin menționarea uneia dintre caracteristicile sale esențiale, produsele sau serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea (Hotărârea din 20 septembrie 2001, Procter & Gamble/OAPI, C‑383/99 P, Rec., EU:C:2001:461, punctul 39). Rezultă că, pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute de această dispoziție, trebuie să prezinte un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau cu serviciile în cauză, de natură să permită publicului vizat să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a categoriei de produse și de servicii în cauză sau a uneia dintre caracteristicile acestora [a se vedea Hotărârea din 22 iunie 2005, Metso Paper Automation/OAPI (PAPERLAB), T‑19/04, Rec., EU:T:2005:247, punctul 25 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 30 aprilie 2013, ABC‑One/OAPI (SLIM BELLY), T‑61/12, EU:T:2013:226, punctul 17 și jurisprudența citată].
17 Aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate efectua numai în raport cu înțelegerea pe care o are publicul relevant cu privire la produsele sau serviciile vizate, pe de o parte, și în raport cu produsele sau serviciile avute în vedere, pe de altă parte [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, Rec., EU:T:2002:41, punctul 38, și Hotărârea din 7 iulie 2011, Cree/OAPI (TRUEWHITE), T‑208/10, EU:T:2011:340, punctul 17 și jurisprudența citată].
18 Noțiunea de interes general subiacentă articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 impune ca semnele sau indicațiile ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna caracteristici ale produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de către toți. Această dispoziție împiedică, prin urmare, ca aceste semne sau indicații să fie rezervate unei singure întreprinderi, întrucât au fost înregistrate ca marcă (Hotărârea din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, Rec., EU:C:2003:579, punctul 31, și Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Deutsche SiSi‑Werke/OAPI, C‑173/04 P, Rec., EU:C:2006:20, punctul 62), și ca o întreprindere să monopolizeze utilizarea unui semn descriptiv, în detrimentul altor întreprinderi, inclusiv al concurenților săi, a căror sferă a vocabularului disponibil pentru a‑și descrie propriile produse ar fi astfel redusă [Hotărârea din 6 martie 2007, Golf USA/OAPI (GOLF USA), T‑230/05, EU:T:2007:76, punctul 32, și Hotărârea SLIM BELLY, punctul 16 de mai sus, EU:T:2013:226, punctul 18].
19 În speță, trebuie să se observe cu titlu introductiv că definiția publicului relevant dată de camera de recurs (a se vedea punctul 7 de mai sus), care nu este contestată de reclamanți, trebuie aprobată.
20 În ceea ce privește prima critică, întemeiată în esență pe inexistența unui raport direct între produsele vizate și grafenul în stadiul actual al tehnicii, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru ca OAPI să refuze înregistrarea în temeiul motivului prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, nu este necesar ca semnele și indicațiile care compun marca să fie în mod efectiv utilizate la momentul formulării cererii de înregistrare în scopul descrierii unor produse sau servicii precum cele pentru care se solicită înregistrarea ori a caracteristicilor acestor produse sau servicii. Este suficient, după cum reiese din însăși redactarea dispoziției menționate, ca aceste semne și indicații să poată fi utilizate cu un asemenea scop. Astfel, în aplicarea dispoziției amintite, trebuie refuzată înregistrarea unui semn verbal dacă cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale desemnează o caracteristică a produselor sau serviciilor vizate [Hotărârea OAPI/Wrigley, punctul 18 de mai sus, EU:C:2003:579, punctul 32, Hotărârea din 21 ianuarie 2009, Korsch/OAPI (PharmaCheck), T‑296/07, EU:T:2009:12, punctul 43, și Hotărârea SLIM BELLY, punctul 16 de mai sus, EU:T:2013:226, punctul 36]. Pe de altă parte, este indiferent dacă însușirile produselor sau ale serviciilor care sunt susceptibile să fie descrise sunt esențiale sau accesorii pe plan comercial (a se vedea Hotărârea SLIM BELLY, punctul 16 de mai sus, EU:T:2013:226, punctul 37 și jurisprudența citată).
21 Rezultă de asemenea din jurisprudență că faptul că marca solicitată descrie o caracteristică inexistentă în stadiul actual al tehnicii nu exclude ca publicul relevant să o perceapă ca fiind descriptivă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2008, ratiopharm/OAPI (BioGeneriX), T‑47/07, EU:T:2008:377, punctul 30, și Hotărârea ratiopharm/OAPI (BioGeneriX), T‑48/07, EU:T:2008:378, punctul 29].
22 Având în vedere această jurisprudență, pentru a justifica refuzul mărcii solicitate în speță, este suficient ca în percepția publicului relevant aceasta să poată fi utilizată pentru a desemna o caracteristică actuală sau potențială a produselor vizate, chiar inexistentă în stadiul actual al tehnicii. Această posibilitate trebuie să fie apreciată conform jurisprudenței citate la punctul 17 de mai sus în raport cu percepția publicului relevant, iar nu potrivit concluziei unor experți cercetători.
23 În speță, trebuie arătat că la punctele 23-28 din decizia atacată camera de recurs a furnizat elemente referitoare la percepția publicului relevant cu privire la proprietățile și aplicațiile grafenului pentru cinci categorii de produse: în primul rând, pentru „arme de foc” din clasa 13, proprietățile relevante ale grafenului ar consta în conductivitatea sa electrică, greutatea foarte mică și rezistența sa și ar presupune în special aplicații în domeniile informaticii și electronicii și chiar al blindajului; în al doilea rând, pentru „muniții și proiectile; explozibili” din clasa 13, greutatea foarte mică și rezistența grafenului ar fi caracteristici foarte apreciate; în al treilea rând, pentru „artificii” din clasa 13, conductivitatea electrică a grafenului ar permite o mare precizie spațială și temporală; în al patrulea rând, pentru „fire de uz textil” din clasa 23, impermeabilitatea sau permeabilitatea controlată, precum și rezistența, greutatea foarte mică și flexibilitatea ar fi calități foarte apreciate; în al cincilea rând, pentru „articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului” din clasa 25, camera de recurs a evidențiat proprietățile termice și impermeabile ale grafenului, precum și rezistența acestuia.
24 Este necesar să se considere că, procedând astfel, camera de recurs a constatat în mod întemeiat, pe baza unei examinări complete și ținând seama de percepția publicului relevant, că între marca solicitată și produsele vizate în cererea de înregistrare există un raport suficient de direct și de concret, de natură să permită acestui public să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a unei caracteristici actuale sau potențiale a produselor respective, mai precis utilizarea grafenului în compoziția acestora.
25 Întrucât camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare prin confirmarea refuzului mărcii solicitate, în aplicarea motivului prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, prima critică nu poate fi admisă.
26 În ceea ce privește cea de a doua critică, întemeiată în esență pe lipsa examinării caracterului descriptiv pentru fiecare produs vizat, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, deși decizia de refuz al înregistrării unei mărci trebuie în principiu motivată pentru fiecare dintre produsele sau serviciile vizate, autoritatea competentă se poate limita totuși la o motivare globală dacă este invocat același motiv de refuz pentru o categorie sau pentru un grup de produse sau servicii care prezintă între ele o legătură suficient de directă și de concretă încât să formeze o categorie sau un grup de produse sau de servicii de o omogenitate suficientă (Hotărârea SLIM BELLY, punctul 16 de mai sus, EU:T:2013:226, punctul 33; a se vedea de asemenea în acest sens Ordonanța din 18 martie 2010, CFCMCEE/OAPI, C‑282/09 P, Rep., EU:C:2010:153, punctele 37-40, și în acest sens și prin analogie Hotărârea din 15 februarie 2007, BVBA Management, Training en Consultancy, C‑239/05, Rep., EU:C:2007:99, punctele 34-38).
27 În speță, trebuie arătat că la punctele 23-28 din decizia atacată camera de recurs a distins cinci categorii omogene de produse vizate, respectiv cea a „armelor de foc” din clasa 13, a „munițiilor și proiectilelor; explozibili” din clasa 13, a „artificiilor” din clasa 13, a „firelor de uz textil” din clasa 23 și a „articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, articolelor pentru acoperirea capului” din clasa 25, pe care le‑a analizat în mod separat, expunând pentru fiecare dintre ele proprietățile și aplicațiile specifice ale grafenului în percepția publicului relevant, înainte de a reține caracterul descriptiv al mărcii solicitate pentru fiecare dintre aceste categorii omogene de produse vizate (a se vedea punctul 8 de mai sus). În ceea ce privește în special „firele de uz textil” și „articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte, articolele pentru acoperirea capului”, chiar presupunând că în ceea ce privește produsele respective publicul relevant nu poate percepe calitatea impermeabilității sau a permeabilității controlate a grafenului, totuși acest public va percepe celelalte caracteristici ale grafenului evidențiate de camera de recurs în legătură cu aceste produse, mai precis rezistența sa, greutatea sa foarte mică, flexibilitatea sa și proprietățile sale termice.
28 Întrucât camera de recurs și‑a motivat decizia în mod corespunzător pentru fiecare categorie omogenă de produse vizate, cea de a doua critică nu poate fi admisă.
29 Prin urmare, primul motiv trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
30 Prin intermediul celui de al doilea motiv, camerei de recurs i se aduce critica de a fi nesocotit de asemenea caracterul distinctiv al mărcii solicitate, întrucât termenul „graphene” nu constituie modul obișnuit de a desemna produsele vizate și nu oferă publicului relevant nicio informație cu privire la eventualele caracteristici ale produselor respective.
31 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, reiese cu claritate din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 că este suficient ca unul dintre motivele de refuz enumerate în cuprinsul acestei dispoziții să se aplice pentru ca semnul în cauză să nu poată fi înregistrat ca marcă comunitară [Hotărârea din 19 septembrie 2002, DKV/OAPI, C‑104/00 P, Rec., EU:C:2002:506, punctul 29, Hotărârea din 6 noiembrie 2007, RheinfelsQuellen H. Hövelmann/OAPI (VOM URSPRUNG HER VOLLKOMMEN), T‑28/06, Rep., EU:T:2007:330, punctul 43, și Hotărârea SLIM BELLY, punctul 16 de mai sus, EU:T:2013:226, punctul 45].
32 În speță, întrucât existența motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 a fost stabilită în mod întemeiat de camera de recurs, nu este necesară examinarea motivului întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament.
33 Așadar, se impune respingerea celui de al doilea motiv.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării
34 Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanții invocă o încălcare a principiului nediscriminării, coroborat cu principiile egalității de tratament și bunei administrări, din moment ce OAPI le‑a admis anterior înregistrarea mărcii comunitare GRAFENO pentru produse din clasele 3, 7, 9 și 12, sub numărul 10879682, și a mărcii comunitare GRAPHENE pentru produse din clasele 4, 5, 8, 11, 14-21, 24 și 26-34, sub numărul 10900645, fără să ridice obiecții cu privire la caracterul descriptiv sau cu privire la lipsa caracterului distinctiv al semnelor respective pentru produsele vizate.
35 Or, este suficient să se repete că potrivit unei jurisprudențe constante, legalitatea deciziilor camerei de recurs, care sunt emise în exercitarea unei competențe nediscreționare, iar nu a unei puteri discreționare, trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului nr. 207/2009, astfel cum a fost interpretat de instanţa Uniunii Europene, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a OAPI, care în orice caz nu poate fi obligatorie pentru instanța Uniunii [Hotărârea din 15 septembrie 2005, BioID/OAPI, C‑37/03 P, Rec., EU:C:2005:547, punctul 47, Hotărârea Deutsche SiSi‑Werke/OAPI, punctul 18 de mai sus, EU:C:2006:20, punctul 48, și Hotărârea din 30 aprilie 2013, Boehringer Ingelheim International/OAPI (RELY‑ABLE), T‑640/11, EU:T:2013:225, punctul 33].
36 Deși, având în vedere principiul egalității de tratament și principiul bunei administrări, OAPI trebuie să ia în considerare deciziile adoptate deja cu privire la cereri similare și să analizeze cu o deosebită atenție aspectul dacă este sau nu este necesar să decidă în același sens, aplicarea acestor principii trebuie totuși să se concilieze cu respectarea principiului legalității, astfel încât nu poate exista egalitate în nelegalitate, iar persoana care solicită înregistrarea unui semn ca marcă nu poate invoca, în beneficiul său, o nelegalitate care ar fi fost eventual comisă în favoarea sa ori a unei alte persoane pentru a obține o decizie identică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, Rep., EU:C:2011:139, punctele 73-76). De altfel, pentru motive de securitate juridică și, mai exact, de bună administrare, examinarea oricărei cereri de înregistrare trebuie să fie strictă și completă pentru a evita înregistrarea necorespunzătoare a mărcilor, iar această examinare trebuie să aibă loc în fiecare caz concret, întrucât înregistrarea unui semn ca marcă depinde de criterii specifice, aplicabile în cadrul împrejurărilor de fapt ale cauzei, care au ca obiectiv să verifice dacă semnul în cauză nu intră sub incidența unui motiv de refuz (Hotărârea Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, citată anterior, EU:C:2011:139, punctul 77, și Hotărârea RELY‑ABLE, punctul 35 de mai sus, EU:T:2013:225, punctul 34).
37 În speță, din examinarea primului motiv rezultă că în mod întemeiat camera de recurs a constatat pe baza unei analize complete și ținând seama de percepția publicului relevant că cererea de înregistrare a unei mărci comunitare depusă de reclamanți este afectată de motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009. În consecință, conform jurisprudenței citate la punctele 35 și 36 de mai sus, această apreciere nu poate fi repusă în discuție pentru simplul motiv că în speță camera de recurs nu ar fi urmat practica decizională a OAPI [a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iulie 2013, Airbus/OAPI (NEO), T‑236/12, Rep., EU:T:2013:343, punctul 52], și aceasta independent de circumstanțele indicate la punctul 34 de mai sus.
38 De altfel, trebuie să se observe că, deși înregistrările mărcilor invocate de reclamanți (a se vedea punctul 34 de mai sus) beneficiază în temeiul articolului 99 din Regulamentul nr. 207/2009 de o prezumție de validitate în acțiunile în contrafacere intentate în fața instanțelor mărcilor comunitare, totuși, conform articolului 52 din același regulament, se declară nulitatea eventuală a mărcii comunitare ca urmare a unei cereri depuse la OAPI sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere.
39 Prin urmare cel de al treilea motiv trebuie să fie respins.
40 Având în vedere că niciunul dintre motivele invocate de reclamanți nu s‑a dovedit a fi fondat, este necesar să se respingă acțiunea în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
41 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanții au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Îi obligă pe domnii Joseba Larrañaga Otaño și Mikel Larrañaga Otaño la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 16 octombrie 2014.
Semnături